1ra-733/2021 — art.186 al.2 lit. b CP

1ra-733/2021 — art.186 al.2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-733/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda

Judecători – Țurcan Anatolie, Timofti Vladimir, Cobzac Elena și Guzun Ion,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Plîngău Alexandru, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 octombrie 2020,

în cauza penală în privința inculpatului

Bugneac Gheorghe xxx, născut la xxx, originar

și domiciliat în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 20.06.2019 - 05.06.2020;

Instanță de apel: 10.07.2020 - 19.10.2020;

Instanță de recurs: 18.01.2021 - 06.07.2021.

A C O N S T A T A T :

probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de procedură

penală, Bugneac Gheorghe a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.186

alin.(2) lit. b) Cod penal, la 1 an închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis.

Conform art.85 alin.(1) Codul penal, pentru cumul de sentințe, se adaugă

parțial, la pedeapsa aplicată inculpatului Bugneac Gheorghe, prin prezenta sentință,

partea neexecutată a pedepsei, stabilite prin sentința Judecătoriei Criuleni, sediul

Central din 10.09.2018, și se stabilește în privința acestuia, pedeapsa definitivă, sub

formă de închisoare, pe un termen de 5 ani și 6 luni, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

Gheorghe, la data de 18 februarie 2019, în jurul orei 21.00, urmărind scop de profit și

sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, având înțelegere prealabilă cu altă

persoană în privința căruia cauza penală a fost disjunsă pentru examinare în procedură

separată, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale și dorind

inevitabil survenirea acestora, s-au deplasat pe teritoriul Ocolului silvic ,,Ivancea" r-

nul Orhei, cantonul 11, parcela 67, de pe ascuns au tăiat și sustras 2,64 m3/3,8 m/st de

masă lemnoasă de specie glădiță, platine, frasin și stejar, pe care au transportat-o cu o

căruța la domiciliul lui Bugneac Gheorghe, din satul Rîșcova, raionul Criuleni, astfel

cauzându-i părții vătămate, ÎS Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei, un prejudiciu

1

material în valoare de 3 133,20 lei.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, prima

instanța a reținut în drept, că faptele inculpatului Bugneac Gheorghe întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit. b) Cod penal,

furt potrivit indicilor: sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit de

două persoane.

sentința, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Bugneac Gheorghe să fie recunoscut vinovat

de comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit. b) Cod penal și să i se aplice

pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 600 unități convenționale sau muncă

neremunerată în folosul comunității în mărime de 140 ore.

A menține inculpatului Bugneac Gheorghe condamnarea cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Criuleni, sediul

Central din 10.09.2018, întrucât în termenul de probă a săvârșit o infracțiune mai

puțin gravă, cu executarea de sine stătătoare a pedepselor cumulate, în conformitate

cu prevederile art.art.90 alin.(11) și 87 alin.(2) Cod penal.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, pedeapsa cu închisoare, stabilită

inculpatului Bugneac Gheorghe, este una nemotivată și neargumentată în coraport cu

o altă pedeapsă neprivativă de libertate.

Apărarea a menționat că, prima instanță nu a ținut cont de faptul că potrivit

caracteristicii eliberate de primarul satului Râșcova, raionul Criuleni la 12.06.2020,

după săvârșirea infracțiunii în perioada anilor 2019-2020, inculpatul Bugneac

Gheorghe, în localitate s-a comportat pozitiv, nu a încălcat ordinea publică, nu a făcut

abuz de băuturi alcoolice, este susținut de familia sa, este încadrat la muncă în fiecare

zi, este pe cale evidentă de corectare, este receptiv la necesitățile comunitare, s-a

implicat activ în viața socială a satului de baștină la acțiuni de amenajare și de

binefacere, executând munci fizice neremunerate.

În același context apărarea a mai indicat că, inculpatul a săvârșit o infracțiune

mai puțin gravă din motivul stării materiale precare condiționate de lipsa unui loc de

muncă stabil și venit stabil, a săvârșit infracțiunea la o vârstă tânără de 21 de ani, când

nu s-a format ca personalitate, la moment, inculpatul și-a schimbat atitudinea față de

valorile sociale, s-a corijat, potrivit informației eliberate de administrația publică

locală, este pe cale evidentă de corectare, astfel, sunt prezente doar circumstanțe

atenuante - căința sinceră, recuperarea benevolă a pagubei cauzate prin infracțiune,

contribuirea la aflarea adevărului în cauză și recunoașterea vinovăției. Prin urmare,

apărarea a evidențiat că inculpatul Bugneac Gheorghe, este o persoană responsabilă,

împărtășește valorile și atitudinile societății, are o atitudine de regret față de fapta

comisă, are o atitudine satisfăcătoare față de calitățile morale și etice și se poate

concluziona că după săvârșirea infracțiunii a adoptat o atitudine corectă față de fapta

comisă și dorește să se reintegreze în societate, acesta a demonstrat că a pășit pe calea

corijării și reintegrarea sa în societate este posibilă fără executarea unei pedepse sub

formă de închisoare.

