1ra-1663/2020 — art. 217 alin. 2 CP

1ra-1663/2020 — art. 217 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1663/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

18 august 2020 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit în componența:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

Craiu Nicolae

Burduh Victor

a judecat, fără participarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Vitalie Călugăreanu și de

avocatul Marinescu Dumitru în numele inculpatului Chirica Igor, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 martie

2020, în cauza penală privindu-l pe

CHIRICA Igor Xxxx, născut la

xx xxxxxx xxxx în s. Xxxxx, r-nul Xxxxxxxx,

domiciliat în mun. Xxxxxxx, str. Xxxxx Xxxxx

ap. xx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 21.12.2018 – 17.07.2019;

Instanța de apel: 04.10.2019 – 10.03.2020;

Instanța de recurs: 09.07.2020 – 18.08.2020.

Asupra recursurilor ordinare menționate, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală,

Chirica Igor a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217 alin. (2) Cod

penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 5 (cinci)

luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de

dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate legată

de producerea, prepararea, experimentarea, extragerea, prelucrarea,

transformarea, procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea, distribuirea

1

substanțelor narcotice, psihotrope sau analoagelor lor pe un termen de 5 ani.

Conform art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor

aplicate, prin cumularea pedepsei stabilite prin sentința respectivă și partea

neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul

Ciocana din 11 ianuarie 2019 de 6 luni, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 11

luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicată inculpatului pe termen de probă de 3 (trei) ani, cu obligarea de a

nu-și schimba domiciliul, fără consimțământul organului competent și să participe

la programe probaționale.

Cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de

1680 lei, a fost respinsă ca neîntemeiată.

aproximativ la orele 23.05, aflându-se în mun. Chișinău, pe str. Xxxxxxx x/x,

intenționat, în mod ilegal, în scopuri personale și fără scop de înstrăinare, a

păstrat la sine substanța stupefiantă PVP (a-pirrolidinovalerophenone) cu aspect

de pulbere și de bulgări de culoare albă, ambalată într-un pachet de polimer

incolor de tip zip-lock înfășurat cu bandă izolantă de culoare albastră, cu masa

totală de 0,441 g., care conform raportului de constatare tehnico-științifică nr.

34//12/1-R-4930 din 06.11.2018, se atribuie la categoria substanțelor stupefiante

neutilizate în scopuri medicinale incluse în Tabelul I din Hotărârea Guvernului

1088/05.10.2004 cu privire la aprobarea tabelelor și listelor substanțelor

stupefiante, psihotrope și precursorilor acestora, supuse controlului, iar cantitatea

lor constituie cantități mari.

a declarat apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care inculpatul să fie condamnat în baza art. 217 alin. (2) Cod penal la închisoare

pe un termen de 6 luni cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, iar

conform art. 85 alin. (1) Cod penal, prin adăugirea la pedeapsa stabilită, parțial

pedeapsa neexecutată prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 11

ianuarie 2017 de 6 luni, cu stabilirea pedepsei definitive de 11 luni închisoare, cu

ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis și încasarea din contul

inculpatului a sumei de 1680 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Apelanta a invocat că instanța de judecată, urma să dispună aplicarea

prevederilor art. 85 alin. (1) Cod penal, fără aplicarea art. 90 Codul penal,

deoarece inculpatul Chirica Igor înainte de executarea completă a pedepsei

stabilite prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 11.01.2017 a

săvârșit o nouă infracțiune, neluând în calcul nici faptul că, prin scrisoarea din 06

2

februarie 2019, parvenită de la Biroul de Probațiune Ciocana s-a solicitat

aplicarea prevederilor art. 85 Cod penal la stabilirea pedepsei lui Chirica Igor.

