1ra-655/2021 — art.217 al.4 lit. b CP

1ra-655/2021 — art.217 al.4 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-655/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir

Judecători – Țurcan Anatolie, Toma Nadejda, Boico Victor și Plămădeală Ghenadie,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de inculpat și avocatul

acestuia Rogojan Liubovi, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 07 octombrie 2020, în cauza penală în privința inculpatului

Medvedi Vasili xxx, născut la xxx, originar și

domiciliat în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 02.08.2019 - 23.10.2019;

Instanță de apel: 27.05.2020 - 07.10.2020;

Instanță de recurs: 24.12.2020 - 30.11.2021.

A C O N S T A T A T :

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de

procedură penală, Medvedi Vasili a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.217

alin.(4) lit. b) Cod penal, la 1 an închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și

exercita activități ce țin de circulația legală a drogurilor pe un termen de 5 ani.

În baza art.90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii stabilite inculpatului

Medvedi Vasili a fost suspendată pe o perioadă de probațiune de 3 ani.

începând cu o perioadă de timp nestabilită de organul de urmărire penală, urmărind

scopul păstrării ilegale a analogilor drogurilor, dându-și seama de caracterul prejudiciabil

al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în mod conștient survenirea acestora,

acționând cu intenție directă îndreptată la atingerea scopului său, a procurat în

circumstanțe necunoscute organului de urmărire penală pentru consum propriu, substanța

stupefiantă în proporții deosebit de mari și a păstrat asupra sa, într-un pachețel din hârtie,

până la 21.06.2019, aproximativ orele 12:00, atunci când, a fost stopat de ofițerul

superior de investigații Juc Andrei, în timp ce ieșea din scara blocului locativ din str. Ion

Pelivan 15, mun. Chișinău, și condus la SP-3 al IP Buiucani, mun. Chișinău, unde

pachețelul vizat supra, a fost ridicat de către colaboratorii de poliție.

Conform concluziei raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1 -R2607

din 01.07.2019, s-a stabilit că, masa vegetală uscată, mărunțită, de culoare galben-verzuie

din pachețelul confecționat din hârtie de culoare albă cu inscripții tipărite de culoare

preponderent roșu-galben, ridicată la data de 21.06.2019, aproximativ orele 12:00, de la

Medvedi Vasili reprezintă produs etnobotanic, care conține cannabinoidul sintetic 5-

1

Fluora ADBICA (C20H28FN3O2), neutilizat în scopuri medicinale. Cantitatea

produsului etnobotanic îmbibat cu cannabinoidul sintetic 5-Fluora ADBICA constituie

0,68 g. Conform scrisorii Instituției Medico-Sanitare Publice, Dispensarul Republican de

Narcologie al Ministerului Sănătății RM cu nr.01-12/632 din 18.04.2017, substanța 5-

Fluora ADB reprezintă analog al substanței AKB 48. Conform pct. 193 a Hotărârii

Guvernului nr. 79 din 23.01.2006, „Cu privire la Lista substanțelor narcotice, psihotrope

și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile

acestora", 5F-AKB 48 de la 0,25 gr., constituie proporții deosebit de mari.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, prima

instanța a reținut în drept, că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive a

infracțiunii prevăzute de art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal, circulația ilegală a drogurilor,

etnobotanicelor sau analogilor acestora fără scop de înstrăinare, adică procurarea și

păstrarea, analogilor etnobotanicelor, săvârșită în proporții deosebit de mari și fără scop

de înstrăinare.

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Medvedi Vasili să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.217

alin.(4) lit. b) Cod penal și să i se aplice pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen

de 2 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții și exercita activități ce țin de circulația legală a drogurilor pe un termen de 5 ani,

precum și cu încasarea din contul lui Medvedi Vasili în beneficiul statului a cheltuielilor

judiciare legate de efectuarea constatării tehnico-științifice în sumă de 1 680 lei.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, deși prima instanță corect a încadrat

acțiunile inculpatului, la stabilirea pedepsei, nu a ținut cont de criteriile generale de

individualizare a pedepsei prevăzute la art.75 din Codul penal și anume gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului.

