1ra-108/2022 — art. 201/1 alin. 3 lit. b CP

1ra-108/2022 — art. 201/1 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-108/2022

1-19140182-01-1ra-24012022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

22 martie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

judecători – Cobzac Elena, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Plămădeală

Ghenadie,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursurile ordinare, declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Bodareu Octavian și de către

succesorul părții vătămate Tofan Boris, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Drochia, sediul Central din 25 iunie 2021 și a deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Bălți din 09 noiembrie 2021, în cauza penală privind-o pe

Țurcan Viorica Xxxxx, născută la xxxxx,

originară și domiciliată în Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Viorica a fost recunoscută vinovată în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2011

alin.(3) lit.b) Cod penal și în baza acestei legi i-a fost stabilită pedeapsa sub formă

de închisoare pe un termen de 6 (șase) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis pentru femei.

În privința inculpatei Țurcan Viorica a fost aplicată măsura preventivă sub formă

de obligațiune de nepărăsire a țării, cu menținerea acesteia până la intrarea sentinței

în vigoare.

S-a încasat din contul inculpatei Țurcan Viorica în beneficiul statului cheltuielile

de judecată în mărime de 4 146,00 (patru mii una sută patruzeci și șase,00) lei.

S-a admis parțial acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Tofan Boris și s-a

dispus încasarea de la Țurcan Viorica în beneficiul lui Tofan Boris a prejudiciului

moral în mărime de 5 000,00 (cinci mii,00) lei.

1

de 11.08.2017, pe fundalul relațiilor ostile îndelungate cu concubinul său Țurcan

Iurie, care în conformitate cu prevederile art.1331 lit.a) Cod penal sânt membri de

familie în condiția de conlocuire, manifestate prin înjosire, intimidare, agresiuni

fizice, aflându-se la domiciliul său din s. Xxxxx, r-l Drochia, i-a aplicat ultimului

mai multe lovituri cu tocul unui pantof, cauzându-i leziuni corporale. În urma

relațiilor menționate, fiind afectat emoțional, cet. Țurcan Iurie s-a strangulat într-o

încăpere auxiliară, unde a fost depistat la data de 12.08.2017.

Conform raportului de expertiză judiciară cu nr. 124 din data de 12 august 2019,

moartea cet. Țurcan Iurie, a survenit în urma asfixierii mecanice, ca consecință a

spânzurării, ce se confirmă prin prezența șanțului de strangulare în treimea

superioară a gâtului și semnele general asfictice. La examinarea medico-legală a

cadavrului, în afară de șanțul de strangulare, s-a mai depistat leziuni corporale în

formă de: plagă contuză a părții pieloase a capului, regiunea temporo-parietală

dreapta, care putea apărea în urma unei acțiuni a unui corp dur, contondent cu o

suprafață limitată, în timpul și în circumstanțele indicate și se exclude de la căderea

de la înălțimea propriului corp. Leziunile corporale descrise mai sus nu sunt în

legătură cauzală directă cu survenirea decesului. La cercetarea toxicologică în proba

de sânge, de la cadavrul Țurcan Iurie s-a depistat alcool etilic în cantitate de 0,48%,

care în viață se califică ca stare de influență neînsemnată a alcoolului.

Conform raportului de expertiză judiciară cu nr.201837A0375 din data de 17

iunie 2019, Țurcan Iurie, ținând cont de particularitățile psihologice individuale și

aflarea o perioadă lungă de timp în relații interfamiliare tensionate, conflictuale, și

în urma unui conflict repetat cu concubina sa, Țurcan Viorica, a manifestat o reacție

afectivă cu comportament autolitic, care a influențat capacitatea lui de a conștientiza

și regla volitiv propriile acțiuni.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, instanța a reținut că, în drept, acțiunile lui

Țurcan Viorica se încadrează în baza art.2011 alin.(3) lit.b) Cod penal, cu indicii

calificativi: violența în familie, adică acțiunea intenționată, comisă de un membru

al familiei în privința altui membru al familiei, manifestată prin maltratare, izolare,

intimidare în scop de impunere a voinței sau a controlului personal asupra victimei,

care au determinat sinuciderea.

solicitat casarea integrală a sentinței Judecătoriei Drochia, sediul Central din 25

iunie 2021 și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea

inculpatei pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii imputate în baza

art.2011 alin.(3) lit. b) Cod penal.

În motivarea apelului declarat, a invocat faptul că relațiile dintre Țurcan Viorica

și Țurcan Iurie erau tensionate pe motiv că ultimul consuma des alcool și o agresa

pe Țurcan Viorica. A menționat că au mai fost cazuri de violență și tentativă de

suicid.

