1ra-200/2021 — Art.217/1 al. 4, lit. d, Cod penal

Prin sentința Judecătoriei Căușeni, sediul Central, din 5 decembrie 2018, cauza fiind examinată conform prescripțiilor prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală, Macovei Vasile a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de prevăzute de art.2171 alin. (4) lit. b) Cod penal și condamnat în baza acestei Legi la o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita orice activitate ce ține de circulația drogurilor, etnobotanicelor și analogilor acestora pe un termen de 5 (cinci) ani. A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Macovei Vasile, la 01 noiembrie 2017, având intenția de a comercializa lui Lazarev Oleg, măciulii de mac, pe care anterior le-a procurat de la o persoană în privința căreia cauza penală a fost disjungată, având o înțelegere prealabilă, s-au întâlnit în preajma stadionului din centrul or. xxxxxx, 1 unde contra sumei de 250 lei, i-a comercializat lui Lazarev Oleg, o sacoșă cu măciulii de mac. Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. xxxxxxx din xxxxxxx, masa vegetală uscată și mărunțită de culoare cafenie, reprezintă pai de mac, care conține alcaloidul narcoactiv al opiului morfină, de aceea se atribuie la categoria substanțelor stupefiante. Cantitatea substanței stupefiante pai de mac (uscat) constituia 53,31 g. Tot la 01 noiembrie 2017, în cadrul cercetării la fața locului efectuate cu acordul lui Macovei Vasile, în garajul ultimului, care este situat pe str. xxxxxxx, din or. xxxxxxx, au fost depistate și ridicate 14 (paisprezece) sacoșe cu măciulii de mac, analogice după masă și ambalaj, cu cea pe care a comercializat-o lui Lazarev Oleg. Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr.xxxxxxx din 14 decembrie 2017, masele vegetale uscate, grosier-mărunțite de culoare cafenie, reprezintă pai de mac care conține alcaloidul narcoactiv al opiului morfină, de aceea se atribuie la categoria substanțelor stupefiante. Cantitatea substanțelor stupefiante pai de mac (uscat) constituie în total 788,1 g. Potrivit Hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr.79 din 23.01.2006 privind aprobarea Listei substanțelor narcotice, psihotrope și plantelor, care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora și a listei nemijlocit, 841,41 g.(53,31+788,1) pai de mac(uscat) constitue cantități deosebit de mari. Acțiunile lui Macovei Vasile au fost calificate în baza art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, adică „cultivarea, prelucrarea, păstrarea, transportarea, sau alte operațiuni ilegale cu droguri sau analogi ai acestora, săvârșite în scop de înstrăinare, acțiuni săvârșite în proporții deosebit de mari”

Sentința primei instanțe a fost atacată cu apel de către procurorul în Procuratura raionului Căușeni, Postică Aurel, care a solicitat admiterea apelului, casarea parțială a sentinței Judecătoriei Căușeni, sediul Central din 05 decembrie 2018, în partea ce ține de condamnarea lui Macovei Vasile în baza art. 2171 alin.(4) lit. b) Cod penal al RM și aplicarea acestuia a pedepsei cu 5 ani închisoare, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul Macovei Vasile să fie condamnat în baza art. 2171 alin.(4) lit. d) Cod penal la o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 7 ani cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis. În motivarea cerințelor sale apelantul a declarat că : - în partea ce ține de recunoașterea vinovăției inculpaților Macovei Vasile în baza art.2171 alin.(4) lit.b) CP și Lazarev Oleg în baza art.217 alin.(2) CP, s-a constatat că învinuirea lui Vasile Macovei i-a fost 2 înaintată în baza art.2171 alin.(4) lit. d) Cod penal, fiindu-i incriminat calificativul de la acest alineat al normei penale - acțiuni săvârșite în proporții deosebit de mari, iar prima instanța, deși în motivarea sentinței a reținut anume această încadrare juridică, l-a condamnat pe inculpatul Macovei Vasile în baza art. 2171 alin.(4) lit. b) CP ce prevede un alt calificativ - de un grup criminal organizat sau de o organizație criminală ori în favoarea acestora, context în care este necesară înlăturarea omisiunii indicate și condamnarea inculpatului Macovei Vasile în baza art.2171 alin.(4) lit. d) Cod penal. - deși instanța a reținut în motivarea sentinței că inculpatul Macovei Vasile nu poate fi condamnat condiționat, deoarece acesta a comis o infracțiune deosebit de gravă, iar referitor la recunoașterea vinovăției de către inculpat și solicitarea examinării cauzei în procedura specială a invocat că inculpatul a făcut-o conștientizând faptul că nu poate fi condamnat cu suspendarea pedepsei și că inevitabil urmează să-i fie aplicată o pedeapsă cu executare, acest procedeu fiind utilizat în scop de apărare, totuși i-a aplicat o pedeapsă foarte blândă, reținând drept circumstanță atenuantă căința sinceră a inculpatului și recunoașterea vinovăției. Chiar din constatările primei instanțe rezultă o contradicție, astfel inculpatul a recunoscut vinovăția și a recurs la examinarea cauzei în procedura specială din considerentul că în alte circumstanțe urma să primească o pedeapsă mai mare, iar ulterior invoca precum că, acesta alegând o asemenea tactică de apărare, a