1ra-145/2022 — art. 186 alin. 2 lit. c, d CP

1ra-145/2022 — art. 186 alin. 2 lit. c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-145/2022

1-18200878-01-1ra-28012022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 28 iulie

2021 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2021,

declarat de avocata Cornelia Gorencu în numele inculpatului

Scutelnic Ion xxxx.

Termenul de examinare

instanța de fond: 16.11.2018 - 28.07.2021,

instanța de apel: 18.08.2021 - 23.11.2021,

instanța de recurs: 28.01.2022 - 16.02.2022.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal,

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal la 2 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, de la reținere, cu includerea perioadei

aflării în stare de reținere de la 30.10.2018 până la 02.11.2018.

sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, în perioada 22.06.2018, orele 23:00 -

23.06.2018, orele 01:50, prin acces liber a pătruns în casa situată pe adresa str. Xxxx,

or. Xxxx, mun. xxxx, unde pentru realizarea scopului infracțional avut, asigurându-

se de faptul că acțiunile acestuia rămân neobservate, acționând prin intenție directă,

dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor

și admițând în mod conștient survenirea acestora, pe ascuns a sustras mijloace bănești

în sumă de 100 lei, 500 euro, care conform ratei de schimb oficial al BNM a constituit

9871 lei, un telefon mobil de model „Samsung J2 Prime” cu nr. IMEI xxxx, în care

era activată cartela SIM xxxx în valoare de 3000 lei, haine în valoare de 1094 lei, ce

1

aparțin lui Romanciuc Adic, cauzând părții vătămate daune în proporții considerabile,

în sumă totală de 14.065 lei.

Instanța a reținut că inculpatul nu s-a prezentat în ședința de judecată și prin

încheierea din 03.04.2019 a fost dispusă anunțarea lui în căutare, iar potrivit

informației IP Buiucani a DP mun. Chișinău din 25.04.019 în privința ultimului a fost

pornit dosarul de căutare nr. 2019040174, temei pentru care a fost dispusă judecarea

cauzei penale în lipsa acestuia.

În cadrul urmăririi penale, fiind audiat în calitate de învinuit, inculpatul a

declarat că recunoaște învinuirea, că în acea seară a servit, cunoscând despre faptul

că ușa la gazda care a locuit nu se închidea și a hotărât să plece să se culce acolo. A

intrat în casă și într-o cameră a găsit un telefon de model „Samsung Galaxy Prime”,

o pereche de pantaloni de jeans de culoare albaștri și un pachet de țigări. A luat toate

aceste bunuri și a plecat.

Totodată, vinovăția inculpatului este dovedită integral prin următoarele probe:

- declarațiile părții vătămate Romanciuc A. că s-a trezit pe la orele 02.00

dimineața și a vrut să iasă să fumeze, dar a văzut că lipsesc țigările, telefonul mobil și

pantalonii care costă în jur de 1000 de ruble rusești. Mai lipsea geanta cu haine, în

care erau o pereche de șorți și un maiou. În pantaloni erau 500 de euro și 100 de lei.

Pantalonii pe care i-au fost prezentați la faza de urmărire penală, i-a recunoscut ca

fiind ai săi. Ușa nu era încuiată, doar era tras zăvorul. A indicat prețul cu care a

cumpărat bunurile furate. Scutelnic I. l-a contactat cu un an în urmă, cu referire la o

împăcare;

- declarațiile martorului Crudu Ș. că Țurcan A. a comunicat că are de deblocat

un telefon, un Samsung Galaxy 2. A zis că telefonul este al lui, s-au jucat copii și l-

au blocat. A scos patola și ca să fie încrezut, a pus o cartelă „Orange” și una

„Moldcell”, ca să vădă dacă reacționează și l-a restituit lui Țurcan A. Peste 1 lună, a

venit poliția și i-au explicat că este un telefon furat, cu numărul său de pe care s-au

efectuat niște apeluri. Le-a comunicat că l-a luat de la Țurcan A.;

- declarațiile martorului Țurcan A. că, inculpatul a împrumutat de la el 1200 lei.

După ce el i-a comunicat să-i restituie datoria, acesta i-a dat un telefon și a dispărut.