2

Apelanta a notat că, după incidentul din 11.08.2017, ambii soți au fost chemați

la poliție, însă Țurcan Viorica nu a scris plângere pe Țurcan Iurie, din motiv că

ultimul și așa avea dosare penale în privința sa, astfel i-ar fi înrăutățit situația.

Nu este de acord cu suma prejudiciului moral de 100 000 lei indicată în acțiunea

civilă de către Tofan Boris.

A susținut că, concluziile instanței contravin prevederilor art.101 Cod de

procedură penală, deoarece probele nu au primit o apreciere la justa lor valoare, iar

concluziile făcute de instanța de fond sunt premature și în acest caz, a menționat că,

într-o hotărâre este necesar nu numai de a reda declarațiile participanților la proces,

dar și de a expune esența acestora și legătura lor cu conținutul altor probe, care în

ansamblu confirmă sau infirmă o circumstanță pe cauză, de a argumenta de ce unele

probe sunt admise, iar altele respinse și prin urmare, modalitatea de motivare a

soluției denotă că instanța de fond nu a apreciat probele menționate în ansamblu, din

punct de vedere al coroborării lor.

Apelanta a remarcat asupra faptului că, instanța nu a dat apreciere că inculpata a

fost pedepsită pentru acțiunile care au avut loc la 11.08.2017 între ea și concubinul

său, la dosar fiind anexat materialul contravențional la cererea lui Țurcanu Iurie care

a refuzat să fie investigat de medicul legist și în privința ei s-a emis decizia de

sancționare în baza art.69 alin.(1) Cod contravențional cu amendă în mărime de 10

unități convenționale, ceea ce constituie 500 lei.

Astfel, a considerat că prima instanță a ignorat principiul non bis in idem, care

reprezintă o garanție procesuală în materie penală. Principiul non bis in idem a

devenit o regulă fundamentală a desfășurării echitabile a procesului penal național,

odată ce a fost reglementată în actele internaționale în domeniul protecției

drepturilor și libertăților omului. Potrivit art.4 al Protocolului 7 al CEDO, nimeni nu

poate fi urmărit sau pedepsit de jurisdicțiile aceluiași stat pentru săvârșirea

infracțiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă

conform legii procedurii aceluiași stat.

A susținut că probatoriul administrat nu demonstrează vinovăția inculpatei

prevăzute de art.2011 alin.(3) lit.b) Cod penal și nici nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii, concluzia cu privire la condamnarea inculpatei a fost bazată pe

presupuneri, atât în cadrul urmăririi penale cât și în cadrul cercetării judecătorești nu

a fost probat faptul că anume inculpata i-a aplicat careva lovituri părții vătămate.

Inculpata a indicat faptul că, prin ordonanța adjunctului procurorului general,

Igor Popa din 22.03.2018 s-a dispus anularea ordonanței de refuz în pornirea

urmăririi penale, din 14.09.2017 emisă de procurorul în Procuratura raionului

Drochia, Oleg Rusu în cauza penală nr.20171200634 deși careva motive, temeiuri

evidente pentru anularea ordonanței din 14.09.2017 privind reluarea urmării penale

nu există, ceea ce este indicat în partea descriptivă a ordonanței, cu reluarea urmăririi

penale.

3

Obiectând împotriva ordonanței procurorului general din 22.03.2018, a notat că

în textul acesteia se menționează faptul efectuării de către organul de urmărire penală

a tuturor măsurilor de rigoare în vederea stabilirii circumstanțelor. Totodată, în

aceiași ordonanță este indicat că nu s-au efectuat audieri a martorilor consăteni, fapt

care nu corespunde realității, întrucât au fost audiați 7 martori.

A considerat că, în pofida faptului reluării procesului penal, faptele sunt aceleași

fără a fi aduse probe noi. Astfel, a apreciat ordonanța procurorului ierarhic superior

ca fiind contrarie art.287 alin.(4) Cod de procedură penală.

A menționat că prin ordonanța din 22.03.2018 adjunctul procurorului general și-

a depășit atribuțiile, or, anularea ordonanței poate fi dispusă doar ca urmare a

plângerii depuse conform art.2991 și art.2992 Cod de procedură penală.

A remarcat asupra termenului de un an, calculat de la intrarea în vigoare a

ordonanței de încetare a urmăririi penale, de clasare a cauzei penale sau de scoatere

a persoanei de sub urmărire penală, în interiorul căruia ordonanța poate fi anulată.

