1ra-1521/2021 — art. 264/1 al. 4 CP

1ra-1521/2021 — art. 264/1 al. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1521/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir

Judecători – Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Guzun Ion

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina, prin care

solicită casarea sentinței Judecătoriei Edineț (sediul Central) din 16 decembrie 2020

și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 06 aprilie 2021, în cauza penală

privindu-l pe

Tureac Viorel XXXXX, născut la XXXXX, originar din raionul

XXXXX, domiciliat în orașul XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor

din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

cauza fiind examinată pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în

procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Tureac Viorel a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal la 8 luni

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Potrivit art. 85 Cod penal, la pedeapsa stabilită, a adăugat parțial pedeapsa

neexecutată numită inculpatului Tureac Viorel prin sentința Judecătoriei Edineț

(sediul Central) din data de 17 august 2018, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă de 8

luni închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, pe un

termen de 6 luni.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare a fost

suspendată condiționat pentru o perioadă de probațiune de 1 an.

Totodată, a fost soluționată soarta corpurilor delicte.

1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că Tureac Viorel, la

data de 08 aprilie 2020, la ora 23:45, fiind privat de dreptul de a conduce mijloace de

transport, având scopul nerespectării interdicției impuse conducătorilor mijloacelor

de transport să conducă în stare de ebrietate reglementate de legislația în vigoare, fiind

în stare de ebrietate cu grad avansat, demonstrată în urma testării acestuia cu aparatul

”Drager”, unde s-a stabilit, concentrația vaporilor de alcool în aer expirat este 0,72

1

mg/1, ce conform art. 13412 Cod Penal și Regulamentului privind modul de testare

alcoolscopică și examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și natura ei

aprobat prin Hotărârea de Guvern Nr. 296 din 16.04.2009 corespunde stării de

ebrietate cu grad avansat, în timp ce conducea auto de model XXXXX” cu n/î

XXXXX prin mun. XXXXX.

Acțiunile inculpatului Tureac Viorel au fost încadrate de către prima instanță în

baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, adică conducerea mijlocului de transport în stare

de ebrietate alcoolică cu grad avansat, de către o persoană care este privată de

dreptul de a conduce mijloace de transport.

solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care

inculpatul Tureac Viorel să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2641 alin.

(4) Cod penal la o pedeapsă de 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip

deschis, iar prin aplicarea prevederilor art. 85 alin. (1), art. 84 alin. (2) Cod penal, să-

i fie stabilită pedeapsa definitivă de 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport

pe un termen de 3 ani.

Apelantul, în motivarea solicitărilor sale a invocat că prima instanță nu a dat o

apreciere justă circumstanțelor cauzei și, deși corect a calificat acțiunile inculpatului

Tureac Viorel în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, însă la stabilirea pedepsei greșit a

ajuns la concluzia de a aplica în privința acestuia prevederile art. 90 Cod penal din

motiv că ultimul, anterior, a mai fost în conflict cu legea penală, fiind condamnat

pentru infracțiuni prevăzute de art.27,276 alin.(1), art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal.

Concomitent, acuzarea a mai menționat că pedeapsa complementară, privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, aplicată inculpatului

prin sentința Judecătoriei Edineț (sediul Central) din 17 august 2018, nu a fost

executată de către ultimul. Astfel, în circumstanțele expuse, apelantul consideră că, la

caz, în acțiunile inculpatului sunt prezente prevederile art.34 alin.(1) Cod penal -

starea de recidivă.

admis apelul, casată sentința primei instanțe în partea stabilirii pedepsei

complementare, cu pronunțarea unei noi hotărîri în această latură, după cum urmează:

În conformitate cu prevederile art.85 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de

sentințe, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, prin cumularea pedepselor stabilite

prin sentința Judecătoriei Edineț (sediul Central) din 16.12.2020 și prin sentința

Judecătoriei Edineț (sediul Central) din 17.08.2018, i s-a stabilit inculpatului Tureac

Viorel pedeapsa definitivă sub formă de închisoare, pe un termen de 8 luni, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 (trei) ani.