Cu referire la circumstanța agravantă indicată în sentință precum că inculpatul

Bugneac Gheorghe a comis anterior infracțiuni intenționate, apărarea a menționat că o

asemenea circumstanță agravantă nu este prevăzută de art.77 Cod penal, prin urmare,

această circumstanță urmează să fie exclusă de către instanța de apel la stabilirea

2

pedepsei inculpatului, mai mult ca atât organul de urmărire penală nu a invocat în

rechizitoriu prezența acestei circumstanțe agravante în privința inculpatului, respectiv

nu poate fi reținută ca fiind prezentă careva circumstanță ce ar agrava răspunderea

penală a ultimului.

În concluzie, partea apărăii a susținut că în speță inculpatului Bugneac Gheorghe

urmează să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă, din cele alternative, prevăzute în

sancțiunea normei imputate.

2020 a fost admis apelul declarat, casată parțial sentința, în partea individualizării

executării pedepsei, pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care pedeapsa stabilită lui Bugneac Gheorghe urmează a fi executată în

felul următor: - perioada de 2 ani 9 luni închisoare urmează a fi executată în

penitenciar de tip semiînchis; - perioada de 2 ani 9 luni închisoare se suspendă

condiționat pe un termen de probațiune de 5 ani. În rest, sentința a fost menținută.

4.1. În motivarea soluție sale, instanța de apel a indicat că, la pronunțarea

sentinței, prima instanță, corect, a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a

concluzionat că inculpatul a comis anume infracțiunea imputată. Aceste împrejurări

au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect

apreciate, respectându-se prevederile art.101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de apel a constatat cu certitudine că Bugneac Gheorghe a comis

infracțiunea prevăzută de art.186 alin.(2) lit. b) Cod penal.

4.2. Instanța de apel a reținut că, la individualizarea și stabilirea categoriei și

termenului pedepsei inculpatului, a ținut cont de prevederile art.art.7, 61 și 75 Codul

penal și anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de condițiile de viață ale familiei acestuia precum și de scopul pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului.

De asemenea, a notat că limitele pedepsei, prevăzute în partea specială, sunt

determinate de încadrarea juridică a faptei și reflectă gravitatea infracțiunii săvârșite.

Gravitatea acesteia constă în modul și mijloacele de săvârșire a faptei și depinde de

scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmările produse sau

care s-ar fi putut produce. Termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii

săvârșite, se stabilește având în vedere persoana celui vinovat, care include date

privind gradul de dezvoltare psihică, situația materială, familială sau socială, prezența

sau lipsa antecedentelor penale, comportamentul inculpatului până sau după

săvârșirea infracțiunii.

A evidențiat că, aceste criterii generale și speciale privind individualizarea

pedepsei, s-au valorificat anume în această ordine, fiind stabilit inculpatului termenele

de pedeapsă prevăzute de art.186 alin.(2) lit. b) Cod penal, cu aplicarea prevederilor

art.3641 Codul de procedură penală, precum și de cele ale art.85 Cod penal.

Instanța de apel a relevat că, după individualizarea pedepsei și stabilirea duratei

și cuantumului acesteia, în cazul stabilirii închisorii, continuă operațiunea de

individualizare, dar sub aspectul de executare a pedepsei deja stabilite, prin

soluționarea chestiunii dacă pedeapsa stabilită inculpatului trebuie să fie executată real

ori, în perspectiva personalității acestuia de a se corecta și reeduca, poate fi formulată

3

concluzia că scopul pedepsei se poate atinge și prin aplicarea suspendării executării

pedepsei în privința vinovatului pe o perioadă de probațiune, stabilit de instanța de

judecată. În acest sens, a reiterat prevederile art.901 alin.(1) Cod penal.