Totodată, învederează faptul că, CEDO a subliniat referindu-se la noțiunea de

„eroare judiciară” că simpla considerare a faptului că investigația în cazul

reclamantului era „incompletă și părtinitoare” sau a dus la încălcări serioase a

procedurilor judecătorești, abuzuri de putere, erori evidente în aplicarea dreptului

material sau a oricărui alt motiv important ce rezultă din interesul justiției, să indice

prezența unei erori judiciare în procedura anterioară.

În condițiile specificate, a conchis că ordonanța adjunctului procurorului general

de anulare a ordonanței procurorului O. Rusu în privința cet. Țurcan Viorica, cu

reluarea urmăririi penale în cauza penală nr.20171200634, a fost adoptată contrar

prevederilor art.287 alin.(4) Cod de procedură penală și, în cazul din speță, constituie

o încălcare a prevederilor art.22 alin.(2), (3) Cod de procedură penală și o violare a

art.4 Protocolul nr.7 al Convenției, îngrădind principiul non bis in idem.

apelul inculpatei Țurcan Viorica a fost admis cu casarea sentinței, rejudecată cauza

și emisă o nouă hotărâre potrivit modului prevăzut pentru prima instanță după cum

urmează:

Procesul penal în privința lui Țurcan Viorica învinuită în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.2011 alin.(3) lit.b) Cod penal a fost încetat în legătură cu existența

circumstanțelor prevăzute de lege care exclud urmărirea penală.

Acțiunea civilă înaintată de Tofan Boris a fost respinsă ca neîntemeiată.

4.1. În motivarea soluției date, instanța de apel a relevat că, în formularea

argumentelor pe caz, în apelul declarat s-a făcut referire la unele materiale anexate

la dosar.

Astfel, la materialele cauzei se atestă copia procesului-verbal cu privire la

contravenție din 12.08.2017 (f.d.73, Vol.1), întocmit în privința lui Țurcan Viorica

în baza art.69 alin.(1) Cod contravențional, pentru faptul că, l-a înjurat pe cet. Țurcan

4

I. înjosindu-i demnitatea și onoarea. Țurcan Viorica a fost sancționată cu amendă în

mărime de 10 unități convenționale, ceea ce constituie 500 lei.

Prin ordonanța procurorului în Procuratura raionului Drochia, Oleg Rusu din

20.10.2017, s-a dispus refuzul în pornirea urmăririi penale pe plângerea cet. Sotnic

Lilia în temeiul art.275 pct.1) Cod de procedură penală, adică din lipsa faptului

infracțiunii. S-a clasat procesul penal nr.25pr/17 la plângerea cet. Sotnic Lilia.

În motivarea soluției adoptate, procurorul a reținut că, „analizând în ansamblu

materialele de control date s-a constatat că persoana cet. Iu. Țurcan s-a sinucis fără

careva intervenție exterioară, fapt confirmat prin ordonanța de refuz din 11.09.2017.

Totodată, s-a mai stabilit că pe faptul lovirii cet. Iu. Țurcan de către V. Țurcan s-au

acumulat materialele necesare care au fost înregistrate în R-2 sub nr.4074 din

11.08.2017 și pe care ultima a fost sancționată în temeiul art.69 alin.(1) Cod

contravențional sub formă de amendă în mărime de 10 unități convenționale sau

echivalentul de 500 lei. Hotărârea care este în vigoare și nu a fost contestată în ordine

ierarhică. Astfel, pe ambele cazuri fiind hotărâri neanulate. Totodată, pe parcursul

examinării materialului dat s-a stabilit că între lovirea cet. I. Țurcan și faptul

suicidului, careva legătură cauzală percepută nu a fost. Ambele cazuri fiind separate

și fiind primite decizii separate și diferite.

Prin ordonanța adjunctului procurorului general, Igor Popa din 22.03.2018 s-a

dispus anularea totală, ca fiind afectată de vicii fundamentale, a ordonanței din

20.10.2017 de refuz în pornirea urmăririi penale, emise de către procurorul în

Procuratura raionul Drochia, Oleg Rusu pe motivele expuse în partea descriptivă a

ordonanței, cu reluarea investigațiilor pe caz. S-a dispus retragerea procesului penal

cu nr.25 de la Procuratura raionului Drochia și transmiterea acestuia pentru

examinare în continuare organului de urmărire penală al IP Dondușeni, sub controlul

Procuraturii raionului Dondușeni.

