1ra-496/2021 — art.217-1 alin.3 lit. f CP

1ra-496/2021 — art.217-1 alin.3 lit. f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-496/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Pucas Ina în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 23 septembrie 2020, în cauza penală în privința

lui,

Nedelico Ramzes XXXXX, născut la

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 17.09.2019 – 13.03.2020

instanța de apel: 20.05.2020 – 23.09.2020

instanța de recurs: 02.12.2020 – 03.03.2021

A C O N S T A T A T :

2020, inculpatul Nedelico Ramzes a fost recunoscut vinovat în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (3), lit. f) Cod penal și i s-a stabilit

pedeapsa principală sub formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) ani,

cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții sau de a exercita activități legate de gestionarea și

manipularea cu substanțe medicamentoase, narcotice, psihotrope sau

analoage a lor pe un termen de 5 (cinci) ani.

Potrivit art. art. 89 alin. (2), lit. a) și 90 alin. (1) Cod penal, executarea

pedepsei cu închisoare stabilită în privința lui Nedelico Ramzes, prin

prezenta sentință, s-a suspendat condiționat pe o perioadă de 3 (trei) ani și

nu va fi executată, dacă inculpatul în perioada de probațiune nu va săvârși

o nouă infracțiune și prin comportare exemplară și muncă cinstită, va

îndreptăți încrederea ce i s-a acordat, totodată obligându-l pe Nedelico

Ramzes să nu-și schimbe domiciliul și/sau reședința fără consimțământul

organului care exercită controlul asupra comportării celui condamnat.

S-a dispus încasarea din contul inculpatului Nedelico Ramzes în

beneficiul bugetului de stat, suma de 5 040 (cinci mii patruzeci) lei, cu titlu

de cheltuieli de judecată suportate la efectuarea expertizelor judiciare.

1

În rest, cererea procurorului privind încasarea unor sume cu titlu de

cheltuieli de judecată, s-a respins ca nefondată.

acționând în interes material, urmărind scopul punerii în circulație ilegală a

drogurilor în scop de înstrăinare, a săvârșit acțiuni prejudiciabile de

circulație ilicită a drogurilor, manifestată prin procurarea lor din diferite

surse și comercializarea către alte persoane, începând cu o perioadă

nedeterminată de timp.

Astfel, Nedelico Ramzes, la data de 28 mai 2019, aflându-se în mun.

Chișinău, com. Vatra, a comercializat către cet. Grigoraș Vitalie, un pachețel

cu conținut de substanță care, conform Raportului de expertiză judiciară nr.

XXXXX din 07 iunie 2019, reprezintă substanță stupefiantă „metadon” în

cantitate de 0,198 grame.

Tot el, Nedelico Ramzes, continuând acțiunile sale criminale, la 28 mai

2019, aflându-se în mun. Chișinău, com. Vatra, a comercializat către

investigatorul sub acoperire cu date cifrate Capsa Andrian, un pachețel cu

conținut de substanță care, conform Raportului de expertiză judiciară nr.

XXXXX din 07 iunie 2019, reprezintă substanță stupefiantă „metadon” în

cantitate de 0,18 grame.

Tot el, Nedelico Ramzes, continuând acțiunile sale criminale, la 29 mai

2019, aflându-se în mun. Chișinău, com. Vatra, a comercializat către

investigatorul sub acoperire cu date cifrate Capsa Andrian, 2 pachețele cu

conținut de substanță stupefiantă care, conform Raportului de expertiză

judiciară nr. XXXXX din 14 iunie 2019, reprezintă substanță stupefiantă

„metadon” în cantitate de 0,333 grame.

Tot el, Nedelico Ramzes, la 29 mai 2019, continuând acțiunile sale

criminale, aflându-se în mun. Chișinău, str. Deleanu, a comercializat către

investigatorul sub acoperire cu date cifrate Crivoi Andrian, un pachețel cu

conținut de substanță care, conform Raportului de expertiză judiciară nr.

XXXXX din 24 iunie 2019, reprezintă substanță stupefiantă „metadon” în

cantitate de 0,150 grame. Cantitatea totală de substanță stupefiantă

„metadon”, pusă în circulație ilicită de către Nedelico Ramzes în

circumstanțele expuse, constituie 0,861 grame.