Acuzarea consideră prea blândă, pedeapsa stabilită inculpatului Medvedi Vasili, cu

suspendare condiționată a executării pedepsei, pentru infracțiunea prevăzută de art.217

alin.(4) lit. b) din Cod penal, care este o infracțiune din categoria celor grave.

Contrar prevederilor art.61 din Cod penal, o astfel de pedeapsă nu-și va atinge

scopul de corectare a condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

atât din partea lui cât și din partea altor persoane. În sensul dat, eronat s-a reținut la

adoptarea sentinței atacate, drept circumstanță care atenuează răspunderea inculpatului

Medvedi Vasili, contribuirea activă la descoperirea infracțiunii, or, inculpatul Medvedi

Vasili nu a conlucrat cu organul de urmărire penală în vederea depistării persoanelor de

la care nemijlocit a procurat drogurile în vederea efectuării a careva achiziții de control.

La fel, partea acuzării a criticat și concluzia primei instanțe precum că inculpatul

Medvedi Vasili are o ocupație permanentă, fapt pentru care suspendarea condiționată a

executării pedepsei cu închisoarea și acordării posibilității acestuia, ca în perioada de

probațiune, prin comportare exemplară, să îndreptățească încrederea ce i s-a acordat, va

oferi o mai bună protecție intereselor societății, decât izolarea vinovatului de societate,

ignorând însă faptul că, în ipoteza în care inculpatul deține un loc de muncă și anume

activează în domeniul construcțiilor, respectiv ocupația de bază a acestuia urma să fie

concentrată spre ducerea unui mod de viață în spiritul respectării legii și obținerea unor

venituri din surse oneste, fără însă a atenta contra sănătății publice și normelor de

conviețuire socială prin procurarea și consumul de droguri. În această ordine de idei

2

acuzarea a notat, că aplicarea unei pedepse privative de libertate ar contribui la corectarea

și reeducarea inculpatului, îl va reține de la comiterea unor infracțiuni similare, îl va

determina ca pe viitor să adopte un mod corect de viață în societate și va conștientiza

gravitatea și consecințele faptei incriminate or, în cazul aplicării altei pedepse, va

condiționa pe viitor încurajarea de comitere a unor infracțiuni similare.

Totodată, partea acuzării și-a exprimat dezacordul cu concluzia primei instanțe

privind respingerea încasării cheltuielilor de judecată suportate și care cad sub incidența

art.227 Cod de procedură penală și care urmează a fi recuperate din contul inculpatului

Medvedi Vasili, acțiunile căruia au generat efectuarea unor astfel de cheltuieli.

a fost admis apelul procurorului, casată parțial sentința, în partea care se referă la

individualizarea executării pedepsei și încasarea cheltuielilor de judecată, și pronunțată o

nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță după cum urmează:

Pedeapsa stabilită lui Medvedi Vasili s-a dispus a fi executată în penitenciar de tip

semiînchis, cu excluderea prevederilor art.90 Codul penal.

Termenul pedepsei urmează a fi calculat din data reținerii.

S-a dispus de a încasa de la Medvedi Vasili în beneficiul statului a sumei de 1 680

lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că la pronunțarea sentinței,

prima instanță, corect, a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a concluzionat că

inculpatul a comis anume infracțiunea imputată. Aceste împrejurări au fost constatate din

totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se

prevederile art.101 Codul de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere

al coroborării lor.

Instanța de apel a constatat cu certitudine că Medvedi Vasili a comis infracțiunea

prevăzută de art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal.

4.2. Cu referire la individualizarea și stabilirea categoriei și termenului pedepsei

inculpatului, instanța de apel a ținut cont de prevederile art.art.7, 61, 75 Cod penal și

anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile

de viață ale familiei acestuia precum și de scopul pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării inculpatului.

