1ra-2266/2020 — art. 217-1 alin. 4 lit. b, d CP

1ra-2266/2020 — art. 217-1 alin. 4 lit. b, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-2266/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

22 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit în componența:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

Burduh Victor

Bejenaru Iurie

a judecat, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul

Aliona Caminscaia în numele inculpatului, în care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 februarie 2020, în cauza penală

privindu-l pe

LUNGU Igor Xxxxxxxx, născut la

xx xxxxxxxxx xxxx, originar și domiciliat în

mun. Xxxxxx, str. X. Xxxx xx ap. xx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 11.08.2015 – 03.08.2017;

Instanța de apel: 23.02.2018 – 12.09.2018;

21.11.2019 – 25.02.2020;

Instanța de recurs: 23.04.2019 – 01.08.2019;

04.11.2020 – 22.12.2020.

Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T:

Lungu Igor a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

2171 alin. (3) lit. f) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 4 ani închisoare, cu

1

executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

ce țin de circulația substanțelor narcotice, psihotrope pe un termen de 3 ani, din

data intrării în vigoare a sentinței, cu includerea în termenul de pedeapsă timpul

aflării în arest preventiv de la 21 ianuarie 2015 până la 24 ianuarie 2015 și în arest

la domiciliu de la 24 ianuarie 2015 până la 21 mai 2015.

Igor, de comun acord și prin înțelegere prealabilă cu un grup de persoane la

moment neidentificate, din interes material, acționând conform unui plan criminal

bine organizat, în scopul obținerii unui profit bănesc în urma comercializării pe

teritoriul R. Moldova a drogurilor și anume a heroinei, formând în acest scop o

reuniune stabilă de persoane care s-au organizat în prealabil pentru a comite una

sau mai multe infracțiuni, a comis organizarea păstrării, transportării și

distribuirii substanțelor narcotice în scop de înstrăinare. Astfel, Lungu Igor a

păstrat la el în buzunarul din față al scurtei substanța narcotică heroina împachetată

și repartizată pentru a înlesni comercializarea acesteia în douăsprezece pachețele

din hârtie de staniol și patru pachețele de polietilenă, având masa totală de 1,451

g., ceea ce se consideră proporții deosebit de mari, și care conform raportului de

expertiză nr. 1019 din 23.01.2015 constituie heroină, substanță narcotică

neutilizată în scopuri medicinale, care a fost ridicată în cadrul percheziției

corporale autorizate la data de 21.01.2015, ora 17:20, în fața imobilului situat în

mun. Chișinău str. Kiev 3.

În drept, procurorul a încadrat acțiunile inculpatului Lungu Igor în baza

art. 2171 alin. (4) lit. b) și d) Cod penal, - păstrarea, transportarea și

distribuirea substanțelor narcotice în scop de înstrăinare, a căror utilizare în

scopuri medicinale este interzisă, de către două sau mai multe persoane,

săvârșite de un grup criminal organizat și în proporții deosebit de mari.

Prima instanță a conchis asupra altei calificări a faptei comise de Lungu

Igor, ce se subscrie art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal, circulația ilegală a

substanțelor narcotice în scop de înstrăinare, după indicii - păstrarea,

transportarea, distribuirea și alte operațiuni ilegale cu substanțe narcotice în

proporții mari, săvârșite în scop de înstrăinare.

3.1. Procuror, care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Lungu Igor să fie

recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. b),

d) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse de 10 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip închis și cu privarea de dreptul a ocupa funcții privind

gestionarea substanțelor narcotice și psihotrope pe un termen de 5 ani, cu

menținerea în rest a sentinței.

2

În argumentarea apelului, apelantul a invocat că:

- prima instanță neîntemeiat a recalificat faptele comise de către Lungu Igor în

baza art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal, or, la adoptarea sentinței instanța de

judecată eronat a exclus din învinuire calificativul „comiterea infracțiunii de către

un grup criminal organizat”, ignorând probele acumulate în cadrul urmăririi penale

și cercetate în cadrul cercetării judecătorești;

- potrivit învinuirii, acesta a comis fapta de comun acord și prin înțelegerea

prealabilă cu alte persoane, la moment neidentificate de către organul de urmărire

penală, or Lungu Igor a dobândit prin careva metode, și de la careva persoane

drogurile respective pe care le comercializa la rândul său altor persoane. Prin

urmare, calificarea acțiunilor acestuia nu pot fi limitate doar la acțiunile lui de sine

stătătoare, dar urmează a fi apreciate în cumul, drept o rețea, activitatea căruia se

bazează pe o complicitate cu alte persoane, iar faptul că acestea nu au fost stabilite

de către organul de urmărire penală, nu constituie un temei de a presupune precum

că infracțiunea a fost comisă doar de către Lungu Igor;

- vinovăția inculpatului a fost pe deplin demonstrată, iar pedeapsa aplicabilă

acestuia, urmează a fi stabilită în cuantum corespunzător prevederilor legale, iar

calificarea acțiunilor inculpaților de către acuzarea de stat a fost una corectă.