În continuare, instanța de apel ținând cont de multitudinea circumstanțelor care

descriu infracțiunea respectivă, nu consideră rațional faptul că prima instanță a dispus

executarea pedepsei real în volum integral, în acest sens găsind veridice și aplicabile

argumentele invocate în apel. În aceeași ordine de idei, raționând prin prisma textelor

de lege menționate, instanța de apel a conchis că, la stabilirea pedepsei inculpatului

Bugneac Gheorghe, prima instanță a stabilit executarea reală a pedepsei în privința

acestuia fără a motiva ineficiența unei pedepse alternative și fără a da eficiența

cuvenită prevederilor art.art.61, 75 Cod penal.

Totodată, instanța de apel a constatat că inculpatul Bugneac Gheorghe a

recunoscut vina în cele comise, însă a menționat că nu o consideră ca circumstanță

atenuantă, deoarece circumstanței respective i s-ar acorda o dublă valență juridică.

Recunoașterea vinovăției a fost ca condiție la aplicarea prevederilor art.3641 Cod

penal, respectiv fiindu-i redusă 1/3 din pedeapsa cu închisoare aplicată inculpatului.

Cu referire la art.77 Codul penal, careva circumstanțe agravante nu au fost invocate de

partea acuzării.

Mai mult, instanța de apel la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, a ținut

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață a familiei acestuia.

În acest context, a stabilit că inculpatul Bugneac Gheorghe se căiește de cele

comise, după săvârșirea infracțiunii în perioada anilor 2019-2020 în localitate s-a

comportat pozitiv, nu a încălcat ordinea publică, nu a făcut abuz de băuturi alcoolice,

este susținut de familia sa, este încadrat la muncă în fiecare zi, este pe cale evidentă de

corectare, este receptiv la necesitățile comunitare, s-a implicat activ în viața socială a

satului de baștină la acțiuni de amenajare și de binefacere, executând munci fizice

neremunerate, inclusiv a recuperat prejudiciul cauzat.

Instanța de apel a conchis ca fiind necesar de a aplica o pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 1 an, cu aplicarea prevederilor art.85 alin.(1) Codul penal,

prin cumul de sentințe, se adaugă parțial, la pedeapsa aplicată inculpatului Bugneac

Gheorghe, partea neexecutată a pedepsei, stabilite prin sentința Judecătoriei Criuleni,

sediul Central din 10.09.2018, și se stabilește acestuia, pedeapsa definitivă, sub formă

de închisoare, pe un termen de 5 ani și 6 luni, cu executarea pedepsei, în penitenciar

de tip semiînchis, iar cu aplicarea prevederilor art.901 alin.(1), (3) Cod penal,

condamnarea cu suspendarea parțială a executării pedepsei cu închisoare, adică:

suspendarea executării pedepsei privative de libertate pe un termen de probă de 2 ani

9 luni, instanța apreciind o astfel de pedeapsă ca una echitabilă pentru fapta comisă,

iar stabilirea perioadei de probațiune în mărimea indicată va asigura, un

comportament adecvat al inculpatului și va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Reieșind din circumstanțele cauzei și prevederile legii penale, având în vedere

lipsa circumstanțelor agravante și prezența celor atenuante instanța de apel a

concluzionat că corijarea și reeducarea inculpatului este posibilă prin aplicarea

pedepsei stabilite.

4

contestă cu recurs ordinar decizia, solicitând casarea acesteia cu menținerea sentinței.

În motivarea cerințelor sale acuzatorul de stat indică că, decizia instanței de

apel este atacată în partea stabilirii pedepsei prea blânde inculpatului Bugneac

Gheorghe, fiindu-i aplicat neîntemeiat prevederile art.901 Cod penal. Totodată,

acuzarea constată că atât instanța de fond cât și instanța de apel corect au încadrat

acțiunile inculpatului conform art.186 alin.(2) lit. b) Cod penal.

Invocă faptul că, instanța de apel a admis erori de drept privind aplicarea

prevederilor art.901 Cod penal - condamnarea cu suspendarea parțială a executării

pedepsei cu închisoare.

De asemenea, acuzarea relevă că instanța de apel nu s-a expus asupra

prevederilor art.art.7, 61, 75, 76 Cod penal, adică nu a efectuat procedura de

individualizare și stabilirea duratei și cuantumului pedepsei, în cazul stabilirii

pedepsei cu aplicarea art.901 Cod penal, ignorând prevederile art.384 alin.(3) Cod de

procedură penală, unde este prevăzut că: „Sentința instanței de judecată trebuie să fie

legală, întemeiată și motivată'", prevederi ce sunt valabile și pentru instanța de apel.