Instanța de apel a remarcat că, limitele pedepsei, prevăzute în partea specială, sunt

determinate de încadrarea juridică a faptei și reflectă gravitatea infracțiunii săvârșite.

Gravitatea acesteia constă în modul și mijloacele de săvârșire a faptei și depinde de

scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmările produse sau care

s-ar fi putut produce. Termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvârșite, se

stabilește având în vedere persoana celui vinovat, care include date privind gradul de

dezvoltare psihică, situația materială, familială sau socială, prezența sau lipsa

antecedentelor penale, comportamentul inculpatului până sau după săvârșirea infracțiunii.

Aceste criterii generale și speciale privind individualizarea pedepsei, s-au valorificat

anume în această ordine, fiind stabilit inculpatului termenul de pedeapsă, prevăzut de

art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal, în conformitate cu prevederile art.3641 Cod de

procedură penală.

De asemenea, instanța de apel a reținut că ulterior, după individualizarea pedepsei

și stabilirea duratei și cuantumului acesteia, în cazul stabilirii închisorii, continuă

3

operațiunea de individualizare, dar sub aspectul de executare a pedepsei deja stabilite,

prin soluționarea chestiunii dacă pedeapsa stabilită inculpatului trebuie să fie executată

real ori, în perspectiva personalității acestuia de a se corecta și reeduca, poate fi formulată

concluzia că scopul pedepsei se poate atinge și prin aplicarea suspendării executării

pedepsei în privința vinovatului pe un termen de probă stabilit de instanța de judecată.

Astfel, instanța de apel ținând cont de multitudinea circumstanțelor care descriu

infracțiunea respectivă nu a considerat rațional faptul că prima instanță a dispus

suspendarea executării pedepsei, în acest sens găsind veridice și aplicabile argumentele

invocate în apel. În aceeași ordine de idei, instanța de apel a relevat că la stabilirea

pedepsei inculpatului, prima instanță a aplicat prevederile art.90 Cod penal, a suspendat

condiționat executarea pedepsei stabilite în privința inculpatului Medvedi Vasili fără a

motiva necesitatea soluției respective și fără a da eficiența cuvenită prevederilor art.61 și

art.75 Codul penal.

Instanța de apel a stabilit că, în speță, a fost comisă o infracțiune gravă, nefiind

identificate careva circumstanțe atenuante (decât căința sinceră) sau excepționale care ar

micșora esențial gravitatea vinovăției inculpatului și ar justifica aplicarea prevederilor

art.90 Cod penal. Prin urmare, analizând cumulul de circumstanțe, a constatat că numirea

unei sancțiuni neprivative de libertate (sub forma suspendării condiționate a executării

pedepsei) nu va fi capabilă să realizeze scopul legii penale și anume prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane.

Având în vedere toate împrejurările cauzei, instanța de apel a conchis că pedeapsa

de 1 an închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis și cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții și exercita activități ce țin de circulația legală a drogurilor pe un termen

de 5 ani stabilită în sarcina inculpatului și modalitatea de executare a acesteia, o să

convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte

similare, iar aplicarea unei pedepse mai blânde, poate încuraja pe viitor săvârșirea altor

infracțiuni.

instanță cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, suspendând condiționat executarea

pedepsei, nu este echitabilă, întrucât nu este capabilă de a contribui la realizarea

scopurilor ale pedepsei penale, cum ar fi restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat, precum

și de alte persoane.

4.3. Cu referire la încasarea cheltuielilor judiciare, instanța de apel reiterând

prevederile art.art.227, 229, 143 Cod de procedură penală, a atras atenția la faptul că,

art.143 alin.(2) Cod de procedură penală urmează a fi interpretată ținând cont de

modificări operate prin Legea nr.316 din 22 decembrie 2017, în vigoare 09 februarie

prevedea că plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin.(1) se face

din contul bugetului de stat. Instanța de apel a reține că voința legiuitorului a fost

îndreptată spre obligarea condamnaților de a achita cheltuielile de efectuare a expertizelor.

