1ra-1364/2021 — art. 151 alin. 1 CP

1ra-1364/2021 — art. 151 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1364/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

09 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Iurie DIACONU

judecători Liliana CATAN

Ion GUZUN

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Stratu Andrei în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 23 februarie 2021, în cauza penală privindu-l pe

CHIRIAC Iurie Xxxxxx, născut la

xx xxxxxxxx xxxx, originar r-nul Xxxxxxxx, s.

Xxxxxxx, domiciliat în mun. Xxxxxxxx, com.

Xxxxxxx, str. X. Xxxxxxxe xx/x, ap. xx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 13.03.2020– 27.11.2020;

Instanța de apel: 16.12.2020– 23.02.2021;

Instanța de recurs: 05.05.2021 – 09.06.2021.

c o n s t a t ă:

Chiriac Iurie a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de

închisoare pe termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Potrivit prevederilor art. 90 alin. (1) Cod penal, pedeapsa cu închisoare numită

inculpatului a fost suspendată condiționat, cu stabilirea termenului de probațiune de

4 ani, dacă ultimul nu va săvârși o nouă infracțiune și prin comportare exemplară și

muncă cinstită va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

S-a aplicat în privința lui Chiriac Iurie măsura preventivă – obligarea de a nu

părăsi țara, până la rămânerea definitivă a sentinței.

S-a admis cerința procurorului și s-a încasat din contul lui Chiriac Iurie în

bugetul de stat suma de 320 lei cu titlu de cheltuieli judiciare suportate pentru

efectuarea raportului de expertiză judiciară.

la 11 ianuarie 2020, aproximativ la orele 23:00, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient

survenirea acestora, urmărind scopul vătămării integrității corporale a persoanei,

1

aflându-se în mun. Xxxxxxx, com. Xxxxxxx, str. Xxxxxx, în rezultatul unui conflict,

intenționat i-a aplicat cu un obiect contondent dur lui Panuța Dumitru, lovituri în

regiunea capului, cauzându-i conform raportului de expertiză judiciară nr.

202002D0415 din 18.02.2020, traumă carnio-cerebrală manifestată prin: contuzie

cerebrală medie, fractura cominutivă denivelantă înfundată a osului parietal drept,

hematom epidural minor parietal pe dreapta, focare de contuzie mici parietal pe

dreapta, factura oaselor nazale bilateral, fractura cominutivă a peretelui medial orbitei

stângi cu deplasare, emfizem subcutan craniul facial pe stângă, edem a țesuturilor moi

subcutane cu accent craniul facial, excoriație a țesuturilor moi a capului și feței, care

au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur cu

suprafața de interacțiune limitată, posibil în timpul și circumstanțele indicate, care

prezentau pericol pentru viață și în baza acestui criteriu au fost calificate ca vătămare

corporală gravă.

către procuror și de avocatul Cailic Zinaida în interesele inculpatului.

3.1 Acuzatorul de stat a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie numită pedeapsa în baza

art. 151 alin. (1) Cod penal sub formă de închisoare, cu executare reală, fără aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal.

Consideră că pedeapsa este prea blândă, nu corespunde personalității celui

vinovat și este nefondată, întrucât nu corespunde circumstanțelor comiterii

infracțiunii și gradului pericolului social ce îl prezintă inculpatul.

3.2 Avocata Cailic Zinaida în interesele inculpatului în apel a solicitat casarea

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei sentințe de achitare.

Apelanta a considerat că instanța de fond a judecat unilateral și superficial cauza

de învinuire a lui Chiriac Iurie în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (l)

Cod penal, în lipsa unei cercetări obiective a probelor apărării, cu aprecierea eronată

a împrejurărilor de fapt, iar ca rezultat constatarea greșită a aspectelor de fapt și de

drept, care au dus |a o condamnare ilegală în privința Chiriac Iurie.

Instanța de fond în mod eronat a reținut un șir de circumstanțe prin care s-ar fi

dovedit cu certitudine vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii.

De fapt, mijloacele probatorii prezentate de către partea acuzării, nu stabilesc

nici în mod direct, nici indirect din punct de vedere al coroborării lor vinovăția lui

Chiriac Iurie în comiterea faptei imputate, dar demonstrează cert faptul că Chiriac

Iurie s-a aflat în stare de legitimă apărare. În acest context, s-a menționat că o altă

condiție implicită a apărării legitime impune proporționalitatea apărării în raport cu

gravitatea pericolului și cu împrejurările care au produs atacul ori în condițiile date s-

au depășit limitele acestei proporționalități.

apelul avocatului Cealic Zinaida în interesele inculpatului a fost respins ca nefondat.

