1ra-461/21 — art. 287 alin. 1, 152 alin. 1 CP

1ra-461/21 — art. 287 alin. 1, 152 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-461/21

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Boico Victor,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Țurcanu Svetlana,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

09 septembrie 2020, în cauza penală în privința lui

Macovei Iurii XXXXX, născut la

XXXXX.

Termenul de examinare:

prima instanță: 29.05.2020 – 19.06.2020

instanța de apel: 04.07.2020 – 09.09.2020

instanța de recurs: 19.11.2020 – 17.03.2021

A C O N S T A T A T :

19 iunie 2020, examinând cauza pe baza probelor administrate la faza de

urmărire penală, în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală,

Macovei Iurii a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, fiind-ui stabilită pedeapsa sub formă

de închisoare pe un termen de 1 an, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

Macovei Iurii a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal, fiind-ui stabilită pedeapsa sub formă

de închisoare pe un termen de 1 an, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor

aplicate, s-a stabilit lui Macovei Iurii, pedeapsa definitivă sub formă de

închisoare pe un termen de 1 an 6 luni, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

În baza art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea executării

pedepsei cu închisoare pe o perioadă de probațiune de 2 ani.

1

A fost admisă cererea înaintată de procuror, dispunându-se încasarea

de la Macovei Iurii în contul statului suma de 320 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare suportate pentru efectuarea Raportului de expertiză judiciară

nr.202002D0156 din 12 martie 2020.

Macovei Iurii, la 13 decembrie 2019, aproximativ la orele 20:50,

aflându-se la oprirea de lângă stația peco “Vento” din s. Bulboaca r. Anenii Noi,

fiind un loc public, din intenții huliganice, demonstrând o obrăznicie deosebită

și o lipsă totală de respect față de societate, încâlcind grosolan ordinea publică

i-a aplicat lui Ghereg Radu mai multe lovituri peste diferite părți ale corpului,

cauzându-i conform raportului de expertiză judiciară nr. 202002D0156 din

12.03.2020 fractura bilaterală a mandibulei angular pe stânga cu deplasare;

fractura coronară dintelui 4:1; plagă contuză infraorbital pe stânga;

traumatism cranio-cerebral închis manifestat prin comoție cerebrală, care se

califică ca vătămare medie.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Macovei Iurii a comis infracțiunea

prevăzută de art. 287 alin.(1) Cod penal, individualizată prin: acțiuni

intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, care prin conținutul lor se

exprimă printr-o obrăznicie deosebită, precum și infracțiunea prevăzută de

art. 152 alin. (1) Cod penal: vătămarea intenționată medie a sănătății, care nu

este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151,

dar care a fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății.

raionului Anenii Noi, Zatic Dorel a declarat apel prin care a solicitat casarea

parțială a sentinței, rejudecare cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care a-i stabili lui Macovei Iurii în baza art. 152 alin. (1) Cod penal o pedeapsă

sub formă de 1 an și 6 luni închisoare cu executare în penitenciar semiînchis,

în baza art. 287 alin. (1) Cod penal a-i stabili o pedeapsa sub formă de 1 an

închisoare cu executare în penitenciar semiînchis. În conformitate cu

prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial, a-i stabili definitiv

lui Macovei Iurii o pedeapsă sub formă de 2 ani închisoare cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

3.1. În motivarea apelului, procurorul a menționat că:

- prima instanță, a aplicat o pedeapsă prea blândă și neproporțională cu

pericolul social al acțiunilor criminale comise, astfel diminuând acel factor de

abținere de la comiterea unor asemenea infracțiuni de către alte persoane sau

chiar de către inculpatul, Macovei Iurii, care anterior a mai comis o

infracțiune, de aceea în continuare există riscul săvârșirii de noi infracțiuni

aflându-se la libertate;

- inculpatul anterior fiind condamnat pentru o infracțiune intenționată

care se califică ca fiind una mai puțin gravă, a comis intenționat încă 2

2

infracțiuni mai puțin grave. În asemenea circumstanțe se ajunge la concluzia

că corectarea lui Macovei Iurii poate avea loc numai prin privarea temporară

de libertate.

09 septembrie 2020, apelul procurorului a fost respins ca nefondat cu

menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că, prima

instanță a îndeplinit strict cerințele dispozițiilor art. 3641 alin. (1) Cod de

procedură penală, opțiunea primei instanțe privind judecarea cauzei potrivit

procedurii enunțate, n-a fost viciată, în cadrul urmăririi penale n-au fost

încălcate normele imperative din Codul de procedură penală, fapt ce

condiționează concluzia că instanța de apel nu este în drept a reține o altă

situație de fapt decât cea reținută în rechizitoriu și de către prima instanță.

