1ra-571/2021 — art.206 al.2 lit.a, c, CP

1ra-571/2021 — art.206 al.2 lit.a, c, CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-571/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul Bou

Angela în numele inculpaților, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 27 februarie 2015, în cauza penală în privința lui,

Farîmă Ivan xxxxxx, născut la xxxxxx, originar în r-

nul. xxxxxxxxx și domiciliat în xxxxxxxxx

Harcomița Mandalina xxxxxx, născută la xxxxxx,

originară și domiciliată în xxxxxx

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 12.03.2013 - 10.04.2014;

Instanța de apel: 12.05.2014-27.02.2015;

Instanța de recurs: 11.12.2020 –03.03.2021.

A C O N S T A T A T

Harcomiţa Mandalina, învinuiți de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 206

alin. (2) lit. a) și c) Cod penal, au fost achitați pe motiv că nu s-a constatat

existența faptei infracțiunii.

Harcomița Mandalina se învinuiesc de faptul, că în luna iunie 2012, data și ora

exactă nefiind stabilită, în satul xxxxxx, raionul xxxxxx, urmând scopul

exploatării prin muncă, servicii forțate și practicării cerșetoriei de către un copil,

acţionând împreună și prin înțelegere prealabilă, prin înșelăciune, au răpit-o

minora xxxxxxxxx născută la xxxxxxx, pe care cu un automobil de model

neidentificat au transportat-o în orașul Hînceşti, la domiciliul acestora, unde au

adăpostit-o.

În continuare, acţionând împreună și prin înțelegere prealabilă, cu

amenințarea aplicării violenței și aplicarea violenţei fizice și psihice, manifestată

prin maltratarea cu mâinile și alte obiecte inclusiv și cuțit, înfrângându-i

rezistenţa fizică și folosindu-se de starea de neputință de a opune rezistenţă,

profitând de vulnerabilitatea minorei xxxxxxxxx, au privat-o de libertate în

domiciliul lor din oraşul xxxxx, str. xxxxxxx, unde contrar voinţei acesteia, au

impus-o să îndeplinească diferite lucrări la domiciliu cum ar fi grija de copii

1

acestora, spălarea rufelor, după care au impus minora xxxxxxxxx să cerșească

prin orașul Hâncești în interesele sale, adică să ceară cu stăruință de la persoane

străine bani și alte bunuri materiale după care o deposedau de toate bunurile

acumulate. În așa mod, victima xxxxxxxxx, aflându-se în orașul Hâncești în

condițiile menționate, care determinau situaţia sa de vulnerabilitate a fost

supusă exploatării prin muncă, servicii forțate și practicarea cerșetoriei până în

luna decembrie 2012, după care a reușit să fugă.

Astfel, acțiunile inculpaților Farîmă Ivan si̦ Harcomiță Mandalina au fost

încadrate în baza art.206 al.2 lit. a) și c) Cod penal, „trafic de copii, adică,

„transportarea şi adăpostirea unui copil, ̂n scopul exploatării prin muncă, servicii

forţate şi practicării cerşetoriei, însoţite de aplicarea violenţei fizice şi psihice, de

profitare de abuz de autoritate sau de situaţia de vulnerabilitate a copilului".

Procuratura Hîncești, Ureche Lilia, care a solicitat casarea totală a sentinţei

Judecătoriei Hâncești din 10 aprilie 2014, pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță prin care Fărîmă Ivan și Harcomită

Mandalina să fie recunoscuți culpabili în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 206 alin.(2) litera a) și c) Cod penal, stabilindu-le o de pedeapsă de 8 ani de

închisoare, cu executarea pedepsei într-un penitenciar de tip închis pentru

Fărîmă Ivan, iar Harcomiță Mandalina - penitenciar pentru femei, de tip închis.

