1ra-1050/2020 — art. 192/1 alin. 1, 264 -1 alin. 4 CP

1ra-1050/2020 — art. 192/1 alin. 1, 264 -1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1050/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Dariev Boris în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 10 decembrie 2019, în cauza penală în privința

lui

Pîslari Mihai x, născut la xxxx, originar din

mun. x, domiciliat în satul xxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 31.08.2018 – 08.04.2019;

Instanța de apel: 26.04.2019 – 10.12.2019;

Instanța de recurs: 11.11.2019–01.10.2020.

A C O N S T A T A T :

Pîslari Mihai, a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 1921 alin. (1) Codul penal, și în baza acestei norme, cu aplicarea

prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, i-a fost stabilită

pedeapsa cu închisoare pe un termen de 1 (un) an și 1 (una) lună.

Pîslari Mihai a fost recunoscut vinovat, de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, și în baza acestei norme, cu

aplicare prevederilor art. 3641 alin. (8) Codul de procedură penală, i-a fost

stabilită pedeapsa cu închisoare pe un termen de 6 (șase) luni.

În temeiul art. 84 Cod penal, prin cumul parțial de infracțiuni, lui

Pîslari Mihai i-a fost stabilită definitiv o pedeapsă sub formă de închisoare

pe un termen de 1 (un) an și 2 (două) luni.

În temeiul art. 85 Cod penal prin cumul parțial de sentințe, lui Pîslari

Mihai la pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, a fost adăugată parțial

pedeapsa neexecutată stabilită prin sentința Judecătoriei Orhei din 06

septembrie 2016, fiindu-i stabilită definitiv o pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 2 (doi) ani, 1 (una) lună.

În temeiul art. 901 Cod penal, a fost suspendată parțial executarea

pedepsei aplicate lui Pîslari Mihai, acesta urmând să execute real pedeapsa

1

în închisoare pe un termen de 1 (un) an, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, iar restul pedepsei de 1 (un) an și 1 (una)

lună a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 (unu) an.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea procurorului privind

încasarea de la Pîslari Mihai în beneficiul statului suma în mărime totală de

123,50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare suportate pentru instrumentarea

cauzei penale la etapa urmăririi penale.

A fost soluționată soarta copurilor delicte.

Cauza penală a fost examinată în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod

de procedură penală.

Pîslari Mihai, la 13 ianuarie 2018, în perioada de timp cuprinsă între

orele 00.00-03.00, acționând în scopul răpirii mijlocului de transport, fără

scop de însușire, având intenția de a se deplasa prin mun. Orhei, a răpit

automobilul de model „LADA 2114”, cu numerele de înmatriculare BGT

xx, ce aparține cet. xxxx, care era parcat în str. xxxx, mun. Orhei, ulterior,

fiind stopat de către inspectorii al Plutonului Orhei, Telenești, a

Batalionului III al Brigăzii de patrulare al Inspectoratului Național de

Patrulare al Inspectoratului General de Poliție pe str. Unirii, 18, mun.

Orhei.

Acțiunile lui Pîslari Mihai au fost încadrate în baza art. 1921 alin. (1)

Cod penal, pe semnele, răpirea mijlocului de transport fără scop de

însușire.

Tot, Pîslari Mihai, la 13 ianuarie 2018, fără să dețină permis de

conducere, a condus o perioadă nedeterminată până la ora 03.16,

automobilul de model „LADA 2114”, cu numere de înmatriculare cu BGT

x, când a fost stopat de către inspectorii al Plutonului Orhei, Telenești a

Batalionului III al Brigăzii de patrulare al Inspectoratului Național de

Patrulare al Inspectoratului General de Poliție pe str. Unirii nr. 18 mun.

Orhei.

În scopul de a stabili dacă Pîslari Mihai a consumat sau nu băuturi

alcoolice înainte de a se urca la volanul mijlocului de transport, agentul de

circulație Godoroja Gheorghe i-a solicitat în mod expres să treacă testarea

alcoolscopică cu alcooltestul „Drager” și examenul medical în vederea

stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei, însă Pîslari Mihai, dându-si seama

de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, a refuzat să treacă testarea

alcoolscopică și examenul medical respingând în mod expres această

solicitare a agentului de circulație, deși, în conformitate cu cerințele impuse

de prevederile lit. b) alin. (3) art. 23 al Legii nr. 131 -XVI din 07 iunie 2007

privind siguranța traficului rutier și dispoziția lit. j) pct. 11 din

Regulamentul Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului R.

2

Moldova nr. 357 din 13 mai 2009, era obligat să se supună acestei cerințe.

Acțiunile lui Pîslari Mihai au fost încadrate în baza art. 2641 alin. (4)

Cod penal pe semnele, refuzul, conducătorului mijlocului de transport de

la testarea alcoolscopică, de la examenul medical în vederea stabilirii stării

de ebrietate și a naturii ei, săvârșită de către o persoană care nu deține

permis de conducere.

inculpatului, care a solicitat casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei

privative de libertate inculpatului, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin

care a-i stabili inculpatului Pîslari Mihai o pedeapsă non privativă de

libertate.