Instanța de apel, examinând probatoriul administrat la caz, a considerat

dovedită indubitabil vina inculpatului Macovei Iurii de încălcare grosolană a

ordinii publice, acțiuni care prin conținutul lor se exprimă printr-o obrăznicie

deosebită, precum de vătămarea intenționată medie a sănătății, care nu este

periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151, dar

care a fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății, acțiunile acestuia just

au fost calificate în temeiul art. 287 alin. (1), art. 152 alin. (1) Cod penal, iar

personalitatea acestuia susceptibilă supusă răspunderii penale.

Instanța de apel a fost solidară cu concluziile primei instanța care a

specificat că în privința inculpatului poate fi atins scopul legii penale, aplicând

prevederile art. 90 Cod penal, învederând personalitatea ultimului și anume

căința sinceră a acestuia, recunoașterea vinovăției, caracteristica pozitivă la

locul de trai, anterior a fost condamnat, însă antecedentul penal este stins,

astfel, instanța de judecată a considerat că, în privința inculpatului Macovei

Iurii este echitabilă aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a

executării pe o perioadă de probațiune de 2 ani.

Instanța de apel a statuat că pedeapsa stabilită de către prima instanță

cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, este echitabilă, întrucât este

capabilă de a contribui la realizarea scopurilor ale pedepsei penale, cum ar fi

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat, precum și de alte

persoane. Practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră

generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de

neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului

urmărit.

Astfel, instanța de apel a respins solicitarea acuzatorului de stat privind

aplicarea față de inculpatul Macovei Iurii a unei pedepse cu executare reală,

or, instanța de judecată la individualizarea pedepsei, pe lângă faptul că a ținut

3

cont de gravitatea infracțiunilor comise, care fac parte din categoria

infracțiunilor mai puțin grave, a fost luat în considerație și personalitatea

acestuia, prin urmare instanța apreciind că soluția adoptată de prima instanța

este una legală și justificată.

Procuratura de circumscripție Chișinău, Țurcanu Svetlana, declară recurs

ordinar, prin care invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea deciziei contestate în partea ce ține de

individualizarea pedepsei, cu remiterea cauzei la rejudecare.

5.1. În motivarea solicitării înaintate, argumentele procurorului se

rezumă la următoarele:

- decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția în

partea individualizării pedepsei, or această soluție este vădit neîntemeiată,

inculpatului fiindu-i aplicate pedepse individualizate contrar prevederilor

legale;

- instanța de apel a omis faptul că, infracțiunile comise de către inculpat,

se califică ca fiind mai puțin grave, iar caracterul faptei prejudiciabile, denotă

că în privința acestuia deja nu mai pot fi folosite alte măsuri de constrângere

mai blânde, ca închisoarea;

- inculpatul Macovei Iurii nu este la prima abatere, în mod repetat este

atras la răspundere penală pentru săvârșirea de fapte criminale, circumstanță

de care nu a ținut cont instanța de apel, ceea ce se deduce că el este o

persoană predispusă spre săvârșirea infracțiunilor;

- instanța de apel nu a indicat circumstanțele care ar constata cu

certitudine că corectarea inculpatului Macovei Iurii este posibilă fără izolarea

lui de societate, limitându-se doar la enumerarea circumstanțelor de fapt

constatate, fără a aprecia la modul cuvenit pericolul social al infracțiunilor

comise.

în raport cu materialele cauzei și argumentele prezentate, Colegiul penal

concluzionează asupra inadmisibilității acestuia, din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de

consiliu în baza materialelor din dosar.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, un complet

format din 3 judecători, prin decizie motivată, va decide în unanimitate asupra

inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că recursul este

vădit neîntemeiat.

4

Art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală stipulează că instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427,

fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnaților. Iar, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că

hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi de drept

procesual sau formal și de drept material sau substanțial. Astfel, instanța de

recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și/sau material.

Art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în limitele invocate de

procuror, prevede eroarea de drept când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

Art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, la fel invocat de

procuror, prevede eroarea de drept când s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Având în vedere argumentele recursului, Colegiul penal relevă că sub

aspectul acestor temeiuri de casare, procurorul consideră că instanța de apel

eronat a menținut modul de executare a pedepsei cu închisoare, stabilită

inculpatului de către prima instanță, care în opinia recurentului este prea

blândă relativ faptei comise și circumstanțelor cauzei.

Analizând decizia contestată în raport cu argumentele recursului și

temeiurile de drept invocate, Colegiul penal atestă că instanța de apel a

constatat și a apreciat corect circumstanțele de fapt și de drept la stabilirea

pedepsei inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală și cu prescripțiile de drept material, ținând cont de

prevederile art. 61, 75-78, 90 Cod penal și art. 3641 Cod de procedură penală.

Conform art. 7 alin. (1) Cod penal, la aplicarea legii penale se ține cont

de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea

penală.

Potrivit art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și,

respectiv, are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnatului, cât și a altor persoane.