A încercat să-l pornească, dar era blocat. S-a adresat către Crudu Ș. ca să-l deblocheze.

Apoi, l-a vândut unui băiat din or. Xxxx. După vreo 4-5 zile a venit poliția la el și a

aflat că telefonul a fost furat;

- procesul-verbal de examinare din 29.10.2018, a descifrărilor convorbirilor

telefonice, prin care s-a constatat că în telefonul sustras a fost introdusă cartela SIM

ce aparține martorului Crudu Ș.;

- procesul-verbal de percheziție corporală din 31.10.2018, fiind ridicați de la

Scutelnic I. o pereche de blugi de jeans de culoare albastră;

- procesul-verbal de examinare a obiectului din 31.10.2018, prin care au fost

examinați o pereche de blugi albaștri care au fost ridicați de la Scutelnic I.;

- corpul de delict: telefon mobil de model „Samsung J2 Prime” cu nr. IMEI

xxxx transmis spre păstrare părții vătămate.

2

Astfel, părții vătămate i-au fost sustrase mijloacele bănești în sumă de 100 lei

și 500 euro, un telefon mobil de model „Samsung J2 Prime” și o pereche de pantaloni,

cauzându-i o daună în proporții considerabile.

Fapta ilegală de sustragere de către inculpat s-a confirmat prin declarațiile părții

vătămate Romanciuc A., care a sesizat colaboratorii poliției, cât și nemijlocit

declarațiile martorului Țurcan A., că a primit telefonul „Samsung J2 Prime” cu nr.

IMEI xxxx de la Scutelnic I. în contul stingerii datoriilor, precum și că acesta, după o

perioada, a început a dispune de bani, dar nefiind angajat în câmpul muncii.

Aceste declarații au fost susținute și au coroborat cu ale martorului Crudu Ș.

Faptul sustragerii s-a confirmat și prin procesul-verbal de ridicare din

31.10.2018, în urma percheziției corporale efectuate, de la Scutelnic I. - o pereche de

blugi de culoare albastră, care au fost recunoscuți de partea vătămată ca fiind ai lui,

fiindu-i transmiși spre păstrare.

Totodată, inculpatul a săvârșit sustragerea prin pătrundere. Pentru a imputa

făptuitorului circumstanța agravantă în cauză, este necesară prezența cumulativă a

următoarelor trei condiții: 1) să fie săvârșită o pătrundere; 2) această pătrundere să fie

ilegală; 3) pătrunderea să se facă în încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în

locuință.

Respectiv aceste trei condiții au fost întrunite cumulativ de către inculpat, or,

acesta a intrat în locuința pe care o închiria partea vătămată, această locuință fiind

anterior comiterii sustragerii, închiriată și de inculpat, acesta folosindu-se de situația

în care anterior închiria acest domiciliu și cunoscând modalitățile de intrare în

locuința, a pătruns în domiciliu și și-a realizat intenția infracțională, fără a fi observat,

acțiuni confirmate prin declarațiile părții vătămate Romanciuc A. și prin însăși

declarațiile inculpatului, date la urmărirea penală, citite în ședința de judecată.

Infracțiunea prevăzută la art. 186 Cod penal este o infracțiune materială. Ea se

consideră consumată din momentul în care făptuitorul obține posibilitatea reală de a

se folosi sau a dispune de bunurile altuia la propria sa dorință.

De altfel, s-a demonstrat această posibilitatea reală ca inculpatul să folosească

bunurile sustrase nemijlocit prin faptul ridicării chiar de la el, în urma procesului

verbal de percheziție a blugilor de culoare albastră care de fapt aparțineau părții

vătămate, transmiterea telefonului mobil „Samsung J2 Prime” cu nr. IMEI 3521

martorului Țurcan A. în contul stingerii datoriilor, precum și utilizarea mijloacelor

bănești sustrase în propriul interes.

Prin urmare, acțiunile inculpatului urmează a fi calificate în baza art. 186 alin.