Astfel, scutirea condamnaților de la plata acestor sume urmează să reprezinte excepția,

dar nu regula.

În final, instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiată solicitarea din apel a

acuzatorului de stat și a dispus a încasa de la Medvedi Vasili în beneficiul statului suma

de 1 680 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată pentru efectuarea expertizei judiciare.

recurs ordinar decizia instanței de apel și solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței

4

fără modificări.

În motivarea recursului se argumentează că, inculpatul Medvedi Vasili a

recunoscut faptele săvârșite de la bun început, a conlucrat cu organele de urmărire penală

(comunicând organului de urmărire penală locul de unde a procurat analogul drogului), a

solicitat primei instanțe examinarea cauzei penal în procedură simplificată prevăzute de

art.3641 Cod de procedură penală, precum și se căiește sincer de cele săvârșite.

De asemenea, se solicită să se ia în considerație faptul că la 09.03.2020 a decedat

tatăl său - Medvedi Alexei, la 11.09.2020 a decedat sora sa – Medvedi Olga, iar mama

acestuia – Medvedi Fedora este pensionară și este la întreținerea inculpatului.

Suplimentar, se punctează că, inculpatul Medvedi Vasili începând din luna

noiembrie 2019 este angajat în câmpul muncii în cadrul SRL ,,VIALIS PRIM”.

În final, a solicitat să-i fie acordată o șansă pentru a demonstra că dorește să se

corecteze, pe viitor să nu mai admită careva abateri de la lege, precum și să-i acorde

ajutor mamei Medvedi Fedora, care nu mai are pe nimeni decât feciorul.

pentru admisibilitatea acestuia, cu trimiterea recursului pentru judecare în Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție.

Procurorul consideră că, simpla trimitere sau reproducere de către instanța de apel

a textelor de lege prevăzute de art.art.7 alin.(1), 61, 75 alin.(1), (2), 90 Cod penal, fără o

raportare la circumstanțele concrete și reale ale cauzei și personalitatea făptuitorului nu

poate fi apreciată drept suficientă pentru a ajunge la concluzia că "... numirea unei

sancțiuni neprivative de libertate (sub forma suspendării condiționate a executării

pedepsei) nu va fi capabilă să realizeze scopul legii penale"' (p.23 din decizie) și nu

corespunde standardelor de legalitate, temeinicie și motivare instituite de prevederile

art.384 alin.(3) Cod de procedură penală.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis

din următoarele considerente.

Potrivit art.434 Cod de procedură penală, judecând recursul declarat împotriva

deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție verifică

legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra tuturor

motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

În această ordine de idei, rațiunea și finalitatea exercitării căii de atac, în particular

avându-se în vedere recursul ordinar, rezidă în înlăturarea erorilor admise de instanța

ierarhic inferioară la etapa precedentă de judecare a cauzei, iar controlul judecătoresc pe

care acesta îl declanșează, are un rol preventiv și unul reparator. Soluția instanței de

recurs se fundamentează, în drept, pe prevederile art.435 alin.(1) pct.2) lit. a) Cod de

procedură penală, potrivit cărora judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl

admită, să caseze decizia instanței de apel, cu menținerea hotărârii primei instanțe, când

apelul a fost greșit admis.

În conformitate cu prevederile art.art.414-417 Cod de procedură penală, instanța

de apel trebuie să soluționeze paralel cu starea de fapt și chestiunile de drept, inclusiv:

dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual,

penal, administrativ ori civil au fost corect aplicate.

