1ra-2142/21 — art. 192/1 alin. 2 lit. a CP

1ra-2142/21 — art. 192/1 alin. 2 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2142/21

1-17017671-01-1ra-23112021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Diaconu Iurie, Țurcan Anatolie, Plămădeală Ghenadie,

Miron Aliona,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul,

Calendari Dumitru, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel

Cahul din 16 septembrie 2021, în cauza penală în privința lui

Negru Andrii xxxxx, născut la xxxxx,

originar din xxxxx și domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare:

Prima instanță: 05.09.2017 – 21.09.2018;

Instanța de apel: 15.11.2018 – 27.05.2019;

Instanța de recurs: 26.07.2019 – 07.07.2020;

Instanța de apel: 18.08.2020 – 16.09.2021;

Instanța de recurs: 23.11.2021 – 18.04.2022.

A C O N S T A T A T :

21 septembrie 2018, Negru Andrii a fost achitat de sub învinuirea în baza

art. 1921 alin. (2) lit. a) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii.

Acțiunea civilă depusă de Purcel Andrei, a fost lăsată fără examinare.

Prin aceeași sentință, a fost achitată și Vrajitori Evghenia, de sub

învinuirea în baza art. 1921 alin. (2) lit. a) Cod penal, însă în privința acesteia

hotărârea nu se contestă cu recurs ordinar.

de 31 mai 2015, aproximativ ora 21:00, aflându-se împreună cu

Vrajitori Evghenia pe lângă iazul amplasat în extravilanul s. Salcia,

r-nul Taraclia, urmărind scopul răpirii mijlocului de transport, fără scop de

însușire, ilegal, prin pătrunderea liberă în automobilul de model „Mercedes E

220” cu n/î xxxxx, care se află în posesia și folosința lui Purcel Andrei, parcată

pe lângă acest iaz și nu era încuiată, iar cheia de contact se afla în acest

1

automobil, unde Negru Andrii a urcat la volanul automobilului, iar Vrajitori

Evghenia s-a urcat în spate ca pasager, după ce au răpit acest automobil și s-au

îndreptat în direcția s. Salcia, r-nul Taraclia.

Acțiunile lui Negru Andrii au fost încadrate de către organul de urmărire

penală în baza art. 1921 alin. (2) lit. a) Cod penal, răpirea mijlocului de

transport fără scop de însușire săvârșită de două sau mai multe persoane.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Negru Andrii să fie recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 1921 alin. (2) lit. a) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe un termen de probațiune de 2 ani, și

admiterea în principiu a acțiunii civile depuse de partea vătămată

Purcel Andrei.

În motivarea apelului a indicat, că latura subiectivă a infracțiunii

prevăzute de art. 1921 alin. (2) lit. a) Cod penal, la caz a fost demonstrată, și

anume intenția lui Negru Andrii de a răpi mijlocul de transport, întrucât

acesta înțelegea că automobilul nu-i aparține, precum și faptul că partea

vătămată Purcel Andrei anterior nu i-a permis inculpatului să conducă

automobilul său.

Prin urmare, partea acuzării a menționat că inculpatul nu deține permis

de conducere pentru mijloc de transport de categoria „B”, iar anterior acesta

nu a condus automobilul de model „Mercedes E 220” cu n/î xxxxx.

De asemenea, a susținut că latura subiectivă a infracțiunii incriminate,

se probează și prin situația de conflict care a avut loc între Negru Andrii și

partea vătămată Purcel Andrei, reieșind din faptul că Negru Andrii, nu a

ascultat de Vrajitori Evghenia și nu a lăsat automobilul lângă casa acesteia,

însă samavolnic, împreună cu martorul Cojan Mihail, s-au îndreptat mai

departe în s. Salcia, r-nul Taraclia, unde a tamponat o căruță în care se afla

Purcel Andrei, la care acesta i-a aplicat lovituri lui Negru Andrii, din motiv că

ultimul a luat și a condus automobilul fără permisiunea sa.

Astfel, a precizat că Negru Andrii nu este membru de familie sau rudă cu

partea vătămată Purcel Andrei, precum și nici Vrajitori Evghenia nu este rudă

cu partea vătămată.

