1ra-1363/2021 — art. 151 alin. 1 CP

1ra-1363/2021 — art. 151 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1363/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Timofti Vladimir, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Guzun Ion

judecând în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Țurcanu Svetlana, prin care

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 martie

2021, în cauza penală privindu-l pe

Jîmbei Sergiu XXXXX, născut la XXXXX, originar și

domiciliat în XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

2020, cauza fiind examinată pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală conform art. 364¹ Cod de procedură penală, Jîmbei Sergiu a fost recunoscut

vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, fiindu-i

stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită inculpatului a fost suspendată

pe un termen de probațiune de 5 ani, cu prestarea muncii neremunerate în folosul

comunității cu o durată de 100 de ore.

S-a încasat în beneficiul statului din contul inculpatului, suma de 23 630 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

1.1 Pentru a pronunța sentință, prima instanță a constatat că, Jîmbei Sergiu, la

01 august 2020, aproximativ la ora 18:50, fiind în stare de ebrietate alcoolică,

aflându-se în fața magazinului SRL „Anabel-Com” situat pe str. Petru Zadnipru,

nr. 14/1, mun. Chișinău, având scopul cauzării leziunilor corporale, acționând cu

intenție directă, în urma unui conflict iscat spontan cu cet. Stolbov Iurii, i-a aplicat

numitului mai multe lovituri cu un briceag în regiunea abdomenului, cauzându-i

1

conform raportului de expertiză judiciară nr.202002D1521 din 24 august 2020

„plagă tăiată înțepată penetrantă a hemitoracelui drept cu formare de pneumotorace;

plăgi nepenetrante a hemitoracelui stâng și brațului stâng, care au fost cauzate în

rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect tăietor-înțepător, posibil în timpul și

circumstanțele indicate, și care prezintă pericol pentru viață și în baza acestui

criteriu se califică ca vătămare corporală gravă”.

Astfel, acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 151 alin. (1) Cod

penal – „vătămarea intenționată gravă a integrității corporale, care este

periculoasă pentru viață”.

2.1 Procurorul în Procuratura mun. Chișinău, Oficiul reprezentare a învinuirii

în instanța de judecată, Vinițchi Pavel, solicitând casare sentinței, rejudecarea

cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care a-i stabili lui Jîmbei Sergiu o

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani cu ispășirea pedepsei într-

un penitenciar de tip semiînchis, luîndu-1 sub strajă din sala de judecată, invocând

că, prima instanță nu a luat în considerație că, inculpatul deși și-a recunoscut vina,

nu a întreprins măsuri de a repara prejudiciul cauzat prin infracțiune, de

comportamentul acestuia în timpul și după consumarea infracțiunii săvârșite,

pericolul social și gravitatea pe care le reprezintă infracțiunea comisă de acesta în

societate, în special folosirea unui obiect (cuțit) în calitate de armă, pentru a cauza

leziuni corporale grave organelor vitale ale omului, restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât

din partea condamnatului, cât și a altor persoane, stabilirea unei pedepse prea

blânde, poate doar să încurajeze comiterea pe viitor de către inculpat și alte

persoane a altor infracțiuni din categoria dată.

2.2 Avocatul Goncear Vasile în numele inculpatului, solicitând casarea

sentinței în partea încasării cheltuielilor judiciare din contul inculpatului,

pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie dispusă trecerea cheltuielilor judiciare

în contul statului, invocând că, ordonatorul expertizei judiciare a fost organul de

urmărire penală, cheltuielile pentru efectuarea expertizei judiciare privind

constatarea leziunilor corporale suportate de către partea vătămată, precum și alte

expertize biologice, nu pot fi dispuse spre încasare din contul inculpatului Jîmbei

Sergiu, din moment ce investigarea și cercetarea faptelor infracționale, constituie

obligația și atribuția de bază a organului de urmărire penală, care în exercitarea

atribuțiilor funcționale, este asigurată financiar de către stat, or, impunerea acestor

cheltuieli inculpatului ar constitui încasarea dublă a aceleiași sume cheltuite în

legătură cu cauza penală, deoarece aceste sume sunt garantate din contul statului,

în contextul dispunerii expertizei de către ordonator, adică de către organul de

urmărire penală.

s-au respins ca nefondate apelurile declarate, cu menținerea sentinței.

