1ra-1817/20 — art. 187 alin. 2 lit. a, e, f CP

1ra-1817/20 — art. 187 alin. 2 lit. a, e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-130/2021

(1ra-1817/2020)

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 ianuarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Guzun Ion, Catan Liliana,

examinând admisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Veronica

Pascal în numele inculpatului, prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 01 iulie 2020, în cauza penală, în privința lui

Țurcan Victor XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 08.08.2019 până la 19.11.2019;

Instanța de apel de la 12.12.2019 până la 01.07.2020;

Instanța de recurs de la 12.08.2020 până la 13.01.2021.

a c o n s t a t a t :

prin care a fost recunoscut culpabil și condamnat pe art. 187 alin. (2) lit. d), e), f) Cod

penal la 3 ani și 6 luni închisoare, fără amendă, dintre care 2 ani închisoare cu executare

în penitenciar de tip semiînchis, iar termenul rămas de un 1 an și 6 luni cu suspendare

condiționată conform art. 901 alin. (1) Cod penal pentru perioada de probațiune de 1

an, calcularea termenului din data pronunțării sentinței - 19 noiembrie 2019 cu

includerea în el a perioadei arestului la domiciliu din 08 iulie 2019-02 octombrie 2019.

Prin sentință fiind admisă acțiunea civilă înaintată de părțile vătămate Ivan

Dracenco în cuantum de 3 000 lei și Efrosinia Dracenco în cuantum de 2 000 lei, precum

și cheltuielile judiciare în sumă de 256 lei.

2019, în jurul orei 14:00, aflându-se în stare de ebrietate alcoolică avansată în localitatea

XXXXX, intenționat, cu scopul sustragerii bunurilor altei persoane din interes

material, în timp ce se afla în gospodăria lui Ivan Dracenco din aceeași localitate, prin

aplicarea violenței nepericuloasă pentru viața sau sănătatea acestui si a soției lui

Efrosinia Dracenco, a pătruns în locuința lor, de unde deschis a sustras mijloace

1

bănesti în sumă de 1 000 lei, cauzându-i Efrosiniei Dracenco daună materială în

proporții considerabile, precum si vătămări corporale descrise în raportului de

expertiză judiciară medico-legală nr. 201929P0437 din 10.07.2019, în formă de

echimoze periorbital bilateral cu hemoragie în scleră pe dreapta și excoriație pe gât

lateral stânga, produse prin mecanism de lovire și fricține cu obiect contondent,

posibil la 08.07.2019 calificându-se ca vătămare corporală neînsemnată, si lui Ivan

Dracenco potrvit raportului de expertiză judiciară medico-legală nr. 201929P0438 din

10.07.2019, echimoză pe gât treimea medie fețele laterale, produsă prin mecanism de

lovire cu obiect contondent, posibil la 08.07.2019 calificându-se ca vătămare corporală

neînsemnată, acțiuni încadrate la art. 187 alin. (2) lit. d), e), f) Cod penal, cu

calificativele jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșită prin

pătrundere în locuință, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea

persoanei, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

2.1. Inculpatul Țurcan Victor a declarat că nu solicită administrarea de noi

probe și personal, prin înscris autentic semnat de el, a solicitat examinarea cauzei în

procedură simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, adică în baza

probelor acumulate la etapa urmăririi penale.

apel avocata Anna Berezovschi în numele inculpatului și ultimul prin care au solicitat

pronunțarea unei decizii prin care inculpatului să îi fie stabilită o pedeapsă

neprivativă de libertate conform dispozițiilor art. 90 Cod penal, ținând-se cont de

cumulul circumstanțelor atenuante cum ar fi: recunoașterea vinovăției și căința sinceră,

aflarea la întreținerea sa a concubinei și cei cinci copii minori, ce necesită sprijinul și ajutorul

său, fiind de acord cu achitarea prejudiciului cauzat părților vătămate.

apelurile declarate de către avocata Anna Berezovschi în numele inculpatului și

ultimul au fost respinse ca fiind nefondate, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În partea descriptivă a deciziei instanța de apel a indicat că, instanța de fond

a îndeplinit strict cerințele dispozițiilor art. 3641 alin. (1) Cod de procedură penală,

opțiunea primei instanțe privind judecarea cauzei potrivit procedurii enunțate, nu a

fost viciată, în cadrul urmăririi penale n-au fost încălcate normele imperative din

Codul de procedură penală, astfel, instanța de apel a conchis ca fiind corectă situație

de fapt reținută în rechizitoriu și de către prima instanță.

Respectiv, preluând în tot constatările instanței de fond referitor la vinovăția

inculpatului, instanța de apel subliniat că sentința a fost atacată doar în partea stabilirii

pedepsei care apărarea o consideră prea aspră.