Conform Listei substanțelor stupefiante, psihotrope și a plantelor care

conțin astfel de substanțe, depistate în traficul ilicit precum și cantitățile

acestora, aprobată prin Hotărârea Guvernului al Republicii Moldova nr. 79

din 23 ianuarie 2006 cu ulterioarele modificări, metadon este inclusă în

categoria substanțelor stupefiante, iar cantitatea în limitele 0,05 - 1 gram,

constituie cantități mari. În așa mod, prin acțiunile sale intenționate Nedelico

Ramzes, a comis infracțiunea prevăzută de art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal,

2

individualizată prin circulația ilegală a drogurilor în scop de înstrăinare,

manifestată prin înstrăinarea drogurilor în proporții mari.

mun. Chișinău, oficiul Rîșcani, Pavlovschi Octavian prin care a solicitat

admiterea apelului, casarea sentinței, cu adoptarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpatul Nedelico Ramzes

să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2171

alin. (3) lit. f) Cod penal și a-i stabili pedeapsa sub formă de închisoare pe

termen de 3 ani și 6 luni, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau

desfășura activități legate de gestionarea stupefiantelor pe un termen de 4

ani. Prin aplicarea art. 901 Cod penal a stabili pedeapsa cu executare reală

pentru 1 an și 9 luni și suspendarea condiționată pentru 1 an și 9 luni, cu un

termen de probă de 2 ani.

3.1. În motivarea cererii de apel, procurorul a menționat că:

- instanța de judecată nu a ținut cont de criteriile de individualizare

prevăzute de art. 75 Cod Penal, conform cărora la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunilor săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia;

- reieșind din scopul pedepsei penale - restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni,

atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane - faptul că în privința

acestuia a fost aplicată o pedeapsă blândă, cu suspendarea condiționată a

pedepsei, poate doar să încurajeze comiterea pe viitor a altor infracțiuni, din

ce rezultă faptul că scopul pedepsei penale ar fi asigurat doar prin aplicarea

unei pedepse sub formă de închisoare în privința cet. Nedelico Ramzes, cu

executarea pedepsei în ordinea prevăzută la dispozițiile art. 901 Cod penal.

septembrie 2020, apelul procurorului în Procuratura mun. Chișinău, oficiul

Rîșcani, Pavlovschi Octavian a fost admis, casată sentința parțial și

pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță

prin care lui Nedelico Ramzes recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal i s-a aplicat pedeapsă sub

formă de închisoare pe termen de 2 (doi) ani, cu executarea parțială a

pedepsei în conformitate cu art. 901 Cod penal a 1 (unu) an din pedeapsă în

penitenciar de tip semiînchis, iar restul pedepsei de 1 (unu) an, în

conformitate cu art. 90 alin. (1) Cod penal a fost suspendat condiționat pe un

termen de probațiune de 2 (doi) ani.

3

În conformitate cu art. 90 alin. (6) Cod penal, inculpatul Nedelico

Ramzes a fost obligat să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul

organului competent și prin muncă cinstită să îndreptățească încrederea ce i

s-a acordat.

În rest, sentința a fost menținută.

Termenul de executare a pedepsei urmând a fi calculat din data

reținerii inculpatului de către organele competente.

4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, instanța de

fond, cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin

prisma admisibilității, pertinenței și concludentei, utilității și veridicității

raportată la declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate,

a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina

inculpatului Nedelico Ramzes încadrarea juridică corespunzătoare, și

anume art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod Penal – circulația ilegală a drogurilor în

scop de înstrăinare, manifestată prin înstrăinarea drogurilor în proporții

mari.

Verificând legalitatea și temeinicia soluției instanței de fond referitor

la individualizarea pedepsei penale în privința inculpatului Nedelico

Ramzes, instanța de apel a constatat că instanța de fond nu a acordat deplină

eficiență prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75 Cod penal raportat la prevederile

art. 90 Cod penal, respectiv, nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acesteia.

Instanța de apel a notat că, prin criteriile de individualizare a pedepsei

se înțeleg cerințele de care instanța de judecată este obligată să se conducă

în procesul stabilirii pedepsei și la aplicarea ei persoanei vinovate de

săvârșirea infracțiunii.

Individualizarea pedepsei constă în obligațiunea instanței de a stabili

măsura pedepsei concrete infractorului necesară și suficientă pentru

realizarea scopurilor legii penale și a pedepsei penale. Pedeapsa este

echitabilă, când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor

lui, proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru

restabilirea echitații sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei,

statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

Pedeapsa penală este echitabilă și atunci când este capabilă de a

contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea

condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiunii atât de către

condamnat, precum și de alte persoane, or, practica judiciară demonstrează

că, o pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate,

4

jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe

contrare scopului urmărit.

