1ra-655/2021 — art.217 al.4 lit. b CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.217 al.4 lit. b CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 10 CPP
1ra-655/2021 — art.217 al.4 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1ra-655/2021
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
30 noiembrie 2021 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Timofti Vladimir
Judecători – Țurcan Anatolie, Toma Nadejda, Boico Victor și Plămădeală Ghenadie,
judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de inculpat și avocatul
acestuia Rogojan Liubovi, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții
de Apel Chișinău din 07 octombrie 2020, în cauza penală în privința inculpatului
Medvedi Vasili xxx, născut la xxx, originar și
domiciliat în xxx.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 02.08.2019 - 23.10.2019;
Instanță de apel: 27.05.2020 - 07.10.2020;
Instanță de recurs: 24.12.2020 - 30.11.2021.
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 23 octombrie 2019, pe
baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de
procedură penală, Medvedi Vasili a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.217
alin.(4) lit. b) Cod penal, la 1 an închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și
exercita activități ce țin de circulația legală a drogurilor pe un termen de 5 ani.
În baza art.90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii stabilite inculpatului
Medvedi Vasili a fost suspendată pe o perioadă de probațiune de 3 ani.
Pentru a se pronunța, prima instanță a constatat în fapt că, Medvedi Vasili
începând cu o perioadă de timp nestabilită de organul de urmărire penală, urmărind
scopul păstrării ilegale a analogilor drogurilor, dându-și seama de caracterul prejudiciabil
al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în mod conștient survenirea acestora,
acționând cu intenție directă îndreptată la atingerea scopului său, a procurat în
circumstanțe necunoscute organului de urmărire penală pentru consum propriu, substanța
stupefiantă în proporții deosebit de mari și a păstrat asupra sa, într-un pachețel din hârtie,
până la 21.06.2019, aproximativ orele 12:00, atunci când, a fost stopat de ofițerul
superior de investigații Juc Andrei, în timp ce ieșea din scara blocului locativ din str. Ion
Pelivan 15, mun. Chișinău, și condus la SP-3 al IP Buiucani, mun. Chișinău, unde
pachețelul vizat supra, a fost ridicat de către colaboratorii de poliție.
Conform concluziei raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1 -R2607
din 01.07.2019, s-a stabilit că, masa vegetală uscată, mărunțită, de culoare galben-verzuie
din pachețelul confecționat din hârtie de culoare albă cu inscripții tipărite de culoare
preponderent roșu-galben, ridicată la data de 21.06.2019, aproximativ orele 12:00, de la
Medvedi Vasili reprezintă produs etnobotanic, care conține cannabinoidul sintetic 5-
1
Fluora ADBICA (C20H28FN3O2), neutilizat în scopuri medicinale. Cantitatea
produsului etnobotanic îmbibat cu cannabinoidul sintetic 5-Fluora ADBICA constituie
0,68 g. Conform scrisorii Instituției Medico-Sanitare Publice, Dispensarul Republican de
Narcologie al Ministerului Sănătății RM cu nr.01-12/632 din 18.04.2017, substanța 5-
Fluora ADB reprezintă analog al substanței AKB 48. Conform pct. 193 a Hotărârii
Guvernului nr. 79 din 23.01.2006, „Cu privire la Lista substanțelor narcotice, psihotrope
și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile
acestora", 5F-AKB 48 de la 0,25 gr., constituie proporții deosebit de mari.
Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, prima
instanța a reținut în drept, că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive a
infracțiunii prevăzute de art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal, circulația ilegală a drogurilor,
etnobotanicelor sau analogilor acestora fără scop de înstrăinare, adică procurarea și
păstrarea, analogilor etnobotanicelor, săvârșită în proporții deosebit de mari și fără scop
de înstrăinare.
Procurorul, a contestat cu apel sentința, solicitând casarea parțială a acesteia, cu
pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care
Medvedi Vasili să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.217
alin.(4) lit. b) Cod penal și să i se aplice pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen
de 2 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa
funcții și exercita activități ce țin de circulația legală a drogurilor pe un termen de 5 ani,
precum și cu încasarea din contul lui Medvedi Vasili în beneficiul statului a cheltuielilor
judiciare legate de efectuarea constatării tehnico-științifice în sumă de 1 680 lei.
