1ra-670/22 — art. 42 alin. 5; 233 alin. 1; 155; 233 alin. 1 CP

1ra-670/22 — art. 42 alin. 5; 233 alin. 1; 155; 233 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-670/22

1-18101172-01-1ra-06052022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

31 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Diaconu Iurie, Catan Liliana, Guzun Ion, Boico Victor,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către procurorii în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Plîngău Alexandru și Tăut Dorina, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 10 februarie 2022, în cauza penală în

privința lui

Scutelnic Alexei xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în xxxxx,

și

Scutelnic Andrei xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare:

Prima instanță: 02.04.2018 – 03.12.2019;

Instanța de apel: 20.01.2020 – 10.02.2022;

Instanța de recurs: 06.05.2022 – 31.10.2022.

A C O N S T A T A T:

03 decembrie 2019:

- Scutelnic Alexei, a fost achitat de învinuirea înaintată în baza art. 233

alin. (1), 155 Cod penal, din motiv că faptele nu au fost săvârșite de inculpat;

- Scutelnic Andrei, a fost achitat de învinuirea înaintată în baza art. 42

alin. (5), 233 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de

inculpat.

10 februarie 2017, în intervalul de timp cuprins între orele 11:00 – 13:00, în

mod intenționat, primind informația de la Scutelnic Andrei xxxxx că în

sectorul dat de pădure sunt mistreți, împreună și prin înțelegere prealabilă cu

încă o persoană necunoscută, nestabilită de către organul de urmărire penală,

contrar prevederilor art. 20), 30), 33), 36) lit. b) din Regulamentul

gospodăriei cinegetice aprobat prin Legea nr. 439-XIII din 27 aprilie 1995, cu

1

privire la regnul animal, cu modificările în vigoare, și pct. 1) subpct. 1), pct. 4)

subpct. 3) din Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 963 din 08 august

2016, cu privire la efectuarea vânătorii în sezonul de vânătoare 2016 – 2017,

având asupra sa armele de vânătoare cu țeava lisă de model TOZ, calibrul

16/70 mm, cu nr. 188030 și IJ-12, calibrul 12/70 mm, cu nr. B88190, fiind

într-o sanie, trasă de un cal, pe câmpul agricol din apropierea cantonului Nr. 1,

parcela nr. 12Q2 din s. Cuizăuca, r-nul Rezina, au depistat, urmărit și dobândit

prin împușcare, în prezența minorei Țurcan Mihaela xxxxx, a.n. xxxxx,

locuitoare a xxxxx, un mistreț, pe care ulterior l-au urcat în sanie, plecând de

la fața locului, transportând mistrețul vânat până la automobilul lui Scutelnic

Andrei, de marca Nissan, model Tirano cu n/î xxxxx, de culoare roșie, care era

parcat în extravilan, la hotarele dintre satele Slobozia-Horodiște, r-nul Rezina

și s. Pohrebeni, r-nul Orhei. În continuare, în urma înțelegerii prealabile,

Scutelnic Andrei cu autovehiculul personal de marca Nissan, model Tirano, cu

n/î xxxxx, de culoare roșie, a transportat mistrețul în s. Pohrebeni, r-nul

Rezina, astfel tăinuind obiectul infracțiunii.

Acțiunile lui Scutelnic Alexei au fost încadrate de către organul de

urmărire penală în baza art. 233 alin. (1) Cod penal, vânatul ilegal, adică

vânatul fără autorizația corespunzătoare, în perioada interzisă și în locurile

interzise, care a cauzat daune ce depășesc 200 unități convenționale.

Tot el, se învinuiește de faptul că la 10 februarie 2017, în intervalul de

timp cuprins între orele 11:00 – 13:00, fiind pe câmpul agricol din apropierea

cantonului Nr. 1, parcela nr. 12Q2 din s. Cuizăuca, r-nul Rezina, din motiv că

minora Țurcan Mihaela xxxxx, a.n. xxxxx, i-a făcut observație că vânatul în

locul și perioada dată de timp este interzis, a îndreptat arma de vânătoare cu

țeavă lisă, de model TOZ, calibrul 16/70 mm, cu nr. 188030 în direcția minorei

Țurcan Mihaela xxxxx, care era de una singură, amenințând-o cu aplicarea ei,

spunându-i că o împușcă dacă nu tace și nu pleacă de la fața locului, creând

minorei Țurcan Mihaela impresia că această amenințare poate fi realizată.