Recurenta a opinat că, la stabilirea pedepsei instanța de judecată incorect s-

a expus și asupra pedepsei complimentare „cu privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate de producere, preparare,

experimentare, extragere, prelucrare, transformarea, procurare, păstrare,

expediere, transportare, distribuire a substanțelor narcotice, psihotrope sau

analoagelor lor pe un termen de 5 ani”, or, aceasta nu este prevăzută de

sancțiunea art. 217 alin. (2) Cod penal, aplicând inculpatului o pedeapsă

neprevăzută de sancțiunea articolului.

A mai indicat apelanta că, instanța de fond urma să dispună încasarea de la

inculpat în beneficiul statului cheltuielile judiciare suportate pentru efectuarea

constatării tehnico-științifice nr. 34/12/1-R4930 din 06.11.2018, în sumă totală de

1680 lei.

2020, s-a admis apelul declarat, s-a casat sentința instanței de fond, în partea

stabilirii pedepsei inculpatului și s-a pronunțat o nouă hotărâre potrivit modului

stabilit pentru prima instanță prin care:

Chirica Igor s-a considerat vinovat și condamnat în baza art. 217 alin.

(2) Cod penal, la 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, din momentul reținerii.

De la Chirica Igor s-a încasat în beneficiul statului cheltuielile judiciare în

sumă de 1680 lei.

În rest, sentința a fost menținută.

4.1. Colegiul a menționat că, la stabilirea pedepsei instanța de judecată

incorect a aplicat acestuia pedeapsa complimentară „cu privarea de dreptul de a

ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate legată de

producerea, prepararea, experimentarea, extragerea, prelucrarea,

transformarea, procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea, distribuirea

substanțelor narcotice, psihotrope sau analoage/or lor pe un termen de 5 ani”,

care nu este prevăzută de sancțiunea art. 217 alin. (2) Cod penal.

De asemenea, s-a reținut că incorect au fost aplicate inculpatului prevederile

art. 90 Cod penal, având în vedere lipsa circumstanțelor atenuante și agravante cât

și personalitatea acestuia.

Instanța de apel a notat că, potrivit certificatului eliberat de Biroul de

Probațiune Chișinău din 17.02.2020, inculpatul Chirica Igor, condamnat de

Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana prin sentința nr. 1-395/2016 din 11.01.2017,

în baza art. 220 alin. (2) lit. a) din Codul penal la 3 ani închisoare, cu suspendarea

3

executării pedepsei pe un termen de 3 ani în baza art. 90 Cod penal, a fost exclus

din evidență, în temeiul expirării termenului de probă la 26 ianuarie 2020.

Prin urmare, având în vedere faptul că, în principiu, pedeapsa stabilită prin

sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 11 ianuarie 2017, în baza art.

220 alin. (2) lit. a) din Codul penal, la momentul examinării cauzei prezente,

pedeapsa a fost executată, Chirica Igor fiind exclus de la evidența Biroului de

probațiune ca persoană care a executat pedeapsa, instanța de apel a conchis că

prevederile art. 85 Cod penal nu mai pot fi aplicate.

În continuare instanța de apel, făcând trimitere la prevederile art. 111 alin.

(1), lit. d) Cod penal, a menționat că Chirica Igor fiind condamnat prin sentința

Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 11.01.2017, în baza art. 220 alin. (2)

lit. a) din Codul penal la 3 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe un termen de 3 ani, în termenul de probă această

condamnare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei nu a fost anulată,

mai mult, la 26 ianuarie 2020 a expirat termenul de probă, ceea ce face

imposibilă aplicarea pedepsei în conformitate cu art. 85 Cod penal.

