1re-177/13 — 313 Cod de procedură penală

Dosarul nr. 1ra-1506/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Guzun Ion, Boico Victor

judecând în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, oficiul central, Gheorghieva Fedora prin

care solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 02

martie 2021, în cauza penală privindu-l pe

Samsi Ilia XXXXX, născut la XXXXX, originar și

domiciliat în XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

cauza fiind examinată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală

conform art. 364¹ Cod de procedură penală, Samsi Ilia a fost recunoscut vinovat în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsa de 2 ani 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite inculpatului Samsi Ilia,

a fost suspendată pe un termen de 2 ani.

S-a respins demersul procurorului de a fi încasat din contul inculpatului

cheltuielile judiciare în sumă de 23 000 lei.

1.1 Pentru a pronunța sentință, prima instanță a constatat că, Samsi Ilia, la data

de 17 martie 2019, aproximativ la orele 20:40, cu automobilul de model „AUDI 80”,

n/î XXXXX, s-a apropiat de intersecția străzii Nicolaev cu Ostrovski din s. Congaz,

unde cu scopul de a obține mijloacele bănești împrumutate anterior, în automobil s-

a urcat minora XXXXX, după care a dus-o la marginea s. Congaz, în apropierea

străzii A. Buiuclî.

După care, conștietizând caracterul infracțional al acțiunilor sale, știind cu

certitudine că minora Doicova Maria nu a atins vârsta de 16 ani, acționând

1

intenționat, cu scopul satisfacerii poftei sexuale cu persoana care nu a atins vârsta de

16 ani, aflându-se pe bancheta din spate a automobilului de model „AUDI 80” n/î

XXXXX, a avut un raport sexual cu minora XXXXX, în formă obișnuită.

Astfel, acțiunile lui Samsi Ilia au fost încadrate în baza art. 174 alin. (1) Cod

penal, după indicii calificativi „raportul sexual altul decât violul, comis asupra unei

persoane despre care știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani”.

Procuratura UTA Găgăuzia, sediul Comrat, Victor V., solicitând casarea sentinței în

partea respingerii demersului procurorului privind încasarea din contul inculpatului

a cheltuielilor judiciare în sumă de 23 000 lei, rejudecarea cauzei în această parte,

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care să fie încasat din contul inculpatului cheltuielile judiciare în sumă totală de

23 000 lei, invocând că, prevederile art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală, indică

expres că cheltuielile judiciare se pun pe seama condamnatului, dacă persoana a

comis intenționat o infracțiune, atunci el urmează să suporte toate cheltuielile legate

de investigarea infracțiunii comise, inculpatul este angajat.

s-a respins ca nefondat apelul declarat cu menținerea sentinței.

3.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, prima instanță

întemeiat a ajuns la concluzia de a respinge demersul procurorului cu privire la

încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor de judecată în sumă de 23 000 lei.

În acest sens, instanța de apel a indicat că, reieșind din obiectivele procesului

penal și principiului umanismului, ținând cont atât de starea materială a inculpatului

care este oficial neangajat, ultimul s-a concediat la faza de urmărire penală, a

contribuit la investigarea cauzei prin recunoașterea vinovăției, instanța de apel a

conchis că nu pot fi încasate din contul inculpatului cheltuielile de judecată.

în Procuratura UTA Găgăuzia, oficiul central, Gheorghieva Dora, indicând temeiul

pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin care

solicită casarea deciziei în partea respingerii demersului procurorului privind

încasarea cheltuielilor judiciare din contul inculpatului, cu pronunțarea unei noi

hotărâri prin care să fie dispusă încasarea cheltuielilor judiciare din contul

inculpatului în sumă de 23 000 lei, invocând:

- prin Legea nr. 316 din 22.12.2017, în vigoare din 09.02.2018, a fost abrogat

alin. (2) al art. 143 Cod de procedură penală;

- potrivit art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală, cheltuielile de judecată

sunt suportate de condamnat;

- persoana care a săvârșit intenționat o infracțiune, trebuie pe lângă pedeapsa

penală, să suporte și toate cheltuielile legate de investigarea infracțiunii;

- în faza urmăririi penale au fost efectuate 7 expertize, în baza rezultatelor

cărora a și fost dovedită vina inculpatului.

2

lărgit constată că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul și să dispună

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate

da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile pronunțate de instanțele

ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere

cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței ierarhic superioare de

a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere

că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în

termeni generali-vagi, reprezintă motiv de casare. Colegiul penal constată că aceste

prevederi legale deși sunt obligatorii, nu au fost întocmai respectate la judecarea

prezentei cauze în ordine de apel.

Din textul recursului declarat, se atestă că recurentul critică decizia instanței de

apel prin prisma temeiului de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, sub aspectele că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

Verificând legalitatea deciziei atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit

reține că în speță temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, și-a găsit confirmarea sub aspectul invocat de recurent, că

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de respingere a

solicitării procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare suportate pentru

efectuarea expertizelor în speță, din contul inculpatului.