3.2. Avocatul Caminscaia Aliona în numele inculpatului Lungu Igor, care a

solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie achitat de

sub învinuirea înaintată, pe motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele

infracțiunii.

În argumentarea apelului, apelanta a invocat că:

- Lungu Igor nu este vinovat în săvârșirea infracțiunii imputate. Instanța de

judecată a apreciat unilateral probele prezentate, luând în considerare doar poziția

acuzării, fără a le aprecia obiectiv, prin ce i-a fost grav încălcat dreptul inculpatului

la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 al Convenției Europene pentru Drepturile

Omului;

- inculpatul Lungu Igor a declarat că niciodată nu s-a ocupat cu înstrăinarea

substanțelor narcotice, nu face parte din careva grupare criminală, iar substanțele

narcotice, care ar fi fost depistate la dânsul pe 21.01.2015 în cadrul percheziției

corporale, nu-i aparțineau lui, dar i-au fost transmise de către Popescu Igor în cutie

de țigări, fără ca el să știe ce era în interiorul cutiei, declarații ce au fost confirmate

de martorul Popescu Igor;

- declarațiile martorilor Veverița Victor și Starinschi Radu, urmau a fi

apreciate critic de către prima instanță, or aceștia sunt colaboratori de poliție, care

au participat la percheziție și sunt persoane cointeresate, acestea organizând

înscenarea păstrării substanțelor narcotice;

3

- este eronată concluzia primei instanțe privind vinovăția lui Lungu Igor de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal, de partea

acuzării nu au fost administrate probe pertinente și veridice, iar toate dubiile în

probarea învinuirii urmau să se interpreteze în favoarea inculpatului.

3.2. Inculpatul Lungu Igor, care a solicitat casarea sentinței, cu dispunerea

achitării sale, invocând că au fost apreciate greșit probele, circumstanțele cauzei,

nu au fost administrate suficiente probe, fiind prezentă neconcordanța acestora cu

starea de fapt constatată.

2018, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate, și menținută sentința primei

instanțe fără modificări.

4.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a menționat că din analiza probelor

din prezenta cauză penală, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, rezultă că

în acțiunile inculpatului Lungu Igor sunt prezente elementele infracțiunii prevăzute

de art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal.

Instanța de apel a constatat că inculpatul Lungu Igor, de comun acord și prin

înțelegere prealabilă cu un grup de persoane la moment neidentificate, din interes

material, în scopul obținerii unui profit bănesc în urma comercializării pe teritoriul

R. Moldova a drogurilor și anume a heroinei, a comis organizarea păstrării,

transportării și distribuirii substanțelor narcotice în scop de înstrăinare. Astfel,

Lungu Igor a păstrat la el în buzunarul din față al scurtei substanța narcotică

heroina, împachetată și repartizată pentru a înlesni comercializarea acesteia în

douăsprezece pachețele din hârtie de staniol și patru pachețele de polietilenă, având

masa totală de 1,451 g, ceea ce se consideră proporții mari, și care conform

raportului de expertiză nr. 1019 din 23.01.2015 constituie heroină, substanță

narcotică neutilizată în scopuri medicinale, care a fost ridicată în cadrul

percheziției corporale autorizate la data de 21.01.2015, ora 17:20, în fața

imobilului situat în mun. Chișinău str. Kiev 3.

Totodată, instanța de apel a notat că cercetarea judecătorească s-a efectuat cu

respectarea dispozițiilor procesual-penale privind administrarea probelor, fiind

corect apreciate în partea ce ține de reîncadrarea acțiunilor inculpatului din

prevederile art. 2171 alin. (4) lit. b) și d) Cod penal în cele ale art. 2171 alin. (3) lit.

f) Cod penal.

