1ra-505/2021 — art.349 alin.1-1 CP

1ra-505/2021 — art.349 alin.1-1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-505/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Casian Tamara în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 16 septembrie 2020, în cauza penală în

privința lui,

Siminiuc Marius XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 29.08.2019 – 24.03.2020

instanța de apel: 12.05.2020 – 16.09.2020

instanța de recurs: 02.12.2020 – 03.03.2021

A C O N S T A T A T :

Marius a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

349 alin. (11 ) Cod penal, și i s-a stabilit pedeapsa sub formă de amendă în

mărime de 700 (șapte sute) unități convenționale, ceea ce constituie 35000

(treizeci și cinci mii) lei.

În conformitate cu prevederile art. 85 Cod penal, pentru cumul de

sentințe, la pedeapsa aplicată lui Siminiuc Marius s-a adăugat în întregime,

pedeapsa stabilită în baza sentinței Judecătoriei Ungheni din 01 martie 2017

prin care Siminiuc Marius a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art. 187 alin. (2), lit. e), f) și 287 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 84 Cod

penal, pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 5 ( cinci)

ani cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis și în conformitate

cu art. 90 Cod penal, pedeapsa cu închisoare a fost suspendată condiționat

cu un termen de probă de 4 ( patru) ani, și, i s-a stabilit pedeapsa definitivă

de 5 ( cinci) ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, conform art. 90 Cod penal, pedeapsa cu închisoare fiind

suspendată condiționat cu un termen de probă de 4 ( patru) ani, stabilită prin

sentința Judecătoriei Ungheni din 01 martie 2017, și amendă în mărime de

700 (șapte sute) unități convenționale, ceea ce constituie 35000 (treizeci și

cinci mii) lei.

1

În conformitate cu prevederile art. 87 alin. (2) Cod penal, pedepsele

aplicate urmând a fi executate de sine stătător.

Instanța a adus la cunoștința lui Siminiuc Marius și a explicat faptul că

este în drept să achite jumătate din amenda stabilită dacă o plătește în cel

mult 3 zile lucrătoare din momentul în care hotărârea devine executorie. În

acest caz, se consideră că sancțiunea amenzii este executată integral.

S-a aplicat față de Siminiuc Marius, măsura preventivă obligația de a

nu părăsi țara, care se menține până la devenirea sentinței definitive.

S-a încasat de la Siminiuc Marius, născut la XXXXX, originar din s.

XXXXX raionul XXXXX, domiciliat în mun. XXXXX str. XXXXX, numărul

de identitate XXXXX în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă

totală de 128 ( una sută douăzeci și opt) lei.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Siminiuc Marius, la data de 30 iulie 2019, aproximativ ora 20:00-21:00,

aflându-se la domiciliul său, situat în mun. XXXXX str. XXXXX, fiind în

stare de ebrietate a inițiat un conflict cu sora sa Cojocaru Mihaela numind-o

cu cuvinte necenzurate și solicitându-i ca să îi predea cheile de la locuință,

după care să părăsească locuința. În vederea aplanării conflictului a fost

apelat serviciul 112 și a fost solicitată intervenția poliției. Ca urmare a acestui

fapt pentru elucidarea tuturor circumstanțelor cazului la fața locului s-au

deplasat colaboratorii de poliție IP Ungheni Crețu Oleg și Budeanu Sergiu,

care i-au solicitat lui Siminiuc Marius să înceteze acțiunile ilegale, însă

ultimul nu a reacționat și a continuat să îi numească pe toți cu cuvinte

necenzurate inclusiv și pe colaboratorii de poliție, amenințându-i cu răfuiala

fizică. În continuarea acțiunilor sale criminale, Siminiuc Marius nu s-a

conformat cerințelor legitime ale polițiștilor, manifestând lipsă de respect

față de reprezentanții organelor de drept care au intervenit pentru a curma

faptele sale antisociale, cunoscând cu certitudine că angajații de poliție se

aflau în exercițiul funcției, urmărind scopul sistării activității lor de serviciu,

intenționat, i-a aplicat o lovitură cu pumnul în regiunea occipitală a capului

și o lovitură cu piciorul în regiunea trunchiului părții vătămate Budeanu

Sergiu cauzându-i conform raportului de expertiză judiciară XXXXX din

data de 16 august 2019 o echimoză în regiunea sternului care se califică ca

vătămare corporală neînsemnată.