Astfel, acțiunile lui Scutelnic Alexei au fost încadrate de către organul de

urmărire penală în baza art. 155 Cod penal, amenințarea cu omor ori cu

vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății, adică amenințare cu

omor dacă a existat pericolul realizării acestei amenințări.

Scutelnic Andrei, se învinuiește în aceea că la 10 februarie 2017, în

intervalul de timp cuprins între orele 11:00 – 13:00, activând în calitate de

maistru al ocolului silvic Pohrebeni, r-nul Orhei, în mod intenționat,

cunoscând sectorul de pădure gestionat de ocolul silvic Pohrebeni,

r-nul Orhei, având informație că în sectorul dat sunt mistreți, a acordat sfaturi

și informația dată cet. Scutelnic Alexei xxxxx, care împreună cu încă o

persoană necunoscuă, nestabilită de către organul de urmărire penală, contrar

prevederilor art. 20), 30), 33), 36) lit. b) din Regulamentul gospodăriei

cinegetice aprobat prin Legea nr. 439 -XIII din 27 aprilie 1995, cu privire la

regnul animal, cu modificările în vigoare, și pct. 1) subpct. 1), pct. 4) subpct. 3)

din Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 963 din 08 august 2016, cu

privire la efectuarea vânătorii în sezonul de vânătoare 2016 – 2017, având

2

asupra lor armele de vânătoare cu țeava lisă de model TOZ, calibrul 16/70

mm, cu nr. 188030 și IJ-12, calibrul 12/70 mm, cu nr. B88190, fiind într-o

sanie, trasă de un cal, pe câmpul agricol din apropierea cantonului Nr. 1,

parcela nr. 12Q2 din s. Cuizăuca, r-nul Rezina, au depistat, urmărit și dobândit

prin împușcare, în prezența minorei Țurcan Mihaela xxxxx, a.n. xxxxx,

locuitoare a s. Cuizăuca, r-nul Rezina, un mistreț pe care ulterior l-au urcat în

sanie, plecând de la fața locului, transportând mistrețul vânat până la

automobilul lui Scutelnic Andrei, de marca Nissan, model Tirano cu n/î xxxxx,

de culoare roșie, care era parcat în extravilan, la hotarele dintre satele

Slobozia-Horodiște, r-nul Rezina și s. Pohrebeni, r-nul Orhei. În continuare, în

urma înțelegerii prealabile, Scutelnic Andrei cu autovehiculul personal de

marca Nissan, model Tirano, cu n/î xxxxx, de culoare roșie, a transportat

mistrețul în s. Pohrebeni, r-nul Rezina, astfel tăinuind obiectul infracțiunii.

Acțiunile lui Scutelnic Andrei, au fost încadrate de către organul de

urmărire penală în baza art. 42 alin. (5), 233 alin. (1)Cod penal, complicitate la

vânatul ilegal, adică acordarea de sfaturi, prestarea de informație, de mijloace,

tăinuirea urmelor și obiectelor vânatului fără autorizația corespunzătoare, în

perioada interzisă și în locurile interzise, care a cauzat daune ce depășesc

200 unități convenționale.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care:

- Scutelnic Alexei, să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 233 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea pedepsei sub formă de

amendă în mărime de 750 unități convenționale, echivalentul a 37 500 lei, și

de art. 155 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea pedepsei sub formă de amendă în

mărime de 700 unități convenționale, echivalentul a 35 000 lei, iar potrivit art.

84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al

pedepselor aplicate, să-i fie stabilită pedeapsa definitivă lui Scutelnic Alexei de

1 200 unități convenționale, echivalentul a 60 000 lei;

- Scutelnic Andrei, să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 42 alin. (5), 233 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea pedepsei

sub formă de amendă în mărime de 700 unități convenționale, echivalentul a

35 000 lei.

În motivarea apelului, partea acuzării a indicat că nu este de acord cu

soluția primei instanțe privind achitarea inculpaților Scutelnic Andrei și

Scutelnic Alexei de învinuirile înaintate, deoarece instanța nu a apreciat prin

coroborare toate probele administrate la urmărirea penală și cele

suplimentare prezentate în instanța de judecată.