Instanța de apel a constatat că acțiunile inculpatului Nedelico Ramzes

cuprind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin.

(3) lit. f) Cod penal, iar în conformitate cu criteriile enunțate la art. 16 alin.

(4) Cod Penal, infracțiunea respectivă se califică ca infracțiune „gravă”.

Din materialele cauzei penale, instanța de apel a reținut că inculpatul

Nedelico Ramzes vina în comiterea infracțiunii incriminate a recunoscut-o

integral, a solicitat examinarea cauzei penale în procedură simplificată,

sincer s-a căit de cele comise.

În conformitate cu art. 76 Cod penal în privința inculpatului Nedelico

Ramzes careva circumstanțe atenuante nu au fost constatate.

În acord cu prevederile art. 77 Cod penal, instanța de fond nu a reținut

careva circumstanțe agravante, însă, acuzatorul de stat a invocat existența

circumstanței agravante prevăzute de art. 77 alin. (1) lit. a) Cod penal –

săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost judecată

pentru o infracțiune similară.

La acest capitol, instanța de apel a reținut că prin sentința Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani din 10 aprilie 2017 procesul penal pornit în baza

art. 217 alin. (2) Cod penal în privința lui Nedelico Ramzes a fost încetat în

temeiul art. (2) din Legea nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în

legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova.

Din conținutul certificatelor medicale rezultă că inculpatul Nedelico

Ramzes nu se află la evidența medicului psihiatru, dar se află la evidența

medicului narcolog din 28.03.2008, cu diagnoza „consumator de substanțe

narcotice – hașiș”(f.d.205, 206, vol. I).

Totodată, prin extrasul medical eliberat la 28.02.2020 se atestă că

Nedelico Ramzes se află la evidență cu diagnosticul – viciu cardiac

congenital (f.d.23, vol. II).

În conformitate cu art. 61 alin. (1) și (2) Cod penal, pedeapsa penală

este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare

a condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în numele legii,

persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții

drepturilor lor. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Executarea pedepsei

nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea

persoanei condamnate.

Potrivit art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite,

5

de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Conform prevederilor alin. (8), art. 3641 Cod procedură penală,

inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a

solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă neremunerată

în folosul comunității și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Noile limite ale pedepselor care sunt pasibile aplicării față de

inculpatul Nedelico Ramzes pentru comiterea de către ultimul a infracțiunii

prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal, determinate potrivit art. 3641

alin. (8) Cod procedură penală, urmează a fi stabilite după cum urmează:

închisoare de la 2 ani până la 4 ani și 8 luni închisoare.

La stabilirea pedepsei penale în privința inculpatului Nedelico

Ramzes, instanța de fond reieșind din caracterul infracțiunii comise de

inculpat, care se califică ca infracțiune „gravă”, de cantitatea drogurilor

înstrăinate de inculpat, luând în calcul pericolul social sporit al înstrăinării

drogurilor, de faptul că inculpatul se află la evidența medicului narcolog,

fiind consumator de droguri din 2008, dar și de faptul că acesta s-a aflat în

arest de la 29 mai 2019 ora 16:45 până la 27 iunie 2019 ora 14:30, a considerat

că în privința inculpatului Nedelico Ramzes pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal este echitabil aplicarea unei

pedepse principale sub formă de închisoare pe termen de 4 (patru) ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții și a exercita activitatea legată de gestionarea drogurilor,

etnobotanicelor, a analogilor acestora, precum și a substanțelor chimice și

farmaceutice pe un termen de 5 ani.

Instanța de apel a mai menționat că, instanța de fond luând în calcul

circumstanțele comiterii infracțiunii stabilite în prezenta sentință, în special

faptul că, inculpatul nu avea antecedente penale active, că acesta este la o

vârstă relativ tânără (29 ani), că imboldul care l-a determinat să acționeze

contrar legii, a fost interesul material, că plasarea acestuia în mediul carceral

în tandem cu calitatea sa de consumator de droguri prezintă riscul dăunării

integrității morale a acestuia (sub aspectul acordării șansei de

dezvoltare/creștere personală și la stabilirea și dezvoltarea relațiilor cu

semenii și lumea exterioară în vederea învingerii maladiilor de care acesta

suferă) până la încălcarea articolului 8 din CEDO, că acesta se află în relații

de concubinaj și are la întreținere un copil minor, inclusiv, pornind de la

6

ideea că inculpatul în perioada 29 mai 2019, ora 16:45 până la 27 iunie 2019,

ora 14:30 s-a aflat în arest preventiv precum și a suportat anumite privațiuni

și lipsuri în măsură să-l facă să-și revizuiască conduita, instanța de fond a

apreciat că nu există careva impedimente legale la aplicarea prevederilor art.