Acțiunile inculpatul Siminiuc Marius au fost calificate de instanța de

fond în baza art. 349 alin. (11) Cod penal, adică aplicarea violenței

nepericuloase pentru viață sau sănătate față de persoana cu funcție de

răspundere în scopul sistării activității lor de serviciu și schimbării

caracterului ei în interesul celui care aplică violența în legătură cu

2

participarea acestei persoane la prevenirea ori curmarea unei infracțiuni sau

a unei fapte antisociale.

Procuratura r-ului Ungheni, Ciugureanu Maxim, prin care a solicitat casarea

sentinței cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care

Siminiuc Marius să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 349 alin. (11) și stabilită o pedeapsă sub formă închisoare

pe un termen de 2 ani cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis,

iar în temeiul art. 85 Cod Penal pentru cumul de sentințe prin adăugarea

parțială a pedepsei stabilite prin sentința din 01 martie 2017, a-i stabili o

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 6 ani cu ispășirea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

3.1. În motivarea cererii de apel procurorul a menționat că:

- privitor la caracteristica lui Siminiuc Marius, acesta anterior a fost

judecat și la momentul săvârșirii infracțiunii se afla în termen de probă.

Astfel, potrivit sentinței din 01 martie 2017, Siminiuc Marius a fost

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 187 alin (2)

lit. e) f) și 287 alin.(1) din Codul penal, iar în baza art. 84 Cod penal i-a fost

stabilită o pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 5

ani cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În temeiul art. 90

s-a dispus ca pedeapsa aplicată condamnatului Siminiuc Marius a o

suspenda pe un termen de probă de 4 ani;

- deși Siminiuc Marius a fost condamnat prin sentința din 01 martie

2017 pentru comiterea a două infracțiuni cu aplicarea violenței, acesta în

termenul de probă comite o nouă infracțiune însoțită de f aplicarea violenței

asupra colaboratorilor de poliție, fapt care denotă în mod direct atitudinea

ultimului față de infracțiunile săvârșite și față de pedeapsa aplicată;

- susține că, deși art. 90 alin (11) Cod penal prevede că în cazul în care

cel condamnat cu suspendarea condiționată a executării pedepsei comite în

perioada de probațiune sau în termenul de probă o infracțiune din

imprudență sau o infracțiune intenționată mai puțin gravă, problema

anulării sau menținerii condamnării cu suspendare condiționată se

soluționează de instanța de judecată, la propunerea organului care exercită

supravegherea asupra comportamentului celor condamnați cu suspendarea

executării pedepsei;

- în atare circumstanțe, la individualizarea pedepsei instanța de

judecată urma să țină cont de opinia Biroului de Probațiune Ungheni

privitor la comportamentul inculpatului Siminiuc Marius, însă o astfel de

informație la materialele cauzei nu se găsește;

3

- instanța în mod eronat a indicat ca circumstanță atenuantă -

recunoașterea vinovăției de către Siminiuc Marius, ori o asemenea

circumstanță în prevederile art. 76 Cod Penal nu se regăsește;

- datorită faptului că Siminiuc Marius a optat pentru examinarea

cauzei în procedură restrânsă conform 3641 Cod de procedură penală,

recunoscând vina în săvârșirea infracțiunii, acesta a beneficiat de reducerea

pedepsei în conformitate cu prevederile legale, astfel că recunoașterea vinei

în acest caz nu poate fi ca fiind o circumstanță atenuantă;

- suplimentar, instanța de judecată în sentință a indicat că circumstanțe

agravante nu au fost, or conform rechizitoriului s-a stabilit cu certitudine că

în privința lui Siminiuc Marius a existat circumstanța agravantă săvârșirea

infracțiunii de către o persoană care a fost condamnată pentru a infracțiune

similară sau alte fapte ce au relevanță la cauză, circumstanță care urma să fie

luată în considerare de instanța de judecată;

- în cadrul ședinței judiciare s-a stabilit că partea vătămată Budeanu

Sergiu nu a înaintat careva pretenții de ordin material sau moral față de

Siminiuc Marius și prin urmare ultimul nu a reparat prejudiciul așa cum

invoca instanța de fond în sentință;

- instanța de judecată, procedând în modul descris mai sus, a

pronunțat o sentință prin care a stabilit o pedeapsă exagerat de blândă

inculpatului Siminiuc Marius, sentință care în final o consideră a fi contrară

legii.