Astfel, partea acuzării a menționat că Scutelnic Alexei a fost pus sub

învinuire, la 19 decembrie 2017, care i-a fost adusă la cunoștință la

26 decembrie 2017, din motiv că acesta nu se afla în țară, precum și

Scutelnic Andrei a fost pus sub învinuire la 19 decembrie 2017, care i-a fost

adusă la cunoștință la 20 decembrie 2017. Astfel, Scutelnic Andrei fiind

recunoscut în calitate de bănuit la 19 septembrie 2017, a fost pus sub

3

învinuire la 19 decembrie 2017, în termenul legal de 3 luni, și nu peste acest

termen, după cum a conchis prima instanță.

De asemenea, a precizat că la 26 decembrie 2017, urmărirea penală în

privința lui Scutelnic Alexei și Scutelnic Andrei, a fost finisată odată cu

prezentarea materialelor dosarului penal inculpaților și avocatului acestora,

nefiind expirat termenul de urmărire penală la 14 ianuarie 2018. La finisarea

urmăririi penale, avocatul Goncear Aurel, prin cerere a solicitat scoaterea de

sub urmărire penală a învinuiților, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de

către aceștia, iar la 12 ianuarie 2018, în termen de 15 zile, conform art. 295

Cod de procedură penală, procurorul a respins cererea avocatului

Goncear Aurel cu privire la scoaterea de sub urmărire penală, despre care fapt

au fost informate părțile, fiindu-le explicat termenul și modul de contestare.

Prin urmare, la 26 martie 2018, rechizitoriul a fost întocmit iar cauza remisă

în instanța de judecată, spre examinare.

La momentul audierii lui Scutelnic Andrei în calitate de martor, organul

de urmărire penală a IP Rezina nu dispunea de probe directe că infracțiunea a

fost săvârșită de către acesta, existând o bănuială rezonabilă că fapta ilicită a

fost comisă de frații săi Scutelnic Alexei și Scutelnic Serghei, din care motiv

consideră partea acuzării că prin audierea ca martor și ulterior punerea sub

învinuire a lui Scutelnic Andrei, nu s-a admis încălcarea prevederilor legale.

Prin urmare, partea acuzării a susținut că la 05 noiembrie 2019, în baza

declarațiilor părții vătămate Țurcan Mihaela, ale martorilor acuzării și

apărării, audiați în instanța de judecată, luând în considerație că la

14 octombrie 2018, a intrat în vigoare Legea nr. 157 din 26 iulie 2018 privind

modificarea Codului penal, și anume a prevederilor art. 233 Cod penal,

acuzatorul de stat Bernaz Ion, în temeiul art. 53, 326 alin. (1) Cod de

procedură penală, i-a înaintat o nouă învinuire lui Scutelnic Alexei, în baza

art. 233 alin. (1) Cod penal, vânatul ilegal, adică vânatul fără autorizația

corespunzătoare, în perioada interzisă și în locurile interzise, care a cauzat

daune ce depășesc 200 unități convenționale, și în baza art. 155 Cod penal,

amenințarea cu omor ori cu vătămarea gravă a integrității corporale sau a

sănătății, adică amenințarea cu omor dacă a existat pericolul realizării acestei

amenințări.

În acest context, partea acuzării a menționat că vina inculpaților

Scutelnic Alexei și Scutelnic Pavel, se confirmă prin următoarele probe

administrate la urmărirea penală și cercetate în cadrul instanței de judecată, și

anume: declarațiile părții vătămate minore Țurcan Mihaela; declarațiile

martorului Codrean Mihai; declarațiile martorului Lisnic Andrian; declarațiile

martorului Panța Dumitru; declarațiile martorilor Moldovan Alexei și Soltan

Anatolie; procesul-verbal de cercetare la fața locului din 10 februarie 2017;

procesul-verbal de cercetare la fața locului din 10 februarie 2017;

procesul-verbal de percheziție din 10 martie 2017; procesul-verbal de

examinare a obiectului din 14 martie 2017; descifrările convorbirilor

telefonice pentru perioada 09 februarie 2017 – 11 februarie 2017; raportul de

expertiză nr. 34/12/2-R-1456 din 20 octombrie 2017; raportul de expertiză

4

nr. 34/12/2-R-1724 din 12 decembrie 2017; corpurile delicte.