90 Cod penal. Din contra, instanța de judecată a considerat că executarea

pedepsei cu închisoarea stabilită în privința lui Nedelico Ramzes, ar fi în

stare să-i dăuneze mai mult decât să fie benefică acestuia și societății, ori

aceasta ar putea crea dificultăți de resocializare a condamnatului.

Instanța de apel analizând soluția instanței de fond referitor la

individualizarea pedepsei penale în privința inculpatului Nedelico Ramzes,

a atestat că soluția instanței de fond nu poate fi menținută, așa cum aceasta

nu corespunde criteriilor de individualizare a pedepsei și nu va asigura

realizarea scopului pedepsei penale, reieșind anume din circumstanțele în

care a fost comisă fapta, caracterul și gradul prejudiciabil al faptei și

personalitatea inculpatului.

În acest sens, instanța de apel a reținut că inculpatul Nedelico Ramzes

nu este la prima abatere de la legea penală, prin sentința Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani din 10 aprilie 2017 procesul penal pornit în baza

art. 217 alin. (2) Cod penal în privința lui Nedelico Ramzes a fost încetat în

temeiul art. (2) din Legea nr. 210 din 29 iulie 2016 „privind amnistia în

legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova.

Totodată, instanța de apel a reținut că inculpatul Nedelico Ramzes se

află la evidența medicului narcolog din 28.03.2008, cu diagnoza „consumator

de substanțe narcotice – hașiș”.

În contextul circumstanțelor menținute supra, instanța de apel a

reținut ca fiind pertinente argumentele acuzatorului de stat potrivit căruia,

la emiterea sentinței, instanța de fond a aplicat o pedeapsă prea blândă,

deoarece prin aplicarea art. 90 Cod penal, nu va putea fi realizat scopul

pedepsei penale.

Instanța de apel a notat că în conformitate cu art. 90 Cod penal, dacă,

la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru

infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile

săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că

nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului,

indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare

condiționată a executării pedepsei și termenul de probă. În acest caz, instanța

de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în termenul de

probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin

7

comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a

acordat.

Raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, are la

origine persoana și comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii,

atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire

penală și de judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază

fapta social periculoasă încă de la momentul descoperirii ei cum ar fi:

conduita bună a infractorului, stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul

infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în

cursul procesului.

Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de

judecată, într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii

săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după

următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii,

precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea

ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale

infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, conduita după

săvârșirea faptei și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta,

starea de sănătatea, situația familială și socială etc.

Suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare depinde

de întrunirea cumulativă a mai multor condiții, expres și limitative

prevăzute de lege, care privesc, pe de o parte, pedeapsa aplicată și natura

infracțiunii – condiții obiective, iar pe de altă parte, situația și persoana

infractorului – condiții subiective.

În cadrul condițiilor suspendării, persoana inculpatului interesează

sub raportul periculozității sale, decurgând, în primul rând, din faptă și din

împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, iar în al doilea rând, din

persoana infractorului, care trebuie studiată pentru a se putea constata dacă

aceasta se poate corecta fără executarea pedepsei.

Aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal nu reprezintă o categorie

aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra

că infracțiunea comisă de ea este un incident în viața acesteia. În afară de

motivele care au servit temei pentru stabilirea pedepsei principale, instanța

de fond trebuia să motiveze suplimentar, din care considerente a

concluzionat că, nu este rațional ca inculpatul să execute real termenul de

pedeapsă stabilit. Analizând condițiile în care poate fi acordată suspendarea

executării pedepsei rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o

facultate a instanței de judecată, care este liberă să aprecieze dacă este cazul

să o acorde.

Instanța de apel a reținut că, prima instanță incorect a constatat că

condițiile necesare pentru a fi invocată instituția suspendării condiționate a

8

executării pedepsei sunt întrunite, deoarece personalitatea inculpatului nu

prezintă garanțiile unei conduite ce ar permite instanței de judecată de a da

dovadă de clemență.

Astfel, instanța de apel nu a neglijat faptul că inculpatul nu este la

prima abatere de la legea penală, ceea ce denotă faptul că comiterea

infracțiunilor pentru inculpatul Nedelico Ramzes a devenit o deprindere,

mai mult ca atât ultimul se află la evidența medicului narcolog, iar aplicarea

pedepsei neprivative de libertate, în baza art. 90 Cod Penal, nu-și va produce

efectul, pentru ca inculpatul să-și facă concluziile necesare de a nu comite în

continuare abateri de la prevederile legii penale.

