1ra-880/2021 — art. 165 alin. 2 lit. b, d CP

1ra-880/2021 — art. 165 alin. 2 lit. b, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-880/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

24 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Iurie Diaconu

judecători Liliana Catan

Ion Guzun

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Andrei Habravan în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 decembrie 2020, în cauza penală

privindu-l pe

MOCREAC Adrian, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 23.11.2018– 23.12.2019;

Instanța de apel: 29.01.2020 – 01.12.2020;

Instanța de recurs: 02.02.2021 – 24.03.2021.

c o n s t a t ă:

Mocreac Adrian a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

220 alin. (2) lit. a), c) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare

pe un termen de 4 ani 6 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În conformitate cu art. 90 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea

pedepsei stabilită lui Mocreac Adrian pe termen de probă de 1 an.

A fost respinsă solicitarea procurorului de a încasa de la inculpat cheltuielile

judiciare în sumă de 1098,41 lei.

Prin sentința în cauză, s-a dispus ca corpurile delicte să fie păstrate la materialele

cauzei penale pe tot termenul de păstrare a dosarului.

august 2015, XXXXX a părăsit teritoriul Republicii Moldova cu destinația Italia, iar

în XXXXX a fost întâmpinată de XXXXX și o persoană neidentificată de către

organul de urmărire penală de origine română. XXXXX și persoana neidentificată de

către organul de urmărire penală de origine română au condus-o pe XXXXX la

domiciliu temporar al lui XXXXX, unde a fost invitat și Mocreac Adrian care a purtat

discuții cu XXXXX și i-a transmis numărul său de telefon, comunicându-i că poate

1

să-l apeleze dacă va avea nevoie ca să o ajute cu ceva.

Ulterior, persoana neidentificată de către organul de urmărire penală de origine

română a informat-o pe XXXXX că urmează să presteze servicii sexuale contra plată.

După care XXXXX și persoana neidentificată de către organul de urmărire penală de

origine română au adăpostit-o pe XXXXX într-un apartament din XXXXX, unde

ultima a fost îndemnată să întrețină relații sexuale cu clienți contra plată.

Peste aproximativ două săptămâni Mocreac Adrian a fost telefonat de către

XXXXX, care i-a comunicat că a fost recrutată și exploatată sexual comercial de către

XXXXX și persoana neidentificată de origine română, solicitându-i să vină să o preia

de la acel apartament, unde era adăpostită împreună cu alte doamne de origine

română, care de asemenea prestau servicii sexuale contra plată și care i-au comunicat

că dacă nu va pleca, persoana neidentificată de origine română o va vinde la albanezi.

Mocreac Adrian a dat curs solicitării lui XXXXX și a preluat-o pe ultima de la acel

apartament, cu automobilul condus de către XXXXX cu cere s-au deplasat la

domiciliul ultimului din XXXXX. În prima seară la XXXXX, Mocreac Adrian a

întrebat-o pe XXXXX ce dorește să facă în continuare, iar aceasta i-a comunicat că

dorește să întrețină relații sexuale contra plată, după care acesta i-a propus ca să

lucreze 50% la 50%, respectiv comunicându-i că o va ajuta să plaseze anunțuri pe

internet, ca să întrețină relații sexuale contra plată cu clienții.

În aceiași perioadă de timp a surprins discuția lui XXXXX cu XXXXX, care,

aflând despre genul de activitate al acesteia, i-a comunicat că dorește să vină în Italia

și să întrețină relații sexuale contra plată cu clienții, doar că XXXXX i-a comunicat

că urmează sa discute și cu Mocreac Adrian, discuție care pe final a avut loc. XXXXX

a fost preluată din XXXXX de Mocreac Adrian, după care s-au deplasat în XXXXX,

în apartamentul unde se afla XXXXX, care presta servicii sexuale și avea înregistrată

ancheta pe un sait cu denumirea www.bakecaincontrii.com.