manifestat căință sinceră. În opinia acuzării constatările sus menționate se exclud reciproc și în aceste circumtanțe instanța constatând că Macovei Vasile a ales tactica de autoapărare prin recunoașterea vinovăției cu scopul obținerii unei pedepse mai blânde, nu mai putea invoca în acest sens căința sinceră. Deși inculpatul a recunoscut vinovăția el a facut-o sub presiunea probatoriului administrat, fiind prins în flagrant în momentul comiterii infracțiunii. - la stabilirea pedepsei instanța urma să țină cont de faptul că în garajul inculpatului au mai fost depistate încă 14 (paisprezece) sacoșe cu paie de mac ce arătau identic cu cele ce i-au fost vândute lui Lazarev Oleg, iar inculpatul Macovei Vasile a menționat în ședința de judecată că el pentru prima oară a vândut lui Lazarev Oleg substanțe narcotice. Acest fapt nu poate corespunde realității și este cert că activitatea lui Macovei Vasile era una sistematică, or, el nu putea să fie orientat la achiziția paielor de mac doar de către Lazarev Oleg, de serviciile acestuia beneficiind evident și alte persoane ce suferă de narcomanie. Incuplatul Macovei Vasile însă în această parte nu a manifestat nici un fel de sinceritate, 3 dorind să creeze impresia că cazul în care el a fost reținut în momentul înstrăinării pailor dc mac lui Lazarev Oleg ar fi primul și unicul. - aplicarea inculpatului în acest caz a unei pedepse cu închisoarea pe un termen ce practic atinge limita minimă posibilă, ținând cont de prevederile art.3641 alin.(8) CPP, nu este justificată, acesta urmând a fi sancționat cu o pedepsă cu 7 ani înhisoare cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis, or, anume acesta pedespsă va condiționa corectarea și reeducarea inculpatului, cât și va avea un afect preventiv ce ar permite și altor persoane ce practică asemenea activități să perceapă că statul va reacționa prompt și aspru la încălcări de acest gen. 3.1. La fel sentința nominalizată a fost atacată cu apel de către inculpatul Macovei Vasile, prin care solicită admiterea apelului, pronunțarea unei noi decizii, prin care să i se aplice pedeapsă sub formă de închisoare, pe un termen de 5 cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei în temeiul art. 90 CP RM, pe un termen de probă de 3 ani de zile. În motivarea cerințelor sale apelantul a declarat că : - în vederea stabilirii pedepsei de executare nu a fost luate în calcul și apreciate la justa valoare toate circumstanțele cauzei și probele anexate la materiale cauzei, ignorând prevederile art.385 alin. (l) pct.8 Cod de procedură penală, prin care prima instanță trebuia să se expună în privința posibilității aplicării prevederilor art.90 Cod penal, având la bază principiile fundamentale ale art. 4-7,stipulate în Codul penal. - instanța de apel urmează să cerceteze minuțios toate probele examinate de prima instanță, și să le ofere o apreciere juridică corectă, menționând că și-a recunoscut pe deplin vinovăția în crima imputată; anterior nu a fost supus pedepsei contravenționale, judecat, condamnat, fiind pentru prima oară pe banca acuzaților. Nu s-a aflat și nici se află la evidență la medicul narcolog și psihiatru, nu este dependent de narcomanie. Conform materialelor prezentate se caracterizeză pozitiv la locul de trai, are loc permanent de trai, este căsătorit, soția este și ea grav bolnavă, este participant la conflictul armat din Trasnistria.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2019, a fost respins ca nefondat apelul declarat de către inculpatul Macovei Vasile, și admis apelul declarat de către procurorul în Procuratura raionului Căușeni, Postică Aurel, casând total sentința Judecătoriei Căușeni, sediul Central din 05 decembrie 2018, și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Macovei Vasile a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2171 alin. (4), lit. d) Cod penal, fiindu-i stabilită o 4 pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în domeniul de circulație a drogurilor pe un termen de 5 (cinci) ani. 4.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, la capitolul numirii pedepsei inculpatului Macovei Vasile, Colegiul Penal al Curții de Apel Chișinău consideră eronată concluzia instanței de fond, or, dispozitivul hotărîrii redactate nu corespunde cu dispozitivul pronunțat după deliberare, astfel, învinuirea lui Vasile Macovei i-a fost înaintată în baza art.2171 alin.(4) lit. d) Cod penal fiindu-i incriminat calificativul de la acest aliniat al normei penale - acțiuni săvârșite în proporții deosebit de mari, iar instanța, deși în motivarea sentinței a reținut anume această încadrare juridică, l-a condamnat în baza art. 2171 alin.(4) lit.b) CP ce prevede un alt calificativ - de un grup criminal organizat sau de o organizație criminală. Continuând ideea expusă, instanța de apel a remarcat că, pedeapsă stabilită lui Macovei Vasile sub formă de închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani, în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita orice activitate ce ține de circulația drogurilor, etnobotanicelor și analogilor acestora pe un termen de 5 (cinci) ani, va facilita în deplină măsură corectarea și reeducarea inculpatului, or, aplicarea unei alte pedepse, nu va fi nici rațională și nici proporțională acțiunilor comise de către acesta. Sub aspectul celor invocate de către inculpatul Macovei Vasile, privind aplicarea pedepsei non-privative de libertate și anume suspendarea condiționată a executării pedepsei, instanța de apel a precizat că, în temeiul art.90 alin.