1ra-872/21 — art. 312 alin. 2 lit. b Cod penal

1ra-872/21 — art. 312 alin. 2 lit. b Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-872/21

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte - Toma Nadejda,

Judecătorii- Timofti Vladimir, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Guzun Ion,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Formusatii Andrei,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 noiembrie

2020, în cauza penală în privința lui

Tureac Viorel xxxxx, născut la

xxxxx, originar și domiciliat în xxxxx

Termenul de examinare:

prima instanță: 06.06.2019 – 23.12.2019

instanța de apel: 23.01.2020-18.11.2020

instanța de recurs: 01.02.2021 – 06.07.2021

A C O N S T A T A T :

2019, Tureac Viorel a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 312

alin. (2) lit. b) Cod penal la pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 1000

(una mie) unități convenționale, echivalentul a 50 000 (cincizeci mii) lei.

A fost respinsă, ca neîntemeiată, solicitarea procurorului privind încasarea

cheltuielilor judiciare în sumă de 268, 29 (două sute șaizeci și opt, douăzeci și

nouă) lei.

1.1. Prin încheierea Judecătoriei Edineț (sediul central) din 31 decembrie

2019, a fost corectată eroarea materială evidentă din sentința Judecătoriei

Edineț (sediul central) din 23 decembrie 2019, prin înlocuirea sintagmei

„05.08.2016” cu sintagma „16.04.2019”.

fiind recunoscut în calitate de parte vătămată în procesul penal nr.

20191400072 și interogat în această calitate procesuală la 17.02.2019 de către

ofițerul UP al SUP a IP Edineț, Păgînu Sergiu, în intervalul orelor 06:50-07:20,

cu explicarea răspunderii penale pe care o poartă în cazul prezentării cu bună

știință a declarațiilor mincinoase, a indicat date eronate în ce privește, că în

noaptea spre 17.02.2019, în jurul orelor 04:30, aflându-se în parcarea barului

„Gloria Qvarc” din xxxxx, a fost lovit din spate peste cap cu un obiect

1

neidentificat de către Vozian Radu, pierzând cunoștința, cu deposedarea prin

sustragerea din buzunar a mijloacelor bănești în sumă de 1 000 euro,

echivalentul a 19 305,40 lei, or, în cadrul cercetării acestui caz s-a constatat, că

faptele invocate nu corespund adevărului.

Acțiunile lui Tureac Viorel au fost încadrate în baza art. 312 alin. (2) lit. b)

Cod penal, prezentarea cu bună știință de către partea vătămată a declarației

mincinoase în cadrul procesului penal, săvârșită din interes material.

care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei

hotărîri de achitare, din motiv că fapta imputată nu întrunește elementele

infracțiunii prevăzută la art. 312 alin. (2) lit. b) Cod penal, întrucât la prima sa

audiere din 17 februarie 2019 în calitate de parte vătămată, nu cunoștea despre

soarta mijloacelor bănești pe care i-a deținut în noaptea cu pricina, deoarece

consumase băuturi alcoolice, suspectând sustragerea acestora de către Vozian

Radu după lovitura aplicată, în urma căreia și-a pierdut cunoștința, însă, la

ieșirea în aceeași zi din spital i-a depistat în automobil, fapt despre care i-a

comunicat la 18.02.2019 ofițerului UP.

Astfel, a indicat că circumstanțele expuse denotă caracterul nefondat al

acuzațiilor aduse privind pretinsa depunere a mărturiilor false în interes

material în situația în care a consemnat denunțul, fiind prevenit de răspunderea

penală în baza art. 311 Cod penal, fapt ce determină imposibilitatea atragerii la

răspunderea penală pe art. 312 Cod penal, or cerând de la denunțător declarații

adevărate, ar însemna să-l plasezi în poziția de martor în propria sa cauză,

împrejurări de care însă nu a ținut cont nici procurorul și nici instanța de

judecată la asigurarea dreptului la un proces echitabil.