27 mai 2019, a fost respins ca nefondat apelul declarat de procuror, cu

menținerea sentinței primei instanțe.

4.1. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a indicat că

prima instanță just a concluzionat că în acțiunile inculpatului Negru Andrii

lipsește intenția de a răpi mijlocul de transport, deoarece după cum rezultă

din declarațiile lui Vrajitori Evghenia, ultima l-a rugat pe Negru Andrii să o

ducă până la fermă, asigurându-l că nu vor fi careva probleme întrucât

Purcel Andrei îi este ginere.

Sub acest aspect, instanța de apel a apreciat ca fiind irelevante

argumentele expuse în cererea de apel, potrivit cărora a fost demonstrată

2

latura subiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 1921 alin. (2) lit. a) Cod penal,

și anume intenția directă în acțiunile inculpatului Negru Andrii de răpire a

mijlocului de transport, întrucât acesta înțelegea că automobilul nu-i aparține,

iar partea vătămată Purcel Andrei anterior nu i-a permis să conducă

automobilul.

temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) și 16) Cod de procedură penală, solicitând

casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de

apel.

În motivarea recursului, procurorul a invocat, că latura subiectivă a

infracțiunii incriminate inculpatului a fost demonstrată, or, din declarațiile lui

Negru Andrii rezultă faptul că acesta înțelegea că automobilul nu îi aparține,

iar partea vătămată Purcel Andrei anterior nu i-a permis să conducă acest

automobil. Astfel că modalitatea în care inculpatul a folosit automobilul, nu

atestă că partea vătămată i-a permis.

07 iulie 2020, a fost admis recursul ordinar declarat de procuror, casată total

decizia instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei, de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

6.1. În motivarea soluției pronunțate, instanța de recurs a constatat că

judecând apelul, instanța de apel, nu a verificat legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală, nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Prin urmare, instanța de recurs a indicat că concluziile cu privire la

dispunerea rejudecării cauzei au fost determinate de prezența erorilor grave

de fapt, care nu pot fi înlăturate în procedura judecării recursului ordinar,

prima instanță a lăsat fără examinare și nici cum nu s-a expus asupra cererii

inculpatei din 25 octombrie 2017, privind solicitarea examinării cauzei în

procedură simplificată în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură

penală, în baza probelor administrate administrate în faza de urmărire penală,

precum și asupra cererii de împăcare cu partea vătămată Purcel Andrei

(f.d.112-114), deși potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din

25 octombrie 2017, prima instanță a pus în discuție ambele cereri enunțate, a

ascultat poziția părților, însă protocolar a admis doar anexarea la materialele

dosarului cererile respective, dispunând pronunțarea soluției cu privire la

procedura de examinare a cauzei în ordinea art. 3641 Cod de procedură

penală, după întreprinderea măsurilor de asigurare a prezenței inculpatului

Negru Andrii, în instanța de judecată.

Astfel, instanța de recurs a stabilit că prima instanță a examinat cauza

fără a se expune asupra cererii inculpatului privind judecarea cauzei în baza

probelor administrate în faza de urmărire penală în ordinea prevăzută de

art. 3641 Cod de procedură penală, precum nu s-a expus și asupra admiterii

sau respingerii cererii de împăcare.

De asemenea, instanța de recurs a conchis că decizia instanței de apel

prezintă deficiențe în partea motivării concluziilor formulate, or, constatând

3

existența dubiilor cu privire la săvârșirea infracțiunii de către Negru Andrii,

instanța de apel nu a statuat prin ce acestea sunt manifestate și de ce aceste

dubii nu pot fi înlăturate. Afirmând că, legislația procesual penală determină

condamnarea persoanei doar fiind bazată pe probe veridice și verosimile

pentru a exclude o condamnare arbitrară, nu a cercetat și nu a dat o analiză

separată acestor probe, limitându-se la enumerarea lor, lipsind în final

concluziile de admitere sau respingere a acestora. Motivarea deciziei conține

constatări expuse la general, care nu au fost urmate de concluzii, deduse dintr-

o amplă analiză a circumstanțelor cauzei.