Instanța de apel a notat că în speță, reieșind din analiza textuală a

rechizitoriului cât și a sentinței primei instanțe, rezultă că prima instanță just a

exclus din învinuire semnele calificative „de un grup criminal organizat” și

proporțiile deosebit de mari, dat fiind faptul că aceste semne calificative au fost

formulate într-un mod abstract și declarativ în învinuirea adusă inculpatului, Lungu

4

Igor, mai mult, acestea nu rezultă din materialele dosarului, nefiind probate pe

parcursul examinării prezentei cauze penale.

Totodată, s-a reținut că au fost constatate în mod eronat de către organul de

urmărire penală proporțiile deosebit de mari a substanțelor narcotice.

Instanța de apel a respins și argumentele procurorului, privind faptul

incriminării în acțiunile inculpatului Lungu Igor a calificativului proporții deosebit

de mari, specificând în acest sens că conform Hotărârii Guvernului nr. 79 din 23

ianuarie 2006, prin care a fost aprobată Lista substanțelor narcotice, psihotrope și a

plantelor care conțin astfel de substanțe, depistate în trafic ilicit, precum și

cantitățile acestora, cantitatea de substanță narcotică - heroina, ridicată de la Lungu

Igor la 21.01.2015 - 1.451 gr., constituie proporții mari, or conform p.13 al Listei,

cantitatea heroinei până la 0,01 gr. reprezintă cantitate mică, iar 0,01 gr. - 2,5 gr.

reprezintă cantitate mare, constituind calificativul proporții mari în sensul

prevederilor art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal.

De asemenea, instanța de apel a mai respins și argumentul acuzatorului de

stat, referitor la faptul că infracțiunea a fost comisă de către un grup criminal

organizat, deoarece prima instanța corect a constatat că nu persistă criteriul unei

reuniuni de persoane, de determinare a grupului organizat, cel al stabilității și a

statorniciei, ultima la rândul ei caracterizându-se prin durata existenței acestui

grup, în care membrii grupului au săvârșit infracțiuni, precum nu este nici gradul

înalt de coordonare și statornicie a legăturilor dintre membrii grupului criminal

indicat de existența unui plan bine determinat de activitate infracțională, cu

desemnarea rolurilor și funcțiilor membrilor grupului, a unor acte și operațiuni

concrete.

Totodată, statornicia grupului criminal organizat se manifestă prin acțiunile

multiple de organizare, plănuire și pregătire detaliată a unei infracțiuni.

Subsecvent, în cazul dat lipsește agravanta „de un grup criminal organizat”,

prevăzută de art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal.

Subsidiar, instanța de apel a notat că starea de fapt și de drept reținută,

apreciată, concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate în cauză,

relevate și analizate în cuprinsul sentinței, verificate în apel și nu există temei

pentru a da o nouă apreciere probelor, instanța de apel fiind solidară cu concluziile

primei instanțe privind aprecierea probelor puse la baza sentinței de condamnare.

în Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, care indicând

temeiurile de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură

penală a solicitat casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de

apel, într-un alt complet de judecată.

În argumentarea recursului, recurenta a invocat că:

5

- motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii acesta fiind expus neclar,

faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită; - prima instanță cât și instanța

de apel, în partea descriptivă a deciziei (pct.6) constată faptul comiterii de către

inculpatul Lungu Igor a organizării păstrării, transportării și distribuirii

substanțelor narcotice în scop de înstrăinare, specificând precum că inculpatul de

comun acord și prin înțelegere prealabilă cu un grup de persoane la moment

neidentificate, din interes material, acționând conform unui plan criminal bine

organizat, în scopul obținerii unui profit bănesc în urma comercializării pe

teritoriul R. Moldova a drogurilor și anume a heroinei, formând în acest scop o

reuniune stabilă de persoane care s-au organizat în prealabil pentru a comite una

sau mai multe infracțiuni, ca apoi în dispozitivul deciziei să rețină o altă situație

contrară argumentelor invocate, indicând că acțiunile inculpatului nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. b) și d)

Cod penal, dar a infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal,

excluzând agravantele grup criminal organizat și proporții deosebit de mari, ca

fiind formulate abstract de către procuror, concluzii radical diferite, întemeindu-și

hotărârea pe motive ce contrazic dispozitivul acesteia;

- decizia instanței de apel, prin care a fost menținută soluția de reîncadrare a

acțiunilor inculpatului de la art. 2171 alin. (4) lit. b), d) Cod penal, potrivit