(2) lit. c), d) Cod penal, ca furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei

persoane, săvârșit prin pătrundere în locuință, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

La individualizarea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61 și 75

Cod penal, reținând că inculpatul a comis o infracțiune mai puțin gravă, care se

pedepsește cu amendă în mărime de la 650 la 1350 unități convenționale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până

la 4 ani, că a săvârșit pentru prima dată o infracțiune mai puțin gravă, că circumstanțe

agravante nu au fost stabilite, dar a avut un comportament indiferent în raport cu

3

participații la proces și ordinea de drept, prin neprezentarea în ședințe și s-a ascuns de

judecată, concluzionând că corectarea și reeducarea lui este posibilă doar prin

aplicarea pedepsei de 2 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis,

care v-a avea efectul realizării principiilor pedepsei penale de reeducare a inculpatului

și restabilirii echității sociale.

Or, în privința inculpatului nu este rezonabil a aplica o pedeapsă mai blândă din

categoria celor indicate în sancțiunea art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal, în

condițiile în care acesta s-a sustras de la examinarea cauzei prin ce a condus la

tergiversarea ei.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunile inculpatului să fie încadrate în baza

art. 186 alin. (1) Cod penal și să-i fie numită o pedeapsă mai blândă, nonprivativă de

libertate, or, în condițiile art. 60 Cod penal, a-l libera de răspundere penală, cu

încetarea procesului penal.

Apelanta a indicat că inculpatul, nu avea intenția de a sustrage careva bunuri,

dar de a dormi în casă. Intenția de sustragere a apărut ulterior, după ce a intrat în

imobil. Astfel, lipsește semnul calificativ - pătrundere în locuință.

Totodată, inculpatul nu indică că a sustras mijloace bănești în sumă de 100 lei

și 500 euro, acest fapt nefiind dovedit pe parcursul examinării cauzei penale și prin

urmare, lipsește și semnul calificativ - cauzarea de daune considerabile părții

vătămate.

Or, la materialele cauzei penale nu se atestă probe care ar confirma existența

prejudiciului material și anume, nu a fost probat că partea vătămată avea asupra ei

suma de bani indicată, partea vătămată contrar prevederilor art. 118 Cod de procedură

penală, reprezentând probe în acest sens. Inclusiv, nu a fost dovedit prețul real al

telefonului mobil, ținând cont de uzura acestuia.

Astfel, acțiunile inculpatului formează componența de infracțiune prevăzută de

art. 186 alin. (1) Cod penal, ca sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane.

La stabilirea pedepsei, instanța de fond nu a luat în considerare că inculpatul a

recunoscut vina, se căiește sincer, a săvârșit pentru prima dată o infracțiune mai puțin

gravă, circumstanțe agravante nu au fost stabilite, a colaborat cu organul de urmărire

penală, are o vârstă tânără, ambii părinți sunt bolnavi, ceea ce reduc gradul de pericol

social al infracțiunii comise.

Acesta nu prezintă un pericol pentru societate și izolarea lui nu este o măsură

necesară și echitabilă în coraport cu personalitatea acestuia și fapta comisă.

Mai mult, inculpatului i-a fost violat dreptul la un proces echitabil, prevăzut de

art. 6 CtEDO, fiind dispusă examinarea cauzei în lipsa lui or, la dosar lipsesc probe

care confirmă eschivarea acestuia cu rea-credință de la înfățișarea în instanța de

judecată.

2021, apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că inculpatul, fiind citat legal despre locul, data și ora

ședinței de judecată, în ședința instanței de apel nu s-a prezentat, ultimul fiind anunțat

în căutare potrivit dosarului de căutare nr. 20190301748, condiții potrivit cărora, a

4

fost dispusă examinarea cauzei în lipsa inculpatului, fiind în prezența avocat său, iar

prin încheierea Judecătoriei Chișinău din 03 aprilie 2019, s-a dispus anunțarea în

căutare a inculpatului și prin înștiințarea șefului IP Buiucani, Grosu Alexei din 25

aprilie 2019, a fost pornit dosarul de căutare nr. 2019030174 în privința lui.

Totodată, la pronunțarea sentinței, instanța de fond corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul a săvârșit

infracțiunea imputată. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe

acumulate la cauza penală sus-indicată și care au fost corect apreciate, respectându-

se prevederile art. 101 Codul de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor.