În motivarea cerințelor sale a invocat că, deși prima instanță corect a încadrat
acțiunile inculpatului, la stabilirea pedepsei, nu a ținut cont de criteriile generale de
individualizare a pedepsei prevăzute la art.75 din Codul penal și anume gravitatea
infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele
cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra
corectării și reeducării vinovatului.
Acuzarea consideră prea blândă, pedeapsa stabilită inculpatului Medvedi Vasili, cu
suspendare condiționată a executării pedepsei, pentru infracțiunea prevăzută de art.217
alin.(4) lit. b) din Cod penal, care este o infracțiune din categoria celor grave.
Contrar prevederilor art.61 din Cod penal, o astfel de pedeapsă nu-și va atinge
scopul de corectare a condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni
atât din partea lui cât și din partea altor persoane. În sensul dat, eronat s-a reținut la
adoptarea sentinței atacate, drept circumstanță care atenuează răspunderea inculpatului
Medvedi Vasili, contribuirea activă la descoperirea infracțiunii, or, inculpatul Medvedi
Vasili nu a conlucrat cu organul de urmărire penală în vederea depistării persoanelor de
la care nemijlocit a procurat drogurile în vederea efectuării a careva achiziții de control.
La fel, partea acuzării a criticat și concluzia primei instanțe precum că inculpatul
Medvedi Vasili are o ocupație permanentă, fapt pentru care suspendarea condiționată a
executării pedepsei cu închisoarea și acordării posibilității acestuia, ca în perioada de
probațiune, prin comportare exemplară, să îndreptățească încrederea ce i s-a acordat, va
oferi o mai bună protecție intereselor societății, decât izolarea vinovatului de societate,
ignorând însă faptul că, în ipoteza în care inculpatul deține un loc de muncă și anume
activează în domeniul construcțiilor, respectiv ocupația de bază a acestuia urma să fie
concentrată spre ducerea unui mod de viață în spiritul respectării legii și obținerea unor
venituri din surse oneste, fără însă a atenta contra sănătății publice și normelor de
conviețuire socială prin procurarea și consumul de droguri. În această ordine de idei
2
acuzarea a notat, că aplicarea unei pedepse privative de libertate ar contribui la corectarea
și reeducarea inculpatului, îl va reține de la comiterea unor infracțiuni similare, îl va
determina ca pe viitor să adopte un mod corect de viață în societate și va conștientiza
gravitatea și consecințele faptei incriminate or, în cazul aplicării altei pedepse, va
condiționa pe viitor încurajarea de comitere a unor infracțiuni similare.
Totodată, partea acuzării și-a exprimat dezacordul cu concluzia primei instanțe
privind respingerea încasării cheltuielilor de judecată suportate și care cad sub incidența
art.227 Cod de procedură penală și care urmează a fi recuperate din contul inculpatului
Medvedi Vasili, acțiunile căruia au generat efectuarea unor astfel de cheltuieli.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 octombrie 2020,
a fost admis apelul procurorului, casată parțial sentința, în partea care se referă la
individualizarea executării pedepsei și încasarea cheltuielilor de judecată, și pronunțată o
nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță după cum urmează:
Pedeapsa stabilită lui Medvedi Vasili s-a dispus a fi executată în penitenciar de tip
semiînchis, cu excluderea prevederilor art.90 Codul penal.
Termenul pedepsei urmează a fi calculat din data reținerii.
S-a dispus de a încasa de la Medvedi Vasili în beneficiul statului a sumei de 1 680
lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.
4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că la pronunțarea sentinței,
prima instanță, corect, a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a concluzionat că
inculpatul a comis anume infracțiunea imputată. Aceste împrejurări au fost constatate din
totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se
prevederile art.101 Codul de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,
concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere
al coroborării lor.
Instanța de apel a constatat cu certitudine că Medvedi Vasili a comis infracțiunea
prevăzută de art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal.