învinuirii formulate în rechizitoriu, la art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal, este

neîntemeiată și pasibilă casării, deoarece instanța de apel, verificând cauza sub

aspectul calificării infracțiunii, urma să raporteze situația de fapt constatată la

fiecare din elementele constitutive ale infracțiunii imputate inculpatului Lungu

Igor, să subsumeze aceste fapte cu împrejurările cauzei, respectiv să dezvăluie

concluzia de menținere a reîncadrării acțiunilor, expunându-și punctul său de

vedere asupra fiecărei probe aduse în sprijinul învinuirii imputate acestuia, fapt ce

în speță n-a avut loc, fiind înfăptuită o apreciere eronată și formală de ordin

general, a probelor și circumstanțelor cauzei penale;

- instanța de apel distorsionat a tratat comentariile din literatura juridică de

specialitate, la analiza agravantei săvârșirea infracțiunii de un grup criminal

organizat, or conform art. 46 Cod penal, grupul criminal organizat este o reuniune

stabilă de persoane care s-au organizat în prealabil pentru a comite una sau mai

multe infracțiuni;

- partea acuzării a prezentat primei instanțe suficiente probe care confirmă

existența în acțiunile inculpatului Lungu Igor a agravantei privind săvârșirea

infracțiunilor incriminate de către un grup criminal organizat;

- la adoptarea deciziei de menținere a soluției de reîncadrare a acțiunilor

inculpatului de la art. 2171 alin. (4) lit. b), d) Cod penal, la art. 2171 alin. (3) lit. f)

Cod penal, a repetat eroarea de drept admisă de către prima instanță și nu a dat

6

apreciere justă suportului probatoriu prezentat de către acuzare, astfel încât

concluzia instanței de apel este inacceptabilă, deoarece probele acuzării au fost

supuse unei minuțioase cercetări în ambele instanțe, făcându-se referire la

declarațiile detaliate ale participanților la proces.

august 2019, a fost admis recursul declarat, casată total decizia instanței de apel, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

6.1. Pentru a decide astfel, instanța de recurs a constatat că, prima instanță în

sentință (f.d. 212 - 224, vol. I), contrar prevederilor art. 394 alin. (1) Cod de

procedură penală, în partea descriptivă indică fapta incriminată inculpatului prin

rechizitoriu (f.d. 212-213, vol. I) încadrată de organul de urmărire penală în baza

art. 2171 alin. (4) lit. b), d) Cod penal, recalifică acțiunile inculpatului în baza art.

2171 alin. (3) lit. f) Cod penal, însă omite să constate și să descrie fapta criminală,

considerată ca fiind dovedită, prin ce se atestă că în speța dată nu s-a rezolvat

fondul cauzei.

Totodată, Colegiul lărgit a reținut că instanța de apel în decizia sa, deși în

dispozitiv adoptă soluția de respingere ca nefondate a apelurilor declarate cu

menținerea fără modificări a sentinței (f.d. 70, vol. II), aceasta în partea descriptivă

a deciziei indică că prima instanță nu a constatat fapta (f.d. 53, vol. II), indicând

„se învinuiește”, apoi constată fapta comisă de inculpatul Lungu Igor (f.d. 56, vol.

II), fără a casa sentința și rejudeca cauza, ce contravine prevederilor art. 413, 414,

415, 417, 418 Cod de procedură penală și nu poate fi acceptat de instanța de recurs

ordinar, deoarece hotărârile judecătorești nu conțin fapta legal constatată, încadrată

în baza art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal.

Astfel, Colegiul penal lărgit notează că, în cazul când prima instanță nu a

respectat prevederile art. 394 Cod de procedură penală privind întocmirea sentinței,

însă în fapt probele au fost cercetate, instanța de apel, casând sentința din acest

motiv, urma să rejudece cauza, să aprecieze circumstanțele cauzei și să pronunțe o

nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, conform prevederilor

art. 393-397 Cod de procedură penală.

Colegiul penal lărgit, mai invocă că instanța de apel în fapta constatată (f.d.

56, vol. II), indică că „inculpatul Lungu Igor, de comun acord și prin înțelegere

prealabilă cu un grup de persoane la moment neidentificate...”, dar totodată

consideră că nu există „grup criminal organizat” (f.d. 62, vol. II), la realizarea

heroinei pe teritoriul R. Moldova, motivând la general „că acest semn a fost

calificat într-un mod abstract și declarativ”, ce contravine însuși faptei constatate

de instanța de apel, ce la fel constituie motiv de casare a deciziei atacate.