În concluzie, partea acuzării a precizat că prima instanță urma să

recunoască vinovați inculpații Scutelnic Alexei și Scutelnic Andrei de

săvârșirea infracțiunilor incriminate.

10 februarie 2022, a fost respins ca nefondat apelul procurorului și menținută

sentința primei instanțe fără modificări.

4.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a indicat că la

baza învinuirilor înaintate inculpaților, au fost reținute și cercetate

următoarele probe, și anume: declarațiile părții vătămate Țurcan Mihaela,

care în opinia instanței de apel, nu pot fi reținute, deoarece partea vătămată a

dat declarații neclare și nesigure, ce nu combat declarațiile inculpaților;

declarațiile martorului Codrean Mihail; declarațiile martorului Lisnic Andrian;

declarațiile martorului Panța Dumitru; declarațiile martorului Botnari Anatolii;

declarațiile martorului Scutelnic Pavel; declarațiile martorului Moldovan Alexei;

declarațiile martorului Sultan Anatolie, care au fost apreciate de către instanța

de apel ca nefiind utile, deoarece nici un martor nu a indicat că i-ar fi văzut

anume pe inculpați la locul săvârșirii faptelor prejudiciabile, mai mult,

declarațiile acestor martori, nu combat declarațiile inculpaților și nu

coroborează cu careva probe ce ar indica că anume inculpații Scutelnic Alexei

și Scutelnic Andrei, au săvârșit faptele incriminate; declarațiile martorului

Clapaniuc Nicolai; declarațiile martorului Herari Valerii, care în opinia

instanței de apel, sunt utile, veridice și coroborează între ele, dar și cu

declarații inculpaților, care în cumul combat probele invocate de partea

acuzării în susținerea învinuirii înaintată inculpaților Scutelnic Alexei și

Scutelnic Andrei.

De asemenea, instanța de apel a menționat că la baza învinuirii

inculpaților, partea acuzării a reținut și următoarele acte și documente

administrate în cadrul urmăririi penale, și anume: procesul-verbal de cercetare

la fața locului din 10 februarie 2017 (f.d.28, 30); procesul-verbal de cercetare la

fața locului din 10 februarie 2017 (f.d.29, 31); procesul-verbal de cercetare la

fața locului din 10 februarie 2017 (f.d.48-49); procesul-verbal de percheziție din

10 martie 2017 (f.d.63-64); procesul-verbal de percheziție din 10 martie 2017

(f.d.65-69); procesul-verbal de examinare a obiectului din 14 martie 2017

(f.d.73); procesul-verbal de examinare a obiectului din 14 martie 2017 (f.d.75-

78); descifrările convorbirilor telefonice pentru nr. 076754358 și nr. 079247000,

pentru perioada 09 februarie 2017-11 februarie 2017 (f.d.89-94); procesul-

verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 10 noiembrie 2017

(f.d.149-150); raportul de expertiză nr. 34/12/2-R-1456 din 20 octombrie 2017

(f.d.158-160); raportul de expertiză nr. 34/12/2-R-1724 din 12 decembrie 2017

(f.d.165-167); corpurile delicte (f.d.172-179), iar în acest a conchis că acestea

nu combat declarațiile inculpaților și nu indică asupra faptului că

Scutelnic Alexei și Scutelnic Andrei, au săvârșit faptele incriminate.

Astfel, instanța de apel a apreciat critic argumentele părții acuzării

referitor la faptul că din probele prezentate la materialele cauzei penale, se

constată vina inculpaților, precizând faptul că partea acuzării nu a prezentat

5

probe pertinente, concludente, utile și veridice care ar demonstra că inculpații

Scutelnic Alexei și Scutelnic Andrei au săvârșit faptele incriminate prin

rechizitoriu.

Totodată, instanța de apel a menționat că referitor la infracțiunea de

vânat ilegal, precum și de amenințare cu omor, doar partea vătămată

Țurcan Mihaela este unica persoană care potrivit circumstanțelor constatate

în ședința de judecată, i-a văzut îndeaproape pe cei despre care susține că au

vânat mistrețul și respectiv, au amenințat-o cu omor, iar în acest sens reținând

declarațiile părții vătămate.