În acest sens, instanța de apel reieșind din criteriile generale de

individualizare a pedepsei penale reglementate la art. 75 Cod Penal și ținând

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite – care se califică ca infracțiune

„gravă”, de persoana inculpatului – care a recunoscut vina integral, a

solicitat examinarea cauzei penale în procedură simplificată, sincer s-a căit

de cele comise, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea – circumstanțe atenuante sau agravante nu au fost reținute, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatei și

condițiile de viață ale inculpatei – inculpatul nu este încadrat în câmpul

muncii, anterior a fost judecat, se află la evidența medicului narcolog va

dispune aplicarea inculpatului Nedelico Ramzes recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (3), lit. f) Cod Penal a

pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 2 (doi) ani.

În conformitate cu art. 901 Cod Penal, (1) În cazul în care instanța de

judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de personalitatea

vinovatului, ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute

întreaga pedeapsă cu închisoare în penitenciar, aceasta poate dispune

suspendarea parțială a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând în

hotărâre perioada de executare a pedepsei în închisoare și perioada de

probațiune sau, după caz, termenul de probă, precum și motivele

condamnării cu suspendarea parțială a executării pedepsei. Prima parte a

pedepsei se execută în penitenciar, iar restul pedepsei se suspendă. (2) În

cazul infracțiunilor ușoare sau mai puțin grave, partea de pedeapsă ce

trebuie executată în penitenciar poate fi coborâtă până la minimul prevăzut

de prezentul cod. (3) În cazul infracțiunilor grave, partea de pedeapsă ce

trebuie executată în penitenciar nu trebuie să fie mai mică decât jumătate din

pedeapsa stabilită de instanța de judecată.

Sub aspectul stabilirii modalității de executare a pedepsei penale,

reieșind din faptul că inculpatul Nedelico Ramzes se află la evidență

medicală cu diagnosticul – viciu cardiac congenital și ținând cont de

solicitarea acuzatorului de stat care a pledat pentru aplicarea prevederilor

9

art. 901 Cod Penal, Colegiul Penal în corespundere cu prevederile art. 901

Cod penal va dispune suspendarea parțială a executării pedepsei cu

închisoare, după cum urmează: 1 (unu) an din pedeapsă cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, iar restul pedepsei de 1 (unu) an, în

conformitate cu art. 90 alin. (1) Cod penal se suspendă condiționat pe un

termen de probațiune de 2 (doi) ani.

În conformitate cu art. 90 alin. (6) Cod penal, inculpatul Nedelico

Ramzes se obligă să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul

organului competent și prin muncă cinstită să îndreptățească încrederea ce i

s-a acordat.

Instanța de apel a considerat că aplicarea pedepsei penale în cauza

dată și executare a acestei sancțiuni, în mod firesc urmează să aducă la

conștiința inculpatului pericolul faptelor sale și să excludă predispunerea

inculpatului de a mai comite asemenea fapte, aspecte pe care inculpatul nu

le-a conștientizat la moment.

Astfel, pedeapsa aplicată urmează să contribuie la formarea unei

atitudini de respect față de legea penală, precum și de valorile sociale și

interesele protejate de acestea, din partea inculpatului, persoana să fie silită

să înceteze activitatea criminală și să-și modifice comportamentul în

conformitate cu prevederile legii.

avocatul Pucas Ina în numele inculpatului Nedelico Ramzes, prin care

invocând temei de drept prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6, 10 Cod de

procedură penală a solicitat casarea deciziei și menținerea sentinței.

5.1. În motivarea recursului ordinar, avocatul Pucas Ina în numele

inculpatului Nedelico Ramzes a menționat că:

- prima instanță just а apreciat circumstanțele cauzei, а luat in

considerare vârsta inculpatului, faptul că acesta а recunoscut integral vina și

se căiește de cele comise, faptul că nu are antecedente penale, аrе рrоblеmе

de sănătate și se află la evidența medicului narcolog, stabilindu-i о pedeapsă

neprivativă de liberate;

- atât instanța de apel cât și instanța de fond, aplicând prevederile art.