septembrie 2020, a fost admis apelul declarat de procurorul în Procuratura

r-lui Ungheni, Ciugureanu Maxim, casată sentința în partea stabilirii

pedepsei și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit de prima

instanță, prin care lui Siminiuc Marius recunoscut vinovat în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal i s-a stabilit o pedeapsă

cu închisoare pe termen de 6 (șase) luni, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

Conform art. 85 alin. (1) Cod penal, pentru cumul de sentințe, prin

cumul parțial de pedepse, s-a adăugat parțial, la pedeapsa aplicată, partea

neexecutată a pedepsei stabilită prin sentința Judecătoriei Ungheni din 01

martie 2017 și s-a stabilit inculpatului Siminiuc Marius, pedeapsă definitivă,

sub formă de închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani și 3 (trei) luni, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Termenul de executare a pedepsei cu închisoare pentru inculpatul

Siminiuc Marius de calculat din data reținerii.

În rest, sentința a fost menținută.

4.1 În motivarea soluției instanța de apel a menționat că, instanța de

fond, cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin

4

prisma admisibilității, pertinenței și concludentei, utilității și veridicității

raportată la declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate,

a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina

inculpatului Siminiuc Marius încadrarea juridică corespunzătoare, conform

prevederilor art. 349 alin. (11) Cod penal, adică aplicarea violenței

nepericuloase pentru viață sau sănătate față de persoana cu funcție de

răspundere în scopul sistării activității lor de serviciu și schimbării

caracterului ei în interesul celui care aplică violența în legătură cu

participarea acestei persoane la prevenirea ori curmarea unei infracțiuni sau

a unei fapte antisociale.

Instanța de apel a considerat dovedită în afara dubiilor rezonabile vina

inculpatului Siminiuc Marius și pe deplin prin următoarele probe

pertinente, concludente, utile și veridice, care coroborează între ele, cum ar

fi: declarațiile părții vătămate Budeanu Sergiu (f.d.17); declarațiile

martorului Cojocaru Mihaela (f.d.20); datele de fapt constatate prin procesul

- verbal de cercetare la fața locului din data de 30 iulie 2019, prin care a fost

cercetat locul unde a avut loc conflictul dintre Siminiuc Marius și celelalte

persoane și unde cet. Siminiuc Marius i-a aplicat o lovitură părții vătămate

Budeanu Sergiu și de unde a fost ridicată o bărdiță (f.d.8-9); datele de fapt

constatate prin ordonanța de ridicare a corpurilor delicte din data de 31 iulie

2019, a fost recunoscut în calitate de corp delict bărdița ridicată de la fața

locului (f.d.10); datele de fapt constatate prin raportul de expertiză judiciară

nr. XXXXX din data de 16 august 2019, prin care s-a constatat la Budeanu

Sergiu o echimoză în regiunea sternului, leziuni care se califică ca vătămări

corporale neînsemnate (f.d.26).

Față de lucrul judecat de primă instanță, instanța de apel a constatat o

motivare amplă și temeinică a sentinței pronunțate cu privire la procesul de

evaluare și apreciere a probelor prezentate de părți în raport cu fapta

incriminată prin rechizitoriu inculpatului, astfel fiind în corespundere cu

exigențele articolului 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale. Potrivit jurisprudenței CEDO, în asemenea

situație, nu se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă,

acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de prima instanță. În cazul

în care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în mod concret la

împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite

părților să utilizeze eficient orice drept de apel/recurs eventual, o curte de

recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției

de primă instanță (Garcia Ruis contra Spaniei, Helle contra Finlandei).

Astfel, instanța de apel a preluat argumentarea vinovăției primei instanțe și

constată temeinicia acesteia.

5

În raport cu motivele invocate de către acuzatorul de stat în apelul

depus, instanța de apel a reținut că potrivit prevederilor art. 61 alin.(1) Cod

penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de

corectare și reeducare a condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată,

în numele legii, persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite

lipsuri și restricții drepturilor lor. Iar, potrivit alin.(2) al aceleiași dispoziții

legale, pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnaților, cât și a altor persoane. Executarea pedepsei nu trebuie

să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei

condamnate.