Mai mult, instanța de apel a indicat că partea vătămată nu l-a văzut

niciodată pe Scutelnic Andrei, până la judecată, acesta nu era în sanie, nu era

persoana care a tras în mistreț. Or, inculpatul Scutelnic Andrei nu a

recunoscut vinovăția, comunicând că în ziua respectivă, nu a fost la locul

infracțiunii, însă doar la contonul tatălui său și al lui Caftanat Serghei.

Instanța de apel a stabilit că nici un martor dintre cei audiați, nu au

declarat că l-ar fi văzut în ziua respectivă pe inculpatul Scutelnic Andrei, la

locul săvârșirii infracțiunii incriminate, iar alte probe din care să rezulte

participația inculpatului Scutelnic Andrei la săvârșirea faptei de vânat ilegal,

nu au fost prezentate.

Așadar, instanța de apel a conchis că deși a fost incriminat inculpatului

Scutelnic Andrei prin rechizitoriu, procurorul nu a probat acordarea de către

acesta a suportului la dobândirea și transportarea presupusului mistreț vânat

ilegal, lui Scutelnic Alexei și persoanei neidentificate.

Prin urmare, instanța de apel a reiterat faptul că deși în cadrul

cercetărilor la fața locului s-a făcut referire la pete care ar semăna sângelui și

la urme de automobil care ar semăna cu urme ale anvelopelor automobilului

ce aparține incupatului Scutelnic Andrei, nu au fost efectuate careva expertize

biologice sau traseologice pentru a stabili apartenența sângelui sau

coincidența urmelor de anvelope.

Mașina de model „Nissan Terano”, cu n/î xxxxx a fost examinată și nu s-

au depistat careva urme ale infracțiunii, iar faptul că au fost găsite tuburi de

cartușe, nu rezultă că acestea sunt tuburile rezultate în urma împușcării

presupusului mistreț din 10 februarie 2019. Or, acuzațiile precum că

Scutelnic Andrei, cu automobilul de model „Nissan Terano”, cu n/î xxxxx, ar fi

transportat mistrețul în s. Pohrebeni, tăinuind obiectul infracțiunii, nu au fost

probate.

Referitor la recunoașterea persoanei după fotografie, instanța de apel a

menționat că în cadrul urmăririi penale au fost efectuate trei recunoașteri a

persoanei după fotografie, cu participarea părții vătămate Țurcan Mihaela,

(f.d.48-49, f.d.50-51 și f.d.149-150), și reținând prevederile art. 116 alin. (1),

(3), (5) și (6) Cod de procedură penală, instanța de apel a conchis că în speță,

nu s-a constatat faptul că prezența inculpatului Scutelnic Andrei, nu putea fi

asigurată de către organul de urmărire penală pentru a fi efectuată

prezentarea spre recunoaștere a persoanei.

În ceea ce privește învinuirea înaintată inculpatului Scutelnic Alexei,

instanța de apel a indicat că partea vătămată Țurcan Mihaela a precizat asupra

6

faptului că acesta avea pe nas o alunică și a declarat că l-a recunoscut pe

Alexei întrucât avea o alunică pe față, la nas precum și după culoarea roșcată a

părului. Or, în ședințele de judecată s-a stabilit că inculpatul Scutelnic Alexei

nu are aluniță pe față și nici pe nas, prezentând instanței de judecată în

ședință și buletinul de identitate din care chipul său este reprezentat fără

alunică. Mai mult, martorul Scutelnic Pavel a confirmat că are șase copii, dar

nici unul nu are alunică pe nas.

De asemenea, instanța de apel a reiterat faptul că în cadrul urmăririi

penale au fost efectuate trei recunoașteri a persoanei după fotografie, cu

participarea părții vătămate Țurcan Mihaela (f.d.48-49, f.d.50-51, f.d.149-

150), însă la caz, nu s-a constatat că prezența inculpatului Scutelnic Alexei nu

putea fi asigurată de către organul de urmărire penală pentru a fi efectuată

prezentarea spre recunoaștere a persoanei iar în consecință, să se purceadă la

recunoașterea după fotografie.

Or, organul de urmărire penală, nu a ținut cont de prevederile art. 116

alin. (6) Cod de procedură penală, încălcând procedura de recunoaștere a

persoanei, din care motiv aceste probe nu pot fi puse la baza condamnării

inculpatului.