Instanța de recurs a constatat, că instanța de apel apreciind ca fiind

irelevante argumentele expuse în cererea de apel, potrivit cărora a fost

demonstrată latura subiectivă, și anume intenția directă a inculpatului

Negru Andrii de a răpi mijlocul de transport, întrucât acesta înțelegea că

automobilul nu îi aparține, instanța de apel le-a contrapus în calitate de probă

contrară cu constatările că Vrajitori Evghenia e soacra părții vătămate și este

în relații bune cu ultimul, iar toți ce-i aflați de pe malul iazului erau împreună

la odihnă. Astfel, instanța de apel nu a stabilit care este acea probă contrară,

care combate argumentele învinuirii.

Mai mult, a constatat că instanța de apel nu a argumentat concluziile

potrivit cărora lipsa pretențiilor, generează achitarea persoanei de sub

învinuirea de săvârșirea faptei incriminate.

Totodată, instanța de recurs a precizat că instanța de apel, deși a

invocat faptul că, organul de urmărire penală nu a utilizat toate procedeele

probatorii în vederea stabilirii adevărului obiectiv și elucidării tuturor

contradicțiilor, aceasta nu a specificat care sunt aceste contradicții, și de ce în

fapta constatată, acestea exclud confirmarea vinovăției, generând achitarea

persoanei.

Reieșind din cele menționate, instanța de recurs a conchis că instanța

de apel nu a soluționat sub toate aspectele complet și obiectiv fondul cauzei și

nu a verificat corectitudinea examinării cauzei de prima instanță, conform

materialelor din dosar.

din 16 septembrie 2021, a fost admis apelul declarat de procuror, casată total

sentința primei instanțe, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

Negru Andrii a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 1921 alin. (2) lit. a) Cod penal, cu liberarea de pedeapsă în

temeiul expirării termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

A fost admisă în principiu acțiunea civilă depusă de Purcel Andrei,

urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța

civilă.

Prin aceeași decizie, procesul penal intentat în privința lui

Vrajitori Evghenia în baza art. 1921 alin. (2) lit. a) Cod penal, a fost încetat din

motivul împăcării părților, conform art. 109 Cod penal, însă în privința

acesteia hotărârea nu se contestă cu recurs ordinar.

7.1. În argumentarea soluției pronunțate instanța de apel a indicat, că

4

prima instanță eronat a ajuns la concluzia privind achitarea lui Negru Andrii

de sub învinuirea în baza art. 1921 alin. (2) lit. a) Cod penal.

Astfel, instanța de apel a constatat, că Negru Andrii, la data de 31 mai

2015, aproximativ ora 21:00, aflându-se împreună cu Vrajitori Evghenia pe

lângă iazul amplasat în extravilanul s. Salcia, r-nul Taraclia, urmărind scopul

răpirii mijlocului de transport, fără scop de însușire, ilegal prin pătrunderea

liberă în automobilul de model „E 220” cu n/î xxxxx, care se află în posesia și

folosința lui Purcel Andrei, parcat pe lângă acest iaz și nu era încuiată, iar

cheia de contact se afla în acest automobil, Negru Andrii a urcat la volanul

automobilului, iar Vrajitori Evghenia s-a urcat în spate ca pasager, după ce a

răpit acest automobil și s-a îndreptat în direcția s. Salcia, r-nul Taraclia.

În acest context, instanța de apel a conchis că acțiunile lui Negru Andrii

urmează a fi încadrate în baza art. 1921 alin. (2) lit. a) Cod penal, răpirea

mijlocului de transport, fără scop de însușire, săvârșită de două sau mai multe

persoane.

Prin urmare, instanța de apel a indicat că potrivit declarațiilor

martorilor Cojan Mihail, Ciolac Ecaterina, Vrajitori Anna, Purcel Natalia (f.d.20,