3.1 În argumentarea apelului avocatul Dariev Boris în numele inculpatului

a invocat următoarele:

- instanța a aplicat în privința lui Pîslari Mihai o pedeapsă prea aspră

fără a acorda deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal, în

consecință greșit a ajuns la concluzia de a-i stabili inculpatului o pedeapsă

ce țin de privarea libertății.

decembrie 2019, a fost respins apelul avocatului Dariev Boris în interesele

inculpatului și menținută sentința fără modificări.

4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, prima instanță a

stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost

dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea

juridică corespunzătoare materialului probator administrat. Cercetarea

judecătorească s-a efectuat în procedură simplificată în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală.

Instanța de apel a considerat că, prima instanță a analizat obiectiv

cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, care în

ansamblu, dovedesc fără echivoc vinovăția inculpatul Pîslari Mihai în

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 1921 alin. (1) Cod penal, după

următoarele semne calificative, răpirea mijlocului de transport fără scop de

însușire, și prevederile art. 2641 alin. (4) Cod penal, pe semnele, refuzul,

conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică, de la

examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate si a naturii ei,

săvârșită de către o persoană care nu deține permis de conducere.

Privitor la numirea pedepsei penale, instanța de apel a reținut că

prima instanță la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile

legale, și, în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

3

răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului.

Totodată, a menționat că, prima instanță corect a aplicat pedeapsa

sub formă de închisoare, care este una echitabilă și proporțională

infracțiunii comise, ținând cont de gradul de pericol al infracțiunilor, care

se califică ca fiind una mai puțin gravă și una ușoară, săvârșite cu intenție

directă, de circumstanțele cauzei, de prezența circumstanțelor atenuante

precum și a celor agravante în privința lui Pîslari Mihai de personalitatea

inculpatului care este anterior condamnat, la locul de trai se caracterizează

negativ, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, astfel asigurând realizarea scopului pedepsei penale de

restabilire a echității sociale și a preveni săvârșirea de noi infracțiuni, atât

de către inculpat, cât și din partea altor persoane, care va constitui o

garanție și o asigurare că drepturile și libertățile consfințite în Constituția

Republicii Moldova și alte legi ale Republicii Moldova sunt apărate, iar

violarea lor este contracarată și pedepsită. Și că prima instanță corect a

conchis că în privința inculpatului pot fi aplicate prevederile art. 901 Codul

penal, or corectarea acestuia este posibilă fără executarea întregii perioade

din pedeapsa închisorii stabilite.

avocatul Dariev Boris în numele inculpatului, care invocând temei pentru

recurs pct. 6, 10, 12 din dispozițiile art. 427 Cod de procedură penală, a

solicitat casarea deciziei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care a-i

stabili inculpatului Pîslari Mihai o pedeapsă non privativă de libertate.

5.1 În motivarea recursului avocatul Dariev Boris în numele inculpatului a

indicat că:

- instanța de apel judecând cauza în procedura de apel urma să

examineze toate circumstanțele cauzei și să se expune asupra tuturor

capetelor apelurilor declarate;

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

de a respinge cerințele apelantului în interesele lui Pîslari Mihai;

- instanța de apel a dedicat decizia verificării suficienții probatoriului

examinat de către instanța de fond, sub aspectul concludenței, pertinenței

și utilității probelor acumulate, respectarea procedurii simplificate,

corectitudinea constatării stării de fapt și încadrării juridice, însă, apelantul

a rămas ,,neauzit”, or, instanța nu a examinat argumentele invocate de

apelant și nu a motivat în modul cuvenit soluția de respingere a

solicitărilor apelantului, dar a verificat aspectele cu care inculpatul din start

a fost de acord și nu le-a contestat.

procedură penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra

4

recursului av. Dariev Boris în numele inculpatului, menționând că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de

temeiuri de casare.

declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta

este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422

Cod de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în

camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în

cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate

expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu

trebuie să fie invocate de recurent. Art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs

ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel la judecarea cauzei.

În speță, Colegiul penal reține că recurentul a indicat drept temeiuri

pentru declararea recursului ordinar, pct. 6), 10), 12) din prevederile art.

427 alin. (1) Cod de procedură penală, în sensul că „hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale; faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită”.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul

penal reține că motivele – temeiurile de recurs invocate de recurent nu s-au

confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, argumentând în acest

context următoarele.

Cu referire la temeiul de recurs, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, în sensul că „hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția”, Colegiul penal constată că acesta nu și-a găsit

confirmarea, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a

respectat prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de

procedură penală și decizia instanței de apel (f.d. 181 – 192 vol. II),

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și în partea contestată de

recurent în prezentul recurs, fiind reflectate clar motivele pe care se

întemeiază soluția instanței de apel, soluție întemeiată pe cumulul de

probe, cercetate, verificate și apreciate just prin prisma prevederilor art. 101

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

5

utilității și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor, fără a fi admisă vreo eroare de fapt sau de drept

ce ar afecta legalitatea deciziei instanței de apel, fapt ce determină lipsa

unor temeiuri justificative de a interveni în decizia instanței de apel sub

aspectele contestate.