4.2. Cu referire la individualizarea și stabilirea categoriei și termenului pedepsei
inculpatului, instanța de apel a ținut cont de prevederile art.art.7, 61, 75 Cod penal și
anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui
vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile
de viață ale familiei acestuia precum și de scopul pedepsei aplicate asupra corectării și
reeducării inculpatului.
Instanța de apel a remarcat că, limitele pedepsei, prevăzute în partea specială, sunt
determinate de încadrarea juridică a faptei și reflectă gravitatea infracțiunii săvârșite.
Gravitatea acesteia constă în modul și mijloacele de săvârșire a faptei și depinde de
scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmările produse sau care
s-ar fi putut produce. Termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvârșite, se
stabilește având în vedere persoana celui vinovat, care include date privind gradul de
dezvoltare psihică, situația materială, familială sau socială, prezența sau lipsa
antecedentelor penale, comportamentul inculpatului până sau după săvârșirea infracțiunii.
Aceste criterii generale și speciale privind individualizarea pedepsei, s-au valorificat
anume în această ordine, fiind stabilit inculpatului termenul de pedeapsă, prevăzut de
art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal, în conformitate cu prevederile art.3641 Cod de
procedură penală.
De asemenea, instanța de apel a reținut că ulterior, după individualizarea pedepsei
și stabilirea duratei și cuantumului acesteia, în cazul stabilirii închisorii, continuă
3
operațiunea de individualizare, dar sub aspectul de executare a pedepsei deja stabilite,
prin soluționarea chestiunii dacă pedeapsa stabilită inculpatului trebuie să fie executată
real ori, în perspectiva personalității acestuia de a se corecta și reeduca, poate fi formulată
concluzia că scopul pedepsei se poate atinge și prin aplicarea suspendării executării
pedepsei în privința vinovatului pe un termen de probă stabilit de instanța de judecată.
Astfel, instanța de apel ținând cont de multitudinea circumstanțelor care descriu
infracțiunea respectivă nu a considerat rațional faptul că prima instanță a dispus
suspendarea executării pedepsei, în acest sens găsind veridice și aplicabile argumentele
invocate în apel. În aceeași ordine de idei, instanța de apel a relevat că la stabilirea
pedepsei inculpatului, prima instanță a aplicat prevederile art.90 Cod penal, a suspendat
condiționat executarea pedepsei stabilite în privința inculpatului Medvedi Vasili fără a
motiva necesitatea soluției respective și fără a da eficiența cuvenită prevederilor art.61 și
art.75 Codul penal.
Instanța de apel a stabilit că, în speță, a fost comisă o infracțiune gravă, nefiind
identificate careva circumstanțe atenuante (decât căința sinceră) sau excepționale care ar
micșora esențial gravitatea vinovăției inculpatului și ar justifica aplicarea prevederilor
art.90 Cod penal. Prin urmare, analizând cumulul de circumstanțe, a constatat că numirea
unei sancțiuni neprivative de libertate (sub forma suspendării condiționate a executării
pedepsei) nu va fi capabilă să realizeze scopul legii penale și anume prevenirea săvârșirii
de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane.
Având în vedere toate împrejurările cauzei, instanța de apel a conchis că pedeapsa
de 1 an închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis și cu privarea de dreptul
de a ocupa funcții și exercita activități ce țin de circulația legală a drogurilor pe un termen
de 5 ani stabilită în sarcina inculpatului și modalitatea de executare a acesteia, o să
convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte
similare, iar aplicarea unei pedepse mai blânde, poate încuraja pe viitor săvârșirea altor
infracțiuni.
În concluzie, instanța de apel a statuat că pedeapsa stabilită de către prima
instanță cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, suspendând condiționat executarea
pedepsei, nu este echitabilă, întrucât nu este capabilă de a contribui la realizarea
scopurilor ale pedepsei penale, cum ar fi restabilirea echității sociale, corectarea
condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat, precum
și de alte persoane.