S-a constatat cu certitudine că Scutelnic I. a comis infracțiunea prevăzută de

art. 186 alin.(2) lit. c) și d) Codul penal, ca furtul, adică sustragerea pe ascuns a

bunurilor altei persoane, săvârșit prin pătrundere în locuință, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile.

Astfel, analizând declarațiile părții vătămate Romanciuc A., care coroborează

cu declarațiile martorilor Țurcan A. și Crudu Ș., procesul-verbal de sesizare despre

săvârșirea sau pregătirea pentru săvârșirea infracțiunii, precum și procesul-verbal de

percheziție corporală din 31.10.2018, s-a constatat cu certitudine comiterea

infracțiunii imputate și că acțiunile inculpatului au fost corect calificate de către prima

instanță prin prisma art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, ca furtul, adică sustragerea

pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit prin pătrundere în locuință, cu cauzarea

de daune în proporții considerabile.

Declarațiile inculpatului privind nevinovăția sa au fost combătute prin

totalitatea de probe pertinente, concludente, utile și veridice cercetate în ședința de

judecată și anume prin declarațiile părții vătămate și martorilor nominalizați supra și

probele scrise cercetate în ședința de judecată. Aceste probe au coroborat între ele și

au atestat incontestabil vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate.

Contrar argumentelor invocate de către inculpat, prin fapta săvârșită au fost

lezate valorile sociale privind patrimoniul persoanei, latura obiectivă fiind realizată

prin fapta prejudiciabilă în următoarele circumstanțe: Scutelnic Ion, urmărind scopul

sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, în perioada 22.06.2018, orele 23:00 -

23.06.2018, orele 01:50, prin acces liber a pătruns în casa situată pe adresa str. Xxxx,

or. Xxxx, mun. xxxx, unde pentru realizarea scopului infracțional avut, asigurându-

se de faptul că acțiunile acestuia rămân neobservate, acționând prin intenție directă,

dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor

și admițând în mod conștient survenirea acestora, pe ascuns a sustras mijloace bănești

în sumă de 100 lei, 500 euro, care conform ratei de schimb oficial al BNM a constituit

9871 lei, un telefon mobil de model „Samsung J2 Prime” cu nr. IMEI xxxx, în care

era activată cartela SIM xxxx în valoare de 3000 lei, haine în valoare de 1094 lei, ce

aparțin lui Romanciuc Adic, după care cu bunurile sustrase a părăsit locul comiterii

infracțiunii, urmarea prejudiciabilă constituind suma de 14.065 lei, daună materială

în proporții considerabile cauzată părții vătămate, legătura cauzală fiind una directă

dintre faptă și urmarea dată.

5

În acest sens, fapta infracțională imputată inculpatului este o infracțiune

materială și se consideră consumată după caz - din momentul în care făptuitorul a

obținut posibilitatea reală de a se folosi sau a dispune ilegal de bunurile altuia la

propria sa dorință cu cauzarea de daune în proporții considerabile, totodată potrivit

art. 126 Cod penal, caracterul considerabil sau esențial al daunei cauzate se stabilește

luându-se în considerare valoarea, cantitatea și însemnătatea bunurilor pentru victimă,

starea materială și venitul acesteia, existența persoanelor întreținute, alte circumstanțe

care influențează esențial asupra stării materiale a victimei, iar în cazul prejudicierii

drepturilor și intereselor ocrotite de lege – gradul lezării drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Sunt nefondate argumentele invocate de către partea apărării privind lipsa

semnului calificativ - sustragerii prin pătrundere în încăpere, or, ilegalitatea

pătrunderii inculpatului în încăpere presupune anume apariția în încăpere a

inculpatului, în lipsa dreptului sau acordului dat de persoanele abilitate pentru aflarea

lui acolo, la caz, din depozițiile părții vătămate și a inculpatului, nu se atestă urmărirea

unui scop legitim al inculpatului de a pătrunde în încăpere.

Neîntemeiate sunt și alegațiile avocatului privind lipsa cauzării de daune

considerabile părții vătămate, or, raportând depozițiile părții vătămate la valoarea,

cantitatea și însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea materială și venitul

acesteia, s-a atestat prezența urmării prejudiciabile daune considerabile precum și

consumarea faptei materiale.