În continuare XXXXX și XXXXX au prestat servicii sexuale contra plată

diferitor bărbați, o perioadă de aproximativ o lună de zile, după care Mocreac Adrian

cu automobilul condus de către XXXXX le-a transportat pe XXXXX și XXXXX în

XXXXX, deoarece persoana neidentificată de către organul de urmărire penală de

origine română îi căuta ca să se clarifice cu preluarea lui XXXXX de la apartamentul

din XXXXX, unde fusese adăpostită și îndemnată să întrețină relații sexuale contra

plată. La XXXXX au stat la un prieten de a lui Vitalie pe nume Alexandru aproximativ

o lună de zile, dar acolo nu au prestat servicii sexuale contra plată, după care au găsit

un apartament în localitatea XXXXX, care era închiriat de către un oarecare Jora, iar

XXXXX și XXXXX au fost conduse în acel apartament ca să locuiască de sine

stătător și să presteze servicii sexuale contra plată în acel apartament, având obligația

să achite chiria acelui apartament și să transmită o parte din banii câștigați lui Mocreac

Adrian. Mocreac Adrian venea periodic o dată la câteva zile, cu automobilul condus

de Vitalie și ridica o parte din banii proveniți din prestarea serviciilor sexuale.

2

Ulterior, în acel apartament a venit un polițist, care a beneficiat de servicii sexuale

contra plată, iar ulterior au fost observați și alți polițiști prin preajmă, fapt care i-a fost

comunicat lui Mocreac Adrian, iar acesta le-a sugerat lui XXXXX și XXXXX să

părăsească în mod de urgență apartamentul, după care le-a preluat din zonă.

Ulterior, XXXXX și XXXXX au ajuns în XXXXX, la un apartament închiriat

de Elena Starciuc, unde aproximativ o săptămână doar XXXXX a prestat servicii

sexuale contra plată, dar careva sume de bani pentru această perioadă Mocreac Adrian

nu a pretins și nici nu i s-au transmis, după care la 17.11.2015, XXXXX și XXXXX,

au intrat în Republica Moldova.

Conform rechizitoriu acțiunile lui Mocreac Adrian au fost încadrate în baza art.

165 alin. (2), lit. b) și d) Cod penal pe care instanța de fond le-a recalificat la art. 220

(2) lit. a), c) Cod penal.

către procuror, care a solicitat casarea totală a sentinței, cu pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru primă instanță, prin care a-l recunoaște

culpabil pe inculpat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. b), d)

Cod penal și a-i stabili măsura de pedeapsă de 12 ani închisoare cu executare în

penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita o

activitate legată de angajarea în câmpul muncii pe un termen de 5 ani, și cu încasarea

din contul inculpatului cu titlu de cheltuieli judiciare a sumei de 1098,41 lei,.

În motivarea cererii de apel procurorul a invocat că, de către organul de urmărire

penală acțiunile inculpatului corect au fost încadrate în baza art. 165 alin. (2) lit. b),

d) Cod penal.

Apelantul invocă că, în teoria dreptului penal, și legislația internațională, este

prevăzut că pentru realizarea laturii obiective a traficului de ființe umane este

suficientă existența cel puțin a unei acțiuni (inacțiuni) infracționale menționată în

dispoziția art. 165 Cod penal, în cel puțin unul din scopurile enumerate și care este

comisă măcar prin unul din mijloacele specificate de această normă. Prin recrutare se

are în vedere atragerea persoanelor prin selecționare într-o anumită activitate

determinată de scopurile stipulate în art. 165 și 206 Cod penal.

Necătînd la faptul că, inculpatul fiind audiat atât în cadrul urmăriri penale cât și

în cadrul cercetării judecătorești nu și-a recunoscut vina în comiterea infracțiunii

incriminate, însă, făcând o apreciere a depozițiilor date de inculpat, instanța a

considerat că declarațiile acestuia vin în contradicție cu materialele cauzei penale și

declarațiile părților vătămate XXXXX și XXXXX, care ș-au susținut declarațiile

anterioare și în cadrul cercetării judecătorești, deși au fost determinate atât de

persoane necunoscute cât și de Mocreac Adrian prin amenințări și prin promisiuni la

depunerea declarațiilor mincinoase în ședința de judecată pentru a-l dezvinovăți pe

inculpat, fapt confirmat prin materialele anexate în cadrul ședinței de judecată prin

care se confirmă că ultimele au depus cereri în acest sens la CCTP, în urma căruia a

3

fost pornită o cauză penală sub nr. 2019515027 conform elementelor infracțiunii

prevăzute de art. 314 alin. (l) Cod penal. Cele invocate în plângerile și în declarațiile

părților vătămate sunt confirmate prin procesele verbal de examinare a discuțiilor

telefonice și anume conversațiile SMS.

Acuzatorul de stat solicită aprecierea critică a declarațiilor date de inculpat,

deoarece el nu poartă răspundere penală pentru depozițiile false, iar declarațiile date

de inculpat sunt o modalitate de a se eschiva de la răspunderea penală.