În opinia instanței de apel, prima instanță întemeiat a dispus achitarea

lui Scutelnic Alexei de învinuirea înaintată în baza art. 233 alin. (1), 155

Cod penal și lui Scutelnic Andrei, de învinuirea înaintată în baza art. 42

alin. (5), 233 alin. (1) Cod penal, din motiv că faptele nu au fost săvârșite de

către inculpați.

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, contestă decizia instanței de apel cu

recurs ordinar, solicitând casarea acesteia și dispunerea rejudecării cauzei de

către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În argumentarea recursului menționează, că instanța de apel a expus

deficitar și selectiv în decizia sa, probele administrate la baza învinuirilor

înaintate inculpaților, acestea fiind preluate din sentința primei instanțe.

Or, instanțele de fond s-au bazat doar pe declarațiile inculpaților, fără a

lua în considerație toate probele acuzării.

Prin urmare, menționează că instanța de apel a apreciat eronat

probatoriul administrat la materialele cauzei penale și nu a expus o motivare

plauzibilă sau bazată pe probele care combat învinuirile incriminate

inculpaților, astfel ignorând prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură

penală.

Mai mult, instanțele de fond nu au luat în considerație declarațiile părții

vătămate, ale martorilor, precum și probele prezentate de partea acuzării,

adoptând o hotărâre reieșind în mod parțial doar din declarațiile inculpaților

și pledoariile apărătorului.

Astfel, reiterează faptul că instanțele de fond nu au luat în considerație

declarațiile părții vătămate Țurcan Mihaela; declarațiile martorului

Codrean Mihai; declarațiile martorului Lisnic Andrian; declarațiile martorului

Panța Dumitru; declarațiile martorilor Moldovan Alexei și Soltan Anatolie;

procesul-verbal de cercetare la fața locului din 10 februarie 2017; procesul-

7

verbal de cercetare la fața locului din 10 februarie 2017; procesul-verbal de

percheziție din 10 martie 2017; procesul-verbal de examinare a obiectului din

14 martie 2017; descifrările convorbirilor telefonice pentru perioada

09 februarie 2017 – 11 februarie 2017; raportul de expertiză nr. 34/12/2-R-

1456 din 20 octombrie 2017; raportul de expertiză nr. 34/12/2-R-1724 din

12 decembrie 2017, și corpurile delicte.

În acest context, acuzatorii de stat conchid că instanța de apel nu a

clarificat circumstanțele relevante pentru cauza penală, adoptând o soluție

nemotivată, ceea ce presupune cu nerezolvarea fondului apelului, or, instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

motivele invocate, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție consideră că

acesta urmează a fi admis, din considerentele ce succed.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează total

hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în

cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

După cum rezultă din conținutul recursului declarat, recurenții critică

decizia instanței de apel din punct de vedere al prezenței temeiului de casare

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit căruia

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazurile când instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Colegiul penal lărgit atestă faptul că recurenții critică decizia instanței

de apel din considerentul motivării deficitare și contradictorii a soluției

pronunțate.

Având în vedere argumentele aduse în recurs, Colegiul penal lărgit

reține că potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, fiind obligată să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se

pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt:

dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost

comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost

apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu

art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta

8

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept

procesual penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată

să conțină răspuns la toate motivele invocate.

În corespundere cu art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, hotărârea

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.

Potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au

dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele

adoptării soluției date.

Din materialele cauzei, se constată că potrivit sentinței, Scutelnic Alexei

a fost achitat de învinuirea înaintată în baza art. 233 alin. (1), 155 Cod penal,

din motiv că faptele nu au fost săvârșite de inculpat, iar Scutelnic Andrei a fost

achitat de învinuirea înaintată în baza art. 42 alin. (5), 233 alin. (1) Cod penal,

din motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

Prin decizia instanței de apel, a fost respins ca nefondat apelul acuzării

și menținută sentința primei instanțe fără modificări.

