1ra-2112/2021 — art. 217-1 alin. 4 lit. b CP

1ra-2112/2021 — art. 217-1 alin. 4 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2112/2021

1-19192517-01-1ra-11112021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu recursul ordinar declarat de către avocatul

Danciuc Ghenadie în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului

Penal al Curții de Apel Chișinău din 07 septembrie 2021, în cauza penală în

privința lui,

Romanov Dmitrie xxxxxxxxx, născut la

xxxxxxx, originar din raionul xxxxxxx,

domiciliat în xxxxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 04 decembrie 2019 – 26 iunie 2020;

Instanța de apel: 20 iulie 2020 – 07 septembrie 2021;

Instanța de recurs: 11 noiembrie 2021 – 09 februarie 2022.

A C O N S T A T A T :

2020, Romanov Dmitrie, a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, cu stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de 2 (doi) ani cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a exercita activitate

de păstrare, transportare, vânzare a drogurilor, etnobotanicelor sau

analogilor acestora, de a ocupa funcții în domeniul farmaceuticii și alte

activități legate de gestionarea substanțelor narcotice pe un termen de

5(cinci) ani.

S-a respins cererea acuzatorului de stat cu privire la încasarea din

contul lui Romanov Dmitrie în contul statului a cheltuielilor judiciare

suportate pentru efectuarea raportului de constatare tehnico-științifică

nr.34/12/1-R-3421 din 27.09.2019 în sumă de 1680 lei.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

constatat că, Romanov Dmitrie, înțelegând caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, la 13.08.2019 aproximativ la ora 1314, în timp ce se afla pe str.

1

xxxxx, deoarece avea un comportament suspect, a fost escortat de către

echipajul mobil MAI 9659 la sediul Inspectoratului de Poliție Centru al

Direcției de Poliție a mun. Chișinău, din xxxxxxx, unde a predat benevol

opt pachete de tip zip-lock înfășurate cu bandă adezivă de culoare neagră

în care se afla o substanță de culoare albă cu aspect de cristale.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/-1-R-

3421 din 27.09.2019, substanțele cu aspect de cristale de culoare albă,

prezentate la examinare, reprezintă substanță stupefiantă PVP și este

inclusă în HG nr. 1088 din 05.10.2004 cu privire la aprobarea tabelelor și

listelor substanțelor stupefiante, psihotrope neutilizate în scopuri medicale,

precum și cantitatea de 3,58 gr. aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr. 79

din 23.01.2006 constituie cantități deosebit de mari.

Conform pct. 148 a Listei substanțelor stupefiante, psihotrope și a

plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și

cantitățile acestora, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 79 din 23

ianuarie 2006, cantitatea substanței ridicate, de 3,58 gr. se atribuie la

cantități deosebit de mari.

Acțiunile lui Romanov Dmitrie au fost încadrate în baza art. 217 alin.

(4) lit. b) Cod penal, după semnele calificative, procurarea, păstrarea,

transportarea drogurilor sau analogii acestora, săvârșit în proporții

deosebit de mari, fără scop de înstrăinare

Ghenadie în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea parțială a

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă.

3.1. În motivarea cererii de apel avocatul Danciuc Ghenadie a invocat

că:

- inculpatul la urmărirea penală a recunoscut vina, a predat benevol

substanța narcotică, și-a recunoscut vina, precum și se căiește sincer de cele

săvârșite;

- ca circumstanță atenuantă poate fi considerat că inculpatul nu a

atins vârsta de 21 de ani, iar în cadrul cauzei penale lipsesc careva date care

l-ar caracteriza negativ pe inculpat, fără a lua în considerație existența unei

infracțiuni;

- consideră apărătorul că, inculpatul Romanov Dmitrie nu a

beneficiat de privilegiile efectelor circumstanțelor atenuante asupra formei

și termenului pedepsei, inclusiv efectele art. 79 Cod penal.

07 septembrie 2021 a fost respins ca fiind nefondat apelul avocatului

Danciuc Ghenadie în numele inculpatului, și menținută fără modificări

sentința.

2

4.1 Instanța de apel a stabilit că, prima instanță la pronunțarea

sentinței, corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, just a ajuns la

concluzia că inculpatul Romanov Dmitrie a săvârșit infracțiunea prevăzute

de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, individualizată prin „procurarea,

păstrarea, transportarea drogurilor sau analogii acestora, săvârșit în

proporții deosebit de mari, fără scop de înstrăinare”.

La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel a reținut că, la

stabilirea pedepsei, prima instanță a ținut cont de prevederile art. 75 Cod

penal, la fel a ținut cont de faptul că Romanov Dmitrie anterior nu a fost

judecat, infracțiunea care a comis-o face parte din categoria infracțiunilor

grave, nu se află la evidență medicului narcolog și psihiatru, în cadrul

urmăririi penale a recunoscut vina, totodată, s-a eschivat de a se prezenta

în ședințele de judecată, cauza a fost examinată în lipsa acestuia.

De asemenea, sa stabilit că, la data comiterii infracțiunii -13.08.2019,

inculpatul Romanov Dmitrie avea vârsta de 20 ani și nu a împlinit vârsta

de 21 ani, prin urmare în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal au stabilite

noile limite ale pedepsei maxime de 4 ani închisoare, iar pedeapsa

minimală 1 an închisoare.