După cum rezultă din materialele cauzei la solicitarea organului de urmărire

penală au fost întocmite 7 rapoarte de expertiză ce țin de cauza penală privindu-l pe

Samsi Ilia: raportul de expertiză bilogică judiciară nr. 201905O0113 din 17 aprilie

2019 (vol. I, f.d. 91-108), raportul de expertiză medico - legală nr. 2019015P0064

din 02 august 2019 (vol. I, f.d. 120-124), raportul de expertiză medico - legală nr.

2019015P0065 din 26 aprilie 2019 (vol. I, f.d. 125-126), raportul de expertiză

medico - legală nr. 2019015P0072 din 26 martie 2019 (vol. I, f.d. 135-137), raportul

de expertiză medico - legală nr. 2019015P0073 din 26 martie 2019 (vol. I, f.d. 144-

146), raportul de expertiză judiciară psihiatrico – psihologică nr. 201937A0200 din

13 septembrie 2019 (vol. I, f.d. 154-158), raportul de expertiză judiciară psihiatrico

3

– psihologică nr. 201937A0201 din 13 septembrie 2019 (vol. I, f.d. 164-167)

efectuate atât în privința inculpatului cât și în privința părții vătămate minore.

Colegiul penal lărgit ține să menționeze că rapoartele de expertiză în speța dată,

au fost efectuate după data de 09.02.2018, când au intervenit modificări în art. 143

alin. (2) Cod de procedură penală, care a fost abrogat prin Legea nr. 316 din

22.12.2017, în vigoare din 09.02.2018, și până la această dată prevedea imperativ că

plata pentru efectuarea expertizelor prevăzute la alin. (1) a aceluiași articol se face

din contul mijloacelor bugetului de stat. După intrarea în vigoarea a acestor

modificări, plata cheltuielilor judiciare se determină de instanțele de judecată prin

prisma prevederilor art. 227-229 Cod de procedură penală.

Totodată, Colegiul penal lărgit notează faptul că legiuitorul la art. art. 227-229

Cod de procedură penală, a stabilit clar semnificația cheltuielilor judiciare, care sunt

acestea și din contul cui sunt suportate, astfel, nu pot fi acceptate motivele din decizia

instanței de apel (f.d. 75verso, vol. II), ca fiind invocat că prin art. 75 alin. (3) Legea

nr. 68 din 14.04.2016, este stipulat că sunt suportate de ordonatorul expertizei

judiciare din bugetul alocat, iar în speță ordonatorul expertizei judiciare a fost

organul de urmărire penală. Mai mult, se atestă că instanța de apel a mai invocat

greșit că cheltuielile suportate în cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării

vinovăției inculpatului, prin numirea expertizelor judiciare, reprezintă cheltuieli

judiciare ce sunt achitate din bugetul statului și nu pot fi încasate de la inculpat.

Colegiul penal lărgit indică, că toate cheltuielile judiciare la etapa urmăririi

penale sunt suportate la momentul derulării efective a acțiunilor procesuale de către

stat, ori la etapa respectivă procesul penal este guvernat de principiul prezumției

nevinovăției.

De asemenea, instanța de apel nu a ținut cont că art. 229 alin. (1), (2) Cod de

procedură penală, prevede că instanța de judecată poate obliga inculpatul să

recupereze cheltuielile judiciare, specificând excepțiile de la aceasta, precum și

condițiile de eliberare a inculpatului de plata cheltuielilor judiciare în alin. (3), art.

229 Cod de procedură penală.

În baza celor expuse, Colegiul penal lărgit statuează că cum prima instanță așa

și instanța de apel la adoptarea soluției referitoare la cheltuielile judiciare conform

art. 385 alin. (1) pct. 14) Cod de procedură penală, nu a ținut pe deplin cont de toate

circumstanțele și prevederile legale expuse supra, prin ce pe cale de consecință se

atestă că decizia instanței de apel nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază

soluția, în partea respingerii solicitării procurorului cu privire la încasarea

cheltuielilor judiciare suportate în urma efectuării rapoartelor de expertize judiciare

efectuate în speța dată.

Prin urmare, având în vedere cele menționate supra și că în speță este incident

temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în

sensul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de

respingere a solicitării procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare

suportate pentru efectuarea expertizelor judiciare în speță din contul inculpatului, și

4

astfel recursul declarat urmează a fi admis, iar decizia instanței de apel casată parțial

în partea soluției privind cheltuielile judiciare și dispusă rejudecarea cauzei în

această parte de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile

Legii procesual penale – asupra motivelor esențiale indicate în cererea de apel

declarată de procuror și în măsura competenței sale asupra motivelor din recursul

declarat, nominalizate în prezenta decizie, să țină cont de toate circumstanțele de

fapt și de drept ale cauzei, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă

și promptă a cauzei date, să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată,

și în dependență de circumstanțele constatate, ținând cont de motivele casării

deciziei atacate, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu

prevederile art. 417 Cod de procedură penală și jurisprudenței CtEDO.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura UTA

Găgăuzia, oficiul central, Gheorghieva Fedora, casează parțial decizia Colegiului

judiciar al Curții de Apel Comrat din 02 martie 2021 în partea soluției asupra

cheltuielilor judiciare, cu dispunerea rejudecării cauzei în această parte de către

Curtea de Apel Comrat în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 02 decembrie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Guzun Ion

Boico Victor

5