3.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, prima instanță corect

2

a conchis că o pedeapsă non privativă de libertate este echitabilă la caz, care va

atinge scopul legii penale de restabilire a echității sociale, corectare a

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane, or, inculpatul urmează să conștientizeze fapta

comisă, care a provocat urmări grave victimei, în urma faptei ilegale comise.

În continuare, instanța de apel a statuat că, prima instanță la individualizarea

pedepsei penale stabilite inculpatului în prezenta speță, a pus accentul și pe

personalitatea persoanei vinovate, învederând și celelalte criterii de individualizare

a pedepsei penale, cum ar fi gravitatea infracțiunii săvârșite, influența pedepsei

asupra corectării și reeducării vinovatului, întemeiat a conchis că împrejurările

prezentei cauze penale, îndeosebi cele reținute de către această instanță, ce vizează

personalitatea inculpatului, sunt suficiente pentru a aplica prevederile art. 90 alin.

(1) Cod penal, astfel că dânsul anterior nu a fost condamnat, este angajat al

întreprinderii „Benzer Grup” SRL din data de 01 iulie 2017 în calitate de hamal, iar

pe parcursul activității sale în conflict cu angajații nu s-a aflat, obligațiunile sale de

serviciu a îndeplinit în modul corespunzător, mai mult, instanța de apel a remarcat

că, deși în privința inculpatului nu au fost stabilite careva circumstanțe agravante și

atenuante, inculpatul a recunoscut integral vina, cauza fiind examinată în procedură

simplificată.

În această ordine de idei, instanța de apel a statuat că, pedeapsa stabilită de

către prima instanță cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, suspendând

condiționat executarea pedepsei, este echitabilă, întrucât este capabilă de a

contribui la realizarea scopurilor pedepsei penale, cum ar fi restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de

către condamnat, precum și de alte persoane, astfel instanța de apel a considerat că

este inoportun de a fi aplicată față de inculpatul Jîmbei Sergiu, o pedeapsă penală

cu executare, așa cum a pledat acuzatorul de stat, în situația în care se reține că deși,

în urma acțiunilor inculpatului Jîmbei Sergiu, partea vătămată s-a ales cu leziuni

corporale grave, la caz, este necesar de ținut cont și de personalitatea inculpatului,

acesta fiind la prima sa abatere de la legea penală.

În continuare, instanța de apel a atestat că, soluția primei instanțe prin care

ultima a dispus încasarea cheltuielilor judiciare din contul inculpatului, este una

justificată și întemeiată, or, ținând cont de faptul, că raportul de expertiză

nr.34/12/1-R-3046 din 11 septembrie 2020, raportul de expertiză judiciară

nr.202005O0316 din 16 septembrie 2020, raportul de expertiză judiciară

nr.202002D1521 din 24 august 2020 și raportul de expertiză judiciară nr.34/12/1-

R-3551 din 17 septembrie 2020, au fost utilizate în sensul art. 93 alin.(2) Cod de

procedură penală în calitate de probe, fiind puse la baza acuzării inculpatului Jîmbei

Sergiu, instanța de apel a considerat că costul cheltuielilor judiciare urmează să fie

suportat de către inculpat, având în vedere că acesta se face vinovat de comiterea

faptei infracționale incriminate.

3

în Procuratura de circumscripție Chișinău, Țurcanu Svetlana, indicând temeiurile

pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală,

prin care solicită casarea deciziei, cu remiterea cauzei la rejudecare, invocând:

- inculpatul nu este la prima încălcare a ordinii publice, deoarece conform

cazierului contravențional, Jîmbei Sergiu anterior a comis 2 contravenții în

domeniul încălcării ordinii publice, dintre care înjuria și consumul băuturilor

alcoolice în locuri publice(v. I f.d. 123);

- deși la caz a fost reținută circumstanța caracteristica pozitivă a inculpatului,

aceasta este incomensurabilă în raport cu urmările prejudiciabile grave survenite

prin săvârșirea infracțiunii care se califică ca vătămare corporală gravă, fapt care

exclude posibilitatea aplicării beneficiilor prevăzute de art. 90 Cod penal;

- nu există nici o premiză de a considera că o pedeapsă condiționată va fi în

stare să contribuie la corectarea și reeducarea inculpatului, în care respectivul a

acționat, cu intenție directă i-a aplicat părții vătămate lovituri cu un cuțit în regiunea

abdomenului, pentru a cauza victimei leziuni periculoase pentru viața și integritatea

acestuia;

- în privința inculpatului nu s-au identificat circumstanțe atenuante;

constată că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul și să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Conducându-se de dispozițiile din art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres

de art. 427 Cod de procedură penală. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe

prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută

ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce

împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului

de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a

fost individualizată și aplicată just, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii,

dacă normele de drept procesual penal au fost corect aplicate și hotărârea adoptată

să conțină răspuns la toate motivele invocate.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile pronunțate

de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în

4

corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței

ierarhic superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea.

Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea

insuficientă sau motivarea în termeni generali-vagi, reprezintă motiv de casare.

Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1), (2), 6) Cod de procedură penală, instanța

de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Instanța de apel verifică

declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță prin citirea lor în

ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal. Instanța de apel nu este în

drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele

nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost

consemnate în procesul-verbal.

Astfel, Colegiul penal lărgit menționează că procurorul, drept temeiuri pentru

declararea recursului a indicat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală, în sensul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția și că s-a aplicat o pedeapsă individualizată contrar prevederilor

legale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit

reține că temeiurile invocate de procuror în prezentul recurs ordinar și-au găsit

confirmarea în cauza dată, sub aspectul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția și că s-a aplicat o pedeapsă individualizată contrar

prevederilor legale.

Coraportând decizia instanței de apel, la rigorile prevăzute de art. 414 Cod de

procedură penală enumerate supra, se atestă că instanța de apel nu a ținut cont pe

deplin de aceste cerințe și a comis următoarele erori de drept.

În acest sens, Colegiul penal lărgit invocă că potrivit prevederilor art. 61 Cod

penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de

corectare și reeducare a condamnatului și respectiv la rândul său are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane.

Conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a prezentului cod, în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța

de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O pedeapsă mai

aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvîrșirea infracțiunii, se

stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor

menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

5

În acest context, se atestă că prima instanță la individualizarea pedepsei sub

formă de 5 ani închisoare cu stabilirea unui termen de probațiune de 5 ani, cu

prestarea muncii neremunerate în folosul comunității pe o durată de 100 ore

inculpatului(soluție menținută de instanța de apel), nu a ținut cont pe deplin de

aceste prevederi legale și i-a stabilit inculpatului o pedeapsă prea blândă care nu va

atinge scopul legii penale de restabilire a echității sociale, de corectare a

inculpatului, precum și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

acestuia, cât și a altor persoane.

Astfel, instanța de apel nu a luat în considerație lipsa circumstanțelor

atenuante, inculpatul nu este la prima încălcare a ordinii publice, deoarece conform

cazierului contravențional, Jîmbei Sergiu anterior a comis 2 contravenții în

domeniul încălcării ordinii publice, dintre care înjuria și consumul băuturilor

alcoolice în locuri publice(v. I, f.d. 123), nu a luat în considerare urmările

prejudiciabile grave survenite care se califică ca vătămare corporală gravă, și faptul

că inculpatul acționând cu intenție directă i-a aplicat părții vătămate lovituri cu un

cuțit în regiunea abdomenului ce prezintă pericol pentru viață.

Astfel, Colegiul penal lărgit conchide că pedeapsa prea blândă stabilită de

prima instanță, menținută pripit de instanța de apel nu va duce la realizarea scopului

pedepsei penale prevăzut de art. 61 Cod penal.

În acest context, Colegiul penal lărgit mai indică că potrivit jurisprudenței

constante a CtEDO, expuse în cazurile aplicării art. 6 al Convenției, s-a conchis că

o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal

(Suominen c. Finlandei (2003) §37, Kuznetsov și alții c. Rusiei (2007) §85).

Totodată, în hotărârea CtEDO în cauza Helle împotriva Finlandei, 19

decembrie 1997, pct. 60, se reține că noțiunea de proces echitabil necesită ca o

instanță internă care nu și-a motivat decizia, fie prin însușirea motivelor furnizate

de o instanță inferioară fie prin alt mod, să fi examinat totuși în mod real chestiunile

esențiale supuse atenției sale.