În motivarea cerințelor sale, apelanta a invocat că:

- instanța de judecată, la aprecierea probelor administrate în cadrul

ședinței de judecată nu a ținut cont de gravitatea fenomenului traficului de copii

conștientizând că traficul de ființe umane, în diversele lui forme, prezintă

infracțiuni periculoase, care duc în mod esențial la încălcarea drepturilor

libertăților persoanei, în scopul asigurării aplicării corecte și unitare a legislație

privind traficul de copii, avînd în vedere pericolul social sporit al acestor

infracțiuni și pornind de la necesitatea protejării drepturilor şi intereselor

ocrotite de lege ale persoanelor;

- instanța de judecată nu a ținut cont de abuzul de poziţie de vulnerabilitate

a victimei, în sensul utilizării de către inculpați:

- a vârstei părții vătămate ce influența asupra consimțământului persoanei

ei, cu atât mai mult că, știind cu certitudine că dânsa e minoră nu au cerut

permisiunea unui adult sau cel puţin nu au informat părintele sau un organ

abilitat;

- a stării speciale în care se alia minora: familie numeroasă, mama biologică

decedată, iar tatăl la acel moment concubina cu o altă femeie de origine romă;

- declaraţiile părţii vătămate date inițial în ședința de judecată, și ca ulterior,

având teama față de inculpați, să fie necesară acordarea ajutorului medical

ultimei;

- martorii apărării audiaţi în judecată, au confirmat indirect teama părții

vătămate pentru a evada sau a anunța organele de resort. Însăși inculpata

Harcomița Mandalina nu a negat faptul că partea vătămată o "ajuta la realizarea

mărfurilor" în piață întru motivarea prezenţei victimei cu cerșitul pe străzile

orașului.

2

- instanța n-a dat apreciere cuvenită declaraţiilor martorilor care în

unanimitate au declarat că în vara anului 2012, partea vătămată a crescut în

familia surorii inculpatului;

- referitor la noțiunea de „adăpostire", instanţa de judecată considerat că

partea vătămată, la vârsta sa minoră, la presiunile psihologice și aplicării

violenţei asupra dânsei, impunerii să cerșească, avea posibilitatea să evadeze,

să anunțe organele de drept sau terțe persoane despre starea sa.

- instanța de judecată, nu a apreciat legal şi temeinic, mijloacele de probă

raportul de expertiză medico-legală nr. 661 din 11.12.2012, prin care s-a apreciat

și consemnat vătămările corporale depistate la partea vătămată, și anume:

excoriația buzei gurii de sus, echimoze dintre omoplați care puteau fi provocate

de acțiunea unor obiecte dur contondente, cu durata vremii în jur de 5-6 zile.

Cicatricile mâinii drepte sunt urme de plăgi care puteau fi provocate de acţiunea

unor obiecte dur contondente. În şedinţele de judecată stabilindu-se că i-au fost

provocate de către inculpaţi.

- instanţa de judecată, greșit a apreciat concluziile specialisț ilor din

raportul de evaluare psihologică preliminară a părții vătămate din 28.01.2013

cererea de apel efectuat de psihologul Clivadă Alexandru, potrivit concluziei

căruia: „experiența traumatică dobîndită de xxxxxxxxx implică atacuri de violență

fizică si̦ psihologică, amenințare cu moartea și exploatare prin muncă în cadrul

gospodăriei, ceea ce a condiționat un șir de tulburări ale sferei emoționale, relaționale și

cognitive."

2015, a fost admis apelul declarat de către procurorul în Procuratura Hîncești,

Ureche Lilia, casată sentința primei instanțe, și pronunțată o nouă hotărîre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Farîmă Ivan și

Harcomița Mandalina au fost recunoscuți vinovați de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 206 al. 2 lit. a) și c) Cod penal, fiindu-le stabilită pedeapsa

penală după cum urmează:

- lui Farîmă Ivan în baza art. 206 al. 2 lit. a) și c) CP - 8 ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

- lui Harcomița Mandalina în baza art. 206 al. 2 lit. a) și c) CP – 8 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar pentru femei, de tip închis.

4.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, prima instanță nu a

pătruns în esența tuturor probelor administrate, or probele prezentate în

susținerea vinovăției inculpaților coroborează între ele și în ansamblu indică la

comiterea infracțiunii de trafic de copii de către aceștia.