Colegiul penal lărgit reține că, din conținutul recursului recurenții nu invocă vreun

temei de drept prevăzut la art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, însă criticele acestuia

se cuprind în pct.10) al normei menționate, care prevede, că hotărârile instanței de apel

5

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

În speța de referință, Colegiul penal lărgit reține că obiectul contestării deciziei

instanței de apel îl constituie revocarea aplicării prevederilor art.90 Cod penal.

Având în vedere că autorii recursului nu contestă starea de fapt stabilită de

instanțele de fond și nici încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, Colegiul penal

lărgit nu se va expune referitor la aceste aspecte, dar va analiza minuțios alegațiile

recurentului în privința deciziei instanței de apel referitor la chestiunea de individualizare

a pedepsei, reținând următoarele considerațiuni.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit

reține că temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală și-a găsit

confirmarea în cauza dată.

În acest context, instanța de recurs relevă că, potrivit art.75 Cod penal, prin criterii

generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele stabilite de lege de care este

obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare

persoană vinovată în parte.

Pedeapsa aplicată trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată corect, capabilă

să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale,

prevăzute de art.61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a

Codului penal și în limitele fixate în partea specială a acestuia.

Colegiul penal lărgit remarcă faptul că, principalele elemente de care judecătorul

(sau completul de judecată), trebuie să țină seama de fiecare dată când soluționează cauza

penală și când alege categoria de pedeapsă conform normelor generale prevăzute în

art.art.62-71 Cod penal, sunt termenul și mărimea acesteia conform limitelor fixate în

articolul respectiv al părții speciale a Codului penal.

Limitele pedepsei, prevăzute în partea specială, sunt determinate de încadrarea

juridică a faptei și reflectă gravitatea infracțiunii săvârșite.

Gravitatea acesteia constă în modul și mijloacele de săvârșire a faptei și depinde

de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost săvârșită, de urmările produse sau

care s-ar fi putut produce. Termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvârșite,

se stabilește având în vedere și persoana celui vinovat, care include date privind gradul de

dezvoltare psihică, situația materială, familială sau socială, prezența sau lipsa

antecedentelor penale, comportamentul inculpatului până sau după săvârșirea infracțiunii.

Ulterior, după stabilirea duratei și cuantumului pedepsei, în cazul aplicării

pedepsei închisorii, continuă operațiunea de individualizare, dar sub aspectul de

executare a pedepsei deja stabilite, prin soluționarea chestiunii dacă pedeapsa aplicată

inculpatului trebuie să fie executată real ori, în perspectiva personalității acestuia de a se

corecta și reeduca, poate fi formulată concluzia că scopul pedepsei se poate atinge și prin

aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei în privința vinovatului pentru o

perioadă de probațiune stabilită de instanță.

Conform art.90 alin.(1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un

termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani

pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, poate ajunge la concluzia că nu este

rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită și poate dispune suspendarea condiționată

a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele

condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune.

O condiție prevăzută expres în alin.(1) art.90 Cod penal, constituie concluzia

6

instanței că nu este rațional ca inculpatul să execute pedeapsa stabilită. Astfel, este

prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins chiar și

fără executarea efectivă a acesteia. În formarea convingerii, instanța de judecată ține cont

de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv are în vedere întreaga conduită

a condamnatului înainte și după săvârșirea faptei, în timpul judecății, precum și alte

aspecte ce privesc personalitatea infractorului, bazându-se pe materialele cauzei

administrate în cadrul cercetării judecătorești.

Complementar, potrivit principiului umanismului, legea penală nu urmărește

scopul de a cauza suferințe fizice sau de a leza demnitatea omului.

Totodată, instanța de recurs explică că aplicarea prevederilor art.90 Cod penal -

suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte de

pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra că infracțiunea comisă

de ea este un incident în viața acesteia.