Subsecvent, reține că dispoziția art.901 Cod penal, obligă instanța să indice în

hotărâre, motivele condamnării cu suspendare parțială a executării pedepsei.

În acest caz, consideră că instanța de apel avea obligația să indice care anume

circumstanțe ale cauzei sunt considerate atenuante și în corelație cu care date despre

persoana vinovatului ele servesc temei pentru aplicarea art.901 Cod penal, ori

inculpatul nu este la prima abatere, anterior a mai comis o infracțiune similară, la caz

a fost anunțat în căutare, cauza fiind examinată în lipsa lui.

Opinează că, instanța de apel a ignorat prevederile art.75 Cod penal, conform

cărora persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate în partea specială a Cod penal și în strictă

conformitate cu dispozițiile părții generale a acestui cod.

În contextul celor expuse, acuzarea consideră greșite concluziile instanței de

apel în partea individualizării pedepsei stabilite inculpatului Bugneac Gheorghe și în

contradicție cu probatoriul administrat la etapa urmăririi penale și cercetării judiciare,

neconforme scopului legii penale și principiului individualizării răspunderii penale și

pedepsei penale, în situația în care inculpatul a comis o infracțiune mai puțin gravă în

termenul de probă (stabilit prin sentința Judecătoriei Criuleni, sediul Central din

10.09.2018, în baza căreia a fost condamnat în baza art.287 alin.(3) Cod penal). Mai

mult ca atât, comunică instanței de recurs că conform revendicării, Bugneac Gheorghe

anterior a fost atras la răspundere penală și pentru comiterea infracțiunii prevăzute de

art.186 Cod penal, infracțiune similară de care la moment se învinuiește.

Consideră că, termenul pedepsei urma a fi stabilit luând în considerație și

personalitatea inculpatului, care include date privind comportamentul inculpatului

până sau după săvârșirea infracțiunii.

Totodată, ținând cont de prevederile art.75 Cod penal, de persoana inculpatului

și gravitatea infracțiunii comise de către el, acuzarea de stat consideră că, corectarea e

posibilă numai cu stabilirea pedepsei penale sub formă de închisoare reală.

În plus, a reținut că instanța de apel suspendându-i parțial executarea pedepsei

cu închisoarea lui Bugneac Gheorghe, a invocat subiectiv doar faptul că ultimul

recunoaște vinovăția, se caracterizează pozitiv, nu încalcă ordinea publică.

Enunță că, la motivarea deciziei instanța de apel în mod unilateral s-a expus

doar asupra alegațiile invocate de partea apărării, or din materialele cauzei rezultă, că

5

inculpatul Bugneac Gheorghe este la a treia abatere de la legea penală, anterior a

comis o infracțiune similară. Infracțiunea de care se învinuiește a fost comisă în

termenul de probă, fapt ce denotă că anterior statul i-a acordat inculpatului mai multe

șanse, aplicându-i pedepse non-privative de libertate pentru infracțiunile comise

anterior. Din aceste considerente, reieșind din personalitatea inculpatului, consideră că

suspendarea executării pedepsei cu închisoarea, nu și-ar atinge scopul legii penale,

prevăzut de art.61 alin.(2) Cod penal.

Menționează că, instanța de apel nu s-a expus asupra celor invocate de acuzare,

referitor la faptul că infracțiunea a fost săvârșită în termen de probă, că anterior

inculpatul a comis o infracțiune similară de furt. Instanța de apel s-a axat unilateral

doar pe alegațiile apărării precum că inculpatul se caracterizează pozitiv și că

recunoaște vina. În plus, instanța de apel la emiterea deciziei nu a făcut referire la

faptul că inculpatul, comite sistematic noi infracțiuni, anterior fiind condamnat pentru

o infracțiune gravă, legată de aplicarea și amenințarea violenței, a comis infracțiunea

în termen de probă, este o persoană predispusă să comită noi infracțiuni.

invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis din

următoarele considerente.

Potrivit art.434 Cod de procedură penală, judecând recursul declarat împotriva

deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție verifică

legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra

tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

În această ordine de idei, rațiunea și finalitatea exercitării căii de atac, în

particular avându-se în vedere recursul ordinar, rezidă în înlăturarea erorilor admise

de instanța ierarhic inferioară la etapa precedentă de judecare a cauzei, iar controlul

judecătoresc pe care acesta îl declanșează, are un rol preventiv și unul reparator.