2020 a fost admis apelul declarat, casată sentința primei instanțe, cu adoptarea

unei soluții noi, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum

urmează:

În corespundere cu art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală,

Tureac Viorel a fost achitat de sub învinuirea formulată pe art. 312 alin. (2) lit.

b) Cod penal, pe motiv că fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii.

În rest, dispozițiile sentinței referitor la corpurile delicte și cheltuieli

judiciare a fost menținută, fără modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a enunțat că,

verificând temeinicia argumentelor apelantului în raport cu probatoriul

administrat pe caz și argumentele aduse de părți, în ordinea art. 415 alin. (1)

pct. 2) Cod penal va dispune casarea sentinței, cu achitarea inculpatului de sub

învinuirea adusă pe art. 312 alin. (2) lit. b) Cod penal, în temeiul de drept

prevăzut la art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală, din motiv că fapta

lui nu întrunește elementele infracțiunii, în rest, menținând dispozițiile cu

privire la corpurile delicte și cheltuieli judiciare.

Sub acest aspect, instanța de apel a reținut că din speța dedusă judecății,

nu s-a constat caracterul infracțional al acțiunilor inculpatului Tureac Viorel,

condamnarea lui în baza art. 312 alin. (2) lit. b) Cod penal fiind nefondată, dat

2

fiind constatarea incorectă a împrejurărilor cauzei prin aprecierea neobiectivă

a probelor, motiv pentru care a dispus achitarea acestuia de sub învinuirea

adusă, întrucât fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

În susținerea acestei concluzii, instanța de apel a reținut că, la caz,

urmărirea penală a fost pornită la 16.04.2019 pe semnele infracțiunii prevăzute

de art. 312 alin. (2) lit. a) Cod penal, urmare a autosesizării procurorului

Plângău A. din 02.04.2019, pe faptul că fiind recunoscut în calitate de parte

vătămată și avertizat de răspunderea penală pentru darea mărturiilor false,

Tureac V. la audierea din 17.02.2019 a declarat sustragerea de la el a

mijloacelor bănești de către Vozian R. în sumă de 1000 euro (f.d. 152-154),

declarații ce nu le-a susținut la audierea suplimentară din 14.03.2019,

menționând, că ieșind din spital, a depistat banii în salonul automobilului său,

fapt pentru care a depus cerere de încetarea investigării acestui caz (f.d. 5; 158).

În motivarea soluției de achitare în temeiul art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de

procedură penală de sub învinuirea adusă pe art. 312 alin. (2) lit. b) Cod penal,

pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, instanța de apel a

indicat că latura obiectivă a respectivei componențe de infracțiune se

realizează prin prezentarea declarației mincinoase de către (...) partea

vătămată, cu denaturarea adevărului pentru aprecierea incorectă a

circumstanțelor cauzei și atragerea la răspundere penală (...) a unei persoane

nevinovate, cea subiectivă caracterizându-se prin intenția directă, în care

acesta cu bună știință prezintă o declarație mincinoasă pentru a acuza pe cineva

de săvârșirea unei infracțiuni, calificative ce nu și-au găsit confirmare în speța

dată. Deci, infracțiunea prevăzută la art. 312 alin. (1) Cod penal este săvârșită

numai cu intenție directă și cu bună știință, că cunoscând realitatea, făptuitorul

o denaturează în așa fel, încât relatările lui să ducă la o altă încheiere, ceea ce

înseamnă, că el manifestă certitudinea, că prezintă o declarație mincinoasă, în

lipsa cărei, nu poate surveni răspunderea conform acestei norme.

Respectiv, dispunând achitarea lui Tureac Viorel de sub învinuirea adusă,

din lipsa celor două elemente ale componenței de infracțiune prevăzută la art.