4.3. Cu referire la încasarea cheltuielilor judiciare, instanța de apel reiterând
prevederile art.art.227, 229, 143 Cod de procedură penală, a atras atenția la faptul că,
art.143 alin.(2) Cod de procedură penală urmează a fi interpretată ținând cont de
modificări operate prin Legea nr.316 din 22 decembrie 2017, în vigoare 09 februarie
Prin Legea respectivă a fost exclus art.143 alin.(2) Cod de procedură penală, care
prevedea că plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin.(1) se face
din contul bugetului de stat. Instanța de apel a reține că voința legiuitorului a fost
îndreptată spre obligarea condamnaților de a achita cheltuielile de efectuare a expertizelor.
Astfel, scutirea condamnaților de la plata acestor sume urmează să reprezinte excepția,
dar nu regula.
În final, instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiată solicitarea din apel a
acuzatorului de stat și a dispus a încasa de la Medvedi Vasili în beneficiul statului suma
de 1 680 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată pentru efectuarea expertizei judiciare.
Inculpatul Medvedi Vasili și avocatul acestuia Rogojan Liubovi, contestă cu
recurs ordinar decizia instanței de apel și solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței
4
fără modificări.
În motivarea recursului se argumentează că, inculpatul Medvedi Vasili a
recunoscut faptele săvârșite de la bun început, a conlucrat cu organele de urmărire penală
(comunicând organului de urmărire penală locul de unde a procurat analogul drogului), a
solicitat primei instanțe examinarea cauzei penal în procedură simplificată prevăzute de
art.3641 Cod de procedură penală, precum și se căiește sincer de cele săvârșite.
De asemenea, se solicită să se ia în considerație faptul că la 09.03.2020 a decedat
tatăl său - Medvedi Alexei, la 11.09.2020 a decedat sora sa – Medvedi Olga, iar mama
acestuia – Medvedi Fedora este pensionară și este la întreținerea inculpatului.
Suplimentar, se punctează că, inculpatul Medvedi Vasili începând din luna
noiembrie 2019 este angajat în câmpul muncii în cadrul SRL ,,VIALIS PRIM”.
În final, a solicitat să-i fie acordată o șansă pentru a demonstra că dorește să se
corecteze, pe viitor să nu mai admită careva abateri de la lege, precum și să-i acorde
ajutor mamei Medvedi Fedora, care nu mai are pe nimeni decât feciorul.
Asupra recursului declarat a prezentat referință procurorul, care s-a pronunțat
pentru admisibilitatea acestuia, cu trimiterea recursului pentru judecare în Colegiul penal
lărgit al Curții Supreme de Justiție.
Procurorul consideră că, simpla trimitere sau reproducere de către instanța de apel
a textelor de lege prevăzute de art.art.7 alin.(1), 61, 75 alin.(1), (2), 90 Cod penal, fără o
raportare la circumstanțele concrete și reale ale cauzei și personalitatea făptuitorului nu
poate fi apreciată drept suficientă pentru a ajunge la concluzia că "... numirea unei
sancțiuni neprivative de libertate (sub forma suspendării condiționate a executării
pedepsei) nu va fi capabilă să realizeze scopul legii penale"' (p.23 din decizie) și nu
corespunde standardelor de legalitate, temeinicie și motivare instituite de prevederile
art.384 alin.(3) Cod de procedură penală.
Judecând recursul ordinar pe baza materialului din dosarul cauzei și
argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis
din următoarele considerente.
Potrivit art.434 Cod de procedură penală, judecând recursul declarat împotriva
deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție verifică
legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra tuturor
motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.
În această ordine de idei, rațiunea și finalitatea exercitării căii de atac, în particular
avându-se în vedere recursul ordinar, rezidă în înlăturarea erorilor admise de instanța
ierarhic inferioară la etapa precedentă de judecare a cauzei, iar controlul judecătoresc pe
care acesta îl declanșează, are un rol preventiv și unul reparator. Soluția instanței de
recurs se fundamentează, în drept, pe prevederile art.435 alin.(1) pct.2) lit. a) Cod de
procedură penală, potrivit cărora judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl
admită, să caseze decizia instanței de apel, cu menținerea hotărârii primei instanțe, când
apelul a fost greșit admis.
În conformitate cu prevederile art.art.414-417 Cod de procedură penală, instanța
de apel trebuie să soluționeze paralel cu starea de fapt și chestiunile de drept, inclusiv:
dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,
dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual,
penal, administrativ ori civil au fost corect aplicate.