76 Cod penal, constată în calitate de circumstanță atenuantă vârsta tânără a

inculpatului, recunoașterea vinei și căinței sincere, lipsa antecedentelor

penale, faptul că are probleme de sănătate și se află la evidența medicului

narcolog, iar circumstanțele agravante prevăzute de art. 77 Cod penal nu au

fost stabilite;

- instanța de apel în mod formal a dat o altă apreciere circumstanțelor

care se iau în considerare la individualizarea pedepsei;

- concluziile instanței de apel sunt contradictorii, deoarece indicând că

pedeapsa aplicată de prima instanță este prea blândă, îi reduce termenul

10

pedepsei, stabilindu-i 2 ani închisoare, din care 1 an cu executare, iar 1 an s-

a suspendat condiționat;

- instanța de apel neîntemeiat a ajuns la concluzia că corectarea și

reeducarea inculpatului poate avea loc doar prin aplicarea unei pedepse cu

închisoare, aplicându-i o pedeapsă prea severă, greșit individualizată și

disproporțională în raport cu gradul prejudiciabil al faptei comise și a

scopului pedepsei penale – restabilirea echității sociale, corectarea

inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Instanța stabilind

modalitatea de executare reală a pedepsei, a pus accentul în mod deosebit

pe rolul punitiv al sancțiunii, în detrimentul celui educativ și de reintegrare

socială, interesul comunității fiind ca asemenea fapte să nu se mai repete, iar

inculpatul să se integreze în societate;

- pedeapsa aplicată inculpatului contravine politicii penale a Statelor

Europene ce derivă din Recomandarea REC (2003) 22 A Comitetului de

Miniștri al Consiliului Europei către Statele membre cu privire la liberarea

condiționată, prin care se constată că liberarea condiționată prezintă una din

cele mai eficiente căi de prevenire a recidivei și promovare a plasării,

reintegrării planificate, asistenței și supravegherii deținutului în comunitate;

- din Recomandarea nr. 22 (99) a Comitetului de Miniștri al Consiliului

Europei, se desprinde că instanțele de judecată trebuie să recurgă mai des la

pedepse alternative detențiunii, deoarece privarea de libertate se consideră

o sancțiune sau o măsură extremă, care urmează a fi aplicată când din cauza

gravității infracțiunii, ori altă sancțiune sau măsură ar fi inadecvată;

- un alt motiv al netemeiniciei deciziei instanței de apel este admiterea

unui apel tardiv, fapt invocat de către partea apărării, însă instanța nu s-a

expus nici într-un mod asupra acestei circumstanțe.

prin care a invoct că lipsesc temeiuri de casare și se constată inadmisibilitatea

recursului ca fiind vădit neîntemeiat.

declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente:

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în

drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că

argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

Potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 din

Codul de procedură penală.

11

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal atestă, că

titularul acestuia invocă în calitate de temei pentru casarea deciziei instanței

de apel pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, potrivit cărora

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul când instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, precum și s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Totodată, Colegiul penal constată din recursul declarat, că recurentul

nu contestă starea de fapt stabilită de instanțele de judecată și nici încadrarea

juridică a acțiunilor săvârșite, invocând dezacordul cu soluția instanței de

apel în partea individualizării pedepsei în privința inculpatului, pe motiv că

instanța de apel nu a apreciat faptul că inculpatul și-a recunoscut vina

integral, iar cauza a fost examinată în baza art. 3641 alin.(8) Cod de procedură

penală, precum și faptul că are o vârstă tânără.

Cu referire la temeiurile indicate de către recurent, prin prisma art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume ce ține de alegațiile,

precum că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția în partea individualizării pedepsei, Colegiul penal

consideră, că acest temei de casare invocat nu și-a găsit confirmarea la

examinarea recursului declarat.

Deși, în prezenta speță recurentul invocă ca temei de casare, faptul că

decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

în partea individualizării pedepsei, însă în argumentarea recursului acesta

nu au indicat clar asupra căror motive esențiale nu s-a expus această

instanță, or, Colegiul penal atestă că, instanța de apel a motivat cu suficientă

amplitudine în cuprinsul deciziei atacate, soluția adoptată în prezenta speță.

Colegiul menționează că, instanța de apel, investită cu o situație de

fapt, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, s-a expus suficient în

partea individualizării pedepsei și modului de executare a acesteia, astfel

încât concluziile sale să conțină raționamente întemeiate asupra pedepsei

aplicate inculpatului Nedelico Ramzes.