312 Cod penal, instanța de apel a reiterat că probele administrate la caz, ce au

servit obiect de cercetare în prima instanță și cea de apel, nu confirmă nici

intenția directă cu care ar fi acționat Tureac Viorel la depunerea cu bună știință

a declarațiilor pretins mincinoase din 17.02.19 și nici interesul material pe care

l-ar fi urmărit în acest scop. Or, motivele de fapt ce au determinat depunerea

acestor declarații, au fost cât se poate de clar explicate de el în cadrul audierii

suplimentare din 13.04.2019, și anume starea de ebrietate în care se afla la

momentul depunerii lor, urmată de lovitura primită și pierderea temporară a

cunoștinței, ce i-au afectat memoria, percepând denaturat realitatea.

Astfel, instanța de apel a notat că declarațiile lui Tureac Viorel din

17.02.2020 în calitate de parte vătămată, ca unica probă în susținerea învinuirii

aduse, nu pot servi temei de condamnare, deoarece au fost depuse sub diagnoza

comoției cerebrale, survenită în timpul bătăii, fapt confirmat din înștiințarea

telefonică a Spitalului raional Edineț parvenită în adresa IP Edineț (f.d. 5).

3

Mai mult, instanța de apel a menționat că declarațiile inițiale a lui Tureac

Viorel în calitate de parte vătămată, n-au determinat pornirea urmăririi penale

pentru însușirea mijloacelor bănești cu aplicarea violenței, modificarea

ulterioară a căror ar fi determinat reîncadrarea faptei sau ar fi afectat în careva

mod mersul normal al urmăririi penale, fiind pornită din start în baza

declarațiilor din 14.03.2019 conform semnelor infracțiunii de huliganism, iar

pretinsul interes material pe care l-ar fi avut Tureac Viorel la depunerea

mărturiilor din 17.02.2019, nu avea la bază suport probatoriu.

procuror, prin care, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei

penale.

În motivarea solicitărilor sale, recurentul a menționat că instanța de apel,

la baza deciziei de achitare a pus doar declarațiile de autoapărare ale

inculpatului Tureac Viorel, reținând eronat că „fiind lovit la cap și pierzând

cunoștința, el percepea denaturat realitatea, uitând despre soarta banilor pe

care îi avea la sine, considerând că i-au fost sustrași din buzunar în timp ce și-a

pierdut cunoștința, pe care, însă, la ieșirea din spital, în aceeași zi, îi găsise în

salonul automobilului, fapt despre care neîntârziat a comunicat ofițerului de

urmărire penală considerând, că se va dispune încetarea investigărilor pe caz”.

Or, poziția dată, expusă pe parcursul procesului penal de inculpat,

acuzarea consideră că nu poate fi reținută și urmează a fi apreciată critic,

deoarece conform declarațiilor martorului Albu Roman, rezultă că după

conflictul avut între Tureac Viorel și Vozian Radu, ultimul a urcat în automobil

și a plecat, iar Tureac Viorel a rămas la parcare, de unde s-a adresat la punctul

traumatologic.

În continuare, recurentul indică la constatarea greșită a instanței de apel,

prin care justifică caracterul declarațiilor inculpatului Tureac Viorel, și anume,

că au fost depuse de către ultimul fiind în stare de ebrietate, a primit o lovitură

în urma căreia și-a pierdut temporar cunoștința, ce i-au afectat memoria,

percepând denaturat realitatea, or, instanța de judecată nu poate face o astfel

de apreciere în lipsa cărorva concluzii sau expertize pe caz. Faptul, că Tureac

Viorel, după aplicarea loviturii de către Vozian Radu cu pumnul în față, s-a

ridicat de sine stătător, fiind în conștiință și nu a avut comoție cerebrală, a fost

confirmat și prin procesul-verbal de examinare a imaginilor de la stația peco

”Gloria Qvarc” din 26.02.2019, care, la fel, nu a fost apreciat nici într-un fel de

instanța de apel.

În aceeași ordine de idei, subliniază că nu poate fi reținută, ca obiectivă și

pusă la baza unei decizii echitabile, nici poziția inculpatului cu referire la

informarea neîntârziată din aceeași zi a organului de urmărire penală despre

fătul că a găsit banii în automobilul său, or, plângerea, declarațiile inițiale în

calitate de parte vătămată, precum și recunoașterea în calitate de parte civilă,

unde prejudiciul material cauzat pătimitului a fost apreciat de ultimul în sumă

de 20000 lei, au fost depuse la 17.02.2019, pe cînd, așa-zisa cerere de încetare

a examinării plângerii sale, a fost depusă de Tureac Viorel, abia la 14.03.2019,

4

adică, practic, după 1 lună, indicând doar că banii respectivi i-a cheltuit.

Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis din

considerentele ce vor fi desfășurate în continuare.

Astfel, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și

dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

După cum rezultă din conținutul cererii de recurs declarate în speță,

procurorul își întemeiază dezacordul cu decizia contestată pe temeiurile pentru

recurs prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit

cărora, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și apel atunci când hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori instanța a admis

o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Din esența argumentelor formulate de recurent, Colegiul penal atestă că

partea acuzării invocă dezacordul cu soluția de achitare pronunțată de către

instanța de apel în privința inculpatului Tureac Viorel.

Recapitulând esența cauzei penale deduse judecății, instanța de recurs

reține că potrivit rechizitoriului, Tureac Viorel a fost învinuit de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 312 alin. (2) lit. b) Cod penal, și anume,

prezentarea cu bună știință a declarației mincinoase de către partea vătămată,

acțiune care a fost săvârșită în cadrul procesului penal, din interes material.

Potrivit sentinței, prima instanță l-a recunoscut vinovat pe Tureac Viorel

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 312 alin. (2) lit. b) Cod penal la

pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 1000 (una mie) unități

convenționale, echivalentul a 50 000 (cincizeci mii) lei.

La rândul său, fiind învestită cu judecarea apelului declarat de către

inculpatul Tureac Viorel, instanța de apel a casat sentința, și a pronunțat o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Tureac Viorel a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 312 alin. (2) lit. b) Cod penal, în temeiul art. 390 alin. (1)

pct. 3) Cod de procedură penală, deoarece fapta nu întrunește elementele

infracțiunii.

Analizând textul deciziei contestate prin prisma argumentelor invocate în

recurs și temeiurilor de casare nominalizate, Colegiul penal constată că criticile

aduse de către titularul cererii de recurs și-au găsit confirmare în speța dedusă

judecății.

5

În acest context, instanța de recurs menționează că conform art. 414 Cod

de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de

apel sau cercetează suplimentar probele administrate de prima instanță.

Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel,

este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe

prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta

reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost săvârșită de

inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin

prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar în conformitate cu

art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept

procesual, penal sau administrativ au fost corect aplicate, hotărârea adoptată

urmând să conțină răspuns la toate motivele invocate.

Analizând motivele aduse de către partea acuzării în cererea de recurs

ordinar, Colegiul penal lărgit subliniază, că în cazul în care instanța de apel nu

a fost de acord cu soluția de condamnare a primei instanțe, precum și cu

probele prezentate de către procuror, atunci aceasta urma să dezvăluie soluția

adoptată și să își expună punctul său de vedere asupra fiecărei probe aduse în

sprijinul învinuirii, fapt ce pe caz nu a avut loc, fiind înfăptuită o apreciere

formală de ordin general a circumstanțelor cauzei penale, lăsând fără justă

apreciere probatoriul administrat pe cauză.

Potrivit rigorilor impuse de prevederile art. art. 414, 417 Cod de procedură

penală, în partea descriptivă a deciziei instanța de apel urma să desfășoare

analiza probelor pe care s-a bazat la adoptarea deciziei, cu indicarea motivelor

care au stat la baza pronunțării unei asemenea soluții și din care considerente

ele urmează a fi reapreciate, admise ori respinse ca probe.

Colegiul penal lărgit, reținând prevederile art. art. 100 alin. (4), 101 alin.

(1) - (4) Cod de procedură penală, remarcă că, verificarea probelor este o

activitate a instanței privind constatarea veridicității probei sub aspectul

corespunderii datelor de fapt pe care le conține proba cu realitatea obiectivă.

Verificarea constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte

probe, verificarea sursei de proveniență a probelor.