Referitor la solicitarea avocatului privind aplicarea în privința

inculpatului Romanov Dmitrie a prevederilor art.79 alin.(1) Cod penal,

instanța de apel a considerat că, prima instanță studiind multilateral, în

deplină măsură și obiectiv, toate circumstanțele și datele care

caracterizează atât negativ, cât și pozitiv persoana inculpatului și care au o

importanță esențială pentru stabilirea categoriei și mărimii pedepsei,

reieșind din cele menționate supra, corect a statuat că nu consideră posibil

aplicarea în privința inculpatului Romanov Dmitrie a prevederilor art.79

Cod penal cu neaplicarea pedepsei complementare în formă de privarea de

dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe

un termen de la 2 la 5 ani sau a stabilirii unei pedepse mai blândă de altă

categorie.

avocatul Danciuc Ghenadie în numele inculaptului, prin care invocând

incidența pct. 6) și 10) a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, a solicitat casarea deciziei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri privind aplicarea unei pedepse mai blânde.

5.1 În susținerea recursului avocatul Danciuc Ghenadie invocă:

- în cadrul cercetări judecătorești au fost reținute circumstanțe

atenuante și anume: inculpatul la urmărirea penală a recunoscut vina, a

predat benevol substanța narcotică și a recunoscut vina, se căiește sincer de

cele săvârșite. Pe lângă aceasta ca circumstanță atenuantă poate fi

considerat că inculpatul nu a atins vârsta de 21 de ani;

3

- în opinia sa printr-o constatare corectă a circumstanțelor atenuante

pedeapsa poate fi redusă pînă la minimum/sub limita minimă a pedepsei,

stabilit de art. 217 alin. (4) Cod penal;

- prima instanță și instanța de apel nu au aplicat corect prevederile

art. 75 alin. (1), 78 alin. (1), 79 alin. (1) Cod penal.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, din următoarele

considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate

expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu

trebuie să fie invocate de recurent.

Din textul recursului examinat se evidențiază dezacordul titularului

acestuia cu decizia instanței de apel cu privire la individualizarea pedepsei

inculpatului, invocându-se temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 6) și 10)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul când: 6) instanța de apel nu s-

a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; 10) instanța de apel a aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Din conținutul pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, rezultă

că legislatorul a prevăzut în ea 5 cazuri de contestare a hotărârilor

judecătorești, însă recurentul, indicând această eroare de drept, nu a

concretizat care din aceste cazuri ca temei pentru casare le pune la baza

cererii de recurs înaintată și prin ce se confirmă acestea, iar alegerea din

oficiu de către instanța de recurs a temeiului din cele 5 menționate este

inadmisibilă și prin urmare, prevederile art.427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, nu-și găsesc confirmare la examinarea cauzei în ordine

de recurs ordinar.

Totodată, din conținutul argumentelor expuse în recurs, Colegiul penal

atestă că, recurentul de fapt critică decizia contestată în partea ce ține de

pedeapsa stabilită inculpatului, considerând că prima instanță și instanța

de apel la stabilirea pedepsei inculpatului nu au aplicat corect prevederile

art. 75 alin. (1), 78 alin. (1), 79 alin. (1) Cod penal

4

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul

penal reține că temeiurile invocate de recurent nu s-au confirmat în urma

cercetării materialelor cauzei, invocând în acest context următoarele.

Privitor la pedeapsa stabilită inculpatului de către instanțele de fond,

Colegiul consideră că acestea și-au motivat just soluția adoptată în acest

sens, acordând deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75, Cod penal, la

soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei, stabilite

conform sancțiunii articolului incriminat, iar în sprijinul statuării respective

relevă următoarele.

Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvârșirii unei

infracțiuni instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască

nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a

comis acea infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea

realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile

prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului

pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de

evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca

finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea

articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul.

De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în

vedere principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care

se măsoară după cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator,

urmând ca celelalte două criterii alăturate și distincte - persoana

infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format opinia cu privire

la gradul de pericol social concret al activității infracționale săvârșite.

La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanța de apel a ținut

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana

celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.

Totodată, Colegiul penal reține faptul că, argumentele invocate de

recurent au fost obiect de studiu la judecarea cauzei în prima instanță și în

instanța de apel (motivele recursului ordinar invocat fiind identice cu cele

din cererea de apel), asupra cărora instanțele de fond la acest capitol sau

expus just și întemeiat.

Astfel, nu se mai impune reluarea unei motivări repetate, fapt ce vine

în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.37 al hotărârii sale în

cauza Albert c. României din 16 februarie 2010, a statuat că, art.6 §1 din

CtEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi

înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument, cu toate

5

acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin

însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi

examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Reieșind din cele expuse, Colegiul concluzionează că instanța de apel

menținând sentința atacată în partea stabilirii pedepsei inculpatului, a

pronunțat o decizie întemeiată și motivată, iar pedeapsa stabilită acestuia,

răspunde scopului de corectare și reeducare prevăzut de art. 61 Cod penal,

care va duce la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea

de drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale, iar

argumentul invocat de recurent privind aplicarea pedepsei non privative

de libertate, urmând a fi declarat ca neîntemeiat.

În viziunea instanței de recurs concluziile expuse pe larg de către

instanța de apel în decizia sa, sunt juste iar criticile recurentului nu

constituie temeiuri de a răsturna situația în prezenta cauză, ce ar necesita

intervenția instanței ierarhic superioare, în sensul casării hotărârii

judecătorești adoptate de instanța de apel.

Reținând prevederile sus menționate, Colegiul penal conchide că nu

există temei legal pentru admiterea recursului ordinar declarat și potrivit

legii decide inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Danciuc Ghenadie în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului

Penal al Curții de Apel Chișinău din 07 septembrie 2021, în cauza penală în

privința lui Romanov Dmitrie xxxxxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 25 martie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

6