Apelul procurorului a fost admis, cu casarea parțială a sentinței în partea

2

individualizării pedepsei și s-a pronunțat în această parte o nouă hotărâre, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care s-a exclus aplicarea prevederilor art.

90 Cod penal, și s-a dispus executarea pedepsei cu închisoarea în penitenciar de tip

semiînchis.

judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia

că inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 151 alin. (1) Cod penal. Aceste

împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală și

care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar

toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor.

Referitor la cele invocate de avocata Cialic Zinaida în interesele inculpatului

precum că Chiriac Iurie s-a aflat în legitima apărare, instanța de apel a atestat că,

potrivit art. 36 alin.(2) Cod penal, este în stare de legitimă apărare persoana care

săvârșește fapta pentru a respinge un atac direct, imediat, material și real, îndreptat

împotriva sa, a altei persoane sau împotriva unui interes public și care pune în pericol

grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public, pe cînd că speță nu este

aplicabil institutul legitimei apărării, ori la momentul aplicării loviturilor lui Panuța

Dumitru, atacul a pierdut caracterul direct, imediat, material și real, iar inculpatul era

în afara oricărui pericol. Astfel, apărarea, deja nu mai era concomitentă cu atacul, și

nu era îndreptată pentru a respinge un careva atac.

Referitor la solicitarea acuzatorului de stat privind aplicarea pedepsei sub formă

de închisoare, fără aplicarea art. 90 Cod penal, instanța de fond, la numirea felului și

măsurii de pedeapsă a ținut cont de unele circumstanțe reale și personale, cum ar fi

caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii, că infracțiunea a fost săvârșită

intenționat, conform prevederilor art. 16 Cod penal se referă la infracțiuni grave, iar

circumstanțe atenuate și agravante n-au fost reținute.

La stabilirea pedeapsei instanța de apel a ținut cont de persoana celui vinovat,

care este fără antecedente penale, căsătorit, nu se află la evidența medicului narcolog

sau psihiatru, însă ținând cont de faptul că inculpatul a comis o infracțiune ce

atentează la relațiile sociale cu privire la viața și sănătatea persoanei, dânsul a evitat

să-și prezinte scuzele de rigoare victimei și să întreprindă careva acțiuni în vederea

recuperării prejudiciului cauzat prin comiterea infracțiunii.

Astfel, pe parcursul perioadei de examinare a cauzei penale în privința lui

Chiriac Iurie, ultimul nu a întreprins careva măsuri în vederea recuperării

prejudiciului material cauzat părții vătămate, fapt omis de către prima instanță la

individualizarea pedepsei, de aceea instanța de judecată a considerat inoportună în

cazul dat aplicarea pedepsei închisorii cu suspendarea executării ei pe o anumită

perioadă în privința inculpatului or, condamnarea cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei conform art. 90 Cod penal este un drept și o rezervă în atitudine a

3

instanței și nu o obligație, și se aplică de instanța de judecată ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat.

Prin urmare, la stabilirea măsurii de pedeapsă instanța ia în considerație

caracterul și gradul pericolului social și prejudiciabil al infracțiunii săvârșite,

personalitatea inculpatului care nu se află la evidența medicului narcolog sau

psihiatru. De faptul că, nu și-a recunoscut vina, nu s-a căit sincer, infracțiunea comisă

este gravă, consideră că inculpatul trebuie să poarte răspundere penală pentru faptele

săvârșite, iar îndreptarea și reeducarea lui este posibilă cu aplicarea pedepsei

închisorii pe un termen de 5 ani.

inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct.

6), 10), 12) Cod de procedură penală, solicitând casarea totală a deciziei, rejudecarea

cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri privind achitarea inculpatului pe motiv că

faptele comise de ultimul nu conțin semnele calificative ale infracțiunii prevăzute de

art. 151 alin. (1) Cod penal, urmînd a fi calificate drept legitimă apărare.