În acest sens, faptul exploatării prin muncă a minorului a fost confirmat

prin însăși declarațiile părții vătămate care a explicat că, „O impuneau să

îngrijească de copiii lor, să le facă de mâncare, mergea și cerea de mâncare, le făcea

curat”. Însăși inculpata Harcomița Mandalina nu a negat faptul că partea

vătămată o "ajuta la realizarea mărfurilor" în piață întru motivarea prezenței victimei

cu cerșitul pe străzile orașului”.

Martorul Olari Olesea fiind audiată a confirmat că, partea vătămată era

dezbrăcată, murdară, fuma și plângea. L-a întrebarea ce face acolo, ultima i-a

3

povestit că, au furat-o țiganii, o țineau închisă, nu o hrăneau, o băteau și o

puneau să stea cu copii.

Specialistul la direcția de asistență socială Șestacov Angela a confirmat,

că fiind audiată partea vătămată a declarat că, locuia în familia unor romi unde

a fost exploatată prin muncă, avea grijă de copii.

În acest context, instanța de apel a considerat că partea vătămată, la vârsta

sa minoră, la presiunile psihologice și aplicării violenței asupra dânsei,

impunerii să cerșească, nu avea posibilitatea să evadeze, să anunțe organele de

drept sau terțe persoane despre starea sa, deoarece avea frică de inculpați să nu

fie aplicată violența asupra ei, fapt confirmat prin însăși declarațiilor acesteia „

Odată a ieșit, dorind să fugă, însă ei au ajuns-o și au întors-o acasă. Cînd inculpații

discutau despre faptul ca să plece în Ucraina și au întrebat-o și pe ea dacă dorește să

meargă. A răspuns afirmativ deoarece îi era frică să spună că nu vrea, iar a doua zi a

plecat de la ei”.

Suplimentar, instanța de apel a menționat că faptul torturii minorei a fost

confirmat prin raportul de expertiză medico-legală nr.xxx din xxxxxx, prin care

s-a apreciat și consemnat vătămările corporale depistate la partea vătămată, și

anume: „excoriația buzei gurii de sus, echimoze dintre omoplați care puteau fi

provocate de acțiunea unor obiecte dur contondente, cu durata vremii în jur de 5-6

zile. Cicatricile mâinii drepte sunt urme de plăgi care puteau fi provocate de acțiunea

unor obiecte dur contondente. In ședințele de judecată stabilindu-se că i-au fost

provocate de către inculpați”.

Mai mult ca atît, concluziile specialiștilor din raportul de evaluare

psihologică preliminară a părții vătămate din 28.01.2013 efectuat de psihologul

Clivadă Alexandru, potrivit concluziei căruia: ”experiența traumatică dobândită de

xxxxxxxx implică atacuri de violență fizică și psihologică, amenințare cu moartea și

exploatare prin muncă în cadrul gospodăriei, ceea ce a condiționat u-n șir de tulburări

ale sferei emoționale, relaționale și cognitive."

Totodată, instanța de apel a mai remarcat că, circumstanțele și probele

enunțate, explică faptul schimbării declarațiilor părții vătămate în ședința

instanței de apel, precum că benevol s-a aflat la inculpați, care nu au maltratat-

o și nu au impus-o să cerșească, aceste declarații fiind apreciate critic, or, este

evident, că partea vătămată, aflându-se într-o stare de vulnerabilitate, fiind

influențată de inculpați să-și schimbe declarațiile.

La fel, instanța de apel a reținut că, din declarațiile părții vătămate se

constată, că până în vara anului 2012 pe inculpații Harcomița Mandalina și

Fărîma Ivan nu i-a cunoscut, ulterior a fost impusă, de aceștia să spună la toți

că este nepoata, sau sora inculpatei Harcomița Mandalina.

În aceste condiții, instanța de apel a notat că, declarațiile părții vătămate

la urmărirea penală sunt veridice, coroborate cu alte probe, date în prezența

pedagogului, psihologului, iar temei de a nu le crede instanța de apel nu a

identificat.