Dispozițiile art. 75 alin. (1) Cod penal stipulează că persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod și în strictă

conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod. La stabilirea

5

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Deși acuzatorul de stat invocă dezacordul cu soluția instanțelor de fond

în partea individualizării pedepsei cu închisoare stabilit inculpatului precum

și cu modul de executare a acesteia, Colegiul penal consideră că instanța de

apel la menținerea soluției primei instanțe, corect a interpretat și aplicat

prevederile art. 7, 61, 75, 84, 90 Cod penal și art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, astfel stabilind corect noile limite ale pedepsei pentru

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 287 alin. (1) și art. 152 alin. (1) Cod

penal.

Astfel, prima instanță ținând cont de circumstanțele cazului, și anume că

inculpatul Macovei Iurii a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise,

judecarea cauzei fiind efectuată pe baza probelor administrate la faza de

urmărire penală, prin cumularea parțială, corect a aplicat pedeapsa definitivă

sub formă de închisoare pe un termen de, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

Cu referire la alegațiile recurentului privind aplicarea eronată de către

prima instanță a prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpatului,

Colegiul penal notează că pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, se încadrează

în condițiile art. 90 alin. (1) Cod penal.

Argumentele părții acuzării că inculpatul anterior a fost condamnat și

astfel urmează ai fi stabilită executarea reală a pedepsie cu închisoare, nu sunt

relevante la caz, întrucât pentru acțiunile anterioare inculpatul deja a suportat

pedeapsa, și astfel nu se pot reflecta și în respectiva cauză în sensul înăspririi

pedepsei, or, antecedentele penale sunt stinse.

Potrivit art. 111 alin. (3) Cod penal, stingerea antecedentelor penale

anulează toate incapacitățile și decăderile din drepturi legate de

antecedentele penale.

Respectiv, condamnările anterioare nu mai pot fi considerate drept

circumstanțe care a justifica privarea inculpatului de libertate.

Totodată este necesar de remarcat că art. 90 Cod penal nu reprezintă o

categorie aparte de pedeapsă ci o măsură ce se referă la modul de executare a

pedepsei, la baza căreia se află iraționalitatea executării reale a pedepsei cu

închisoare, în același timp evidențiind că în perioada de probațiune asupra

inculpatului planează pedeapsa închisorii, comportamentul și acțiunile

acestuia fiind supravegheate de organul care exercită supravegherea asupra

comportamentului celor condamnați cu suspendarea executării pedepsei.

6

Prin urmare, Colegiul penal atestă că argumentele expuse de către

partea acuzării în recursul ordinar, sunt declarative și vădit neîntemeiate.

Față de considerentele menționate, Colegiul penal atestă că instanța de

apel a motivat suficient soluția sa, ținând cont de circumstanțele concrete ale

cauzei, și anume: gravitatea infracțiunii săvârșite, faptul că inculpatul s-a căit

sincer de cele comise, se caracterizează pozitiv, aceste circumstanțe analizate

în cumul, corect au permis primei instanțe de a concluziona raționalitatea

dispunerii suspendării executării pedepsei cu închisoare, soluție menținută și

de către instanța de apel.

Astfel, nu pot fi reținute argumentele din recurs precum că instanța de

apel în mod eronat a raportat circumstanțele prezentei cauze la normele

penale și procesual-penale, deoarece instanța de judecată este în măsură să

înfăptuiască acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a

săvârșit o infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării

operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de

Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Mai mult, analizând în cumul argumentele invocate de către recurent în

susținerea recursului declarat, Colegiul penal atestă că acestea în esență sunt

identice celor din cererea de apel, asupra cărora instanța de apel s-a expus,

complet, argumentat și motivat legal.

În acest sens, Colegiul penal face trimitere la pct. 37 a hotărârii CtEDO

din 16.02.2010 în cauza Albert vs. România, în care s-a statuat că, art. 6 §1 din

CEDO, deși obligă instanțele să-și motiveze deciziile, nu poate fi interpretat ca

impunere de a da un răspuns detaliat pentru fiecare argument (cauza Van de

Hurk vs Olanda, din 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de

proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță inferioară, fie printr-un alt mod, să examineze

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă sau a circumstanțelor cauzei,

acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în

care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în mod concret la

împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite

părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs

poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă

instanță.

Prin urmare, instanța de recurs ordinar constatând temeinicia motivării

soluției instanței de apel, o însușește integral întrucât această instanță a oferit

răspunsuri complete și argumentate tuturor motivelor invocate în apelul

procurorului, care sunt identice celor din cererea de recurs.

7

Ținând cont de cele constatate supra, Colegiul penal conchide că erorile

invocate în recurs nu și-au găsit confirmarea, iar hotărârea atacată este legală

și întemeiată, astfel că recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Țurcanu Svetlana, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 09 septembrie 2020, în cauza

penală în privința lui Macovei Iurii XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 15 aprilie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Boico Victor

8