În rest, dispozițiile sentinței instanței de fond referitoare la pedeapsa principală

stabilită lui Tureac Viorel David, cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal și

corpurile delicte, au fost menținute.

Instanța de apel, în motivarea soluției adoptate, a enunțat că instanța de fond, în

baza probelor acumulate la urmărirea penală și recunoscute de inculpat, corect a

stabilit starea de fapt și de drept pe caz și justificat a încadrat acțiunile inculpatului

Tureac Viorel în baza art.2641 alin. (4) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse

neprivative de libertate, potrivit art. 90 Cod penal.

2

Totodată, instanța de apel a statuat că, contrar prevederilor art.85 Cod penal, care

reglementează aplicarea pedepsei în cazul unui cumul de sentințe, prima instanță, la

stabilirea pedepsei definitive inculpatului Tureac Viorel nu a respectat prevederile

legale menționate, astfel, nejustificat i-a aplicat pedeapsa complementară

inculpatului, privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de

6 luni.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 84, 85 Cod penal, instanța de apel a

ajuns la concluzia că, pedeapsa complementară aplicată inculpatului Tureac Viorel de

către instanța de fond nu este proporțională faptei comise și contravine prevederilor

sus indicate, or, prima instanță, la pronunțarea sentinței adoptate, anume în latura

aplicării pedepsei complementare, a omis un aspect important, și anume, persoana

inculpatului, care nu este la prima abatere de la legea penală, anterior fiind condamnat

și pentru infracțiuni similare, astfel, inculpatul nu a tras concluziile necesare și nu a

mers pe calea corijării.

În asemenea circumstanțe, ținînd cont că prin sentința Judecătoriei Edineț (sediul

Central) din 17.08.2018 inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa sub formă de amendă

în mărime de 700 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de 3 ani, pedeapsa complementară nefiind executată,

instanța de apel a considerat că inculpatului urmează să i se aplice, în cazul cumulării

pedepselor, pedeapsa complementară, privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 3 ani.

recurs ordinar de către procuror, prin care, invocînd temeiurile de recurs prevăzute de

art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a

acestora în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărîri în această latură,

prin care inculpatul Tureac Viorel să fie considerat condamnat în baza art. 2641

alin.(4) Cod penal la 8 (opt) luni închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis; în conformitate cu prevederile art. 85 Cod penal, la pedeapsa stabilită,

a-i adăuga parțial pedeapsa neexecutată, aplicată acestuia prin sentința Judecătoriei

Edineț (sediul Central) din data de 17 august 2018, cu stabilirea unei pedepse

definitive de 8 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 3 ani; cu excluderea aplicării art. 90 Cod penal, din

următoarele considerente:

- pedeapsa stabilită inculpatului Tureac Viorel este neîntemeiată și

neproporțională circumstanțelor stabilite pe cauză, inclusiv, soluția instanței de apel

de a menține aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal;

- instanța de apel, deși indică, că instanța de fond la pronunțarea sentinței, a omis

aspecte ce ține de persoana condamnatului, care nu este la prima abatere de la legea

penală, anterior fiind condamnat, inclusiv și pentru infracțiuni similare, nu a tras

concluziile necesare și a continuat să săvîrșească infracțiuni, însă menține dispozițiile

sentinței privind aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal;

- în speță lipsesc circumstanțe, care ar permite instanțelor de fond aplicarea, la

caz, a prevederilor art. 90 Cod penal. Pedeapsa aplicată inculpatului este prea blîndă

și nu va atinge scopul, nu va restabili echitatea socială, dat fiind faptul, că ultimul a

încălcat grav regulile de circulație rutieră, acțiuni săvîrșite de către o persoană care

nu deține permis de conducere sau care este privată de dreptul de a conduce mijloace

3

de transport, acțiuni ce pun în pericol viață persoanelor participante la trafic rutier;

- s-a constatat, că inculpatul Tureac Viorel, anterior, a fost condamnat în baza

art. 2641 alin. (3) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de amendă, în

mărime de 700 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 3 ani, iar la 08 aprilie 2020, din nou, a încălcat prevederile

Regulamentului Circulației Rutiere și anume, similar, aflîndu-se în stare de ebrietate

cu grad avansat, conducea automobilul de model " XXXXX " cu n/î XXXXX prin or.