În motivare recurentul a indicat că, legitima apărare este o activitate social-utilă,

deoarece fapta săvârșită în condițiile enunțate de lege nu este prejudiciabilă. Lipsește

vinovăția persoanei care, fiind în stare de legitimă apărare, a fost impusă să acționeze

pentru a apăra valorile sociale de un atac, adică, îndreptarea spre inculpat de către

victimă cu un ferestrău pornit, însoțită de amenințarea din partea lui Panuța Dumitru

cu aplicarea ferestrăului, precum și cunoașterea despre faptul că ultimul este în stare

de ebrietate, stare în care adesea provoca certuri atât în familie cât și în societate,

pentru contracararea cărora era necesară intervenția poliției, a fost întemeiat perceput

de Chiriac Iurie ca fiind un atac direct, iminent, material și real.

Contracararea acestui atac s-a efectuat printr-o modalitate ce nu depășește

limitele atacului, prin efectuarea câtorva lovituri cu un băț găsit în preajmă peste

ferestrăul în funcțiune, cu scopul de a curma acel atac și a-și apăra viața și integritatea

sa fizică. Iar martorii oculari audiați în cadrul cercetării judecătorești Ștefanco Nicolae

și Andriuța Piotr confirmă pe deplin circumstanțele săvârșirii faptei invocate de către

Chiriac Iurie.

La materialele cauzei nu există nici o probă care ar demonstra intenția lui Chiriac

Iurie de a-i provoca lui Panuța Dumitru vătămări corporale grave.

Atât instanțele de fond cât și de apel nu au atras atenția nici asupra conținutului

ordonanței de scoatere parțială a lui Chiriac Iurie de sub urmărire penală din

06.03.2020 (f.d. 138-145) emisă de procuror din motiv că fapta nu întrunește

elementele infracțiunii de huliganism. Astfel, deși s-a constatat că huliganismul a avut

loc și această infracțiune nu a fost săvârșită de către Chiriac Iurie ci de către Panuța

Dumitru, organul de urmărire penală din anumite motive necunoscute nu a continuat

cercetările și nu 1-a atras la răspundere penală pe ultimul pentru fapta comisă, dar s-

a limitat exclusiv la faptul că lui Panuța Dumitru i-au fost cauzate vătămări corporale

grave.

4

Concluzia instanței precum că inculpatul a săvârșit infracțiunea incriminată, este

eronată deoarece instanța și-a întemeiat concluzia prin probe ce invocă circumstanțe

bazate doar pe presupuneri. S-a depistat că, instanța de fond corect a statuat

persistența circumstanțelor atenuante, repararea benevolă a pagubei pricinuite sau

înlăturarea daunei cauzate și ilegalitatea sau imoralitatea acțiunilor victimei, dacă ele

au provocat infracțiunea. Careva circumstanțe agravante nu au fost reținute, însă,

instanța de apel, la individualizarea pedepsei, menționează lipsa circumstanțelor

atenuante, cu agravarea situației.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și

lipsit de temeiuri legale.

materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel.

Sub acest aspect se reține că, recursul este fondat pe temeiurile din art. 427 alin.

(1) pct. 6), 10) și 12) Cod de procedură penală, însă, în pofida normelor de drept

enunțate, nu este specificat, în raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă a

hotărârilor contestate, care ar fi erorile de drept concrete ce ar indica că instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt,

dar raportată la prescripțiile din art. 6 pct. 111 ) Cod de procedură penală, care i-ar fi

afectat soluția, că s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale,

fiind omisă în totalitate argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în care

nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite, se reține că împrejurările

menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate, relevă în mod concludent că

instanțele de fond și de apel au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept

privind învinuirea înaintată inculpatului și încadrarea juridică justă a acțiunilor

infracționale ale acestuia, în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe

anexate la dosar, inclusiv declarațiile inculpatului, părții vătămate și a martorilor,

raportul de expertiză judiciară medico-legală nr. 202002D0415 din 18.02.2020,

informație de la medicii narcolog și psihiatru, precum că Chiriac Iurie nu se află la

5

evidența lor, toate probele fiind apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 alin.

(1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității,

veridicității și coroborării lor, instanțele indicând motivele pentru care au respins

dovezile și versiunile apărării, instanța de apel pronunțându-se argumentat și detailat

asupra tuturor motivelor invocate în apelul de pe rol, probele administrate pe caz

demonstrând clar și cert prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii

prevăzute la art. 151 alin. (4) Cod penal, deci instanțele încadrând juridic corect fapta

săvârșită.

Totodată, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului de către instanța de apel în corespundere cu prevederile legale, fiind una

echitabilă și proporțională în raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite,

cât și a scopului pedepsei penale sub aspectul restabilirii echității sociale, corectării

inculpatului, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor

persoane.