7

2020, au fost respinse apelurile declarate de inculpat și avocat în numele

inculpatului, admis apelul procurorului, casată sentința și pronunțată o nouă

hotărâre, potrivit modului pentru prima instanță, prin care:

Lungu Igor a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2171 alin. (4)

lit. b), c) Cod penal, la 9 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere și/sau de a exercita activități în

domeniul circulației legale a drogurilor, etnobotanicelor sau analoagelor acestora

pe un termen de 4 ani, din data reținerii, cu includerea în termenul de pedeapsă

timpul aflării în arest preventiv de la 21 ianuarie 2015 până la 21 mai 2015.

7.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, verificând

legalitatea și temeinicia sentinței atacate, pe baza probelor examinate și

administrate de primă instanță, conform materialelor din dosar și probelor

cercetate suplimentar în ședința de judecată în apel, instanța de apel a constatat că

inculpatul Lungu Igor de comun acord și prin înțelegere prealabilă cu un grup de

persoane, din interes material, acționând conform unui plan criminal bine

organizat, în scopul obținerii unui profit bănesc în urma comercializării pe

teritoriul R. Moldova a drogurilor și anume a heroinei, formând în acest scop o

reuniune stabilă de persoane care s-au organizat în prealabil pentru a comite una

sau mai multe infracțiuni, a comis organizarea păstrării, transportării și

distribuirii substanțelor narcotice în scop de înstrăinare. Astfel, Lungu Igor a

păstrat la el în buzunarul din față al scurtei substanța narcotică heroina

împachetată și repartizată pentru a înlesni comercializarea acesteia în

douăsprezece pachețele din hârtie de staniol și patru pachețele de polietilenă,

având masa totală de 1,451 gr., ceea ce se consideră proporții deosebit de mari,

și care conform raportului de expertiză nr. 1019 din 23.01.2015 constituie

heroină, substanță narcotică neutilizată în scopuri medicinale, care a fost ridicată

în cadrul percheziției corporale autorizate la data de 21 ianuarie 2015 ora 17.20

în fața imobilului situat în mun. Chișinău str. Kiev 3.

Vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii constatate se dovedește prin

probatoriul administrat în cauză care demonstrează cu certitudine că inculpatul, în

împrejurările descrise urmărind scopul înstrăinării substanțelor narcotice a comis

infracțiunea de păstrare, transportare și distribuire a substanțelor narcotice în scop

de înstrăinare, a căror utilizare în scopuri medicinale este interzisă, de către două

sau mai multe persoane, săvârșite de un grup criminal organizat și în proporții

deosebit de mari.

Instanța de apel a notat că declarațiile martorilor Popescu I. (declarațiile de

la urmărirea penală), Veverița V. și Starinschi R. se coroborează cu ansamblul de

probe prezentate în sprijinul învinuirii: procesul - verbal de ridicare din

20.01.2015; raportul de expertiză chimică nr. 1018 din 23.01.2015; procesul -

8

verbal de percheziție din 21.01.2015 și raportul de expertiză chimică nr. 1019 din

23.01.2015;

Probatoriul administrat în cauză confirmă existența infracțiunii constatate,

identificarea subiectului infracțiunii și, respectiv, vinovăția inculpatului, precum și

celelalte împrejurări importante pentru justa soluționare a cauzei, relevate și

analizate supra.

Versiunea inculpatului nu are acoperire probatorie și ce combate complet

prin împrejurările stabilite și probele administrate în cauză, astfel fiind apreciată

ca o tentativă de a evita răspunderea penală pentru fapta săvârșită.

Deși pe parcursul procesului penal inculpatul Lungu I. a insistat asupra

nevinovăției sale, susținând că nu a transportat, păstrat și distribuit în scop de

înstrăinare ilegală a substanțelor narcotice în proporții deosebit de mari, săvârșite

de un grup criminal organizat - cumulul de probe administrate în cauză denotă

contrariul, fiind puse la bază declarațiile martorilor Popescu I. (declarațiile de la

urmărirea penală), Veverița V. și Starinschi R., care, în cumul cu probele

administrate, din punct e vedere al coroborării lor, conduc la concluzia certă

privind vinovăția inculpatului Lungu I. în săvârșirea infracțiunii prevăzute la

articolul 2171 alin. (4) lit. b) și d) Cod penal.

Argumentele în susținerea cererii de achitare a inculpatului sunt

neconvingătoare și exprimă opinia subiectivă a părții apărării.

Colegiul penal a notat că, se consideră greșită calificarea infracțiunii în baza

art. 2171 alin. (3), lit. f) Cod penal, efectuată de prima instanță, or în speță cu

certitudine se confirmă semnele agravante: grup criminal organizat și proporții

deosebit de mari.