2

Astfel, deliberând asupra categoriei și termenului pedepsei aplicate inculpatului,

reieșind din cerințele apelanților de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, instanța

de apel a reținut, caracterul motivat a constatărilor instanței cu acordarea deplinei

eficiențe dispozițiilor art. 61 Cod penal ce se referă la scopul ei de restabilire a echității

sociale prin satisfacție efectivă a părților vătămate împotriva actelor ilegale a

făptuitorului și restabilirea credibilității justițiabilului în actul de justiție; ținând cont

de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale, stabilite la art. 75 Cod penal

cum ar fi: personalitatea inculpatului care a mai comis fapte antisociale, nefiind la

prima abatere de lege, ne îndreptățind încrederea ce i s-a acordat prin precedentele

condamnări, chiar dacă antencedentele penale sunt stinse (f.d. 105-106; 109; 112; 116-

118; 119), continuând activitatea criminală prin comiterea altor fapte prejudiciabile

aducând atingere patrimoniului persoanei, inclusiv cu aplicarea violenței în privința

părților vătămate, ceea ce-i denotă caracterul criminal stabil, cu o caracteristică

negativă a personalității de către administrația publică locală, dat fiind ne dorința de

sta pe calea corijării și de a se ocupa de munci social-utile, ce iar asigura surse de venit,

făcând abuz de băuturi alcoolice.

Respectiv, în speță se atestă caracterul proporțional al pedepsei numite în raport

cu fapta comisă și personalitatea inculpatului, fapt pentru care instanța de apel a

respins aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, or, recunoașterea vinovăției prin

acceptarea probatoriului administrat pe caz, manifestarea unei căințe sincere, au

constituit temei pentru aplicarea dispozițiilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, asigurând reducerea cu 1/3 a limitelor pedepsei penale, ceea ce face imposibilă

invocarea acestor circumstanțe ca temei de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal,

pentru a nu le admite ,,dubla valență”, comportamentul manifestat de el după

precedentele condamnări în care și-a continuat activitatea criminală, ne acordându-i

credibilitate în reeducare și sincera intenție de a nu mai sta pe cale criminală, pentru

prevenirea cărei, el urmează în temeiul art. 901 Cod penal să-și execute o parte din

termenul pedepsei în penitenciar, iar restul fiind suspendat pe o perioadă de

probațiune.

De rând cu aceasta, instanța de apel a menționat că pretinsa întreținere a cinci

copii minor și concubinei sale neîncadrată în câmpul munci, manifestarea

consimțământului de a achita prejudiciul cauzat prin infracțiune, care de altfel este o

obligație pe care o are față de părțile vătămate în vederea restabilirii echității sociale

și a echilibrului dintre faptele comise și urmările survenite, în raport cu fapta comisă

de inculpat, nu constituie temei de atenuare a pedepsei penale.

Pascal în numele inculpatului care în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

3

penală solicită casarea deciziei cu remiterea cauzei spre rejudecare de către aceiași

instanță în alt complet de judecată.

În motivarea celor solicitate avocata susține dezacordul cu pedeapsa aplicată

considerând ca este una prea aspră, iar decizia este una nemotivată în această parte,

or, la stabilirea pedepsei instanța de apel urma să ia în calcul că este unicul întreținător

al familiei, are 5 copii minori și bunica de 95 de ani la întreținere, se caracterizează

pozitiv la locul de trai, nu prezintă pericol pentru societate.

De asemenea, avocata menționează că, instanța de apel la pronunțarea deciziei

urma să ia în calcul circumstanțele atenuante cum ar fi: participarea activă la descoperirea

infracțiunii și căința sinceră.

raport cu materialele cauzei și ținând cont de opinia procurorului expusă în referință,

Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele

considerente.

Din textul recursului rezultă că, recurentul este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

săvârșite de către inculpatul Victor Țurcan și din aceste considerente, instanța de

recurs nu se va expune asupra acestor aspecte, însă recurentul își exprimă dezacordul

cu pedeapsa aplicată, astfel semnalând temeiul de casare stipulat de art. 427 alin. (1)

pct. 10) Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de către instanțele de fond,

în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Însă, instanța de recurs consideră că, pedeapsa individualizată inculpatului,

corespunde atât principiului proporționalității, cât și scopului pedepsei penale.

Astfel, Colegiul penal remarcă că, argumentele recurentului privind stabilirea

categoriei și termenului pedepsei penale, sunt nefondate, or, persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în

limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Totodată, conform art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

inculpatului, cât și a altor persoane.

4

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o

finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului. Pe de altă

parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizată în așa

fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în

viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de lege.