Soluția instanței de recurs se fundamentează, în drept, pe prevederile art.435 alin.(1)

pct.2) lit. a) Cod de procedură penală, potrivit cărora judecând recursul, instanța de

recurs admite recursul, casează total hotărârea atacată, cu menținerea hotărârii primei

instanțe, când apelul a fost greșit admis.

În conformitate cu prevederile art.art.414-417 Cod de procedură penală,

instanța de apel trebuie să soluționeze paralel cu starea de fapt și chestiunile de drept,

inclusiv: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect

calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept

procesual, penal, administrativ ori civil au fost corect aplicate.

În speța de referință, Colegiul penal lărgit reține că obiectul contestării deciziei

instanței de apel îl constituie aplicarea prevederilor art.901 Cod penal.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal lărgit reține că

recurentul își exprimă dezacordul cu decizia instanței de apel sub aspectul temeiurilor

de casare prevăzute la art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, care prevede

că, o hotărâre a instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de

drept în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, iar

potrivit pct.10) alin.(1) al aceluiași articol, în cazul când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

În atare circumstanțe, având în vedere că autorul recursului nu contestă starea

de fapt stabilită de instanțele de fond și nici încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, Colegiul penal lărgit nu se va expune referitor la aceste aspecte, dar va

6

analiza minuțios alegațiile recurentului în privința deciziei instanței de apel referitor la

chestiunea de individualizare a pedepsei, reținând următoarele considerațiuni.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit

reține că temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală

și-au găsit confirmarea în cauza dată.

În acest context, instanța de recurs relevă că, potrivit art.75 Cod penal, prin

criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele stabilite de lege de

care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse,

pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată

corect, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale

și pedepsei penale, prevăzute de art.61 Cod penal, în strictă conformitate cu

dispozițiile părții generale a Codului penal și în limitele fixate în partea specială a

acestuia.

Colegiul penal lărgit remarcă că principalele elemente de care judecătorul (sau

completul de judecată), trebuie să țină seama de fiecare dată când soluționează cauza

penală și când alege categoria de pedeapsă conform normelor generale prevăzute în

art.art.62-71 Cod penal, sunt termenul și mărimea acesteia conform limitelor fixate în

articolul respectiv al părții speciale a Codului penal.

Limitele pedepsei, prevăzute în partea specială, sunt determinate de încadrarea

juridică a faptei și reflectă gravitatea infracțiunii săvârșite.

Gravitatea acesteia constă în modul și mijloacele de săvârșire a faptei și

depinde de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost săvârșită, de urmările

produse sau care s-ar fi putut produce. Termenul pedepsei, în afară de gravitatea

infracțiunii săvârșite, se stabilește având în vedere și persoana celui vinovat, care

include date privind gradul de dezvoltare psihică, situația materială, familială sau

socială, prezența sau lipsa antecedentelor penale, comportamentul inculpatului până

sau după săvârșirea infracțiunii.

Colegiul penal lărgit, evidențiază că aceste criterii generale și speciale privind

individualizarea pedepsei, s-au valorificat anume în această ordine, fiind stabilit

inculpatului termenele de pedeapsă prevăzute de art.186 alin.(2) lit. b) Cod penal, cu

aplicarea prevederilor art.3641 Codul de procedură penală, precum și de cele ale art.85

Cod penal.

Ulterior, după stabilirea duratei și cuantumului pedepsei, în cazul aplicării

pedepsei închisorii, continuă operațiunea de individualizare, dar sub aspectul de

executare a pedepsei deja stabilite, prin soluționarea chestiunii dacă pedeapsa aplicată

inculpatului trebuie să fie executată real ori, în perspectiva personalității acestuia de a

se corecta și reeduca, poate fi formulată concluzia că scopul pedepsei se poate atinge

și prin aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei în privința vinovatului

pentru o perioadă de probațiune stabilită de instanță.

Conform art.901 alin.(1) Cod penal, în cazul în care instanța de judecată, ținând

cont de circumstanțele cauzei și de personalitatea vinovatului, ajunge la concluzia că

nu este rațional ca acesta să execute întreaga pedeapsă cu închisoare în penitenciar,

aceasta poate dispune suspendarea parțială a executării pedepsei aplicate vinovatului,

indicând în hotărâre perioada de executare a pedepsei în închisoare și perioada de

probațiune sau, după caz, termenul de probă, precum și motivele condamnării cu

suspendarea parțială a executării pedepsei. Prima parte a pedepsei se execută în

7

penitenciar, iar restul pedepsei se suspendă.