Astfel, instanța de apel a calificat fapta constatată în baza articolului 2171

alin. (4) lit. b), d) Cod penal: circulația ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau

analogilor acestora în scop de înstrăinare, adică păstrarea, transportarea și

distribuirea substanțelor narcotice în scop de înstrăinare, a căror utilizare în

scopuri medicinale este interzisă, de către două sau mai multe persoane, săvârșite

de un grup criminal organizat și în proporții deosebit de mari.

Cu privire la calificarea infracțiunii reținute în sarcina inculpatului

Diavora A., instanța de apel a indicat că subiectul infracțiunii este inculpatul

Lungu I., care întrunește condițiile prevăzute la articolele 21 alin. (1) și 22 Cod

penal; obiectul juridic special al infracțiunii îl formează relațiile sociale cu privire

la circulația legală de plante care conțin substanțe narcotice sau psihotrope,

apărate împotriva transportării, păstrării și distribuirii a astfel de plante fără

autorizație, săvârșite în scop de înstrăinare; obiectul material îl reprezintă plantele

care conțin substanțe narcotice sau psihotrope, fiind caracterizate în proporții

deosebit de mari; latura obiectivă a infracțiunii constă în fapta prejudiciabilă

9

exprimată prin acțiune. Aceste acțiuni fiind prezentate sub modalitățile de

transportare, păstrare și distribuire în lipsa autorizației necesare; latura subiectivă

se manifestă prin vinovăție sub formă de intenție directă, adică inculpatul își

dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor lui, a prevăzut urmările lor

prejudiciabile și a dorit în mod conștient survenirea acestora, astfel fiind stabilit

motivul infracțiunii - interesul material; cât și scopul infracțiunii fiind cel de

înstrăinare a substanțelor narcotice. Stabilirea scopului înstrăinării rezultă din

analizarea și identificarea circumstanțelor cauzei, în ansamblu, așa după cum

orientează recomandările oferite în pct. 16 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de

Justiție nr. 2 din 26.12.2011 „ Cu privire la practica judiciară de aplicare a

legislației penale ce reglementează circulația substanțelor narcotice, psihotrope

sau a analoagelor lor și a precursorilor ".

La stabilirea pedepsei în privința inculpatului, instanța de apel ținând cont

de prevederile art. 7, 61, 70 și 75 Cod penal, că infracțiunea săvârșită de inculpat

este una excepțional de gravă, că inculpatul anterior a fost judecat și antecedentele

penale sunt stinse, circumstanțe atenuante sau agravante nu s-au constatat, temei

pentru aplicarea unei pedepse mai blânde decât cea prevăzută de lege nu este, a

conchis că este rațional și rezonabil să fie aplicată pedeapsa cu închisoare, în

limitele prevăzute de sancțiunea art. 2171 alin. (4) lit. b) și d) Cod penal.

recurs ordinar de către avocatul Aliona Caminscaia în numele inculpatului, care

invocă temeiul prevăzut de аrt. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de рrосеdură реnală, că

nu au fost întrunite elementele infracțiunii și solicită casarea hotărârii și

rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie

achitat.

În motivarea recursului, se invocă următoarele argumente:

- instanțele de judecată au apreciat unilateral probele prezentate, luând în

considerație doar poziția acuzării, fără a le aprecia obiectiv, prin ce a fost grav

încălcat dreptul inculpatului la un proces echitabil;

- declarațiile inculpatului de nerecunoaștere a vinovăției au fost confirmate

în ședința de judecată prin depozițiile martorului Popescu Igor, iar declarațiile

martorilor Veverița V. și Stalinschi R. urmau să fie apreciate critic de către

instanța de fond din motivul, că aceștia sunt colaboratorii de poliție, care au

participat la percheziție și sunt persoane cointeresate și anume ei au organizat

înscenarea păstrării substanțelor narcotice;

- în cadrul cercetării judecătorești acuzarea nu a prezentat probe pertinente

și veridice privind vinovăția inculpatului;

- concluzia instanței de apel precum că, inculpatul Lungu Igor este vinovat

în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. b), d) Cod penal și

10

anume în săvârșirea păstrării și transportării substanțelor narcotice în scop de

înstrăinare în proporții deosebit de mari, de un grup criminal organizat este

eronată și neîntemeiată;

- în partea descriptivă a deciziei Curții de Apel calificarea infracțiunii este

indicată în baza art. 2171 alin. (4) lit. b), d) Cod penal, iar în partea dispozitivă

calificarea se bazează conform art. 2171 alin. (4) lit. b), c) Cod penal, ceea ce este

o încălcarea gravă.