22-24, 176, 185, vol.I), declarațiile părții vătămate Purcel Andrei (f.d.27, 60-

61, 186, vol.I; f.d.236, vol.II,), declarațiile lui Vrajitori Evghenia (f.d.21, 184,

vol.I; f.d.237, vol.II), și declarațiile lui Negru Andrii (f.d.37-38, 43, vol.I), date

atât la urmărirea penală, precum și în cadrul examinării cauzei, rezultă că

mașina care se află în posesia și folosința lui Purcel Andrei, era parcată lângă

iaz și nu era încuiată, iar cheia de contact se afla în acest autoturism, după cum

cânta muzica, iar Vrajitori Evghenia fiind chemată la muncă, fără a cere

permisiunea lui Purcel Andrei, care a declarat că nimeni nu și-a cerut voie să

i-a mașina de lângă iaz, l-a rugat pe Negru Andrii să urce la volan și să o ducă

la muncă, și acesta văzând că Vrajitori Evghenia l-a telefonat pe Purcel Andrei

să-și ceară permisiunea ca să i-a mașina, însă nu a reușit deoarece telefonul

era în mașină, totuși cunoscând că nu au obținut permisiunea de a lua mașina,

Negru Andrii a urcat la volanul automobilului, iar Vrajitori Evghenia a urcat în

spate ca pasager.

Instanța de apel a precizat că aceste circumstanțe demonstrează răpirea

automobilului, pe care l-au luat fără acordul persoanei în a cărei posesie și

folosință se afla, fapt care nu este negat de către inculpat, fiind confirmat de

martori și partea vătămată că s-au îndreptat cu automobilul în direcția

s. Salcia, r-nul Taraclia.

De asemenea, instanța de apel a menționat și declarațiile părții vătămate

Purcel Andrei, potrivit cărora acesta a comunicat că este în relații bune cu

Vrajitori Evghenia și o consideră ca soacră, însă nu sunt rude, iar anterior

aceste persoane nu s-au folosit de mașina sa. Automobilul l-a luat în chirie și

au fost la nuntă cu el, după care la pădure.

În acest sens, instanța de apel a indicat că acțiunea de răpire trebuie să

aibă un caracter ilegal. Ilegalitatea acțiunii de răpire presupune că

făptuitorului îi lipsește orice drept asupra mijlocului de transport pe care îl

răpește, acesta încălcând prevederile legale care reglementează dreptul de

5

posesie asupra mijloacelor de transport. Ilegalitatea acțiunii de răpire rezultă

din aspectul juridic al obiectului material al infracțiunii prevăzute de

art. 1921 alin. (2) lit. a) Cod penal, mijlocul de transport este străin

făptuitorului, iar răpirea are un caracter ilegal, dacă mijlocul de transport nu

aparține făptuitorului, sau eventual, membrilor familiei acestuia, nu i-a fost

încredințat acestuia în legătură cu munca prestată, nu-i revine ca unui titular

al proprietății comune, situație care se atestă la caz, întrucât mijlocul de

transport de model „E 220” cu n/î xxxxx, era străin făptuitorilor și nu i-a fost

încredințată această mașină lui Vrajitori Evghenia pentru a fi luată și

împreună cu șoferul să se deplaseze unde dorește.

Așadar, instanța de apel a precizat că Vrajitori Evghenia, a recunoscut că

nu a obținut permisiunea lui Purcel Andrei de a folosi mașina, și a declarat că

l-a sunat pe Purcel Andrei, însă nu i-a reușit să comunice cu ultimul, deoarece

acesta a plecat fără telefon. Însă, Negru Andrii fiind rugat de

Vrajitori Evghenia să o ducă cu mașina la muncă, înainte de a urca la volan,

trebuia să se asigure că este permisiunea lui Purcel Andrei de a-i lua mașina,

întrucât cunoștea că automobilul îi aparține lui Purcel Andrei, și nu lui

Vrajitori Evghenia, totuși a luat mașina și a plecat spre sat, folosindu-se de

automobil precum ar fi fost al lui, chiar dacă cunoștea că nu i-a fost dată

permisiunea de a se folosi de această mașină.

Reieșind din cele menționate, instanța de apel a concluzionat, că prima

instanță nu a ținut cont de toate aceste circumstanțe, din care motiv eronat a

dispus achitarea inculpatului din motiv că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii.

Astfel, consideră instanța de apel că prima instanță greșit a conchis

asupra necesității achitării inculpatului, întrucât s-a demonstrat că fapta a

avut loc și a fost săvârșită de Negru Andrii. Deși acesta a avut acces liber la

automobilul care era parcat lângă iaz, cu cheia în contact, inculpatul înțelegea

că automobilul nu-i aparține, iar partea vătămată Purcel Andrei anterior nu i-a

permis să conducă automobilul în cauză, or, fără acordul lui Purcel Andrei,

inculpatul nu urma să se folosească de acest automobil.