O condiție prevăzută expres în art.901 alin.(1) Cod penal, constituie concluzia

instanței că nu este rațional ca inculpatul să execute întreaga pedeapsă stabilită.

Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi

atins fără a executa întreaga pedeapsă. În formarea convingerii, instanța de judecată

ține cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv are în vedere

întreaga conduită a condamnatului înainte și după săvârșirea faptei, în timpul

judecății, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea infractorului, bazându-se pe

materialele cauzei administrate în cadrul cercetării judecătorești.

Deși legea nu îngrădește libertatea instanței de judecată de a-și forma

convingerea cu privire la posibilitatea făptuitorului de a se îndrepta fără executarea

deplină a pedepsei, ea obligă instanța să-și motiveze hotărârea de suspendare

condiționată a executării pedepsei, indicând exact acele motive pe care s-a întemeiat

convingerea ei.

Prin urmare, în afară de motivele care au servit temei pentru stabilirea pedepsei

principale, instanța trebuie să dea o motivare suplimentară, din care considerente a

concluzionat că nu este rațional ca inculpatul să execute real și deplin termenul

pedepsei stabilite.

Analizând condițiile în care poate fi acordată suspendarea parțială a executării

pedepsei, rezultă că acesta nu este un drept al inculpatului, ci o facultate a instanței de

judecată.

În speță, reieșind din soluția adoptată de instanța de apel, Colegiul penal lărgit

constată că aceasta nu și-a motivat decizia sub aspectul întrunirii de către inculpat a

temeiurilor aplicării suspendării parțiale a executării pedepsei închisorii.

În consecință, instanța de recurs apreciază ca fiind eronate și lipsite de

argumente concluziile instanței de apel în partea individualizării pedepsei stabilite

inculpatului Bugneac Gheorghe, anume în partea modului de executare stabilit.

În acest sens, Colegiul penal lărgit reține că inculpatul Bugneac Gheorghe a

săvârșit o infracțiune mai puțin gravă în termenul de probă stabilit în baza altei

sentințe. Totodată, potrivit conținutului ordonanței de scoatere a persoanei de sub

urmărire penală din 08.05.2019, inculpatul Bugneac Gheorghe a recunoscut că a

săvârșit fapte similare celor prezente în speță, săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.186 alin.(2) lit. b) Cod penal (f.d.76-78). Mai mult, instanța de recurs constată că

prin încheierea judecătoriei Orhei, sediul Central din 26.05.2020 a fost dispusă

aducerea silită a inculpatului în ședința de judecată, fapt care indică la conduita

inculpatului după săvârșirea faptei, în timpul judecății.

În același context, instanța de recurs evidențiază că aplicarea prevederilor art.90

Cod penal - suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu reprezintă o categorie

aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra că

infracțiunea comisă de ea este un incident în viața acesteia.

La caz, Colegiul penal lărgit conchide că, inculpatului anterior ia fost oferită

posibilitatea de a demonstra că poate fi corectat fără a executa real pedeapsa. Din

aceste considerente, reieșind din personalitatea inculpatului Bugneac Gheorghe care

săvârșește sistematic noi infracțiuni, instanța de recurs consideră că suspendarea

parțială a executării pedepsei cu închisoarea nu-și va atinge scopul prevăzut de art.61

Cod penal.

Având în vedere circumstanțele stabilite și personalitatea inculpatului, instanța

8

de recurs concluzionează că inculpatul Bugneac Gheorghe urmează să execute

pedeapsa stabilită de prima instanță – 5 ani 6 luni, cu executarea reală în penitenciar

de tip semiînchis. La caz, este inoportună aplicarea prevederilor art.901 Cod penal,

sub aspectul suspendării parțiale a executării pedepsei cu închisoarea.

În lumina considerentelor reținute supra, fiind stabilit că încălcările normelor

procedurale specificate, comise de către instanța de apel, constituie erori de drept

prescrise în art.427 alin.(1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, se impune soluția

admiterii recursului de pe rol, casarea totală a deciziei contestate, cu menținerea

sentinței Judecătoriei Orhei, sediul Central din 05 iunie 2020.

penală, Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Plîngău Alexandru, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 19 octombrie 2020, în cauza penală privindu-l pe Bugneac Gheorghe

xxx, cu menținerea sentinței Judecătoriei Orhei, sediul Central din 05 iunie 2020.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată motivat la 19 august 2021.

Președinte /semnătura/ Toma Nadejda

Judecători Țurcan Anatolie

Timofti Vladimir

Cobzac Elena

Guzun Ion

9