Continuând ideea expusă, instanța de apel a conchis, că prin acțiunile

sale intenționate inculpații Farîmă Ivan și Harcomița Mandalina au săvârșit

infracțiunea, prevăzută în baza art. 206 alin. (2) lit. a) și c) Cod penal, trafic de

4

copii, adică, „transportarea și adăpostirea unui copil, în scopul exploatării prin

muncă, servicii forțate și practicării cerșetoriei, însoțite de aplicarea violenței fizice și

psihice, de profitare de abuz de autoritate sau de situația de vulnerabilitate a copilului"

și care a fost dovedită prin declarațiile părții vătămare, declarațiile martorilor,

materialelor examinate în ședința instanței de apel.

Pe această linie de considerente, instanța de apel a admis apelul

acuzatorului de stat, încadrând acțiunile inculpaților în baza art.206 alin.(2) lit.

a) și c) Cod penal, Cod Penal.

Cu referire la chestiunea numirii pedepsei inculpaților Farîmă Ivan și

Harcomița Mandalina pentru comiterea infracțiunilor încriminate, instanța de

apel a acordat deplină eficiență prevederilor articolelor 7, 61, 75, 78 al.1 Cod

penal.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de apel a ținut cont

de scopul pedepsei penale, de gravitatea infracțiunii săvârșite, că infracțiunea

comisă de inculpații Farîmă Ivan și Harcomița Mandalina, face parte din categoria

celor deosebit grave, de persoana celor vinovați care nu sunt angajați în câmpul

muncii, nu se află la evidența medicului narcolog, psihiatric, de consecințele

infracțiunii, de comportamentul inculpaților care nu au recunoscut vina și se

caracterizează satisfăcător, ambii au comis anterior infracțiuni, antecedentele penale

fiind stinse.

Astfel, ținând cont de prevederile art.7,61,75 Cod penal, instanța de apel a

considerat că corectarea și reeducarea inculpaților este posibilă cu stabilirea

unei pedepsei penale sub formă de închisoare, în limitele prevăzute de lege

pentru infracțiunea comisă, considerând-o una echitabilă, care ar duce la

corectarea inculpaților și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, în raport cu

cele săvârșite.

Instanța de apel a reținut, că pedeapsă stabilită inculpaților Farîmă Ivan

și Harcomița Mandalina va răspunde atât principiului proporționalității, cât și

scopului prevăzut în art.61 alin.(2) Cod penal, restabilirea echității sociale,

corectarea condamnaților, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât

din partea condamnaților, cît și a altor persoane.

La acest capitol, istanța de apel a remarcat că pedeapsa este echitabilă când

ea impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui proporționale cu

gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității

sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți,

perturbate prin infracțiune.

atacată cu recurs ordinar la data de 26 noiembrie 2020 de către avocatul Bou

Angela în numele inculpaților, care invocând incidența pct. 6, 12 a dispozițiilor

alin. (1), art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 27 februarie 2015.

În motivarea cerințelor sale, recurenta a invocat că:

- instanța de apel, condamnându-i pe Fărîmă Ivan și Harcomița Mandalina

nu și-a motivat soluția, nu a dat apreciere probelor examinate în cadrul

cercetării judecătorești, nu a eliminat contradicțiile existente.

5

- declarațiile părții vătămate, care pe întreg procesul de judecată au fost

schimbate, instanța de apel le-a dat o apreciere eronată, punîndu-le la baza

condamnării acestora.

- declarațiile părții vătămate minore xxxxxxxxx date în cadrul urmăririi

penale cu privire la constatarea faptei prejudiciabile, ulterior în ședințele de

judecată au fost contradictorii, iar unele inventate de către aceasta, respectiv

decizia instanței de apel este bazată doar pe presupuneri.

- principala și substanțiala dovadă care poate fi pusă la baza hotărârii de

condamnare în acest caz sunt declarațiile părții vătămate. Restul probelor au

fost dovezi indirecte, care nu au putut duce nemijlocit la condamnarea

inculpaților.