La fel, Colegiul penal lărgit indică că pedeapsa este echitabilă atunci când ea

impune infractorului lipsuri și restricții proporționale cu gravitatea infracțiunii și

este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor

victimei, mai mult, pedeapsa este echitabilă când este capabilă de a contribui la

realizarea altor scopuri ale pedepsei cum ar fi corectarea condamnatului și

prevenirea comiterii de noi infracțiuni atât de către condamnat cât și de alte

persoane, or, o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu este

suficientă pentru corectarea infractorului și nici pentru a preveni săvârșirea de noi

infracțiuni.

În baza celor expuse, Colegiul penal lărgit statuează că instanța de apel la

adoptarea soluției în cauză, de menținere a sentinței primei instanțe fără modificări,

nu a ținut pe deplin cont de toate circumstanțele expuse supra în coraport cu

circumstanțele cauzei, prin ce pe cale de consecință se atestă că decizia instanței de

apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse

6

individualizate contrar prevederilor legale confirmându-se în prezenta cauză

temeiurile de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură

penală, motive din care recursul ordinar declarat de către procuror urmează a fi

admis, iar decizia instanței de apel în partea stabilirii pedepsei fiind prea blândă nu

poate fi menținută, urmează a fi casată, iar cauza a fi trimisă la rejudecare în instanța

de apel.

dispozițiile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare

și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile Legii procesual penale – asupra motivelor esențiale indicate în apelul

respectiv și în măsura competenței sale asupra motivelor din recursul declarat,

nominalizate în prezenta decizie, să cerceteze și să elucideze faptele importante

pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, să-și argumenteze clar

concluziile sale în decizia adoptată în partea individualizării pedepsei, și în

dependență de circumstanțele constatate, ținând cont de motivele casării deciziei

atacate, de practica unitară în acest domeniu și de practica relevantă a CtEDO, în

cadrul unui proces de judecată contradictoriu și echitabil, să pronunțe o hotărâre

legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură

penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Țurcanu Svetlana, casează în partea stabilirii pedepsei

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2021, în cauza

penală privindu-l pe Jîmbei Sergiu XXXXX, cu dispunerea rejudecării cauzei în

Curtea de Apel Chișinău în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 18 noiembrie 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecătorii Timofti Vladimir

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Guzun Ion

7

19 octombrie 2021 Dosarul nr. 1ra-1363/2021

Opinie separată

a judecătorului Timofti Vladimir

conform art. 339 alin. (7), 340 alin. (3) Cod de procedură penală

în cauza penală privindu-l pe Jîmbei Sergiu XXXXX

a fost admis recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Țurcanu Svetlana, casată în partea stabilirii pedepsei

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2021, în cauza

penală privindu-l pe Jîmbei Sergiu XXXXX, cu dispunerea rejudecării cauzei de

către Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

susținut motivarea și soluția adoptată, am propus și susținut o altă soluție, conformă

art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, și anume:

”De respingere ca inadmisibil a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Țurcanu Svetlana, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2021, în cauza

penală privindu-l pe Jîmbei Sergiu XXXXX, cu menținerea deciziei atacate”.

introductivă și descriptivă a deciziei Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție din 19.10.2021, nr. 1ra-1363/2021, în pct. 1 – 4.

nr. 1ra-1363/2021 din considerentele:

4.1 Contrar prevederilor art. 405 alin. (2) pct. 6) Cod de procedură penală:

„Cererea de apel trebuie să conțină: 6) data declarării și semnătura apelantului”,

apelul declarat de către procurorul în Procuratura mun. Chișinău, Vinițchi Pavel,

împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău /sediul Buiucani/ din 28 decembrie 2020,

a fost înaintat fără a fi semnat de către titular, Vinițchi Pavel(v. II, f.d. 58-59), astfel,

de către instanța de apel urma a fi respins ca inadmisibil, ca nefiind semnat, dar nu

ca nefondat.

Astfel, în circumstanțele date, fiindcă apelul procurorului urma a fi respins ca

inadmisibil, consider că procurorul a pierdut dreptul de a ataca cu recurs ordinar

blândețea pedepsei în speța dată, iar dispunerea rejudecării apelului procurorului

care nu este semnat nu poate duce la o altă soluție în speța dată.

În concluzie, din aceste motive, recursul declarat urma a fi respins ca

inadmisibil.

prezentei Opinii separate, dar nu am fost susținut de ceilalți judecători.

Judecător: Timofti Vladimir

8