Instanța de apel la individualizarea, stabilirea categoriei și termenului

pedepsei inculpatului, a ținut cont de prevederile art. art. 7, 61, 75 din Codul

penal și anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de condițiile de viață ale familiei acestuia precum și

scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Mai mult, instanța de apel a reținut că din dispozițiile art. 75 alin.(l)

Codul penal, se desprind trei criterii generale cu valoare de principiu.

Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată.

Ca urmare, pedeapsa penală este echitabilă atunci când este capabilă

de a contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi

corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de

către condamnat, precum și de alte persoane. Or, practica judiciară

demonstrează că, o pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente

de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la

consecințe contrare scopului urmărit.

La caz, privind gravitatea infracțiunii săvârșite, conform art.16 din

Codul penal, instanța de apel a atestat că infracțiunea săvârșită de Siminiuc

Marius, se atribuie la categoria infracțiunilor mai puțin grave.

În continuare, instanța de apel a reținut că circumstanțe agravante,

stabilite de art. 77 din Codul penal, în sarcina inculpatului nu au fost

reținute.

Totodată, instanța de fond a reținut în calitate de circumstanță

atenuantă – recunoașterea vinovăției.

În context, instanța de apel nu a reținut în calitate de circumstanță

atenuantă recunoașterea vinovăției de către inculpat, or, judecarea cauzei

penale a avut loc în baza probelor administrate la urmărirea penală, care are

ca premisă recunoașterea faptelor indicate în rechizitoriu, astfel, în acest caz

pedeapsa care urmează a fi aplicată inculpatului urmează a fi stabilită în

6

conformitate cu art.3641 alin. (8) din Codul de procedură penală, care

stabilește o pedeapsă redusă, luându-se în considerare recunoașterea

faptelor, iar reținerea în calitate de circumstanță atenuantă a faptului

recunoașterii vinovăției ar însemna acordarea unei bivalente juridice uneia

și aceleiași circumstanțe.

Respectiv, instanța de apel nu a reținut în privința lui Siminiuc Marius

careva circumstanțe atenuante conform prevederilor art. 76 din Codul penal.

Subsecvent, instanța de apel la stabilirea categoriei și limitei pedepsei,

va ține cont de circumstanțele cauzei, dar și de personalitatea inculpatului.

Astfel, potrivit caracteristicii eliberate de organul de poliție, în prezent

Siminiuc Marius se află la evidența biroului de probațiune. În cercul său de

prieteni se află persoane ce sunt în vizorul poliției. A avut aduceri forțate la

Inspectoratul de Poliție Ungheni. (f.d.32). Prin Ordonanța procurorului în

Procuratura r-ului Ungheni, Radu Nicorici din 28.02.2013 s-a dispus

încetarea urmăririi penale în privința lui Siminiuc Marius în baza art. 287

alin. (2) lit. b) Cod Penal în legătură cu constatarea circumstanței

minoratului, conform prevederilor art. 54 Cod Penal.

Prin sentința judecătoriei Ungheni din 01 martie 2017, Siminiuc Marius

a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 187

alin (2) lit. e) f) și 287 alin.(1) din Codul penal, iar în baza art. 84 Cod penal

i-a fost stabilită o pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe un termen

de 5 ani cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În temeiul art.

90 s-a dispus ca pedeapsa aplicată condamnatului Siminiuc Marius a o

suspenda pe un termen de probă de 4 ani.

Respectiv, chiar dacă anterior Siminiuc Marius a comis infracțiuni,

instanța de judecată i-a acordat posibilitatea de a se corecta și a demonstra

că faptele comise au fost o întâmplare și o greșeală, fără izolarea lui de

societate.

Totuși, necătând la faptul că Siminiuc Marius se afla în termen de

probă pentru comiterea unei infracțiuni grave, cum este jaful, la data de

30.07.2019 acesta fiind în stare de ebrietate nu doar că a opus rezistență unui

colaborator de poliție aflat în exercițiul funcției, dar și i-a aplicat lovituri.

Astfel, reieșind din personalitatea și comportamentul inculpatului

Colegiul Penal conchide că instanța de fond eronat a ajuns la concluzia că

corectarea și reeducarea lui Siminiuc Marius va fi posibilă prin aplicarea

celei mai blânde pedepse prevăzute de art. 349 alin. (11 ) Cod Penal.

La caz, instanța de apel consideră că scopul legii penale cu referire la

inculpatul Siminiuc Marius va putea fi atins doar prin stabilirea în privința

acestuia a sancțiunii în formă de închisoare.