La stabilirea pedepsei în privința inculpatului Chirica Igor, instanța de apel

ținând cont de prevederile art. 16, 75 – 77 Cod penal, că inculpatul a comis o

infracțiune ușoară, că circumstanțe atenuante nu au fost stabilite, fiind stabilită

circumstanța agravantă - săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior

a fost condamnată pentru alte fapte care au relevanță pentru cauză, a conchis că

reeducarea și corijarea inculpatului va fi posibilă prin aplicarea unei pedepse

privative de libertate pe un termen de 6 luni, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

Cu referire la cheltuielile de judecată, instanța de apel a notat că instanța de

fond, eronat a dispus respingerea cererii acuzatorului privind încasarea

cheltuielilor de judecată, or, în virtutea prevederilor art. 142 alin. (1), 143 alin.(1),

pct. 6), 227, 229 Cod de procedură penală, cât și a dispozițiilor alin. (3) art. 75 din

Legea cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar nr. 68 din

14.04.2016, având în vedere că drept probă ce confirmă vinovăția inculpatului

Chirica Igor, servește raportul de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-4930 din

06.11.2018, pentru efectuarea căruia au fost suportate cheltuieli în sumă de 1680

lei, care urmează a fi încasate la bugetul de stat din contul inculpatului.

5.1. Procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Vitalie

Călugăreanu, care invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală, solicită casarea parțială a acesteia, doar în partea stabilirii

pedepsei inculpatului, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță de apel.

4

În motivarea recursului menționează că instanța de apel eronat a constatat că,

la momentul examinării cauzei, pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei

Chișinău, sediul Ciocana din 11 ianuarie 2017, în baza art. 220 alin. (2) lit. a) Cod

penal fusese executată, Chirica Igor fiind exclus de la evidența Biroului de

probațiune ca persoană care a executat pedeapsa, astfel prevederile art. 85 Cod

penal nu mai pot fi aplicate, deoarece antecedentul penal fusese stins, conform

prevederilor art. 111 alin. (1) lit. d) Cod penal.

Pedeapsa stabilită inculpatului Chirica Igor prin sentința Judecătoriei

Chișinău, sediul Ciocana din 11 ianuarie 2017, la momentul comiterii infracțiunii

- 23 octombrie 2018, nu era executată, dată la care acesta se afla în termen de

probațiune potrivit sentinței sus-numite, aflându-se la evidența Biroului de

Probațiune Ciocana, la caz fiind aplicabile prevederile art. 90 alin. (10) Cod

penal.

Or, legiuitorul a prevăzut că caracterul infracțional al faptei și pedeapsa

pentru aceasta se stabilesc de legea penală în vigoare la momentul săvârșirii faptei

și nicidecum la momentul pronunțării deciziei.

În decizia instanței de apel lipsește motivarea soluției adoptate, precum că în

privința inculpatului nu ar fi aplicabile prevederile art. 85 Cod penal, care prevede

modul determinării termenului pedepsei definitive în cazul unui cumul de sentințe

și care determina ca ambele instanțe să-i aplice inculpatului o pedeapsă ce

depășește 3 ani privațiune de libertate.

5.2. La 12 iulie 2020, prin intermediul poștei electronice, avocatul Dumitru

Marinescu a declarat recurs ordinar în numele inculpatului și invocând

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea

deciziei instanței de apel și menținerea sentinței.

În motivarea recursului, acesta menționează că instanța de apel a aplicat în

privința inculpatului o pedeapsă prea aspră, fără a ține cont de faptul că inculpatul

este o persoană fără antecedente penale, o persoană onestă, corectă și care se

căiește de cele comise.

Totodată, a solicitat repunerea în termen, deoarece inculpatul a aflat despre

decizia instanței de apel pronunțată public la 19 mai 2020, la data de 10 iulie

2020, când a fost reținut.

baza materialelor din dosar, Colegiul penal lărgit conchide că recursul avocatului

Dumitru Marinescu în numele inculpatului, urmează a fi respins ca inadmisibil,

iar recursul procurorului, urmează a fi admis, din următoarele considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel.