Analizând decizia contestată în raport cu argumentele invocate de către

recurenți, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel, la examinarea

apelului, nu a respectat întru totul prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1)

pct. 8) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

Așadar, cu referire la sentința primei instanțe, Colegiul penal lărgit

menționează că potrivit prevederilor art. 394 alin. (3) pct. 1) și 2) Cod de

procedură penală, partea descriptivă a sentinței de achitare trebuie să

cuprindă:

1) indicarea învinuirii pe baza căreia cauza în privința învinuitului a fost

trimisă în judecată;

2) descrierea circumstanțelor cauzei constatate de instanța de judecată

și enunțarea temeiurilor pentru achitarea inculpatului, cu indicarea motivelor

pentru care instanța respinge probele aduse în sprijinul acuzării. Nu se admite

introducerea în sentința de achitare a unor formulări ce ar pune la îndoială

nevinovăția celui achitat.

Instanța de recurs constată, că în speță instanța de apel nu a ținut cont

de prevederile legale expuse supra și practica judiciară constantă cu privire la

forma și specificul întocmirii hotărârilor judecătorești.

Pornind de la prevederile art. 390 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură

penală, se va reține că sentința de achitare se adoptă dacă:

1) nu s-a constatat existența faptei infracțiunii;

2) fapta nu a fost săvârșită de inculpat;

3) fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii;

4) fapta nu este prevăzută de legea penală;

5) există una din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei

În acest sens, Colegiul penal lărgit relevă că deși prima instanță a reținut

temeiul pentru achitare prevăzut la art. 390 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură

9

penală – fapta nu a fost săvârșită de inculpat, în motivarea sentinței

pronunțate aceasta s-a expus într-un mod contradictoriu referitor la acest

temei de achitare, făcând referire la componența elementelor infracțiunii, și

anume: obiectul, latura obiectivă, subiectul și latura subiectivă.

De asemenea, instanța de recurs constată că în sentință, prima instanță

menționează pe de o parte temeiul prevăzut la pct. 1) alin. (1) al art. 390

Cod penal, iar pe de altă parte conchide că „..... procurorul nu a reușit să

probeze acuzațiile înaintate inculpaților Scutelnic Alexei și Scutelnic Andrei; …..

în urma aprecierii probelor, instanța de judecată conchide că nu s-a constatat

că acțiunile incriminate inculpaților, au fost săvârșite de către aceștia; …..

probele prezentate de către procuror în susținerea învinuirii înaintate

inculpaților, nu confirmă vinovăția acestora …..”, însă nu a argumentat aceste

concluzii în raport cu prevederile legale pertinente cazului.

Mai mult, nu este clară soluția primei instanțe de achitare a inculpaților

Scutelnic Alexei și Scutelnic Andrei, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de

către inculpați, în raport cu motivarea abstractă expusă în sentință, și anume:

„Făcând abstracție de încălcările grave comise la efectuarea urmăririi penale

cum ar fi: punerea sub învinuire a inculpatului Scutelnic Andrei după expirarea

termenului de bănuit de 3 luni de la emiterea ordonanței de recunoaștere în

calitate de bănuit din 19.09.2018; întocmirea rechizitoriului după mai mult

decât două luni de la expirarea termenului urmăririi penale care expira la

14.01.2018; audierea inițial în calitate de martor a lui Scutelnic Andrei conform

procesului-verbal de audiere din 10.03.2017 (f.d.80) din care reiese clar că el

„împreună cu frații Scutelnic Andrei și Scutelnic Serghei se bănuiau că ar fi fost

la pădurea din s. Cuizăuca și ar fi vânat un mistreț și au amenințat cu omor pe

nepoata pădurarului”, și de unde reiese implicit că aceștia încă de la ziua de

10.03.2019 erau bănuiți și de săvârșirea faptei de vânat ilegal, chiar dacă de

jure nu era începută o urmărire penală dar au fost puși sub învinuire abia la

19.12.2018, și alte încălcări, instanța de judecată se va expune asupra fondului

cauzei”.

Or, se constată caracterul contradictoriu al motivării soluției de către

prima instanță, care pe de o parte reține în descriptivul sentinței că au fost

comise încălcări grave la efectuarea urmăririi penale, temei care are ca efect

adoptarea unei alte soluții, iar pe de altă parte a pronunțat o soluție de

achitare a inculpaților Scutelnic Alexei și Scutelnic Andrei.