Luând în considerație că infracțiunea în cauză Mocreac Adrian a comis-o în

complicitate cu alte persoane, însă aceste persoane nu a fost posibil de audiat asupra

circumstanțelor cazului dat, deoarece XXXXX, XXXXX și XXXXX, la moment nu

se aflau pe teritoriul R. Moldova, astfel materialele în privința acestora au fost

disjunse într-o procedură separată, iar inculpatul prin declarația sa a încercat să

îndrepte vizorul instanței spre celelalte persoane și anume XXXXX, XXXXX și

XXXXX.

2020, apelul procurorului a fost admis, cu casarea parțială a sentinței în latura penală

și s-a pronunțat o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță.

Mocreac Adrian a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 165 alin. (2) lit. b), d) Cod penal și i s-a stabilit pedeapsa de 9 ani închisoare, cu

ispășire în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și

exercita activități legate de turism pe un termen de 4 ani. S-au menținut celelalte

dispoziții ale sentinței.

fond a stabilit incorect starea de fapt, care nu corespunde probelor din dosar, astfel,

instanța de fond ajungând eronat la concluzia de reîncadrare a acțiunilor inculpatului

din prevederile art. 165 alin. (2), lit. b), d) Cod penal, în temeiul art. 220 alin. (2)

lit. a), c) Cod penal, având în vedere aprecierea eronată dată de către instanța de fond

probatoriului administrat la caz, cât și interpretarea incorectă a stării de fapt constatate

pe parcursul cercetării judecătorești.

Se atestă că instanța de fond, la adoptarea sentinței judecătoriei Chișinău, sediul

Centru din 23.12.2019, a neglijat prevederile art. 101 alin. (1), art. 384 alin.(3), art.

385 alin. (1) Cod de procedură penală.

Instanța de apel a reiterat că, elementele constitutive vizate și-au găsit confirmare

integrală, în urma cercetării și reevaluării probatoriului administrat la caz, cu atât mai

mult fiind apreciate corect, prin prisma concludenții, pertinenței și utilității lor,

atestând o consecutivitate a circumstanțelor deschise conform învinuirii, și excluzând

orice dubii care ar putea pune la îndoială vinovăția inculpatului.

Instanța de fond pripit a tras concluzia că în lipsa suportului probatoriu

administrat de acuzare, în acțiunile ce i se incriminau inculpatului nu s-au regăsit

elementele laturii obiective ale componenței de infracțiune prevăzute anume de art.

4

165 alin. (2) lit. b), d) Cod penal.

Fiind audiat atât în cadrul urmăriri penale cât și în cadrul cercetării judecătorești

inculpatul nu a recunoscut vina în cele încriminate, însă, făcând o apreciere a

depozițiilor date de inculpat, s-a reținut că ele vin în contradicție cu materialele cauzei

penale și declarațiile părților vătămate XXXXX și XXXXX.

Mai mult, potrivit procesului verbal de confruntare dintre partea vătămată

XXXXX și învinuitul, în cadrul căruia partea vătămată XXXXX și-a menținut

declarațiile sale, ultimul a negat totalmente că o cunoaște pe XXXXX, sau a mai văzut

vre-o dată. În contextul dat, s-a exclus oricare dubii care ar putea apărea la capitolul

dat, de vreme ce pătimita XXXXX a specificat clar că, anume Mocreac Adrian a fost

persoana care i-a propus să meargă în Italia să presteze servicii sexuale, tot el i-a

achitat șoferului pentru rutieră 70 euro, ulterior a pretins această sumă de bani,

inclusiv pentru chirie, folosindu-se de faptul că dânsa era într-o stare materiale foarte

grea.

Referitor la alegațiile inculpatului și ale apărătorilor, instanța de apel a indicat că

motivele invocate poartă un caracter declarativ care nu au vreun suport probatoriu sau

factologic. La stabilirea pedepsei, instanța de apel prin prisma prevederilor art. 7, 61

și 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia,

de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de condițiile de viață ale familiei acesteia, precum și de scopul pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 165 alin. (2), lit. b), d) Cod

penal, care prevăd pedeapsa în formă de închisoare de la 7 la 15 ani, cu privarea de

dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen

de la 2 la 5 ani, astfel că în temeiul art. 16 alin. (5) Cod penal se califică ca fiind o

infracțiune deosebit de gravă.

În cadrul judecării cauzei în apel s-a reținut că careva circumstanțe atenuante din

rândul celor expuse la art. 76 alin. (1) Cod penal nu au fost constatate, totodată nu au

fost constatate nici careva circumstanțe agravante din categoria celor vizate la art. 77

alin. (1) Cod penal.