5

Însă, conform art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de

30 de zile de la data pronunțării deciziei. Potrivit art. 231 alin. (3) Cod de

procedură penală, la calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care

începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. În corespundere

cu art. 418 alin. (1), 338 alin. (2)-(4), 340 alin. (1) Cod de procedură penală,

instanța de apel pronunță public dispozitivul hotărârii, fapt despre care se

consemnează în procesul-verbal. Hotărârea motivată se pronunță la fel public, în

termen de până la 30 de zile. Copia de pe hotărârea motivată se înmânează

participanților prezenți la ședința de judecată. Participanților care nu s-au

prezentat în ședința de judecată li se expediază, în termen de 3 zile, copia de pe

hotărârea motivată.

Sub acest aspect se atestă că, cauza penală a fost judecată în ordine de apel

cu participarea procurorului, inculpatului și avocatului acestuia, Melinteanu

Dorin, dispozitivul deciziei fiind pronunțat la 10 martie 2020, stabilindu-se data

de 09 aprilie 2020, pentru pronunțarea deciziei motivate, care ulterior a fost

amânată pentru data de 19 mai 2020, fapt despre care inculpatul Chirica Igor a

fost înștiințat, dovada servind semnătura acestuia, aplicată pe avizul de recepție a

citației (f.d. 184-187).

Potrivit materialelor dosarului, la data de 19 mai 2020, a fost pronunțată

decizia motivată, aceasta fiind înmânată în aceeași zi inculpatului Chirica Igor,

fapt confirmat prin semnătura acestuia aplicată pe recipisa de primire a copiei

deciziei motivate (f.d. 188, 203).

Deci, hotărârea atacată a fost pronunțată în condițiile legii la 19 mai 2020,

iar termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar a expirat la sfârșitul

zilei de 19 iunie 2020.

Totodată, potrivit extrasului din poșta electronică și a ștampilei aplicate pe

acesta, recursul ordinar a fost depus prin intermediul poștei electronice la 12 iulie

2020 și înregistrat la Curtea Supremă de Justiție la 13 iulie 2020, adică peste

termenul prevăzut de lege (f.d. 227 - 232).

Alte informații cu privire la data depunerii recursului respectiv în instanța de

recurs nu există nici în dosar și nici în recursul nominalizat.

Este de menționat că art. 422 Cod de procedură penală, nu prevede

repunerea în termen a recursului ordinar, nici o altă procedură legală de a calcula

termenul de recurs decât de la data pronunțării deciziei motivate, iar art. 230 alin.

(2) Cod de procedură penală prescrie expres că în cazul în care pentru exercitarea

unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia

impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. Acest

termen nu poate fi prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El este absolut,

6

are un caracter imperativ și fatal, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din

dreptul de a exercita calea de atac.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se

constată că acesta este declarat peste termen.

Astfel, odată ce recursul ordinar de pe rol este declarat peste termen, acesta

urmează a fi respins ca inadmisibil.

În al doilea rând, cu referire la recursul declarat de procuror, Colegiul

consideră că acesta este întemeiat și urmează a fi admis, cu casarea deciziei

recurate parțial, doar în latura pedepsei și dispunerea rejudecării cauzei în această

parte, în aceiași instanță, din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală sau parțială a

hotărârii atacate și cu dispunerea rejudecării de către instanța de apel, în cazul în

care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Erorile de drept pot fi considerate erori de drept formal sau procesual și erori

de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Astfel, Colegiul lărgit menționează că, declanșând o continuare a judecării

cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât

odată exercitat, produce un efect devolutiv complet în sensul că provoacă un

control integral atât în fapt, cât și în drept, în privința persoanelor care l-au

declarat.

Potrivit art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. Alin. (4) și (5) ai aceleiași norme prevede că în

vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor,

pronunțându-se asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Conform cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de drept,

asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin

apel se transmite instanței de apel, sunt: dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii, dacă infracțiunea a fost calificată corect, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual penal au fost

aplicate corect, și hotărârea adoptată trebuie să conțină răspuns la toate motivele

invocate.