8.1. În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului

ordinar declarat menționând că acesta urmează a fi declarat admisibil, cu

trimiterea lui pentru judecare Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de justiție

casarea totală a deciziei și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță

de apel, în alt complet de judecată, conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2)

lit. c) Cod de procedură penală.

penal lărgit consideră că acesta urmează a fi admis în conformitate cu prevederile

art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit cărora judecând

recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea de

către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de

către instanța de recurs.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, care a

dus la adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată verificând dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit practicii cu privire la judecarea cauzelor penale în ordine de apel și

conform art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se transmit

instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a

fost comisă, în ce constă participația, contribuția materială a fiecărui participant,

dacă există circumstanțe atenuante și agravante, dacă probele corect au fost

11

apreciate, dacă toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță prin prisma

cumulului de probe anexate la dosar, în conformitate cu art. 101 Cod de procedură

penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,

acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost

corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele

de drept procesual sau penal, au fost corect aplicate.

Statuând asupra principiului respectării normelor de drept menționate,

Colegiul penal lărgit, verificând și analizând per ansamblu decizia instanței de

apel, raportată la criticele recurentului, constată că instanța de apel la adoptarea

soluției nu a respectat întocmai prevederile legale, ignorând exigențele legii

procesual-penale în partea motivării hotărârii, or în cazul în care se constată

încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate, hotărârea

instanței de apel urmează a fi desființată, cu trimiterea cauzei la rejudecare, dacă

eroarea constatată nu poate fi corectată de instanța de recurs.

Potrivit jurisprudenței constante a CtEDO, chiar dacă dispozițiile art. 6 §1 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale impun instanțele naționale să-și motiveze deciziile (hotărârea

Boldea versus România), această obligație nu presupune existența unor răspunsuri

detaliate la fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie examinate în mod real

problemele esențiale care au fost supuse spre judecată instanței, iar în

considerentele hotărârii trebuie să se regăsească argumentele care au stat la baza

pronunțării acesteia.

În continuarea aceluiași gând, CtEDO a consemnat în repetate rânduri că, la

judecarea cauzei de către instanța de apel și la adoptarea deciziei, aceasta nu se

poate limita la preluarea totală sau parțială a motivării formulate de instanța de

fond, ci trebuie să analizeze din nou cauza, în fapt și în drept, cu atât mai mult când

este în situația pronunțării unei noi hotărâri, și să răspundă argumentat la criticile

invocate de părți, or doar astfel se demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul

examinării acestei cauze penale.

O particularitate aparte în desfășurarea procedurii de judecare în apel o

reprezintă situația când, instanța urmează să rejudece cauza în urma casării deciziei

sale anterioare de către Curtea Supremă de Justiție, în această situație pe lângă

regulile generale de judecare de care se ghidează Curtea de Apel, mai sunt

incidente și anumite reguli speciale obligatorii ce guvernează acest proces.

Astfel, prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 01

august 2019 s-a dispus admiterea recursului ordinar, cu casarea totală a deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 septembrie 2018 și dispunerea

rejudecării cauzei de către aceiași instanță, în alt complet de judecată, casarea

12

deciziei instanței de apel fiind condiționată de erorile de drept admise atât de

instanța de fond și repetate de instanța de apel la judecarea apelurilor.

Dispozițiile legale referitoare la limitele rejudecării în cazul casării hotărârii

de instanța de recurs sunt cuprinse în art. 436 Cod de procedură penală, unde este

stipulat expres că instanța de rejudecare este pe deplin independentă, respectând, în

mod firesc și logic, indicațiile instanței de recurs, care, potrivit art. 436 alin. (2)

Cod de procedură penală, sunt obligatorii în măsura în care situația de fapt rămâne

cea care a existat la momentul pronunțării recursului.

Reieșind din partea descriptivă a deciziei Colegiului penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție din 01 august 2019, se constată că instanța de apel a primit

indicații clare cu privire la omisiunile și erorile admise la judecarea apelurilor, pe

care urma în mod evident să le corecteze prin rejudecarea cauzei.

Verificând și analizând decizia instanței de apel, raportată la criticele

recurentei, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel la adoptarea soluției de

respingere, ca nefondat, a apelurilor declarate de avocat și inculpat și admiterea

apelului procurorului, nu a respectat întocmai prevederile legale, ignorând

exigențele legii procesual-penale.