XXXXX. Astfel, la caz, sunt prezente prevederile art. 34 alin. (1) Cod penal - starea

de recidivă;

- pedeapsa neprivativă de libertate aplicată anterior inculpatului, nu a dus la

corectarea acestuia și nu a atins scopul pedepsei, în scurt timp, săvîrșind o altă

infracțiune similară, dînd dovadă de lipsă de respect față de ordinea socială și

neexecutare a sentințelor instanțelor judiciare;

- instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate de procuror în

apel său, or, nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor motivelor invocate

echivalează cu nerezolvarea fondului cauzei.

constată că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și

dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară

nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, care au dus

la adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată, verificându-se dacă s-a aplicat corect legea

la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Conducându-se de dispozițiile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de

art. 427 Cod de procedură penală. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Reieșind din conținutul cererii de recurs, Colegiul penal lărgit atestă că

procurorul a indicat drept temeiuri pentru declararea recursului art. 427 alin. (1) pct.

6), 10) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel, în cazurile când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus

neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței,

și cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Analizând textul deciziei contestate prin prisma argumentelor invocate în

recurs și temeiurile de casare nominalizate, Colegiul penal lărgit constată că criticile

aduse de către titularul cererii de recurs și-au găsit confirmare în speța dedusă

judecății.

4

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da

o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile pronunțate

de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței ierarhic

superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se

avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau

motivarea în termeni generali-vagi, reprezintă motiv de casare.

Coraportând decizia instanței de apel, la rigorile prevăzute de art. 414 Cod de

procedură penală enumerate supra, se atestă că instanța de apel nu a ținut cont pe

deplin de aceste cerințe și a comis următoarele erori de drept.

Așadar, din conținutul recursului declarat, rezultă că recurentul critică hotărîrile

judecătorești privitor la aplicarea în privința inculpatului a prevederilor art. 90 Cod

penal, din considerentul că concluziile instanțelor de fond în această parte sunt greșite,

deoarece în speță sunt prezente circumstanțe care denotă iraționalitatea dispunerii

suspendării executării pedepsei cu închisoare.

În urma analizei deciziei instanței de apel sub aspectul menționat, în raport cu

circumstanțele cauzei, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel greșit a

menținut sentința primei instanțe, prin care s-a ajuns la soluția de a-i stabili

inculpatului Tureac Viorel o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării

acesteia.

În continuarea concluziilor sale, instanța de recurs notează faptul că prin criterii

generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele stabilite de lege, de care

sunt obligate să se conducă instanțele de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru

fiecare persoană vinovată în parte. Instanțelor de judecată, legea penală le acordă o

posibilitate largă de aplicare în practică a principiului individualizării pedepsei

penale, luând în considerație caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite,

persoana celui vinovat, circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea,

ținând cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

În acest context, instanța de recurs reține, că infracțiunea prevăzută de

art. 2641 alin. (4) Cod penal, face parte din categoria de infracțiuni în domeniul

transportului, care reprezintă un pericol social sporit în Republica Moldova, deoarece

un număr major de vătămări corporale și decese se comit ca urmare a încălcării

regulilor de securitate a circulației rutiere sau exploatare a mijloacelor de transport.

Potrivit actelor dosarului, cauza penală a fost judecată pe baza probelor

administrate la faza de urmărire penală, în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală.