7

Decizia instanței de apel, conform art. 417 Cod de procedură penală, trebuie

să cuprindă fapta constatată de prima instanță și conținutul dispozitivului

sentinței, fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Colegiul penal lărgit constată că aceste prevederi procesuale obligatorii, nu

au fost respectate întocmai la judecarea apelului de către instanța ierarhic

inferioară.

Drept temeiuri pentru recurs procurorul a invocat art. 427 alin. (1) pct. 6),

10) Cod de procedură penală, care stipulează, că hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise când instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

În speță se atestă că, recurentul este de acord cu circumstanțele de fapt și cu

încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului însă critică hotărârea recurată sub

aspectul individualizării greșite a pedepsei aplicate, iar motivele invocate

Colegiul le consideră întemeiate, din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei

de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru

examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.

Din conținutul deciziei rezultă că instanța de fond la examinarea cauzei, a

aplicat inculpatului pedeapsa cu închisoare pe un termen de 5 luni, cu executare

în penitenciar de tip semiînchis, după care constatând necesitatea aplicării

prevederilor art. 85 Cod penal, atât în partea descriptivă cât și în dispozitivul

sentinței greșit face trimitere la sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din

11 ianuarie 2019, prin care Chirica Igor ar fi fost condamnat la 6 luni închisoare.

Or, potrivit materialelor cauzei penale (f.d. 46, 49-51), Chirica Igor a fost

condamnat anterior prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 11

ianuarie 2017 la 3 ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei pe un

termen de probă de 3 ani.

Instanța de fond, fără a ține cont de faptul că inculpatul Chirica Igor, fiind în

termen de probă, a săvârșit o infracțiune intenționată, de prezența unei

circumstanțe agravante, a considerat ca fiind oportună suspendarea executării

pedepsei cu închisoarea aplicată acestuia, concluzii pe care Colegiul lărgit le

apreciază ca fiind pripite și lipsite de suport legal.

Examinând apelul declarat de către acuzatorul de stat, instanța de apel corect

a dispus admiterea acestuia, excluzând prevederile art. 90 Cod penal în privința

8

inculpatului, însă, la stabilirea termenului pedepsei, nu a respectat întocmai

prevederile legale întru adoptarea unei soluții întemeiate în latura penală,

pronunțând o hotărâre pripită prin care a dispus doar aplicarea pedepsei de 6 luni

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, fără aplicarea

prevederilor art. 85 Cod penal, în privința acestuia.

Or, potrivit materialelor dosarului, la data comiterii infracțiunii 23 octombrie

2018, Chirica Igor se afla în termen de probă stabilit prin sentința Judecătoriei

Chișinău, sediul Ciocana din 11 ianuarie 2017, astfel, antecedentul penal la acel

moment, nu era stins.

Totodată, se reține că instanța de apel, făcând trimitere la prevederile art.

111 alin. (1) lit. d) Cod penal, a conchis că „inculpatul a fost condamnat prin

sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 11 ianuarie 2017, în baza art.

220 alin. (2) lit. a) Cod penal la 3 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe un termen de 3 ani, iar în termenul de probă […]

suspendarea condiționată a executării pedepsei nu a fost anulată, mai mult, la

26.01.2020 a expirat termenul de probă, ceea ce face imposibilă aplicarea

pedepsei în conformitate cu art. 85 Cod penal”.

În acest sens, Colegiul apreciază ca fiind eronate concluziile instanței de apel

și în dezacord cu normele de drept ce guvernează speța.

Or, conform prevederilor art. 85, 90 alin. (10) Cod penal, dacă, după

pronunțarea sentinței, dar înainte de executarea completă a pedepsei,

condamnatul a săvârșit o nouă infracțiune, instanța de judecată adaugă, în

întregime sau parțial, la pedeapsa aplicată prin noua sentință partea neexecutată

a pedepsei stabilite de sentința anterioară. În cazul în care cel condamnat cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei săvârșește în termenul de probă o

nouă infracțiune intenționată, instanța de judecată îi stabilește o pedeapsă în

condițiile art.85.