Verificarea probelor poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor

probatorii prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele procesului penal.

Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă din

care au fost obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor

procesuale prevăzute de Codul de procedură penală, cât și printr-o analiză

logică a conținutului probei, a coroborării lor. Într-o hotărâre este necesar nu

numai de a enumera probele, dar și de a expune esența acestor și legătura lor

6

cu conținutul altor probe care în ansamblu confirmă sau infirmă o circumstanță

pe cauză, de a argumenta de ce unele probe sunt admise, iar altele respinse.

Contrar dezideratelor enunțate, Colegiul penal lărgit atestă că deși

instanța de apel a criticat soluția primei instanțe, considerând că aceasta a

preluat în totalitate din conținutul actului de învinuire fapta incriminată lui

Tureac Viorel, precum și probele acumulate de către organul de urmărire

penală în susținerea învinuirii, la rândul său instanța de apel, a omis să descrie

în decizia emisă conținutul probelor administrate la dosar, să facă o analiză a

fiecărei probe separat, iar apoi să le aprecieze în cumul prin coroborare.

Instanța de recurs constată că, deși instanța de apel a ajuns la concluzia

achitării inculpatului Tureac Viorel de sub învinuirea adusă în baza art. 312

alin. (2) lit. b) Cod penal, în motivarea acestei soluții, instanța s-a limitat doar

la descrierea unor probe administrate la cauza penală, fără a le supune

aprecierii cu o argumentare detaliată și a le acorda un suport motivat,

concluzionând într-o manieră superficială că acestea nu dovedesc intenția

inculpatului de săvârșirea infracțiunii incriminate.

Astfel, Colegiul penal constată, că la baza deciziei de achitare a stat doar

declarațiile inculpatului Tureac Viorel, din care rezultă că „în noaptea spre

17.02.2019, după ce consumase băuturi alcoolice, pe la orele 04:30, în parcarea

stației de alimentare ”Gloria Qvarc” din Edineț, a fost lovit din spate peste cap

de către Vozian Radu, de la ce își pierduse cunoștința, fapt despre care în

dimineața aceleiași zile i-a comunicat ofițerului de urmărire penală care l-a

vizitat la spital, prevenindu-l de răspunderea penală și audiindu-l în calitate de

parte vătămată, iar pentru, că se afla în stare de ebrietate alcoolică, fiind lovit la

cap și pierzând cunoștința, percepea denaturat realitatea, uitând despre soarta

banilor pe care îi avea la sine, considerând că i-au fost sustrași din buzunar în

timp ce-și pierdu cunoștința, pe care însă la ieșirea din spital, în aceiași zi, îi

găsiră în salonul automobilului, fapt despre care neîntârziat a comunicat

ofițerului de urmărire penală considerând, că se va dispune încetarea

investigărilor pe caz” (f.d. 69, 167).

Însă, Colegiul penal lărgit remarcă că din conținutul declarațiilor date de

către inculpatul Tureac Viorel, instanța de apel a extras doar unele pasaje, care

i-au permis să facă o concluzie generală cu referire la nevinovăția acestuia, prin

ce a ignorat declarațiile matorului Albu Roman, date în cadrul urmăririi penale

din care rezultă că „….la un moment dat între ei s-a iscat un conflict. Cetățeanul

Vozean Radu a ieșit din automobil și i-a aplicat o lovitură cu palma în regiunea

feței cet. Tureac Viorel, acesta ca rezultat a căzut, însă imediat s-a ridicat și între

ei a continuat cearta conflictul între ei a durat aproximativ 2 minute, după care

cet. Vozean Radu a urcat în automobilul lui personal și a plecat de la localul în

cauză, iar cet. Tureac Viorel a rămas la parcare…” (f.d.20 verso).

Mai mult, din procesul-verbal de examinare a obiectelor și a imaginilor din

26 februarie 2019 (f.d.19), se constată că „după aplicarea loviturii cetățeanului

Tureac Viorel, ultimul a căzut, după care s-a ridicat imediat, fără a fi ajutat de

cineva…”.