La fel, este declarativ argumentul avocatului că în cadrul cercetării

judecătorești nu au fost administrate suficiente probe ce ar dovedi comiterea de către

Scutelnic I. a infracțiunii incriminate, or, dimpotrivă, întreg ansamblul probatoriu al

cauzei penale a indicat la culpabilitatea lui, partea acuzării în acest sens prezentând

probe verosimile care au elucidat în mod clar circumstanțele cazului și în baza cărora

a fost demonstrată pe deplin vinovăția lui de comitere a infracțiunii de sustragere pe

ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșită de două persoane, cu pătrundere în alt loc

de depozitare și cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Din cele menționate supra, s-a constatat cu certitudine atât temeiul real, cât și

temeiul juridic pentru tragerea inculpatului a răspundere penală, or, în conformitate

cu prevederile art. 51 alin. (1) Cod penal, temeiul real al răspunderii penale îl

constituie fapta prejudiciabilă săvârșită, iar componența infracțiunii, stipulată în legea

penală, reprezintă temeiul juridic al răspunderii penale.

Față de lucrul judecat de primă instanță, s-a constatat motivarea amplă și

temeinică a sentinței pronunțate cu privire la procesul de evaluare și apreciere a

probelor prezentate de părți în raport cu faptele incriminate prin rechizitoriu

inculpatului, astfel fiind în corespundere cu exigențele articolului 6 din Convenția

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Astfel, în acțiunile inculpatului au fost constatate elementele infracțiunii

prevăzute de 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, argumente pe care instanța de apel le-

a acceptat și pentru a evita repetări inutile le-a însușit, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența și practica CtEDO.

6

La individualizarea pedepsei, instanța a ținut cont de faptul că inculpatul a

comis o infracțiune mai puțin gravă, care se pedepsește cu amendă în mărime de la

650 la 1350 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității

de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 4 ani, că a săvârșit pentru prima

data o infracțiune mai puțin gravă, nu au fost stabilite circumstanțe agravante, la

evidența medicului narcolog/psiholog nu se află, anterior nu a fost judecat, corect

concluzionând că corectarea și reeducarea lui este posibilă doar prin aplicarea

pedepsei închisorii pe un termen de 2 ani, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

Mai mult ca atât, instanța de fond a ajuns la concluzia corectă, precum că, la

caz scopul pedepsei penale poate fi atins doar prin ispășirea unei pedepse privative de

libertate, or, pedeapsa este echitabilă atunci când ea impune infractorului lipsuri și

restricții ale drepturilor lui, proporționali cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este

suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor

victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune. Pedeapsa este

echitabilă și atunci când este capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri ale

pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și prevenirea comiterii de noi

infracțiuni atât de către condamnat, cât și de alte persoane.

Prin urmare, fapta infracțională săvârșită, a avut loc prin pătrundere în locuință,

fiind aduse atingere relațiilor sociale cu privire la patrimoniu persoanei, iar inculpatul

s-a eschivat de la examinarea cauzei atât în ordinea examinării cauzei în fond, cât și

în apel, astfel, pedeapsa aplicată inculpatului este una proporțională urmând a fi

respectat și scopul pedepsei penale aplicate care are un rol atât de prevenție personală,

cât și una de prevenție generală a societății.

hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie

aplicată o pedeapsă mai blândă, nonprivativă de libertate, sau în condițiile art. 60 Cod

penal, să fie liberat de răspundere penală, cu încetarea procesului penal.

Recurenta indică că inculpatul, inițial nu avea intenția de a sustrage careva

bunuri, dar de a dormi în casă. Intenția de sustragere a apărut ulterior, după ce a intrat

în imobil. Astfel, lipsește semnul calificativ - sâvârșirea sustragerii prin pătrundere în

locuință.