(4) Codul penal, persoanelor care au săvârșit infracțiuni deosebit de grave și excepțional de grave, precum și în cazul recidivei periculoase sau deosebit de periculoase, condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei nu se aplică, iar careva circumstanțe ce ar determina instanța de apel să aplice prevderile art.79 Codul penal, nu au fost stabilite. Ținând cont de cele expuse, instanța de apel a conchis că, inculpatul Macovei Vasile, deși a considerat necesar de a recunoaște fapta imputată, aceasta poziție a fost aleasă de ultimul ca să-și amelioreze situația creată și să faciliteze de circumstanțe pentru aplicarea unei pedepse mai blînde, non privative de libertate.

Decizia motivată a instanței de apel pronunțată la 23 decembrie 2019, a fost atacată cu recurs ordinar, de către avocatul Conoval Igor în numele inculpatului, invocând prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6), 10) Cod 5 de procedură penală, precum că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în partea ce ține de individualizarea pedepsei stabilite inculpatului. În motivarea recursului depus, recurentul a invocat că: - instanța de apel la emiterea deciziei, deși a casat total sentința primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre prin care a stabilit aceiași pedeapsă lui Macovei Vasile, fară a se expune asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat de inculpatul Macovei Vasile, la individualizarea pedepsei ultimului, fară a ține cont de probele caracterizante prezentate, i-a aplicat o pedeapsa contrar prevederilor legale. - instanța de apel nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75, 79 Cod penal, nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, lipsa prejudiciului material, de natura și lipsa gravității rezultatului produs, a altor consecințe a infracțiunii, motivul săvârșirii și scopul urmărit, precum și de conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea precară de sănătate, situația familială grea și socială a acestuia, stabilindu-i o pedeapsă inechitabilă pentru infracțiunea comisă. - instanța de apel nu a motivat aplicarea față de inculpat a pedepsei cu închisoarea reală și nu s-a expus asupra stării sănătății lui Macovei Vasile. La stabilirea pedepsei instanța, în conformitate cu prevederile art. 75 Cod penal, urma să țină cont de gravitatea infracțiunii comise, de motivul acestuia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei asupra corectării și reeducarea persoanei. Ca circumstanțe atenuante în acțiunile lui Macovei Vasile sunt, recunoașterea vinovăției si căința sinceră, contribuirea la descoperirea infracțiunii, Macovei Vasile a depus cerere de examinare a cauzei în ordinea art. 3641 Cod de procedură penală, instanța de apel nu a ținut cont că inculpatul suferă de diabet zaharat și nu are antecedente penale.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în baza materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din următoarele considerente. În conformitate cu art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Reieșind din conținutul recursului, recurentul invocă ca temei de casare a hotărârii instanței de apel prevederile art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală, care stipulează că, hotărârile instanței de apel 6 pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar și când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, considerând că inculpatului greșit nu i-a fost aplicată norma art. 90 Cod penal, adică suspendarea condiționată a pedepsei cu închisoare. La fel, Colegiul penal constată din recursul declarat, că recurentul nu contestă starea de fapt stabilită de instanțele de judecată și nici încadrarea juridică a acțiunilor săvârșite, invocând dezacordul cu faptul că instanța de apel nu a luat în considerație totalitatea circumstanțelor cauzei, fapt care în opinia ultimului, indică la aplicarea nejustificată a unei pedepse prea aspre inculpatului. Invocând eroarea de drept prevăzută de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, recurentul menționează despre faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, însă afirmațiile aduse în recurs sânt de ordin general și declarative. În aceste condiții, Colegiul penal, reieșind din practica sa constantă, va respinge, ca nefondate, alegațiile titularului dreptului de recurs în această parte, reiterând faptul că invocarea unor pretinse erori admise la etapa judecării cauzei de către instanța de apel, urmează a fi precedate de o motivare corespunzătoare privind esența acestora și indicarea expresă a circumstanțelor cauzei, cărora sunt subsecvente. Instanța de recurs nu reține poziția recurentului, precum că instanța de apel nu a respectat cerințele art.414 alin.