- soluția de condamnare a fost întemeiată în exclusivitate pe declarațiile

părții vătămate xxxxxxxxx care, pe parcursul procesului penal, nu au fost certe

și consecutive, trezind astfel și dubii rezonabile asupra obiectivității lor.

- declarațiile părții vătămate minore xxxxxxxxx din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor nu dovedește nici existența

faptei infracționale de trafic de copii și nici vinovăția cet.Fărîmă Ivan și

Harcomița Mandalina de comiterea infracțiunii imputate, și anume nu

dovedește faptul transportării și adăpostirii unui copil, în scopul exploatării

prin muncă, servicii forțate și practicării cerșetoriei în luna iunie 2012.

- mama vitregă a părții vătămate, Feraru Tatiana, a menționat că xxxxxxxxx

se ducea deseori în ospeție la Ivan Fărîmă și Harcomița Mandalina, îi plăcea să

stea la ei. A mai declarat, că partea vătămată obișnuia să dispară de acasă, stând

la diferite familii. La fel, cînd xxxxxxxxx dispărea nu se adresa la poliție,

deoarece cunoștea obișnuița acesteai și în timp de 1- 2 săptămâni revenea. în

toamna anului 2012 xxxxxxxxx i-a spus că se va afla la familia lui Ivan Fărîmă.

Periodic mai venea acasă, după care pleca din nou la ei.

In așa mod, n-au fost administrate probe care ar demonstra direct sau

indirect că inculpații au contribuit la transportarea și adăpostirea unui copil în

scopul exploatării prin muncă, servicii forțate și practicarea cerșetoriei.

- procurorul, stabilind că partea vătămată face declarații contradictorii,

invocând faptul că a fost influențată de persoane la depunerea declarațiilor, n-a

dispus verificarea conform prevederilor art.274 Cod procedură penală, a acestor

declarații.

- probele administrate în cadrul dosarului, cum sunt declarațiile martorilor

audiați, confirmă doar faptul, că presupusa parte vătămată a crescut în familia

surorii inculpatului, Fărîmă Nina, plecarea sa de acasă era ca o normă,

atașamentul ei față de inculpați fiind condiționat în cea mai mare măsură de

condițiile precare în familia sa biologică în raport cu condițiile de trai oferite în

familia inculpaților. Astfel, se observă concluzia privind existența unei voințe

liber exprimate de partea vătămată privind rămînerea sau plecarea acesteia de

la domiciliul inculpaților.

- instanța de apel, în decizia sa, prin care i-a recunoscut culpabili pe

cet.Fărîma Ivan și Harcomița Mandalina, și-a intemeiat hotărîrea de

condamnare inclusiv, pe declarațiile martorilor Baciu Nicolae, Țugulea Ana,

6

Feraru Tatiana și Filipciuc Larisa, care n-au fost audiați în instanța de apel, dar

au fost verificate declarațiile acestora prin citire.

- instanța de apel nu a respectat prevederile art. 414 alin. (6) Cod de

procedura penală, care prevede că, instanța de apel nu este în drept să-și

întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost

verificate în ședința judiciară a instanței de apel și nu au fost consemnate în

procesul-verbal.

a prezentat referință pe marginea recursului declarat, pledând pentru

netemeinicia recursului ca inadmisibil, considerând corecte constatările

instanței de apel în parte stabilirii pedepsei.

în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal constată că acesta este

inadmisibil, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în

drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul

declarat este declarat peste termen.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, termenul de atac cu

recurs a deciziei instanței de apel este de 30 de zile de la data pronunțării

deciziei.

Sub acest aspect se atestă că, potrivit materialelor dosarului, dispozitivul

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 februarie 2015, a fost

pronunțat la 27 februarie 2015 în prezența inculpaților Fărîmă Ivan și Harcomița

Mandalina și a apărătorului acestora Burduja Victoria, fapt confirmat prin

procesul-verbal al ședinței de judecată din instanța de apel (f.d. 63, vol. II), fiind

menționat că pronunțarea integrală a deciziei va avea loc la data de 24 martie

2015.