La emiterea ordonanței din 22.03.2018 de anulare a ordonanței din 20.10.2017

de refuz în pornirea urmăririi penale, procurorul ierarhic superior a notat că,

exercitând control ierarhic superior în procesul penal în speță, în special, prin prisma

constatărilor din ordonanța din 22.03.2018 de reluare a investigațiilor în procesul

penal cu numărul 20171200634, anularea hotărârii din 20.10.2017 de refuz în

începerea urmăririi penale, fără declanșarea urmăririi penale, este indispensabilă.

Totodată, potrivit aceleiași ordonanțe, s-a punctat asupra nereacționarii în modul

prevăzut de lege a celor responsabili de cercetarea cazului la acțiunile cet. V.Țurcan

de agresare fizică a defunctului Iu. Țurcan, care se încadrează în fapta

contravențională prevăzută de art.78 Cod contravențional.

Instanța de apel a observat evidenta lipsă a unei motivări plauzibile a ordonanței

procurorului ierarhic superior din 22.03.2018, anume a aspectului privitor la viciu

fundamental care a afectat legalitatea ordonanței din 20.10.2017 de refuz în pornirea

urmăririi penale. Altminteri, viciul fundamental invocat se limitează doar la aceiași

5

noțiune generică, fără a specifica situația concretă care-l materializează în speța

cauzei.

În contextul celor menționate, s-a reținut că, potrivit art.7 alin.(2) Cod penal,

nimeni nu poate fi supus de două ori urmăririi penale și pedepsei penale pentru una

și aceeași faptă.

Instanța de apel a constatat că, anularea ordonanței din 20.10.2017 de refuz în

pornirea urmăririi penale și clasarea procesului penal se bazează pe alte motive decât

cele prescrise de lege. Astfel la caz nu au fost constatate careva circumstanțe noi ori

recent descoperite sau un viciu fundamental care ar fi condiționat reluarea

investigației penale în cauza nominalizată, după cum a invocat procurorul în

ordonanță.

În susținerea deducerilor, inatanța de apel a menționat că, motivarea ordonanței

procurorului ierarhic superior din 22.03.2018 nu se afiliază exigențelor legale

statuate la art.287 alin.(1) Cod de procedură penală.

După cum s-a menționat, unul din temeiurile de refuz în pornirea urmăririi

penale, potrivit ordonanței din 20.10.2017, a servit faptul că Țurcan Viorica a fost

sancționată contravențional fiind trasă la răspundere în baza art.69 Cod

contravențional prin întocmirea procesului-verbal cu privire la contravenție din

12.08.2017. Potrivit acestuia, lui Țurcan Viorica i-a fost imputat faptul că, la

11.08.2018 l-a înjurat pe cet. Țurcan I. înjosindu-i demnitatea și onoarea. Țurcan

Viorica a fost sancționată cu amendă în mărime de 10 unități convenționale, ceea ce

constituie 500 lei.

Din textul acuzației imputate lui Țurcan Viorica în baza art.2011 alin.(3) lit.b)

Cod penal, reiese că la data de 11.08.2017, pe fundalul relațiilor ostile îndelungate

cu concubinul său Țurcan Iurie, care în conformitate cu prevederile art.1331 lit.a) din

Codul penal sânt membri de familie în condiția de conlocuire, manifestate prin

înjosire, intimidare, agresiuni fizice, aflându-se la domiciliul său din s. Xxxxx, r-l

Drochia, i-a aplicat ultimului mai multe lovituri cu tocul unui pantof, cauzându-i

leziuni corporale. În urma relațiilor menționate, fiind afectat emoțional, cet. Țurcan

Iurie s-a strangulat într-o încăpere auxiliară, unde a fost depistat la data de

12.08.2017.

Instanța de apel a atras atenție asupra faptului că, învinuirea lui Țurcan Viorica

în baza art.2011 alin.(3) lit.b) Cod penal cuprinde în mod implicit împrejurări de fapt

pentru care ultima a fost sancționată contravențional în baza art.69 Cod

contravențional la data de 12.08.2017.

Respectiv, faptul dat fiind reținut la emiterea ordonanței din 20.10.2017 de refuz

în începerea urmăririi penale și clasarea procesului penal, denotă caracterul

întemeiat al ordonanței.

Complementar, instanța de apel a constatat admiterea prin ordonanța

procurorului ierarhic superior din 22.03.2018 a unor erori de drept care flagrant

afectează drepturile procesuale ale lui Țurcan Viorica garantate de lege, și anume

6

dreptul de a nu fi urmărit repetat pentru una și aceiași faptă. Odată ce ordonanța nu

a fost motivată sub aspectul viciilor fundamentale care au impus casarea ordonanței

de refuz în pornirea urmăririi penale, reluarea investigațiilor pe caz se dovedesc a fi

contrarii art.22 Cod de procedură penală, întrucât pentru aceleași fapte persoana a

fost sancționată contravențional deja.