Colegiul penal lărgit reține că, din conținutul recursului recurenții nu invocă vreun
temei de drept prevăzut la art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, însă criticele acestuia
se cuprind în pct.10) al normei menționate, care prevede, că hotărârile instanței de apel
5
pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de
apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
În speța de referință, Colegiul penal lărgit reține că obiectul contestării deciziei
instanței de apel îl constituie revocarea aplicării prevederilor art.90 Cod penal.
Având în vedere că autorii recursului nu contestă starea de fapt stabilită de
instanțele de fond și nici încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, Colegiul penal
lărgit nu se va expune referitor la aceste aspecte, dar va analiza minuțios alegațiile
recurentului în privința deciziei instanței de apel referitor la chestiunea de individualizare
a pedepsei, reținând următoarele considerațiuni.
Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit
reține că temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală și-a găsit
confirmarea în cauza dată.
În acest context, instanța de recurs relevă că, potrivit art.75 Cod penal, prin criterii
generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele stabilite de lege de care este
obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare
persoană vinovată în parte.
Pedeapsa aplicată trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată corect, capabilă
să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale,
prevăzute de art.61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a
Codului penal și în limitele fixate în partea specială a acestuia.
Colegiul penal lărgit remarcă faptul că, principalele elemente de care judecătorul
(sau completul de judecată), trebuie să țină seama de fiecare dată când soluționează cauza
penală și când alege categoria de pedeapsă conform normelor generale prevăzute în
art.art.62-71 Cod penal, sunt termenul și mărimea acesteia conform limitelor fixate în
articolul respectiv al părții speciale a Codului penal.
Limitele pedepsei, prevăzute în partea specială, sunt determinate de încadrarea
juridică a faptei și reflectă gravitatea infracțiunii săvârșite.
Gravitatea acesteia constă în modul și mijloacele de săvârșire a faptei și depinde
de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost săvârșită, de urmările produse sau
care s-ar fi putut produce. Termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvârșite,
se stabilește având în vedere și persoana celui vinovat, care include date privind gradul de
dezvoltare psihică, situația materială, familială sau socială, prezența sau lipsa
antecedentelor penale, comportamentul inculpatului până sau după săvârșirea infracțiunii.
Ulterior, după stabilirea duratei și cuantumului pedepsei, în cazul aplicării
pedepsei închisorii, continuă operațiunea de individualizare, dar sub aspectul de
executare a pedepsei deja stabilite, prin soluționarea chestiunii dacă pedeapsa aplicată
inculpatului trebuie să fie executată real ori, în perspectiva personalității acestuia de a se
corecta și reeduca, poate fi formulată concluzia că scopul pedepsei se poate atinge și prin
aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei în privința vinovatului pentru o
perioadă de probațiune stabilită de instanță.
Conform art.90 alin.(1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un
termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani
pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de
circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, poate ajunge la concluzia că nu este
rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită și poate dispune suspendarea condiționată
a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele
condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune.
O condiție prevăzută expres în alin.(1) art.90 Cod penal, constituie concluzia
6
instanței că nu este rațional ca inculpatul să execute pedeapsa stabilită. Astfel, este
prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins chiar și
fără executarea efectivă a acesteia. În formarea convingerii, instanța de judecată ține cont
de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv are în vedere întreaga conduită
a condamnatului înainte și după săvârșirea faptei, în timpul judecății, precum și alte
aspecte ce privesc personalitatea infractorului, bazându-se pe materialele cauzei
administrate în cadrul cercetării judecătorești.
Complementar, potrivit principiului umanismului, legea penală nu urmărește
scopul de a cauza suferințe fizice sau de a leza demnitatea omului.
Totodată, instanța de recurs explică că aplicarea prevederilor art.90 Cod penal -
suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte de
pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra că infracțiunea comisă
de ea este un incident în viața acesteia.