(5) Cod de procedură penală, care obligă instanța să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel, având în vedere că motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în mod obligatoriu expunerea amănunțită asupra tuturor elementelor de fapt menționate de părți, atâta timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei hotărâri motivate. În desfășurarea aceleiași idei, instanța de recurs mai specifică că, așa cum rezultă din textul deciziei atacate, instanța de apel și-a motivat soluția adoptată în conformitate cu prevederile art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, cuprinzând și motivele pe care se întemeiază soluția adoptată. În același context, Colegiul penal menționează că argumentele pe care instanța de apel le-a expus în partea 7 descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă rigorilor și exigențelor din art. 6 CEDO. Distinct de cele expuse, Colegiul penal reține că nu și-a găsit confirmarea nici temeiul pentru recurs semnalat de către recurent și prevăzut la art.427 alin.(1) pct. 10) Cod de procedură penală, în prezenta speță, deoarece instanța de apel și-a motivat întemeiat soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului și nu a admis careva erori, stabilind în privința acestuia suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare. Astfel, Colegiul penal menționează, că potrivit art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanțele de judecată au ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia, fiindul aplicată o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată. Reieșind din faptul că, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei, având în vedere categoriile pedepselor penale, expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață, instanțele just au concluzionat că, numai o pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, va asigura atingerea scopului pedepsei. Cu referire la argumentele recurentului precum că instanța de apel, ignorând prevederile art. 61, 75 și 79 Cod penal, aplicându-i inculpatului o pedeapsă prea aspră, care nu este una echitabilă, Colegiul penal consideră că acestea sunt neîntemeiate, deoarece din conținutul deciziei instanței de apel, rezultă clar motivele pentru care a fost casată sentința în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului Macovei Vasile, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2171 alin.(4) lit. b) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa închisorii pe un termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip închis. 8 În acest sens, instanța de apel a menționat că, deși inculpatul a recunoscut vina, solicitând examinarea cauzei în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în procedura prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani, în penitenciar de tip închis va facilita în deplină măsură corectarea și reeducarea inculpatului, or, aplicarea unei alte pedepse, nu va fi nici rațională și nici proporțională acțiunilor comise de către acesta. Ca urmare, Colegiul penal menționează și faptul că circumstanțele la care face referire apărarea în cererea de recurs a fost luat în calcul la aplicarea pedepsei de către instanța de apel, care la stabilirea pedepsei închisorii, a ținut cont de personalitatea inculpatului, de faptul că acesta a recunoscut vinovăția, se căiește sincer și a solicitat ca judecarea cauzei să fie înfăptuită în procedura simplificată, ordine în care ia stabilit inculpatului o pedeapsă mai blândă decât cea prevăzută de norma penală, or, infracțiunea prevăzută de art.2171 alin.(4) lit. b) Cod penal închisoare pe un termen de la 7 la 15 ani. Din analiza deciziei recurate, Colegiul penal a stabilit că erorile de drept invocate în recursul părții apărării nu și-au găsit confirmare, dat fiind faptul că, argumentele indicate, în esență au fost abordare în decizia instanței de apel, care la examinarea cauzei a respectat prevederile art.414 alin.(1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor aspectelor ce țin de individualizarea pedepsei, hotărârea emisă cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția, motivare pe care instanța de recurs ordinar o însușește integral reieșind din temeinicia acesteia, acțiune ce este conformă practicii CtEDO, expuse inclusiv în pct. 37 a hotărârii Albert c. România din 16.02.2010. Colegiul penal reține că argumentele recurenților privind asprimea pedepsei sunt vădit neîntemeiate, or deși recurenții au invocat incidența temeiului de casare prevăzut de art.427 alin.(1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu au expus care prevederi concrete au fost eronat aplicate la individualizarea pedepsei. Prin urmare, Colegiul penal constată că, concluzia instanței de apel corespunde circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind motivată și aplicată în limitele legii, motiv din care se impune soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat de către avocatul Conoval Igor în numele inculpatului Macovei Vasile, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, 9 DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Conoval Igor în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2019, în cauza penală în privința lui Macovei Vasile xxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 05 martie 2021. Președinte Timofti Vladimir Judecători Boico Victor Toma Nadejda 10