Prin urmare, instanța de apel a reiterat că prima instanță eronat și-a

formulat concluziile cu privire la achitarea inculpatului Negru Andrii de sub

învinuirea înaintată, deoarece aceasta contravine materialelor cauzei, fapt ce

atestă temeinicia argumentelor din apel.

Reținând prevederile art. 100 alin. (1) Cod de procedură penală,

instanța de apel a menționat că la caz, în urma cercetării probatoriului

administrat la materialele cauzei, s-a demonstrat faptul că Negru Andrii, a

săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 1921 alin. (2) lit. a) Cod penal.

De asemenea, reținând și prevederile art. 332, 389 Cod de procedură

penală, instanța de apel a precizat că în privința lui Negru Andrii, a intervenit

termenul de prescripție de tragere la răspundere penală, din care motiv acesta

urmează să fie liberat de pedeapsă penală.

Cu referire la pedeapsa stabilită inculpatului Negru Andrii, instanța de

apel a stabilit că infracțiunea săvârșită de Negru Andrii, face parte din

6

categoria infracțiunilor mai puțin grave pentru care legea penală prevede în

calitate de pedeapsă închisoarea de până la 5 ani, și ținând cont de faptul că

infracțiunea prevăzută de art. 1921 alin. (2) lit. a) Cod penal, a fost săvârșită la

data de 31 mai 2015, iar din momentul comiterii până la examinarea cauzei în

instanța de apel au trecut mai mult de 5 ani, rezultă că inculpatul Negru Andrii

urmează să fie liberat de pedeapsa penală, în temeiul expirării termenului de

prescripție de tragere la răspundere penală.

Totodată, reținând prevederile pct. 10 al anexei la Dispoziția nr. 1 din

18 martie 2020 a Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova,

instanța de apel a menționat că în perioada 17 martie 2020 – 15 mai 2020,

termenul de prescripție a fost suspendat, astfel că la 30 iulie 2020, a intervenit

termenul de prescripție a răspunderii penale, iar la data pronunțării deciziei –

16 septembrie 2021, acesta deja era expirat.

Referitor la acțiunea civilă depusă de partea vătămată Purcel Andrei,

instanța de apel a menționat că ultimul invocă suportarea cheltuielilor pentru

repararea automobilului deteriorat de Negru Andrii (f.d.31, vol.I), însă acesta

nu a anexat careva documente care să probeze cuantumul prejudiciului

material cauzat prin acțiunile ilegale ale lui Negru Andrii, din care motiv

instanța a conchis că la caz, urmează a fi aplicate prevederile art. 387 alin. (3)

Cod de procedură penală, cu admiterea acțiunii civile în principiu, urmând ca

asupra cuantumului despăgubirilor să hotărască instanța civilă.

temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicitând casarea

parțială a acesteia, în partea liberării de pedeapsă a inculpatului Negru Andrii

din motivul expirării termenului de prescripție de tragere la răspundere

penală, cu dispunerea rejudecării cauzei în această, în aceeași instanță de apel,

în alt complet de judecată.

În argumentarea recursului partea acuzării invocă că instanța de apel

greșit a ajuns la concluzia liberării de pedeapsă penală a inculpatului

Negru Andrii din motiv că a intervenit termenul de prescripție de tragere la

răspundere penală.

Astfel, invocând prevederile art. 60 alin. (2) Cod penal, acuzarea susține

că din materialele cauzei, rezultă că fapta a fost săvârșită la 31 mai 2021 și

prin urmare se constată că termenul de prescripție pentru infracțiunea

săvârșită de inculpatul Negru Andrii, prevăzută de art. 1921 alin. (2) lit. a)

Cod penal, a început să curgă din momentul săvârșirii infracțiunii, până la data

pronunțării deciziei instanței de apel – 16 septembrie 2021.