De altfel, instanța de recurs reține că prima instanță a desfășurat o

motivare contradictorie în ceea ce privește circumstanțele stabilite în partea

descriptivă a sentinței, în raport cu soluția de achitare a inculpaților

Scutelnic Alexei și Scutelnic Andrei, de învinuirile înaintate.

În acest context, Colegiul penal lărgit notează, că modalitatea de

motivare a soluției primei instanțe, este neclară, pe când potrivit prevederilor

legislației procesuale și practicii judiciare, hotărârile pronunțate de instanțele

de fond trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu

prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a

verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în

10

vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau

motivarea în termeni generali, vagi, reprezintă motiv de casare.

Nemotivarea ca o omisiune esențială apare astfel ca un viciu de procedură.

Totodată, Colegiul penal lărgit atestă că judecând apelul depus de partea

acuzării, instanța de apel a comis aceleași erori în motivarea soluției de

menținere a sentinței primei instanțe prin care Scutelnic Alexei și

Scutelnic Andrei au fost achitați de învinuirile înaintate.

Un alt aspect esențial și obligatoriu care instanța de apel l-a neglijat la

judecarea apelului procurorului, reprezintă respectarea prevederilor art. 414

alin. (1) și (6) Cod de procedură penală, potrivit cărora instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală,

și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Instanța de apel nu

este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță

dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au

fost consemnate în procesul-verbal.

În acest sens, Colegiul penal lărgit stabilește că în descriptivul deciziei,

instanța de apel a reținut și a supus aprecierii, următoarele probe: declarațiile

martorilor Panța Dumitru, Botnari Anatolii, Scutelnic Pavel, Moldovan Alexei,

Sultan Anatolie, Clapaniuc Nicolai, Herari Valerii, precum și procesul-verbal de

examinare a obiectului din 14 martie 2017 (f.d.75-78); corpurile delicte (f.d.172-

179), însă la cercetarea procesului-verbal al ședinței instanței de apel (f.d.172,

vol.II), nu rezultă că respectivele probe au fost cercetate, astfel preluând

selectiv probe din sentința primei instanțe.

În concluzie se constată că în fundamentarea soluției cu privire la

respingerea apelului procurorului, instanța de apel în partea descriptivă a

deciziei urma să desfășoare analiza probelor pe care s-a bazat la adoptarea

deciziei, cu indicarea motivelor care au stat la baza pronunțării unei asemenea

soluții, inclusiv prin aprecierea în parte a fiecărei probe așa cum stipulează

prevederile art. 101 Cod de procedură penală.

Colegiul penal lărgit remarcă și faptul că instanța de apel judecând

cauza în ordine de apel, nu a dat răspuns la toate argumentele invocate în

apel, și anume referitor la faptul că prima instanță neîntemeiat a reținut că la

urmărirea penală, au fost comise careva erori, întrucât inculpatul

Scutelnic Andrei a fost pus sub învinuire în termenul legal de 3 luni, iar

rechizitoriul a fost întocmit într-un termen rezonabil, cauza fiind expediată în

instanța de judecată spre examinare, fapt ce atestă că argumentele invocate în

apelul acuzării, nu au fost supuse verificării de către instanța de apel,

argumente care, de fapt, țin de soluționarea fondului apelului și neexpunerea

asupra acestora reprezintă neexaminarea fondului apelului de către instanța

de apel.

Motivarea insuficientă efectuată de instanța de apel, se apreciază ca un

viciu de judecată care afectează hotărârea adoptată și reprezintă temei legal

de a casa decizia atacată și a dispune rejudecarea cauzei în instanța de apel.

Generalizând cele expuse supra, Colegiul penal lărgit constată că în

11

speța discutată și-a găsit confirmare temeiurile pentru recurs prevăzute în

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, ceea ce duce la casarea

deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel,

în alt complet de judecată, deoarece aceste erori nu pot fi corectate de instanța

de recurs.

La noua rejudecare a cauzei, instanța de apel are obligația să înlăture

erorile menționate, să țină seama de împrejurările expuse, care au servit

temei de casare a soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art. 414

Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate

și în dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată

și motivată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură

penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorii în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Plîngău Alexandru și Tăut Dorina, casează total

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 februarie 2022, în

cauza penală în privința lui Scutelnic Alexei xxxxx și Scutelnic Andrei xxxxx

și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 16 decembrie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

Boico Victor

12