Totodată, ținând cont de faptul că Siminiuc Marius nu a îndreptățit

încrederea acordată de instanța de judecată, săvârșind în termenul de probă

7

o nouă infracțiune, cu aplicarea violenței, instanța de apel a conchis că

corectarea inculpatului este posibilă doar prin izolarea de societate,

corespunzător anume această pedeapsă poate atinge scopul de corectare și

reeducare.

avocatul Casian Tamara în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea

deciziei, cu menținerea sentinței.

5.1. În motivarea cererii de recurs avocatul a invocat că:

- pedeapsa aplicată de instanța de apel este prea aspră în raport cu

circumstanțele cauzei penale;

- instanța de apel la individualizarea pedepsei nu a ținut cont de faptul

că Siminiuc Marius a săvârșit o infracțiune mai puțin gravă, se caracterizează

pozitiv la locul de trai, a recuperat prejudiciul material și moral al părții

vătămate, care nu are careva pretenții, a recunoscut vina atât la faza de

urmărire penală, cât și șa etapa examinării cauzei în fond solicitând

examinarea cauzei pe baza probelor din dosar;

- instanța de apel nu aluat în considerație că Siminiuc Marius se căiește

sincer de cele comise și a achitat amenda aplicată prin sentința din

24.03.2020, practic executând pedeapsa pecuniară.

prin care a invocat că lipsesc temeiuri de casare a deciziei instanței de apel

și se constată inadmisibilitatea recursului ca fiind vădit neîntemeiat.

declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta

este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera

de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care

constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate

expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie

să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea

cauzei.

Lecturând textul recursului, Colegiul penal constată că, avocatul

Casian Tamara își exprimă dezacordul cu faptul că pedeapsa aplicată este

prea aspră, insistând asupra aplicării unei pedepsei nonprivative de libertate

în privința inculpatului, astfel instanța de recurs ordinar supune verificării

8

decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept prevăzută de art. 427

alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, care prevede, că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel atunci când: s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal

reține că motivul – temeiul de recurs invocat de recurent nu se confirmă în

instanța de recurs ordinar, argumentând în acest context următoarele.

La examinarea recursului, Colegiul penal atestă că nu și-a găsit

confirmarea temeiul pentru recurs invocat prin prisma pct. 10) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, în prezenta speță, deoarece instanța de apel

și-a motivat întemeiat soluția adoptată, acordând deplină eficiență

prevederilor art. 61, 75 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la

individualizarea pedepsei inculpatului și nu au admis careva erori, stabilind

justificat, în privința acestuia, pedeapsa definitivă cu închisoare pe un

termen de 05 ani 03 luni, cu excluderea art. 90 Cod penal în privința

inculpatului.

Instanța de recurs constată că, recurentul invocă dezacordul cu

individualizarea pedepsei inculpatului de către instanța de apel, și anume în

latura penală în partea neaplicării prevederilor art. 90 Cod penal.

Colegiul penal la acest capitol menționează că potrivit practicii

judiciare constante, suspendarea condiționată este o măsură de

individualizare a executării pedepsei, stabilită de către instanța de judecată

prin hotărârea de condamnare, prin suspendarea pentru o anumită perioadă

de timp a executării pedepsei aplicate, dacă sunt îndeplinite anumite

condiții.

Iar, pentru aplicarea instituției suspendării condiționate a executării

pedepsei este imperativ ca instanța de judecată să aprecieze dacă scopul

pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea acesteia. Instanța de judecată

își argumentează decizia, bazându-se pe materialele cauzei și pe datele

despre persoana vinovatului, indicând în mod obligatoriu motivele

condamnării cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și perioada

de probațiune.

Raportând soluțiile oferite de practica judiciară constantă la

circumstanțele cauzei deduse judecății, Colegiul penal constată că instanța

de apel a efectuat o analiză completă și minuțioasă a personalității

inculpatului, care indică, că săvârșirea faptei nu se datorează unui concurs

accidental de împrejurări și că, pentru îndreptarea inculpatului, este

necesară executarea efectivă a pedepsei.

Cu referire la criticele invocate de recurent, precum că a fost efectuată

o individualizare injustă a pedepsei în privința inculpatului Siminiuc

9

Marius, instanța de recurs relevă că, în cazul săvârșirii unei infracțiuni,

instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis

infracțiunea, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării

operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de

Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze

scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă

conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea

pedepsei în limitele fixate în partea specială.