7

În acest sens, Colegiu penal lărgit menționează că pierderea temporară a

cunoștinței și diagnoza comoției cerebrale, survenită în timpul bătăii, stabilită de

către instanța de apel, ca fiind motivul perceperii greșite a realității în timpul

dării declarațiilor inculpatului Tureac Viorel nu a avut suport probatoriu, iar,

înștiințarea telefonică a Spitalului raional Edineț parvenită în adresa IP Edineț

(f.d. 5), nu a fost dovedită prin concluzia unui medic-legist, expusă într-un

raport de expertiză medico-legală, or, fiindu-i eliberată o îndreptare către

medicul legist pentru a fi stabilit caracterul apariției și gravitatea vătămărilor

corporale (f.d.17), Tureac Viorel, din motive necunoscute, nu s-a prezentat

pentru a-i fi efectuat un control medical.

În continuare, Colegiul penal lărgit notează, că inculpatul Tureac Viorel,

depunând declarații la urmărirea penală, și în ședințele de judecată ale

instanțelor de fond, a susținut că la 17 februarie 2019, după ce a depistat suma

de 20 000 lei în automobilul său, a înștiințat imediat ofițerul de urmărire penală

însă, din materialele cauzei reiese că la 17 februarie 2019, inculpatul Tureac

Viorel a depus o cerere prin care a solicitat să fie recunoscut în calitate de parte

civilă referitor la dauna materială cauzată prin sustragerea din buzunarul său a

sumei de 20 000 lei de către Vozean Radu (f.d.15), tot în aceeași zi a găsit banii,

dar abia la 14 martie 2019 a anunțat organul de urmărire penală despre faptul

dat și a depus o cerere prin care a solicitat încetarea procesului penal (f.d. 158).

Față de aspectele anterior prezentate, Colegiul penal lărgit statuează că

instanța de apel a motivat insuficient hotărârea adoptată și a dat o apreciere

greșită probelor administrate pe caz, or aprecierea probelor este unul din cele

mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de

muncă depusă de către organele de urmărire penală, de instanțele

judecătorești, cât și de părțile din proces, se finalizează prin soluția ce va fi dată

în urma acestei activități.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența,

concludența și utilitatea acestora. De menționat că proba trebuie apreciată și

după veridicitatea acesteia. Veridicitatea probelor poate fi caracterizată ca o

corespundere a datei de fapt examinată de către instanță cu realitatea pe care

aceasta o probează. Toate probele în ansamblu sunt apreciate din punct de

vedere al coroborării lor, cu respectarea art. 101 Cod de procedură penală.

Colegiul penal lărgit menționează, că cercetarea judecătorească este un

proces de stabilire a adevărului și constă în analiza complexă și multilaterală a

probelor de către instanțe pentru a demonstra existența sau inexistența faptei

reprobabile și dacă eventuala persoană inculpată a comis sau nu fapta

infracțională care i se impută.

În concluzie, având în vedere motivarea insuficientă a soluției de achitare

pronunțată de către instanța de apel, Colegiul penal lărgit constată că în speța

discutată și-au găsit confirmare temeiurile invocate de recurent și prevăzute în

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, ceea ce duce la casarea

deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel,

în alt complet de judecată, în cadrul căreia urmează a fi apreciate toate probele

8

în cumul, la justa lor valoare pentru adoptarea unei soluții corecte, deoarece

aceste erori nu pot fi corectate de instanța de recurs.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia, să înlăture erorile menționate, să țină seama de

împrejurările expuse, care au servit temei de casare a soluției adoptate și, cu

respectarea prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, să verifice

legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să dea o apreciere obiectivă probelor

administrate în cauză, având în vedere prevederile art. art. 93, 95, 101 Cod de

procedură penală, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în recurs, iar în dependență de

datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să

corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Formusatii Andrei, se casează total decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 18 noiembrie 2020, în cauza penală în privința

lui Tureac Viorel xxxxx și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 25 august 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecătorii Timofti Vladimir

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Guzun Ion

9