Luând în considerație cele expuse, instanța de apel a conchis că, în situația din

speță, ordonanța procurorului ierarhic superior din 22.03.2018, prin care s-a dispus

anularea ordonanței din 20.10.2017 de refuz în pornirea urmăririi penale în privința

lui Țurcan Viorica este ilegală. Or, reluarea investigației penale este contrară

cerințelor stipulate în art.22 alin.(2) și art.287 alin.(1) Cod de procedură penală,

precum și celor statuate la art.4 Protocolul nr.7 la Convenție.

Prin urmare, instanța de apel a considerat neîntemeiată acțiunea civilă înaintată

de Tofan Boris. Constatând existența circumstanțelor care exclud urmărirea penală,

instanța nu este pusă în fața sarcinii de stabilire a existenței sau inexistenței

vinovăției inculpatei. Or, chestiunile privitoare la legalitatea pornirii urmăririi penale

sunt supuse unei verificări anticipate chestiunilor privitoare la culpa inculpatei.

Urmare a celor enunțate, instanța de apel a reținut că, instanța de fond la

judecarea cauzei nu a justificat soluția adoptată, de condamnare a inculpatei Țurcan

Viorica în baza art.2011 alin.(3) lit.b) Cod penal, fiind omisă constatarea existenței

pe caz a circumstanțelor care exclud urmărirea penală.

5.1. procurorul Bodareu Octavian, prin care indicând temeiul prevăzut de art.

427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei atacate, cu

menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului procurorul indică următoarele:

- temei pentru declararea recursului ordinar prevederile art.427 alin.(l) Cod de

procedură penală, potrivit cărora hotărârea instanței de apel poate fi supusă

recursului pentru repararea erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

în următoarele temeiuri: 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția;

- procurorul menționează că la terminarea urmăririi penale, la data de 20 august

2019, când inculpata a luat cunoștință de materialele dosarului în prezența

apărătorului, aceasta nu a invocat despre nulitatea actelor procedurale efectuate pe

parcursul urmăririi penale, la fel, nu a înaintat careva cereri sau demersuri, ceea ce

prezumă că a fost de acord cu legalitatea acestor acte procedurale;

- cu toate că ordonanța Adjunctului Procurorului General, Igor Popa, din 22

martie 2018, a fost atacată de către inculpata Țurcan Viorica, la data de 04

septembrie 2019, fiind semnată la data de 23 august 2019, ordonanța Adjunctului

Procurorului General, a fost atacată cu mult peste termenul stabilit de lege, după data

informării învinuitei despre terminarea urmăririi penale și după prezentarea

7

învinuitei a materialelor de urmărire penală, iar careva motive legale și întemeiate

de repunere în termen nu sunt prezente, fapt ce impune respingerea plângerii ca

depusă peste termen;

- argumentul inculpatei precum că a luat cunoștință cu ordonanța Adjunctului

Procurorului General, Igor Popa, din 22 martie 2018, o dată cu studierea dosarului

penal, la data de 20 august 2019, recurentul o consideră pur declarativă, or ca urmare

a adoptării ordonanței din 22 martie 2018, au fost efectuate acțiuni procesuale, cu

participarea inculpatei și avocatului ales.

5.2. succesorul părții vătămate, Tofan Boris, prin care indicând temeiul prevăzut

de art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită casarea totală a deciziei

instanței de apel și parțială a sentinței, cu pronunțarea unei decizii de condamnare a

lui Țurcan Viorica de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (3) lit. b Cod

penal la pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 6 ani cu ispășirea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, pentru femei. Admiterea acțiunii civile

înaintate de Tofan Boris prin care s-a solicitat încasarea prejudiciului moral de la

Țurcan Viorica.

În motivarea recursului recurentul indică următoarele:

- hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel în următoarele temeiuri: pct.6) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt,

care a afectat soluția instanței;

- recurentul menționează că luând în considerație, că inculpata Țurcan Viorica

este anterior condamnată, fapt ce instanța de apel a reținut că „anterior nejudecată”

pe parcursul timpului vieții comune cu Țurcan Iurie, inculpata a dat dovadă de un

comportament batjocoritor față de victimă și față de rudele sale apropiate;

- acest fapt se confirmă prin aplicarea forței fizice, fapt care a înjosit onoarea,

demnitatea de bărbat, interzicerea de a discuta cu alte persoane, vecini, rude care

denotă relații tensionate în familie, de intimidare, supunere a voinței sale. Toate cele

menționate, în cumul au dus la afectarea emoțională a victimei, survenită de

determinarea la sinucidere. Acest fapt se demonstrează prin probele examinate de

prima instanță, iar instanța de apel le-a „scăpat” din vedere.

Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi admise din

considerentele ce urmează.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

8

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

După cum rezultă din conținutul recursurilor declarate de procuror și de către

succesorul părții vătămate, acestea se întemeiază pe temeiurile prevăzute la art.427

alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, potrivit cărora, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și apel atunci când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, ori hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția sau instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței.

Analizând textul deciziei contestate prin prisma argumentelor invocate în

recursuri și temeiurilor de casare nominalizate, Colegiul penal lărgit constată că

criticile aduse de către titularii cererilor de recurs și-au găsit confirmare în speța

dedusă judecății, iar hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată.

În acest context instanța de recurs menționează, că conform art.414 Cod de

procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar

probele administrate de prima instanță. Instanța de apel poate da o nouă apreciere

probelor din dosar.

În corespundere cu art.384 alin.(3) Cod de procedură penală, hotărârea instanței

de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.

Potrivit art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel

trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea

sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

De asemenea, Colegiul penal lărgit menționează, că potrivit jurisprudenței

naționale, practicii judiciare constante, sentința trebuie să corespundă atât după

formă, cât și după conținut cerințelor art.384-397 Cod de procedură penală.

Se consideră că fondul cauzei nu a fost rezolvat când în considerentele hotărârii

primei instanțe nu se arată dacă există sau nu fapta imputată, dacă inculpatul este sau

nu vinovat, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de care anume lege penală

este prevăzută ea, dacă există circumstanțe care atenuează ori agravează răspunderea

inculpatului, dacă trebuie ori nu admisă acțiunea civilă ș.a. Fondul cauzei se va

considera nerezolvat ori de câte ori prima instanță nu a examinat și nu s-a pronunțat

asupra chestiunilor de fond ale procesului, vizând problema vinovăției, a răspunderii

penale sau civile ori a nevinovăției lui în comiterea infracțiunii imputate.

Instanța de recurs constată, că în speță instanțele judecătorești inferioare nu au

ținut cont de prevederile legale expuse supra și practica judiciară constantă cu privire

la forma și specificul întocmirii hotărârilor judecătorești.

9

Așadar, în primul rând, instanța de recurs ordinar ține să menționeze, că potrivit

rechizitoriului Țurcan Viorica se învinuiește de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.2011 alin.(3) lit.b) Cod penal, cu indicii calificativi: violența în familie, adică

acțiunea intenționată, comisă de un membru al familiei în privința altui membru al

familiei, manifestată prin maltratare, izolare, intimidare în scop de impunere a

voinței sau a controlului personal asupra victimei, care au determinat sinuciderea.

Fiind învestită cu judecarea cauzei în fond, prima instanță a recunoscut-o

vinovată și condamnat-o pe Țurcan Viorica în baza art.2011 alin.(3) lit.b) Cod penal.

La rândul său, instanța de apel admițând apelul inculpatei, a casat sentința a

rejudecat cauza și a emis o nouă hotărâre potrivit modului prevăzut pentru prima

instanță după cum urmează: procesul penal în privința lui Țurcan Viorica învinuită

în comiterea infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(3) lit. b) Cod penal a fost încetat

în legătură cu existența circumstanțelor prevăzute de lege care exclud urmărirea

penală. Acțiunea civilă înaintată de Tofan Boris a fost respinsă ca neîntemeiată.

Referitor la aceste aspecte, instanța de recurs ordinar menționează că din

conținutul deciziei contestate se deduce faptul că instanța de apel a constatat că

învinuirea lui Țurcan Viorica în baza art. 2011 alin. (3) lit. b) Cod penal cuprinde în

mod implicit împrejurări de fapt pentru care ultima a fost sancționată contravențional

în baza art. 69 Cod contravențional la data de 12.08.2017.

Astfel, instanța de apel în partea descriptivă a deciziei sale încetează procesul

penal în privința lui Țurcan Viorica învinuită în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 2011alin. (3) lit. b) Cod penal, bazându-se pe prevederile art. 391 alin. (1) pct.

5) Cod de procedură penală, potrivit căruia există o hotărâre a organului de

urmărire penală asupra aceleiași persoane pentru aceeași faptă de încetare a

urmăririi penale, de scoatere a persoanei de sub urmărire penală sau de clasare a

procesului penal, însă în partea dispozitivă indică că procesul penal se încetează în

legătură cu existența circumstanțelor prevăzute de lege care exclud urmărirea

penală, temei ce se regăsește la pct. 6 din alin. (1) art. 391 Cod de procedură penală.