Prin urmare, instanța de recurs constată faptul motivării de către

instanța de apel a hotărârii adoptate, în conformitate cu prevederile art. 417

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, respectiv decizia atacată cuprinde

temeiurile de fapt și de drept care au dus, la casarea parțială a sentinței, cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care Nedelico Ramzes a fost recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin.(3) lit. f) Cod

penal, aplicându-i o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2

ani, cu executarea parțială a pedepsei în conformitate cu art. 901 Cod penal

– 1 an din pedeapsă în penitenciar de tip semiînchis, iar restul pedepsei de 1

12

an, în conformitate cu art. 90 alin.(1) Cod penal a fost suspendat pe un

termen de probațiune de 2 ani.

În urma studiului lucrărilor dosarului, în opinia Colegiului, nu și-a

găsit confirmarea nici temeiul pentru recurs invocat prin prisma pct. 10) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală, în prezenta speță, deoarece instanța de

apel și-a motivat întemeiat soluția adoptată, acordând deplină eficientă

prevederilor art. 61, 75, Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la

individualizarea pedepsei inculpatului și nu a admis careva erori, stabilind

justificat că recunoașterea vinovăției inculpatului a fost apreciată prin faptul

examinării cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală

prin reducerea cu o treime a limitelor de pedepse, în temeiul art. 3641 alin.(8)

Cod de procedură penală și nu poate fi recunoscută ca circumstanță

atenuantă.

Cu referire la criticele invocate de recurent, precum că a fost efectuată

o individualizare injustă a pedepsei în privința inculpatului Nedelico

Ramzes, instanța de recurs relevă că, în cazul săvârșirii unei infracțiuni,

instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis

infracțiunea, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării

operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de

Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze

scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă

conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea

pedepsei în limitele fixate în partea specială.

În același rând, instanța de recurs menționează că, conform art. 75 Cod

penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se

aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială și în strictă

conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului Cod.

Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o

măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în numele legii,

persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții

drepturilor lor, având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea și

resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și din partea altor persoane.

Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să

înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Prin urmare, instanța de judecată trebuie să aleagă și să aplice acel tip,

și acea mărime a pedepsei care vor fi cele mai eficiente pentru atingerea

13

scopului legii penale. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative

prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care

o pedeapsă mai blânda, din numărul celor menționate, nu va asigura

atingerea scopului pedepsei. Caracterul excepțional la aplicarea pedepsei cu

închisoare urmează a fi argumentat de către instanța de judecată.

Pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a contribui la

realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea

condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

În speță, Colegiul penal conchide că pedeapsa aplicată este una

echitabilă și legală, iar instanța de apel a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, motivul săvârșirii acesteia, persoana celui vinovat, circumstanțele

cauzei care atenuează sau agravează răspunderea inculpatului, influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării persoanei condamnate și

condițiile de viață a familiei condamnatului.

Reieșind din materialele cauzei se atestă că, în privința inculpatului

Nedelico Ramzes, instanța de apel a luat în considerare circumstanțele

comiterii infracțiunii, recunoașterea vinei, căință sinceră, are o vârstă relativ

tânără, învederând și acel fapt că anterior nu a fost condamnat, se află în

relații de concubinaj și are la întreținere un copil minor.

Astfel, în speța dată, se observă că în privința inculpatului Nedelico

Ramzes instanța de apel, de fapt, a ținut cont de circumstanțele și

împrejurările menționate mai sus și invocate în recurs, ce-i atenuează

situația acestuia la stabilirea pedepsei penale pentru fapta săvârșită.

În asemenea situație, Colegiul penal evidențiază acel fapt, că instanța

de apel a aplicat pedeapsa mai aproape de limita minimă prevăzută de lege.

Totodată, instanța de apel la stabilirea pedepsei a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite – care se califică ca infracțiune gravă, de persoana

inculpatului – care a recunoscut vina integral, a solicitat examinarea cauzei

penale în procedură simplificată, sincer s-a căit de cele comise, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului și

condițiile de viață a acestuia – nu este încadrat în câmpul muncii, anterior a

fost judecat, se află la evidența medicului narcolog. Astfel, fiind în prezența

unei infracțiuni grave, instanța de apel a dat dovadă de clemență și a stabilit

față de inculpatul Nedelico Ramzes, pedeapsă cu aplicarea prevederilor art.

3641 alin.(8) Cod de procedură penală, acesta beneficiind de reducere cu 1/3

a limitelor de pedeapsă prevăzută de sancțiunea normei penale în baza

căreia a fost condamnat.

Prin urmare, Colegiul penal consideră argumentată pedeapsa stabilită

de către instanța de apel, aceasta fiind în limitele prevăzute de normele

legale, menționate mai sus.