Astfel, se reține că la data comiterii infracțiunii – 23 octombrie 2018,

antecedentul penal al inculpatului Chirica Igor, nu era stins conform prevederilor

art. 111 alin. (1) lit. d) Cod penal, executarea pedepsei stabilite prin sentința

Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 11 ianuarie 2017, fiind suspendată

condiționat pe un termen de probă de 3 ani, inculpatul neexecutând efectiv

pedeapsa stabilită.

La aplicarea prevederilor art. 85 Cod penal, instanțele de judecată, urmează a

adăuga în întregime sau parțial, la pedeapsa aplicată prin noua sentință, partea

neexecutată a pedepsei stabilite de sentința anterioară, și nicidecum a termenului

de probă rămas.

Pe cale de consecință se reține că, instanța de apel, absolut nemotivat a

conchis referitor la neaplicabilitatea prevederilor art. 85 Cod penal speței.

9

Hotărârile pronunțate de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate

atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare,

pentru a permite instanței superioare de a verifica corespunderea hotărârii

pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea

hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali, vagi,

reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca o omisiune esențială apare astfel ca

un viciu de procedură.

În mare parte soluția instanței de recurs de a dispune rejudecarea se bazează

pe statuările Curții Europene în speța Năvoloacă c. Moldovei (cererea nr.

25236/02), hotărârea din 16.12.2008, unde Curtea având a se pronunța asupra

acestei cauze a considerat că chestiunile care urmau a fi hotărâte de către Curtea

Supremă de Justiție nu puteau fi examinate în mod corespunzător, ca chestiuni ce

țin de un proces echitabil, fără o apreciere directă a circumstanțelor factologice

prezentate de părți pe marginea speței deferite judecății (a se vedea Botten v.

Norway, 19 februarie 1996, §§ 52 și 53, Reports of Judgments and Decisions

1996-I și Popovici, citată mai sus, § 72). Având în vedere că, Curtea Supremă de

Justiție nu are competența să facă o examinare directă în fapt, ea are competența

de a dispune rejudecarea cauzei de către instanța ierarhic inferioară. În cazul de

față, ținând cont de viciile care afectează și sentința instanței de fond, echitatea

cere ca Curtea Supremă de Justiție să dispună rejudecarea cauzei.

Prin urmare, rezultă că instanța de apel, la stabilirea pedepsei în privința

inculpatului, a comis eroarea de drept cuprinsă în prevederea art. 427 alin. (1) pct.

6) și 10) Cod de procedură penală, iar decizia urmează a fi casată în partea

respectivă, cu rejudecarea cauzei în apel, așa cum cere art. 435 Cod de procedură

penală, întrucât asemenea erori nu pot fi corectate în instanța de recurs.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și

limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile Legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în apel, și

ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de prevederile art. 225 Cod de

procedură penală și practica CtEDO, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată.

penală, Colegiul Penal lărgit

d e c i d e :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de avocatul Marinescu

Dumitru în numele inculpatului Chirica Igor.

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Vitalie Călugăreanu, casează parțial decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 10 martie 2020, în partea stabilirii pedepsei

10

inculpatului, în cauza penală privindu-l pe Chirica Igor Xxxxxx și dispune

rejudecarea cauzei în această parte, în aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

În rest, dispozițiile deciziei recurate, se mențin.

Chirica Igor Xxxxxx urmează a fi eliberat imediat din penitenciar dacă a fost

reținut în baza deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 martie

2020 și dacă în privința acestuia nu este aplicată măsură preventivă sub formă de

arest sau dacă acesta nu execută pedeapsa penală în baza altor hotărâri

judecătorești.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată. pronunțată integral la 03

septembrie 2020.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

Judecător Craiu Nicolae

Judecător Burduh Victor

11