Astfel, instanța de recurs reține că, instanța de apel a dat deplină eficiență

prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, ținând cont de toate circumstanțele cauzei, de

gravitatea infracțiunii săvârșite care se atribuie la categoria infracțiunilor grave, de

motivul inculpatului, de persoana acestuia care a comis pentru prima dată o

infracțiune, a recunoscut vina și se căiește sincer, corect a conchis că corijarea acestuia

poate avea loc doar prin stabilirea unei pedepse sub formă de 3 ani și 6 luni închisoare,

fără amendă, dintre care 2 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis,

iar termenul rămas de un 1 an și 6 luni cu suspendare condiționată a executării

pedepsei conform art. 901 alin. (1) Cod penal pentru o perioadă de probațiune de 1 an.

Colegiul penal reamintește că, stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de

către instanța de judecată într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea

infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după

următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și

mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și

gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii

infracțiunii și scopul urmărit, conduita după săvârșirea faptei și în cursul procesului

penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătatea, situația familială și socială etc.

De asemenea, Colegiul penal indică că, chestiunea de individualizare a

pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei

și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de

sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul.

Totodată, Colegiul penal menționează că, este prerogativa instanței de judecată

să aprecieze că, scopul pedepsei poate fi atins cu sau fără executarea efectivă a acesteia,

or, conform prevederilor art. 90 Cod penal, instanța de judecată ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este

rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând neapărat în hotărâre

motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada

de probațiune sau, după caz, termenul de probă.

5

Astfel, Colegiul penal indică că, în formarea convingerii, instanța de apel a ținut

cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv, întreaga conduită a

inculpatului înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea faptei, în timpul judecății,

precum și alte aspecte ce privesc personalitatea infractorului, bazându-se pe

materialele cauzei administrate în cadrul cercetării judecătorești.

Mai mult decât atât, Colegiul penal susține poziția instanței de apel care în

partea descriptivă a deciziei motivat a indicat de ce aplicarea unei pedepse neprivativă

de libertate nu va atinge scopul pedepsei penale prevăzut de art. 61 Cod penal, și

anume ,,(…) personalitatea inculpatului care a mai comis fapte antisociale, nefiind la prima

abatere de lege, neîndreptățind încrederea ce i s-a acordat prin precedentele condamnări, chiar

dacă antecedentele penale sunt stinse (f.d. 105-106; 109; 112; 116-118; 119), continuând

activitatea criminală prin comiterea altor fapte prejudiciabile aducând atingere patrimoniului

persoanei, inclusiv cu aplicarea violenței în privința părților vătămate, ceea ce-i denotă

caracterul criminal stabil, cu o caracteristică negativă a personalității de către administrația

publică locală, dat fiind ne dorința de sta pe calea corijării și de a se ocupa de munci social-

utile, ce iar asigura surse de venit, făcând abuz de băuturi alcoolice” (vezi pct. 4.1. din

prezenta decizie).

În prezența circumstanțelor descrise, Colegiul penal consideră legală concluzia

instanței de apel referitor la pedeapsa aplicată inculpatului care este proporțională

faptelor comise de către inculpat.

Mai mult decât atât, după cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul penal

constată că, instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417 alin. (1)

pct. 8) Cod de procedură penală, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care

au dus la pronunțarea deciziei recurate, or, în fapt, decizia instanței de apel

corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și

întemeiată, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare

nu se mai impune, având în vedere și faptul că verificând hotărârea atacată în raport

cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, temeiuri de casare a acesteia

nu s-au stabilit.

Cu referire la temeiul invocat de către recurent precum că, instanța de apel a

admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția instanței, temei incident pct. 6) al

alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, și anume, prin faptul că motivarea

deciziei este una neclară în partea stabilirii pedepsei penale, Colegiul penal îl respinge

ca fiind neîntemeiat, or, ținând cont de cele menționate mai sus este cert că instanțele

ierarhic inferioare au indicat cu suficientă claritate motivele pe care și-au întemeiat

deciziile, respectând principiile unui proces echitabil.

6

Prin urmare, instanța de recurs ordinar conchide că nu s-au comis erorile de

drept prevăzută în pct. 6) și 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, la care

face referință recurentul, deci nu persistă temei de casare a soluției adoptate, pedeapsa

stabilită inculpatului fiind în conformitate cu legea și în limitele acesteia, decizia fiind

una motivată din care considerente se impune inadmisibilitatea recursului ordinar, ca

fiind vădit neîntemeiat.

penal,

d e c i d e :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Veronica Pascal

în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

01 iulie 2020, în cauza penală în privința lui Țurcan Victor XXXXX, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral 10 februarie 2021.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

7