Astfel, în ansamblu circumstanțele cazului, s-a considerat echitabil și legal a-i

numi inculpatului pedeapsă cu închisoare pe termen de 9 ani, cu aplicarea pedepsei

complementare obligatorii, privarea de dreptul de a ocupa funcții și exercita activități

legate de turism pe un termen de 4 ani, sancțiunea închisorii în temeiul art. 72 alin.

(4) Cod penal, urmează a fi executată în penitenciar de tip închis.

În opinia instanței de apel, referitoare la sancțiunea aplicată la caz a fost

justificată, având în vedere circumstanțele cauzei, persoana inculpatului care, se

caracterizează pozitiv la locul de trai, anterior a fost condamnat, nu se află la evidența

medicului narcolog și psihiatru, a comis o infracțiune cu intenție care face parte din

categoria celor deosebit de grave, astfel că atingerea scopului pedepsei se v-a asigura

5

prin aplicarea în privința lui a unei pedepse privative de libertate, cu aplicarea

obligatorie a sancțiunii penale complementare.

S-a ajuns la concluzia că scopul prestabilit de legea penală privind corectarea și

reeducarea inculpatului va fi pe deplin atins prin aplicarea pedepsei sub formă de

închisoare, or, aplicarea unei altei pedepse, nu va fi nici rațională și nici proporțională

acțiunilor comise de către dânsul, dar nici nu este prevăzută de normele de

sancționare.

numele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 4, 12 Cod de procedură penală, solicitând casarea totală a deciziei și

menținerea sentinței fără modificări.

În motivare recurentul a indicat că:

- la materialele cauzei lipsește citarea legală a inculpatului la ședința instanței de

apel, inculpatul nu cunoștea data, ora și locul ședinței de judecată, fapt anunțat de

apărare precum că nu poate face legătură cu inculpatul, date de contact lipsind;

- faptei săvârșite s-a dat o încadrarea juridică greșită;

- nu a fost probată și demonstrată prin probe concludente sau mărturii implicarea

inculpatului în transportarea în Italia a lui XXXXX, la fel nu a fost demonstrat

implicarea ultimului în adăpostirea lui XXXXX pentru a practica prostituția;

- nu s-a demonstrat de către organul de urmărire penală informații precum că

XXXXX se consideră vulnerabilă;

- este dubios faptul că partea vătămată a depus plângere în 2018 pentru

evenimentele petrecute cu 3 ani în urmă. Prin revindecarea anexată la dosar, ultima a

fost de mai multe ori implicată în cauze penale. De asemenea este prezent și interesul

material al părții vătămate în depunerea plângerii;

- instanța de apel nu a intrat în esența cauzei penale și nu a dat apreciere probelor

acuzării care nu sunt suficiente pentru condamnarea inculpatului conform art. 165

alin. (2) Cod penal;

- recurentul în cererea de recurs invocă probele anexate la dosar și motivele ce

pun la dubii legalitatea și modul cum coroborează cu alte probe, în special declarațiile

lui XXXXX și XXXXX;

- accentuează sentința primei instanțe la faptul că corect a delimitat traficul de

ființe umane cu proxenetismul și toate probele demonstrează prezența elementelor

infracțiunii art. 220 alin. (2) lit. a), c) Cod penal.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și

lipsit de temeiuri legale.

6

materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Se reține că, conform art. 427 alin. (1) pct. 4) Cod de procedură penală,

hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel când judecata a avut loc fără participarea

procurorului, inculpatului, precum și a apărătorului, interpretului și traducătorului,

când participarea lor era obligatorie potrivit legii, însă instanța de recurs consideră

acest temei inadmisibil din următoarele considerente.

Conform materialelor cauzei penale, instanța de apel a respectat prevederile

legale și a întreprins toate măsurile în vederea asigurării prezenței inculpatului în

cadrul ședințelor de judecată. Acțiunile date sunt confirmate prin citațiile (vol-III, f.d.

171, 188, 196, 206) și avizele de recepționare (vol-III, f.d. 177, 191, 201, 209)

transmise pe adresa de domiciliu- XXXXX. Faptul că avizele de recepție se întorceau

nerecepționate din motive necunoscute sau că a plecat, pune sub întrebarea

actualitatea domiciliului inculpatului. Conform certificatului eliberat de Primăria

com. Chioselia, s-a confirmat că într-adevăr domiciliul inculpatului este corect dar în

prezent el nu se regăsește pe teritoriul comunei (vol-III, f.d. 218).