La capitolul stabilirii tipului pedepsei inculpatului, instanțele de fond au

menționat că au ținut cont de personalitatea inculpatului, gravitatea faptei comise,

stabilindu-i, cu aplicarea prevederilor art. 85 Cod penal, pedeapsa definitivă sub

5

formă de închisoare pe un termen de 8 luni, cu suspendarea executării acesteia pe o

perioadă de probațiune de 1 an.

Analizând decizia atacată, Colegiul penal lărgit consideră că instanța de apel,

menținînd sentința primei instanța în sensul aplicării art. 90 Cod penal, nu a motivat

complet și obiectiv soluția de individualizare a executării pedepsei, greșit ajungând la

concluzia în ce privește aplicarea față de inculpat prevederile art. 90 Cod penal,

întrucât în speță instanța de apel nu a efectuat o analiză completă și minuțioasă a

personalității inculpatului.

În acest context, instanța de recurs notează că, aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal, adică suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu reprezintă o

categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită condamnaților prin lege de a

demonstra că infracțiunea comisă de ei este un incident în viața acestora.

În același rând, în textul art. 90 alin. (1) Cod penal, lexemul „poate”, oferă

posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a aplica prevederile acestei norme.

În cadrul instituției suspendării condiționate a executării pedepsei, instanța,

după ce realizează individualizarea pedepsei prin determinarea concretă a acesteia în

baza criteriilor generale de individualizare, completează acest rezultat printr-un act de

individualizare a executării pedepsei.

Suspendarea condiționată este o măsură de individualizare a executării

pedepsei stabilită de către instanțele de judecată prin hotărâre de condamnare de a

suspenda pe o perioadă anumită executarea pedepsei aplicate, dacă sunt îndeplinite

anumite condiții.

Condițiile pentru acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei

prevăzute de art. 90 Cod penal se referă la: pedeapsa aplicată și natura infracțiunii;

circumstanțele cauzei și persoana infractorului; aprecierea instanței că scopul poate

fi atins și fără executarea reală a acesteia.

La rândul său, Colegiul penal lărgit constată că la individualizarea pedepsei

penale stabilite inculpatului în prezenta speță, instanțele de fond nu au indicat motive

clare ce au stat la baza concluziilor privind posibilitatea aplicării prevederilor art. 90

Cod penal în raport cu personalitatea inculpatului, care anterior a comis infracțiuni

(f.d. 24-33), iar potrivit cazierului contravențional (f.d. 19-20) pe numele inculpatului

Tureac Viorel figurează 24 proceduri contravenționale, printre care fiind atît din

categoria circulației rutiere, cît și din categoria aplicării violenței față de alte persoane.

Astfel, Colegiul penal lărgit reține că instanțele de fond analizînd condițiile

privind aplicarea art. 90 Cod penal, insuficient a abordat personalitatea inculpatului

Tureac Viorel, ce reprezintă condiția esențială care urma a sta la originea concluziilor

privind iraționalitatea executării reale a pedepsei cu închisoare, or, deși anterior,

încălcînd legislația penală, în urma căreia i s-a aplicat o pedeapsă cu suspendarea

condiționată a executării acesteia (f.d.24-25), Tureac Viorel nu a stat pe calea corijării

și a comis o nouă infracțiune în domeniul transportului.

În aserțiunea dată, Colegiul penal lărgit constată, că instanțele de fond la

motivarea soluției privind individualizarea pedepsei penale în privința inculpatului

Tureac Viorel nu au ținut cont de aceste aspecte, iar în consecință hotărîrile recurate

urmează a fi casate în partea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, deoarece

hotărârea atacată nu conține motive legale pe care se întemeiază soluția adoptată.

Distinct de considerentele expuse mai sus, Colegiul penal lărgit atestă că

6

hotărîrile instanțelor de fond urmează a fi casate inclusiv și sub aspectul aplicării

prevederilor art. 85 Cod penal.