În lumina considerațiunilor relatate supra, Colegiul penal lărgit reține că instanța

de apel examinând apelul procurorului, trebuia să reexamineze circumstanțele cauzei și

caracteristica personalității făptuitorului reținute de către prima instanță în partea

individualizării pedepsei și să purceadă ea însăși la relatarea raționamentelor în favoarea

soluției propuse, adică pentru excluderea prevederilor art.90 Cod penal. Însă, contrar

spiritului reglementărilor p.22.2 din Hotărârea Plenului CSJ, nu s-a indicat de ce

circumstanțele constatate de prima instanță nu sânt valabile pentru menținerea unei

sancțiuni comunitare, instanța de apel folosind formulări cu caracter general și conținut

neclar.

În viziunea instanței de recurs, pedeapsa stabilită inculpatului de către instanța de

apel, în partea executării pedepsei, neîntemeiat nu au fost puse în aplicare prevederile

art.90 Cod penal, care sunt aplicabile în speța dată, fiind necesar de a interveni în

hotărârea judecătorească adoptată în sensul suspendării condiționate a pedepsei aplicate

lui Medvedi Vasili pentru fapta comisă.

În contextul dat, Colegiul penal lărgit subliniază că, instanța de apel și-a

argumentat vag soluția privind imposibilitatea aplicării față de inculpat a prevederilor

art.90 Cod penal, invocând doar faptul că circumstanțe care să atenuează situația

inculpatului la caz nu au fost stabilite, precum și că ținând cont de multitudinea

circumstanțelor care descriu infracțiunea respectivă nu consideră rațional faptul că prima

instanță a dispus suspendarea executării pedepsei.

În acest sens, Colegiul penal lărgit consideră că, în cauza supusă judecării există

aspecte favorabile în ce privește personalitatea inculpatului, ce permit instanței să

concluzioneze că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ținând cont de

faptul că potrivit materialelor cauzei se atestă că, inculpatul Medvedi Vasili nu se află la

evidența medicului psihiatru sau narcolog, a recunoscut vinovăția începând de la etapa

urmăririi penale, cauza a fost examinată în procedură simplificată prevăzută de art.3641

Cod de procedură penală, se căiește sincer de cele săvârșite, este angajat în câmpul

muncii în cadrul SRL ,,VIALIS PRIM”, se caracterizează pozitiv la locul de muncă

(f.d.159), lipsa circumstanțelor agravante, are loc permanent de trai pe teritoriul

Republicii Moldova, are la întreținere mama pensionară, comportarea cuviincioasă pe

parcursul examinării cauzei.

Circumstanțele stabilite supra demonstrează faptul că, nu este rațional ca

inculpatul Medvedi Vasili să execute pedeapsa stabilită și că personalitatea acestuia

permite de a se corecta și reeduca fără a executa real pedeapsa.

Cu referire la cheltuielile de judecată, instanța de recurs constată că prima instanță

7

s-a expus argumentat și motivat, bazându-și just soluția din sentință, iar instanța de recurs

ordinar, în virtutea corectitudinii acestei motivări, pentru a evita repetări inutile, o acceptă

și o însușește.

În lumina considerentelor reținute supra, fiind stabilit că încălcările normelor

procedurale specificate, comise de către instanța de apel, constituie erori de drept

prescrise în art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, se impune soluția admiterii

recursului de pe rol, casarea deciziei contestate, cu menținerea hotărârii primei instanțe,

când apelul a fost greșit admis.

penală, Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de inculpat și avocatul acestuia Rogojan Liubovi,

casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 octombrie 2020,

în cauza penală privindu-l pe Medvedi Vasili xxx, cu menținerea sentinței Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani din 23 octombrie 2019.

Medvedi Vasili xxx, urmează a fi eliberat din penitenciar, dacă în privința lui nu

este aplicată măsura preventivă sub formă de arest sau nu execută pedeapsa penală în

baza altor hotărâri judecătorești.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată motivat la 27 ianuarie 2022.

Președinte /semnătura/ Timofti Vladimir

Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie

/semnătura/ Toma Nadejda

Boico Victor

Plămădeală Ghenadie

8