În același rând, instanța de recurs menționează că, conform art. 75 Cod

penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se

aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială și în strictă

conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului Cod. Așadar,

persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în

limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o

măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în numele legii,

persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții

drepturilor lor, având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea și

resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și din partea altor persoane.

Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să

înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Prin urmare, instanța de judecată trebuie să aleagă și să aplice acel tip,

și acea mărime a pedepsei care vor fi cele mai eficiente pentru atingerea

scopului legii penale. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative

prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care

o pedeapsă mai blânda, din numărul celor menționate, nu va asigura

atingerea scopului pedepsei. Caracterul excepțional la aplicarea pedepsei cu

închisoare urmează a fi argumentat de către instanța de judecată.

Colegiul reține că, în cauza dată, inculpatul a recunoscut săvârșirea

infracțiunilor imputate și a solicitat de a fi judecată cauza pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, aplicând prevederile art. 3641 Cod

de procedură penală.

Potrivit alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a

recunoscut săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea

cauzei pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, solicitare care

a fost admisă de către prima instanță, beneficiază de reducere cu o treime a

10

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare ori

cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducere cu o pătrime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

În continuare, luând în considerație faptul că inculpatul Siminiuc

Marius, a acceptat judecata pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, în baza art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, acesta

beneficiază de o reducere cu 1/3 a limitelor prevăzute de lege în cazul

pedepsei cu închisoare.

În prezenta speță, Colegiul atestă că, inculpatul Siminiuc Marius, a fost

condamnat în baza art. 349 alin.(11) Cod penal, la 6 luni închisoare, iar în

conformitate cu art. 85 Cod penal, pentru cumul de sentințe, prin cumul

parțial de pedepse, s-a adăugat parțial la pedeapsa aplicată, partea

neexecutată a pedepsei stabilită prin sentința Judecătoriei Ungheni din 01

martie 2017 și s-a stabilit inculpatului Siminiuc Marius, pedeapsa definitivă

sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani și 3 luni, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

La caz, analizând pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de

5 ani și 3 luni, aplicată inculpatului Siminiuc Marius, Colegiul penal a stabilit

că aceasta se încadrează în limitele prevăzute de art. 349 alin.(11) Cod penal

și art. 3641 Cod de procedură penală, cu aplicarea art. 85 alin.(1) Cod penal,

și prin urmare instanța de apel nu a comis nici o eroare de drept la

individualizarea pedepsei, iar dezacordul părții apărării cu pedeapsa

stabilită ce se încadrează în limitele legale, nu poate constitui în sine un

argument verosimil și justificat pentru susținerea temeiului de drept invocat

pentru casarea hotărârii atacate.

Astfel, instanța de recurs apreciază că, la individualizarea pedepsei și

îndeosebi a modalității de executare a acesteia, instanța de apel a acordat

deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, precum și prevederilor

art. 79 Cod penal, constatând că pedeapsa aplicată va fi echitabilă faptei

infracționale comise, ce corespunde normelor legale și va atinge scopul de

corectare și resocializare a inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni, ca urmare, sunt nejustificate alegațiile recurentului privind

efectuarea contrară prevederilor legale de către instanța de apel a unei

individualizări a pedepsei în privința lui Siminiuc Marius, or, avocatul

Casian Tamara nu a expus care anume prevederi legale au fost eronat

aplicate și în ce a constat concret eroarea admisă de către instanța de apel la

individualizarea executării pedepsei.

Colegiul penal, suplimentar, menționează și faptul că pedeapsa

stabilită, corespunde și prevederilor Recomandării Comitetului de Miniștri

referitoare la regulile europene asupra sancțiunilor aplicate, adoptate la 19

ortombrie 1992, aceasta fiind corespunzătoare sancțiunii și totodată

11

proporțională gravității infracțiunii comise, precum și situației personale a

făptașului.

Astfel, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe

aspectele contestate nu se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și

pentru a evita repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în

cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO,

deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles

ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil

necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o

instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale

supuse atenției sale.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel atacată sub

aspectele contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este

legală și întemeiată, iar recursul ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Casian

Tamara în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 16 septembrie 2020, în cauza penală în privința lui

Siminiuc Marius XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 02 aprilie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

12