Mai mult ca atât, Colegiul penal lărgit menționează că nici pct. 5 și nici pct. 6

alin. (1) art. 391 Cod de procedură penală, nu sunt aplicabile speței date, prin urmare

instanța de apel a admis eroarea prevăzută la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, potrivit căruia motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

Astfel, instanța de apel în decizia sa face referire la noțiuni teoretice, care nu sânt

ajustate la speța dată, menționând succint și fără a fi detaliat faptul că învinuirea lui

Țurcan Viorica în baza art.201 alin.(3) lit.b) Cod penal cuprinde în mod implicit

împrejurări de fapt pentru care ultima a fost sancționată contravențional în baza

art.69 Cod contravențional la data de 12.08.2017, astfel se atestă o motivare

insuficientă și neclară a deciziei instanței de apel.

Totodată, instanța de apel casând sentința primei instanțe și încetând procesul

penal nu s-a expus asupra învinuirii înaintate, nu a verificat legalitatea sentinței,

descriind la pct. 8 din decizie probele fără a le da apreciere fiecărei probe în parte,

10

cu expunerea asupra admisibilității sau inadmisibilității probelor și fără a combate

constatările primei instanțe.

La fel, și motivarea instanței de apel precum că la caz este aplicabil principiul

„non bis in idem” și prevederile art. 7 alin. (2) Cod penal este defectuoasă, or instanța

de apel printr-o frază menționează fără a ține cont de conținutul învinuirii

contravenționale, fără a da apreciere procesului-verbal cu privire la contravenție din

12.08.2017 din care rezultă că „Țurcan Viorica la 11.08.2018 l-a înjurat pe cet.

Țurcan Iurie, înjosându-i demnitatea și onoarea”, iar în speța dată Țurcan Viorica

este învinuită în baza art.2011 alin. (3) lit. b) Cod penal, conform indicilor calificativi

„violența în familie, adică acțiunea intenționată, comisă de un membru al familiei

în privința altui membru al familiei, manifestată prin maltratare, izolare, intimidare

în scop de impunere a voinței sau a controlului personal asupra victimei, care au

determinat sinuciderea”.

Totodată, Colegiul penal lărgit menționează că prin ordonanța procurorului în

Procuratura r-nului Drochia, Rusu Oleg, din 20.10.2017 s-a dispus refuzul în

pornirea urmăririi penale în temeiul art.275 pct.1) Cod de procedură penală, adică

din lipsa faptului infracțiunii, care a fost ulterior anulată prin ordonanța adjunctului

procurorului general, Popa Igor din 22.03.2018.

Prin urmare, instanța de apel nu a ținut cont de prevederile art.52 alin. (2) pct. 2)

Cod de procedură penală, ce oferă dreptul procurorului ierarhic superior de a anula

actele ilegale ale procurorului ierarhic inferior.

Conform art.254 Cod de procedură penală, organul de urmărire penală este

obligat să ia toate măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele

completă și obiectivă a circumstanțelor cauzei pentru stabilirea adevărului. Astfel,

prin ordonanța adjunctului procurorului general, Popa Igor din 22.03.2018 s-a dispus

anularea totală, ca fiind afectată de vicii fundamentale, a ordonanței din 20.10.2017

de refuz în pornirea urmăririi penale, emise de către procurorul în Procuratura

raionului Drochia, Rusu Oleg.

Se reține, că potrivit art.474 alin.(5) – (7) Cod de procedură penală, în cazul în

care procurorul refuză pornirea urmăririi penale, el confirmă faptul prin ordonanță

motivată și anunță despre aceasta, într-un termen cât mai scurt posibil, dar nu mai

mare de 15 zile, persoana care a înaintat sesizarea. În cazul în care consideră că

lipsesc temeiurile pentru a începe urmărirea penală, procurorul, prin ordonanță,

abrogă ordonanța de începere a urmăririi penale și dispune refuzul în pornirea

urmăririi penale și clasarea procesului penal. Ordonanța de a refuza începerea

urmăririi penale poate fi atacată, prin plângere, în instanța judecătorească, în

condițiile art.313 Cod de procedură penală. Dacă ulterior se constată că nu a existat

sau că a dispărut circumstanța pe care se baza propunerea de a refuza începerea

urmăririi penale, procurorul anulează ordonanța pe care a emis-o și dispune

începerea urmăririi penale.