De asemenea, precizează că prin încheierea Judecătoriei Taraclia din

11 decembrie 2017, Negru Andrii a fost anunțat în căutare, până la data de

20 iulie 2018, când acesta s-a prezentat la instanța de apel, și anume un

termen de 7 luni 9 zile, precum și prin încheierea din 25 martie 2019, a fost

anunțat în căutare până la data pronunțării deciziei instanței de apel – 27 mai

2019, și anume pe un termen de 2 luni 2 zile.

Corespunzător, menționează că prin încheierea din 30 decembrie 2020,

Negru Andrii la fel a fost anunțat în căutare, până la 30 septembrie 2021, adică

pentru un termen de 9 luni.

7

Totodată, susține că în perioada 17 martie 2020 – 15 mai 2020,

termenul de prescripție a fost suspendat în temeiul pct. 10 din anexa la

Dispoziția nr. 1 din 18 martie 2020 a Comisiei pentru situații Excepționale, și

anume pentru perioada de 2 luni.

Astfel, conchide partea acuzării că instanța de apel nu a luat în

considerație și nu s-a expus în decizie, asupra perioadei în care inculpatul

Negru Andrii s-a aflat în căutare, în contextul în care curgerea termenului de

prescripție a fost suspendat în total pentru o perioadă de 1 an 8 luni 11 zile, or,

prescripția se suspendă dacă persoana care a săvârșit infracțiunea, se sustrage

de la prezentarea în instanța de judecată.

Prin urmare, relevă că termenul de tragere la răspundere penală a

inculpatului Negru Andrii pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 1921

alin. (2) lit. a) Cod penal, nu era expirat la data pronunțării deciziei instanței

de apel – 16 septembrie 2021, inculpatul fiind pasibil răspunderii penale.

referință la recursul declarat de partea acuzării, pledând pentru

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis din

considerentele ce succed.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea

atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

După cum rezultă din conținutul cererii de recurs declarată în speță,

aceasta se bazează pe temeiul pentru recurs prevăzut la art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și apel atunci când 6) hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței.

Analizând textul deciziei contestate prin prisma argumentelor invocate

în recurs și temeiului de casare nominalizat, Colegiul penal lărgit constată că

partea acuzării critică decizia instanței de apel din considerentul motivării

deficitare a soluției pronunțate, evidențiind erori asupra concluziei instanței

privind liberarea de pedeapsă în temeiul expirării termenului de prescripție

de tragere la răspundere penală a inculpatului Negru Andrii.

Colegiul penal lărgit reține că potrivit art. 414 Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

8

atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel,

fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se

pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt:

dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost

comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost

apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu

art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiuni de drept se referă următoarele: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept

procesual penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată

să conțină răspuns la toate motivele invocate.

În corespundere cu art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, hotărârea

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.

Potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au

dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele

adoptării soluției date.

Colegiul penal lărgit constată, că în speță instanța de apel nu a ținut cont

de prevederile legale expuse supra și practica judiciară constantă.

Așadar, verificând materialele cauzei penale prin prisma argumentelor

formulate de recurent, Colegiul penal lărgit reține, că prin sentința primei

instanțe, Negru Andrii a fost achitat de sub învinuirea înaintată în baza

art. 1921 alin. (2) lit. a) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii.

Judecând apelul procurorului, cauza fiind la o nouă rejudecare, instanța

de apel a ajuns la concluzia că Negru Andrii urmează a fi recunoscut vinovat

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 1921 alin. (2) lit. a) Cod penal, cu

liberarea de pedeapsă, în temeiul expirării termenului de prescripție de

tragere la răspundere penală.

Cu referire la aceste aspecte, instanța de recurs menționează că deși

instanța de apel, în argumentarea soluției pronunțate a reținut prevederile

pct. 10) din anexa Dispoziției nr. 1 din 18 martie 2020 a Comisiei pentru

Situații Excepționale, și a stabilit că în perioada 17 martie – 15 mai 2020,

termenul de prescripție a fost suspendat, astfel precizând că în privința

inculpatului Negru Andrii, termenul de prescripție a expirat la 30 iulie 2020,

totuși Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel nu a ținut cont de

perioada în care inculpatul Negru Andrii, a fost anunțat în căutare.