La fel, Colegiul penal menționează că nu pot fi reținute nici argumentele apărării

precum că inculpatul a comis fapta fiind în stare de legitimă apărare.

În acest sens, Colegiul penal notează că potrivit art. 36 alin. (1) Cod penal, nu

constituie infracțiune fapta, prevăzută de legea penală, săvârșită în stare de legitimă

apărare;

(2) Este în stare de legitimă apărare persoana care săvârșește fapta pentru a

respinge un atac direct, imediat, material și real, îndreptat împotriva sa, a altei

persoane sau împotriva unui interes public și care pune în pericol grav persoana sau

drepturile celui atacat ori interesul public;

(3) Este în legitimă apărare și persoana care săvârșește fapta, prevăzută la alin.

(2), pentru a împiedica pătrunderea, însoțită de violență periculoasă pentru viața sau

sănătatea persoanei ori de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, într-un

spațiu de locuit sau într-o altă încăpere.

Din conținut normei legale menționată supra, sunt evidențiate unele criterii,

obligatorii pentru existența stării de legitima apărare, iar noțiunea de bază fiind atacul

privit ca acțiunile sau comportarea violentă a omului îndreptată împotriva valorilor

sociale ocrotite de lege. Totodată, această sursă definește condițiile atacului,

enumerate în textul normei privind legitima apărare, conform căreia atacul trebuie să

fie direct, imediat, material și real.

Astfel, pentru a fi în prezența unui atac este necesară existența unor condiții si

anume, acesta să fie direct, imediat, material și real, atacul să fie îndreptat împotriva

persoanei, drepturilor acesteia ori a interesului public, să pună în pericol grav valorile

apărate.

Atacul este direct când prin el se creează un pericol care amenință nemijlocit

valorile ce formează obiectul legitimei apărări, în prezența legăturii de cauzalitate

dintre atac și pericolul grav creat, caracterului lui imediat determinându-se prin

intervalul mic dintre momentul începerii și apariției pericolului, componența

6

materială realizându-se prin fapte de natură să provoace modificări materiale și/sau

fizice asupra valorilor împotriva cărora se îndreaptă, conținutul lui real urmând a fi

obiectiv și nu presupus de persoană.

O altă condiție implicită a legitimei apărări impune proporționalitatea apărării în

raport cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul ori în

condițiile în care s-au depășit limitele acestei proporționalități.

În speță condițiile enunțate nu persistă, motiv pentru care instanța de apel corect

a concluzionat că, la materialele cauzei nu există careva probe ce ar confirma că

inculpatul a săvârșit fapta pentru a respinge un atac direct, imediat și real, îndreptat

împotriva sa, nefiind întrunite cerințele obligatorii impuse de dispozițiile art. 36 Cod

penal, inclusiv prin probele administrate pe cauza dată se infirmă versiunea

inculpatului privind comiterea faptei prejudiciabile în legătură cu respingerea

pretinsului atac direct, imediat și real, îndreptat împotriva sa, concluzie preluată și de

către instanța de recurs.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia

arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală,

pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de

recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă

instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei). Art. 6 din

CEDO impune în sarcina instanței, obligația de a efectua o examinare efectivă a

motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în care se

apreciază relevanța acestora, iar obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de

art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns

detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de

Hurk c. Țărilor de Jos).

Pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2), Cod de procedură penală,

judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în

urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel,

activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

probelor și circumstanțelor cauzei, inclusiv în latura pedepsei și cea civilă, în alt sens

decât cel pe care îl propune acuzarea și apărarea este o competență și prerogativă

legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul

celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea doar acestei

chestiuni în recursurile ordinare, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul vizat au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în pct.

7

4-5 al prezentei decizii, iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii

care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu

poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct.

20, cazul Bujnița versus Moldova).

Având în vedere considerentele menționate în partea descriptivă a prezentei

decizii și raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de

procedură penală, Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de

apel, instanța a respectat prevederile legale pertinente și relevante, prescrise de

art.414-419 Cod de procedură penală, iar argumentele din recursul ordinar declarat

de avocat, sunt vădit neîntemeiate.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Stratu Andrei în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23

februarie 2021, în cauza penală privindu-l pe CHIRIAC Iurie Xxxxx, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 21 iulie 2021.

Președinte Iurie DIACONU

Judecător Liliana CATAN

Judecător Ion GUZUN

8