Instanța de recurs, apreciază critic argumentul recurentului precum că

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de a respinge

cerințele apelantului în interesele lui Pîslari Mihai. Colegiul penal apreciază

acest argument ca fiind unul declarativ, or, instanța de apel reținând

circumstanțele de fapt ale cauzei și-a motivat concluzia prin cumulul de

probe administrate în cauză, cărora le-a dat o apreciere justă și obiectivă,

prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, mai mult, referitor la

pedeapsa stabilită lui Pîslari Mihai, a ținut cont în măsură deplină de

principiile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de personalitatea inculpatului, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării inculpatului, astfel constatând respectarea

dispozițiilor art. art. 61, 75 Cod penal, menținând sentința primei instanțe

prin care în temeiul art. 901 Cod penal, a fost suspendată parțial executarea

pedepsei aplicate lui Pîslari Mihai, acesta urmând să execute real pedeapsa

în închisoare pe un termen de 1 (un) an, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, iar restul pedepsei de 1 (un) an și 1 (una)

lună a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 (unu) an.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite,

se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor

atacate, inclusiv cele reproduse în pct. 4.1 din prezenta decizie, relevă în

mod concludent că instanțele de fond și de apel legal și întemeiat au

constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în latura

pedepsei aplicate inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile

normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, ținând

corect cont de prevederile art. 7, 61, 75, 70 alin. (31 ), 84 alin. (1) Cod penal,

3641 alin. (8) Cod de procedură penală, conform căror la aplicarea legii

penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea penală.

În opinia Colegiului penal, recurentul invocă în recurs practic aceleași

motive pe care le-au indicat în apel, iar instanța de apel s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel și a adoptat o hotărâre legală,

întemeiată și motivată, cuprinzând argumente fundamentate în fapt și în

drept, prezentate în hotărârea atacată și corect a considerat, că prima

instanță corect a aplicat pedeapsa sub formă de închisoare, care este una echitabilă

6

și proporțională infracțiunii comise, ținând cont de gradul de pericol al

infracțiunilor, care se califică ca fiind una mai puțin gravă și una ușoară, săvârșite

cu intenție directă, de circumstanțele cauzei, de prezența circumstanțelor

atenuante precum și a celor agravante în privința lui Pîslari Mihai de

personalitatea inculpatului care este anterior condamnat, la locul de trai se

caracterizează negativ, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, astfel asigurând realizarea scopului pedepsei penale de restabilire a

echității sociale și a preveni săvârșirea de noi infracțiuni, atât de către inculpat, cât

și din partea altor persoane, care va constitui o garanție și o asigurare că drepturile

și libertățile consfințite în Constituția Republicii Moldova și alte legi ale Republicii

Moldova sunt apărate, iar violarea lor este contracarată și pedepsită. Și că prima

instanță corect a conchis că în privința inculpatului pot fi aplicate prevederile art.

901 Codul penal, or corectarea acestuia este posibilă fără executarea întregii

perioade din pedeapsa închisorii stabilite.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale (pct. 4.1 din decizie).

Pe lângă aceasta, se observă că recursul declarat, potrivit

argumentelor invocate și reproduse în pct. 5.1 din prezenta decizie, este

întemeiat doar pe critica modului în care instanțele au apreciat

circumstanțele și probele cauzei, în latura pedepsei aplicate inculpatului.

În acest sens Colegiul penal reiterează, că potrivit prevederilor art. 7

Cod penal, la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală.

Potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură

de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului și, respectiv, are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane.

În conformitate cu art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovată

de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea specială a prezentului cod în strictă conformitate cu

dispozițiile Părții generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O pedeapsă mai aspră,

din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se

stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor

menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

7

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie

să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza

căruia persoana se declară vinovată.

Colegiul penal remarcă că pedeapsa aplicată este una echitabilă, care

în mod legal impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui,

proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și, este suficientă pentru

restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei,

statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

Concomitent, Colegiul penal reține că, pedeapsa este echitabilă și

atunci când este capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri ale

pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat, precum și de alte

persoane. O pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu este

suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni.

Totodată, Colegiul penal menționează că, pornind de la relevanțele

art. 27, 414 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, judecătorul apreciază

probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma

cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă

apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în latura

pedepsei în alt sens decât cel pe care îl propune inculpatul este o

competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un

temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură penală și, astfel, invocarea doar acestei chestiuni în recursul

ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea

argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aspectele

contestate nu se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a

evita repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere

cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs.

România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca

impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor

8

furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept

invocate de recurent ce ar fi afectat decizia atacată sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată,

iar recursul ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Dariev Boris în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 10 decembrie 2019, în cauza penală în privința

lui Pîslari Mihai xxxxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 29 octombrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

9