Tot din procesul-verbal al ședinței de judecată în instanța de apel din 24

martie 2015 (f.d. 63, vol. II) se constată că, la data stabilită, în prezența

procurorului, a fost pronunțată decizia motivată.

Tot din materialele dosarului se constată că copia deciziei motivate, a fost

expediată inculpaților Fărîmă Ivan și Harcomița Mandalina și a apărătorului

acestora Burduja Victoria, fapt confirmat prin scrisoare de expediere a deciziei

motivate (f.d.80, vol. II), ordine în care, se prezumă că inculpații au cunoscut

despre soluția pe caz, or aceștia au participat la toate ședințele de judecată în

cadrul examinării cauzei în Curtea de Apel.

În continuare, Colegiul penal menționează că, avocatul Bou Angela în

numele inculpaților a declarat recurs ordinar împotriva deciziei adoptate la caz,

la data de 27 noiembrie 2020, fapt confirmat prin ștampila cu numărul de

înregistrare a Curții Supreme de Justiție.

7

Așadar, Colegiul penal specifică faptul că pentru inculpații Fărîmă Ivan și

Harcomița Mandalina termenul de atac prevăzut de art. 422 Cod de procedură

penală, se calculează începând cu data de 25 martie 2015, adică a doua zi după

pronunțarea deciziei motivate, ținând cont de dispozițiile art. 231 alin. (3), (5)

Cod de procedură penală și expiră la 27 aprilie 2015.

Prin urmare, recursul avocatului Bou Angela în numele inculpaților

declarat la 27 noiembrie 2020 nu se încadrează in termenul limită prevăzut de

art. 422 Cod de procedură penală, fiind depus peste 4 ani.

La acest capitol este de menționat că art. 422 Cod de procedură penală,

nu prevede repunerea în termen a recursului ordinar, nici o altă procedură

legală de a calcula termenul de recurs decât de la data pronunțării deciziei

motivate.

Totodată, Colegiul penal menționează, că art. 230 alin. (2) Cod de

procedură penală prescrie expres că în cazul în care pentru exercitarea unui drept

procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune

pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. Prin

urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. Acest termen nu

poate fi prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El este absolut și are un

caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a

exercita calea de atac.

Mai mult, Colegiul penal notează că, o astfel de soluție este compatibilă cu

respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea

apelului/recursului ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării

termenului de atac, a hotărârii judecătorești emise în instanța de fond și ar leza,

în acest mod, principiul securității raporturilor juridice.

În hotărârea CtEDO pronunțată în cauza Ponomariov vs Ucraina (03

aprilie 2008) Curtea Europeană a notat că, deși în speță nu era vorba despre

desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii

unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe noi descoperite, ci de

redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi

ordinare de atac, totuși, reînoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare,

reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul securității raporturilor

juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

De asemenea, Colegiul penal reține și jurisprudența CtEDO în hotărârea

pronunțată în cauza Bodiu vs. Republica Moldova din 18 iunie 2019 (cererea nr.

7516/10), în care Curtea a statuat că admiterea cererii de recurs după o perioadă

de timp considerabilă și în absența oricărei explicații plauzibile cu privire la

motivul pentru care partea s-a aflat în imposibilitate de a se adresa mai devreme,

s-a soldat cu ignorarea unui întreg proces judiciar, și în consecință s-a constatat

încălcarea principiului securității raporturilor juridice și a dreptului la un proces

echitabil garantat de art. 6§1 CEDO.

8

Prin urmare, în conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură

penală, instanța de recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul

în care se constată că acesta este declarat peste termen.

Astfel, odată ce recursul ordinar al avocatului Bou Angela în numele

inculpaților Fărîmă Ivan și Harcomița Mandalina este declarat peste termen,

urmează a fi dispusă inadmisibilitatea acestuia.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Bou Angela

în numele inculpaților, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 27 februarie 2015, în cauza penală privindu-i pe Farîmă Ivan

xxxxx, Harcomița Mandalina xxxxxx ca fiind declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 02 aprilie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

9