În lumina considerațiunilor relatate supra, Colegiul penal lărgit reține că instanța
de apel examinând apelul procurorului, trebuia să reexamineze circumstanțele cauzei și
caracteristica personalității făptuitorului reținute de către prima instanță în partea
individualizării pedepsei și să purceadă ea însăși la relatarea raționamentelor în favoarea
soluției propuse, adică pentru excluderea prevederilor art.90 Cod penal. Însă, contrar
spiritului reglementărilor p.22.2 din Hotărârea Plenului CSJ, nu s-a indicat de ce
circumstanțele constatate de prima instanță nu sânt valabile pentru menținerea unei
sancțiuni comunitare, instanța de apel folosind formulări cu caracter general și conținut
neclar.
În viziunea instanței de recurs, pedeapsa stabilită inculpatului de către instanța de
apel, în partea executării pedepsei, neîntemeiat nu au fost puse în aplicare prevederile
art.90 Cod penal, care sunt aplicabile în speța dată, fiind necesar de a interveni în
hotărârea judecătorească adoptată în sensul suspendării condiționate a pedepsei aplicate
lui Medvedi Vasili pentru fapta comisă.
În contextul dat, Colegiul penal lărgit subliniază că, instanța de apel și-a
argumentat vag soluția privind imposibilitatea aplicării față de inculpat a prevederilor
art.90 Cod penal, invocând doar faptul că circumstanțe care să atenuează situația
inculpatului la caz nu au fost stabilite, precum și că ținând cont de multitudinea
circumstanțelor care descriu infracțiunea respectivă nu consideră rațional faptul că prima
instanță a dispus suspendarea executării pedepsei.
În acest sens, Colegiul penal lărgit consideră că, în cauza supusă judecării există
aspecte favorabile în ce privește personalitatea inculpatului, ce permit instanței să
concluzioneze că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ținând cont de
faptul că potrivit materialelor cauzei se atestă că, inculpatul Medvedi Vasili nu se află la
evidența medicului psihiatru sau narcolog, a recunoscut vinovăția începând de la etapa
urmăririi penale, cauza a fost examinată în procedură simplificată prevăzută de art.3641
Cod de procedură penală, se căiește sincer de cele săvârșite, este angajat în câmpul
muncii în cadrul SRL ,,VIALIS PRIM”, se caracterizează pozitiv la locul de muncă
(f.d.159), lipsa circumstanțelor agravante, are loc permanent de trai pe teritoriul
Republicii Moldova, are la întreținere mama pensionară, comportarea cuviincioasă pe
parcursul examinării cauzei.
Circumstanțele stabilite supra demonstrează faptul că, nu este rațional ca
inculpatul Medvedi Vasili să execute pedeapsa stabilită și că personalitatea acestuia
permite de a se corecta și reeduca fără a executa real pedeapsa.
Cu referire la cheltuielile de judecată, instanța de recurs constată că prima instanță
7
s-a expus argumentat și motivat, bazându-și just soluția din sentință, iar instanța de recurs
ordinar, în virtutea corectitudinii acestei motivări, pentru a evita repetări inutile, o acceptă
și o însușește.
În lumina considerentelor reținute supra, fiind stabilit că încălcările normelor
procedurale specificate, comise de către instanța de apel, constituie erori de drept
prescrise în art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, se impune soluția admiterii
recursului de pe rol, casarea deciziei contestate, cu menținerea hotărârii primei instanțe,
când apelul a fost greșit admis.
În conformitate cu art.art.434, 435 alin.(1) pct.2) lit. a) Cod de procedură
penală, Colegiul penal lărgit
D E C I D E :
Admite recursul ordinar declarat de inculpat și avocatul acestuia Rogojan Liubovi,
casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 octombrie 2020,
în cauza penală privindu-l pe Medvedi Vasili xxx, cu menținerea sentinței Judecătoriei
Chișinău, sediul Buiucani din 23 octombrie 2019.
Medvedi Vasili xxx, urmează a fi eliberat din penitenciar, dacă în privința lui nu
este aplicată măsura preventivă sub formă de arest sau nu execută pedeapsa penală în
baza altor hotărâri judecătorești.
Decizia este irevocabilă.
Decizia pronunțată motivat la 27 ianuarie 2022.
Președinte /semnătura/ Timofti Vladimir
Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie
/semnătura/ Toma Nadejda
Boico Victor
Plămădeală Ghenadie
8