Astfel, se punctează că, instanța de apel a comis un șir de erori de drept la

examinarea respectivei cauze:

În primul rând, se reține că decizia instanței de apel este una contradictorie,

or, în descriptivul deciziei contestate deși s-a constatat fapta comisă de inculpat așa

cum a fost incriminată acestuia în rechizitoriu și a reținut aceiași calificare a

faptelor lui Lungu Igor în baza art. 2171 alin. (4) lit. b) și d) Cod penal, în

dispozitivul deciziei total divergent și neargumentat a dispus condamnarea lui

Lungu Igor pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. b) și c)

Cod penal, fără a constata în descriptivul deciziei eventuale fapte ale inculpatului

în sensul vizat și fără a ține cont de faptul că litera c) de la alin. (4) al art. 2171 Cod

penal, la data comiterii infracțiunii fusese deja exclusă din componența acestuia.

În al doilea rând, se notează că instanța de apel doar a trecut în revistă

probele, însă nu le-a dat o apreciere sub toate aspectele, nu le-a verificat și analizat

prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu -

din punct de vedere al coroborării acestora și nu și-a motivat soluția adoptată, de

asemenea, instanța de apel nu a făcut o analiză minuțioasă a chestiunilor de fapt

criticate de apărare, și astfel nu a soluționat fondul apelului declarat.

În contextul dat, Colegiul penal lărgit mai specifică că, pentru corectitudinea

judecării cauzei este important de a analiza minuțios toate probele acumulate în

dosar, întrucât aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale

procesului penal, iar justa apreciere contribuie la elucidarea adevărului și la

echitatea procedurii desfășurate pentru toate părțile la proces, pe când în decizia

13

instanței de apel lipsește analiza și aprecierea probelor invocate de apărare, cât și

răspunsuri la argumentele acestora care să corespundă exigențelor impuse de art. 6

CEDO și să garanteze participanților la proces dreptul la un proces echitabil.

În al treilea rând, Colegiul lărgit reține că, instanța de apel și-a fondat

aprecierile și pe împrejurări improprii cauzei penale de pe rol, cum ar fi că: „...Cu

privire la calificarea infracțiunii reținute în sarcina inculpatului Diavora A.,

subiectul infracțiunii este inculpatul Lungu I.”

Rezumând cele menționate, Colegiul penal constată că în speță și-a găsit

confirmare temeiul pentru recurs prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

când, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori

motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărârii, ceea ce inevitabil duce la

casarea deciziei instanței, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

În mare parte soluția instanței de recurs de a dispune rejudecarea se bazează

pe statuările Curții Europene în speța Năvoloacă c. Moldovei (cererea nr.

25236/02), hotărârea din 16.12.2008, unde Curtea având a se pronunța asupra

acestei cauze a considerat că chestiunile care urmau a fi hotărâte de către Curtea

Supremă de Justiție nu puteau fi examinate în mod corespunzător, ca chestiuni ce

țin de un proces echitabil, fără o apreciere directă a circumstanțelor factologice

prezentate de părți pe marginea speței deferite judecății (a se vedea Botten v.

Norway, 19 februarie 1996, §§ 52 și 53, Reports of Judgments and Decisions

1996-I și Popovici, citată mai sus, § 72). Având în vedere că, Curtea Supremă de

Justiție nu are competența să facă o examinare directă în fapt, ea are competența de

a dispune rejudecarea cauzei de către instanța ierarhic inferioară. În cazul de față,

ținând cont și de faptul că sentința instanței de fond conține grave erori de drept,

semnalate în decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 01

august 2019, echitatea cere ca Curtea Supremă de Justiție să dispună rejudecarea

cauzei.

În cadrul rejudecării cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală care se referă la procedura de

rejudecare și limitele acesteia, să înlăture erorile menționate, să țină cont de

împrejurările expuse care au servit temei de casare a soluției adoptate și în strictă

conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală să verifice legalitatea

și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor administrate în instanța de judecată,

inclusiv să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile

legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar în dependență

14

de datele obținute să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, care să corespundă și

prevederilor art. 417-418 Cod de procedură penală.

Colegiul Penal lărgit

d e c i d e :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Aliona Caminscaia în numele

inculpatului, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

25 februarie 2020, în cauza penală privindu-l pe Lungu Igor Xxxxxx și dispune

rejudecarea cauzei, în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 21 ianuarie

2021.

Președinte Diaconu Iurie

Judecători Catan Liliana

Guzun Ion

Burduh Victor

Bejenaru Iurie

15