Potrivit art. 60 alin. (2) și (5) Cod penal, prescripția curge din ziua

săvârșirii infracțiunii și până la data rămânerii definitive a hotărârii instanței

de judecată. Curgerea prescripției se suspendă dacă persoana care a săvârșit

infracțiunea se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată. În aceste

cazuri, curgerea prescripției se reia din momentul reținerii persoanei sau din

9

momentul autodenunțării.

Astfel, din materialele cauzei rezultă că prin încheierea Judecătoriei

Taraclia din 11 decembrie 2017, Negru Andrii a fost anunțat în căutare

(f.d.128, vol.I), în privința acestuia fiind pornit dosar de căutare (f.d.159, vol.I),

iar la 23 iulie 2018 acesta a fost reținut (f.d.197, vol.I). De asemenea, prin

încheierea Curții de Apel Cahul din 25 martie 2019 (f.d.53-56, vol.II),

inculpatul repetat a fost anunțat în căutare, iar ulterior, prin încheierea

Curții de Apel Cahul din 04 noiembrie 2020 (f.d.153-155, vol.II), Negru Andrii

la fel a fost anunțat în căutare, în privința acestuia fiind deschis și dosar de

căutare (f.d.176, vol.II).

În acest context, Colegiul penal lărgit notează că omisiunea instanței de

apel de a face o analiză amplă tuturor circumstanțelor cauzei cu privire la

termenul de prescripție de tragere la răspundere penală a inculpatului

Negru Andrii, este cu certitudine o lacună care nu poate fi corectată de către

instanța de recurs la această etapă a procedurilor, urmând a fi înlăturată de

instanța de apel, prin rejudecarea cauzei.

Conform prevederilor legislației procesuale și practicii judiciare,

hotărârile pronunțate de instanțele de fond trebuie să fie motivate atât în fapt,

cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a

permite instanței superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate

cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar

și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali, vagi, reprezintă

motiv de casare. Nemotivarea ca o omisiune esențială apare astfel ca un viciu

de procedură.

De asemenea, Colegiul penal lărgit consideră necesar să menționeze că

potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, care

reflectă un principiu legat de buna administrare a justiției, hotărârile

judecătorești trebuie să indice în mod suficient motivele pe care se întemeiază

soluția. În cazul în care o instanță nu este obligată să furnizeze un răspuns

detaliat fiecărui argument invocat (Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos din 19

aprilie 1994, pct. 61), din hotărâre trebuie să rezulte cu claritate că problemele

invocate în speță au fost abordate (Boldea împotriva României din 15 februarie

2007, pct. 30).

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că, în prezenta

speță și-a găsit confirmare temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, ceea ce duce la casarea parțială a deciziei

instanței de apel, cu dispunerea remiterii cauzei la rejudecare în privința

inculpatului Negru Andrii, deoarece această eroare nu poate fi corectată de

instanța de recurs.

Totodată, reieșind din faptul că în speța dedusă judecății, anterior prin

decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 07 iulie 2020, a

fost casată total decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 27 mai

2019, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată, iar ca urmare, fiind adoptată decizia Colegiului judiciar al

Curții de Apel Cahul din 16 septembrie 2021, care la fel este casată parțial,

10

instanța de recurs constată că pentru soluționarea rapidă, obiectivă și

imparțială a cauzei penale, urmează a fi dispusă rejudecarea cauzei, în

privința lui Negru Andrii, de către Curtea de Apel Comrat, deoarece judecătorii

care activează în cadrul Curții de Apel Cahul, nu mai pot participa la

examinarea cauzei nominalizate, întrucât și-au expus deja opinia în prezenta

cauză penală.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia, să-și argumenteze clar concluziile în decizia

adoptată, să aprecieze toate circumstanțele cauzei, să emită o soluție clară și

motivată, să țină cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară

în acest domeniu, precum și de practica relevantă a CtEDO, și să pronunțe o

hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de

procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, casează parțial decizia Colegiului

judiciar al Curții de Apel Cahul din 16 septembrie 2021, în cauza penală în

privința lui Negru Andrii xxxxx, și dispune rejudecarea cauzei în privința

inculpatului Negru Andrii, de către Curtea de Apel Comrat.

În rest, decizia contestată se menține.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată în partea în care a fost

dispusă rejudecarea, în rest este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 10 mai 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Diaconu Iurie

Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

Miron Aliona

11