În cadrul ședinței de judecată din 15.09.2020 apărătorul Habravan Andrei a

confirmat că inculpatul nu cunoaște data și locul ședinței de judecată, nu poate face

legătură cu clientul său, dar inculpatul știa că cauza penală s-a transmis pentru

examinare în instanța de apel (vol.-III, 213-214). Aceasta demonstrează lipsa

interesului inculpatului față de situația sa, faptul că știa de continuarea judecării

cauzei, dar nu a încercat să i-a legătura cu avocatul cu care anterior a comunicat prin

aplicația „Viber” însă apoi numărul lui nu era activ.

Apărătorul Habravan Andrei în calitate de avocat apăra interesele inculpatului și

în cadrul ședinței era de acord cu aducerea silită sau lăsa la discreția instanței demersul

procurorului privind anunțarea în căutarea (vol-III, f.d. 221-222). Mai mult ca atât, în

cadrul ședinței din 01.12.2020 la întrebarea judecătorului dacă este posibil

7

examinarea cauzei în lipsa inculpatului a considerat posibil (vol-III, f.d. 243). Astfel

conform prevederilor art. 321 alin. (2) Cod de procedură penală s-a examinat cauza

fără amânări sau tergiversări.

În ce privește argumentul ce reprezintă temeiul prevăzut la pct. 12) alin. (1) al

art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului dacă faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită,

Colegiul penal constată că analizând acest temei în raport cu motivele invocate, nici

acesta nu și-a găsit confirmare, or, prin cercetarea probatoriului de către instanța de

apel au fost dovedite elementele infracțiunii prezente a art. 165 alin. (2) lit. b), d) Cod

penal.

Apărătorul în cererea de recurs se referă la trecerea în revistă a probelor examinate

în instanța de fond, declarațiile părții vătămate și faptul că nu coroborează între ele,

instanța de fond a reîncadrat acțiunea inculpatului în art. 202 Cod penal iar instanța

de apel a casat sentința condamnând inculpatul pe art. 165 Cod penal.

În același context, instanța de recurs reiterează că la etapa judecării recursului nu

analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului

probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele

ierarhic inferioare, acestea fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond.

De altfel, simplul fapt că pot exista două puncte de vedere distincte cu privire la

modul de apreciere a probelor nu este un motiv suficient și plauzibil pentru a dispune

rejudecarea unei cauze penale, după cum solicită apărătorul.

Din atare considerente, Colegiul penal nu va analiza și verifica probele

administrate în cauză. Mai mult, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării

judecătorești, a expus situația de fapt reținută în cauză și a concluzionat corect că

urmează a fi condamnat inculpatul de cele incriminate prin rechizitoriu în baza art.

165 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, deoarece faptele lui întrunesc toate elementele

infracțiunii nominalizate.

De asemenea, instanța de recurs nu vede necesitatea de a dezbate, prin alte

argumente, toate alegațiile din această cerere de recurs, deoarece careva temeiuri de

casare ex officio Colegiul nu a stabilit.

Prin urmare, Colegiul concluzionează că instanța de apel a pronunțat o decizie

legală, întemeiată și motivată prin casarea soluției instanței de fond, recalificând

acțiunea și aplicând în privința inculpatului o pedeapsă privativă de libertate reală,

pedeapsă care răspunde scopului de corectare și reeducare a inculpatului prevăzut de

art. 61 Cod penal.

În acest punct de analiză, Colegiul consideră necesar de a face trimitere și la

jurisprudența constantă a Curții Europene, prin care s-a statuat cu titlul de principiu

că, în cazul în care instanța supremă refuză să admită o cauză din motivul că nu sunt

întrunite temeiurile legale pentru această cauză, o motivare foarte succintă poate

satisface cerințele art. 6 din Convenție. (cauza Bachowski v. Polonia din 02.11.2010).

8

Pe cale de consecință, având în vedere cele consemnate supra, Colegiul Penal

statuează asupra soluției de inadmisibilitate a recursului ordinar declarat de avocatul

Andrei Habravan în numele inculpatului, deoarece acesta este vădit neîntemeiat.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Andrei Habravan în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 01 decembrie 2020, în cauza penală privindu-l pe MOCREAC Adrian, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 23 aprilie 2021.

Președinte Iurie Diaconu

Judecător Liliana Catan

Judecător Ion Guzun

9