11

În acest sens, Colegiul penal lărgit menționează că prima instanță s-a expus

motivat referitor la plângerea din 04.09.2019, ca fiind depusă asupra ordonanței din

22.03.2018 a adjunctului procurorului general Popa Igor și asupra ordonanței din

14.09.2018 a procurorului în Procuratura r-nului Drochia, Rusu Oleg, însă instanța

de apel adoptând altă soluție și-a motivat soluția contrar prevederilor art.274-275

Cod de procedură penală, întemeindu-și soluția în baza art.287 Cod procedură penal,

fără a ținte cont, că la caz, de către procurorul ierarhic superior a fost anulată

ordonanța de refuz în pornirea urmăririi penale, și nu ordonanțe indicate în alin.(1)

art.287 Cod de procedură penală, or, această normă prevede temeiurile reluării

urmăririi penale, iar la caz au fost reluate investigațiile pe caz (f. d.7, vol. I),

urmărirea penală fiind pornită la 20.04.2018, conform ordonanței Ofițerului

urmărire penală al SUP al IP Dondușeni (f. d. 1, vol. I).

Astfel, Colegiul penal lărgit menționează că instanța de apel examinând

legalitatea ordonanței din 22.03.2018, n-a verificat conținutul acestei ordonanțe prin

prisma prevederilor art.274, 275, 53 Cod de procedură penală, or art.287 Cod de

procedură penală la care a făcut referire instanța de apel nu este aplicabil speței date.

Totodată, sentința primei instanțe nu poate fi menținută, după cum solicită

recurenții, or, în acest caz, ar rămâne fără răspuns argumentele apărării privitor la

nevinovăția inculpatei, lipsa în acțiunile ei a elementelor constitutive ale infracțiunii

imputate, dezacordul cu aprecierea probelor, or, după cum s-a menționat, instanța de

apel n-a judecat fondul apelului, ci s-a limitat la încetarea procesului din alte motive,

fără a se expune asupra principalelor argumente ale apărării.

Astfel, au rămas fără răspuns argumentele apărării, invocate în apel, ce țin de

nevinovăția inculpatei, în special:

- că instanța de fond nu a verificat și nu a combătut versiunea apărării, confirmată

prin declarațiile martorilor Țurcan Ion și Țurcan Alexandru, precum că victima

Țurcan Iurie era inculpat pe art. 152 alin.(1) Cod penal, într-o cauză ce se afla în

judecată, și din motivul dat acesta servea băuturi alcoolice mai des și declara, că se

va sinucide, dar în închisoare nu se duce, astfel, decizia de suicid era legată cu

problemele pe care le avea decedatul cu dosarul penal pornit, el era nervos și își

făcea griji”;

- argumentarea ambiguă, teoretică, a instanței de fond privind învinuirea adusă

inculpatei și concluzia referitor la noțiunea de „determinare la sinucidere”, care n-

a fost ajustată speței și alte argumente din apel.

Prin urmare, erorile comise de instanța de judecată condiționează dispunerea

rejudecării cauzei, or apelul inculpatei Țurcan Viorica nu a fost examinat prin prisma

solicitării de achitare a inculpatei pe motiv că nu s-a constatat existenta faptei

infracțiunii imputate în sarcina ei.

În acest context, Colegiul penal lărgit notează, că modalitatea de motivare a

soluției instanțelor de fond cu privire la vinovăția sau nevinovăția inculpatei este

neclară și contradictorie, pe când potrivit prevederilor legislației procesuale și

12

practicii judiciare, hotărârile pronunțate de instanțele de fond trebuie să fie motivate

atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare,

pentru a permite instanței superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate

cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și

motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali, vagi, reprezintă motiv de

casare. Nemotivarea ca o omisiune esențială apare astfel ca un viciu de procedură.

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că în prezenta speță

și-au găsit confirmare argumentele invocate în recursuri, ceea ce duce la casarea

deciziei instanței de apel, cu dispunerea remiterii cauzei la rejudecare în aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată, deoarece aceste erori nu pot fi corectate

de instanța de recurs.

La noua rejudecare a cauzei, instanța de apel are obligația să înlăture erorile

menționate, să țina seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a

soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, să

verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să cerceteze amănunțit aspectele

învinuirii înaintate, și, în dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre

legală, întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de

procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Bodareu Octavian și de către succesorul părții vătămate Tofan

Boris, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 09 noiembrie

2021, în cauza penală privind-o pe Țurcan Viorica Xxxxx, cu dispunerea

rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Bălți, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 26 mai 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

13