14

Referitor la criticile avocatului Pucas Ina precum că în privința

inculpatului Nedelico Ramzes, urma a fi dispusă suspendarea condiționată

a executării pedepsei, Colegiul penal menționează că, persoanei declarate

vinovate trebuie să i se aplice o pedeapsă, echitabilă, adică în limitele

sancțiunii legii în baza căreia persoana a fost condamnată, iar după caz,

instanța este în drept de a aplica și prevederile Părții Generale a Codului

penal, inclusiv și ale art. 90 Cod penal, în cazul în care nu sunt careva

impedimente.

Cu referire la caz, luând în considerație infracțiunea săvârșită de

inculpat și anume care se atribuite la categoria infracțiunilor grave, în opinia

Colegiului, instanța de apel a ajuns la o concluzie întemeiată, de a-l

condamna pe Nedelico Ramzes, pentru fapta comisă, cu executarea parțială

a pedepsei în conformitate cu prevederile art. 901 Cod penal.

Studiind lucrările dosarului, în raport cu concluziile instanței de apel,

Colegiul penal consideră că, instanța la adoptarea soluției în partea stabilirii

pedepsei inculpatului Nedelico Ramzes, a luat în considerare toate criteriile

de individualizare a pedepsei, justificat aplicând la caz prevederile art. 901

Cod penal în privința acestuia, reiterând totodată că la emiterea sentinței,

prima instanță a aplicat o pedeapsă prea blândă, deoarece prin aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, nu va putea fi realizat scopul pedepsei

penale. Este de menționat că, suspendarea condiționată a executării

pedepsei nu este o categorie aparte de pedeapsă, reprezentând în sine

posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a aplica prevederile

acestei norme.

Condițiile privind acordarea suspendării condiționate a executării

pedepsei, prevăzute de art. 90 Cod penal, se referă la: pedeapsa aplicată și

natura infracțiunii; circumstanțele cauzei și persoana infractorului;

aprecierea instanței că scopul poate fi atins și fără executarea acesteia.

În opinia Colegiului penal, instanța de apel a abordat cu suficientă

amplitudine condițiile ce vizează natura infracțiunii, personalitatea

inculpatului și faptul dacă scopul pedepsei poate fi atins cu executarea

parțială a acesteia.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că este rațional ca inculpatul

Nedelico Ramzes să execute pedeapsa închisorii, cu executare reală, doar așa

vor fi atinse scopurile pedepsei prevăzute la art. 61 alin. (2) Cod penal de

restabilire a echității sociale, corectarea și resocializarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnatului, cât și a altor persoane.

Astfel, instanța de recurs apreciază că, la individualizarea pedepsei și

îndeosebi a modalității de executare a acesteia, instanțele de fond au acordat

deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, constatând că pedeapsa

15

aplicată va fi echitabilă faptei infracționale comise, ce corespunde normelor

legale și va atinge scopul de corectare și resocializare a inculpatului, precum

și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, ca urmare, sunt nejustificate

alegațiile recurentului privind efectuarea contrară prevederilor legale de

către instanța de apel a unei individualizări a pedepsei în privința lui

Nedelico Ramzes, or, partea apărării nu au expus care anume prevederi

legale au fost eronat aplicate și în ce a constat concret eroarea admisă de către

instanța de apel la individualizarea executării pedepsei.

În aceste condiții, Colegiul penal consideră că, în prezenta speță nu s-

au reținut careva erori de drept, ce ar servi drept temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Din considerentele expuse, instanța de recurs conchide că, la judecarea

cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante

prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, fiind corect

individualizată pedeapsa inculpatului conform prevederilor legale.

Astfel, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe

aceste aspecte contestate și în prezentul recurs, nu se identifică, or, instanța

de apel s-a expus în decizia sa detaliat și argumentat asupra fiecărei

chestiuni esențiale, iar motivarea din decizia acesteia, în virtutea

corectitudinii ei și pentru a evita repetări inutile, instanța de recurs ordinar

o acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența

CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din

16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își

motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns

detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994,

pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanța

internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie

prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Față de cele ce preced, Colegiul penal atestă că instanța de apel la

judecarea cauzei nu a comis erori de drept, care ar impune casarea deciziei

adoptate, fapt ce impune dispunerea inadmisibilității recursului ordinar

declarat la caz, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Pucas

Ina în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

16

Apel Chișinău din 23 septembrie 2020, în cauza penală în privința lui

Nedelico Ramzes XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 02 aprilie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

17