Astfel, prevederile art. 85 alin. (1) și (3) Cod penal stipulează că dacă, după

pronunțarea sentinței, dar înainte de executarea completă a pedepsei, condamnatul a

săvârșit o nouă infracțiune, instanța de judecată adaugă, în întregime sau parțial, la

pedeapsa aplicată prin noua sentința partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentința

anterioară. Pedeapsa definitivă în cazul unui cumul de sentințe trebuie să fie mai mare

decât pedeapsa stabilită pentru săvârșirea unei noi infracțiuni și decât partea

neexecutată a pedepsei pronunțate prin sentința anterioară a instanței de judecată.

Raportînd prevederile legale la cazul supus judecății, instanța de recurs vine să

sublinieze, că instanța de apel, casînd parțial sentința primei instanțe în partea stabilirii

pedepsei, a rejudecat cauza în această latură și a dispus: „În conformitate cu

prevederile art.85 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de sentințe, prin cumul parțial

al pedepselor aplicate, prin cumularea pedepselor stabilite prin sentința Judecătoriei

Edineț (sediul Central) din 16.12.2020 și prin sentința Judecătoriei Edineț (sediul

Central) din 17.08.2018, i s-a stabilit inculpatului Tureac Viorel pedeapsa definitivă

sub formă de închisoare, pe un termen de 8 luni, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 3 (trei) ani”.

Însă, în urma analizei materialelor cauzei, Colegiul penal lărgit constată că

instanța de apel, la adoptarea hotărîrii judecătorești, a ignorat Certificatul parvenit de

la Inspectoratul Regional de Probațiune Nord, Biroul de Probațiune Edineț Nr.

21/1816 din 16.12.2020, potrivit căruia termenul pedepsei complementare sub formă

de privare de dreptul de conducere a mijloacelor de transport, aplicată inculpatului

Tureac Viorel, expiră la data de 03.09.2021 (f.d. 92).

În aserțiunea dată, Colegiul penal lărgit reiterează că, la data adoptării sentinței

primei instanțe, inculpatul Tureac Viorel executase deja 11 luni din termenul pedepsei

complementare, stabilite prin sentința Judecătoriei Edineț (sediul Central) din

17.08.2018, iar la data adoptării deciziei instanței de apel din 06 aprilie 2021,

inculpatului Tureac Viorel îi mai rămînea să execute din pedeapsa complementară

sub formă de privarea de dreptul de a conducere a mijloacelor de transport

aproximativ 5 luni, nu 3 ani, după cum indică instanța de apel. Or, la momentul

judecării prezentei cauze penale în ordine de recurs, Colegiul penal lărgit constată că

inculpatul Tureac Viorel a executat deja pedeapsa complementară sub formă de

privarea de dreptul de a conducere a mijloacelor de transport pe un termen de 3 ani,

stabilit prin sentința Judecătoriei Edineț (sediul Central) din 17.08.2018.

Învederând aceste considerente, Colegiul penal lărgit evidențiază, că în această

speță, instanța de apel nu a examinat detaliat materialele cauzei, inclusiv, a dat o

interpretare eronată prevederilor art. 85 Cod penal.

Rezumând circumstanțele constatate, Colegiul penal lărgit conchide că, la caz,

sunt incidente temeiurile pentru recurs prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod

de procedură penală, ceea ce duce la casarea parțială a deciziei instanței de apel în

partea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal și aplicării prevederilor art. 85 Cod

penal, în privința inculpatului Tureac Viorel, cu rejudecarea cauzei în această parte,

cu pronunțarea unei hotărîri noi.

7

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina, casează parțial sentința Judecătoriei Edineț

(sediul Central) din 16 decembrie 2020 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 06 aprilie 2021 în partea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal și aplicării

prevederilor art. 85 Cod penal, rejudecă cauza în această parte, pronunțînd următoarea

hotărîre.

Lui Tureac Viorel XXXXX, condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal la

8 luni închisoare, i se stabilește executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Termenul de executare al pedepsei i se stabilește din ziua reținerii.

În rest, se mențin hotărîrile atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 16 decembrie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Guzun Ion

8