Totodată, în declarații, inculpatul nu a indicat că a sustras mijloace bănești în

sumă de 100 lei și 500 euro, acest fapt nefiind dovedit pe parcursul examinării cauzei,

lipsind și semnul calificativ - cauzarea de daune considerabile părții vătămate. Or, la

materialele cauzei penale nu se atestă probe care ar confirma existența prejudiciului

material, nu a fost probat că partea vătămată avea asupra ei suma de bani indicată, nu

a fost dovedit prețul real al telefonului mobil, ținând cont de uzura acestuia.

Astfel, acțiunile inculpatului formează componența de infracțiune prevăzută de

art. 186 alin. (1) Cod penal, ca sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane.

La stabilirea pedepsei, instanța nu a ținut cont că inculpatul a recunoscut vina,

se căiește sincer, a săvârșit pentru prima dată o infracțiune mai puțin gravă,

circumstanțe agravante nu au fost stabilite, a colaborat cu organul de urmărire penală,

are o vârstă tânără, ambii părinți sunt bolnavi.

7

Or, acesta nu prezintă un pericol pentru societate și izolarea lui nu este o măsură

necesară și echitabilă în coraport cu personalitatea acestuia și fapta comisă.

Mai mult, inculpatului i-a fost violat dreptul la un proces echitabil, prevăzut de

art. 6 CtEDO, fiind dispusă examinarea cauzei în lipsa acestuia or, la dosar lipsesc

probe care confirmă eschivarea cu rea-credință de la înfățișarea în instanța de

judecată.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 5), 6), 10), 12) Cod de

procedură penală - cauza a fost judecată în primă instanță sau în apel fără citarea

legală a unei părți sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de

a înștiința instanța despre această imposibilitate, hotărârea atacată nu cuprinde motive

legale pe care se întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor

prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens.

Sub acest aspect se reține că recursul este fondat în drept și pe art. 427 alin. (1)

pct. 5) Cod de procedură penală, că cauza a fost judecată în primă instanță sau în apel

fără citarea legală a unei părți sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se

prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate (pct. 5. din decizie).

Totodată, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este

specificat, în raport cu împrejurările precise, relevate în descriptivul hotărârilor

atacate, care ar fi esența și erorile concrete de drept a circumstanțelor că cauza a fost

judecată în primă instanță sau în apel fără citarea legală a unei părți sau care, legal

citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această

imposibilitate, fiind omisă în totalitate și argumentarea ilegalității hotărârilor atacate

în acest sens (pct. 5. din decizie).

Lipsește cu desăvârșire în recurs și argumentarea, în drept și fapt, a solicitării

inclusiv și privind solicitarea recurentei că: „...în condițiile art. 60 Cod penal, să fie

liberat de răspundere penală, cu încetarea procesului penal”,

Circumstanțele enunțate denotă că recursul nu întrunește condițiile de conținut

în partea vizată, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu

recursul ordinar al apărăii cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica și să se

expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurentă.

8

Ori, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării

și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Totodată, potrivit art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

nu îndeplinește cerințele de conținut.

În al doilea rând, potrivit potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) și 12) Cod de

procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale, când faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar (pct. 5.

din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor

atacate, inclusiv cele reproduse în pct. 2, 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanțele de fond și de apel, legal și întemeiat au constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind privind faptele incriminate inculpatului, în

strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și a prescripțiilor de

drept material, în baza probelor administrate, inclusiv declarațiilor părții vătămate

Romanciuc A. că i-au fost sustrase mijloacele bănești în sumă de 100 lei și 500 euro,

un telefon mobil de model „Samsung J2 Prime” și o pereche de pantaloni, cauzându-

i-se o daună în proporții considerabile, ale martorilor Crudu Ș. și Țurcan A., procesul-

verbal din 29.10.2018 a descifrărilor convorbirilor telefonice, procesul-verbal de

percheziție și examinare din 31.10.2018 fiind ridicați de la Scutelnic I. o pereche de

blugi de jeans de culoare albastră, corpul de delict: telefon mobil de model „Samsung

J2 Prime” cu nr. IMEI xxxx transmis spre păstrare părții vătămate, toate probele fiind

apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării

lor, instanțele indicând detaliat motivele pentru care au respins versiunile și dovezile

apărării, instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra tuturor motivelor

invocate în apelul declarat, probele administrate pe caz demonstrând elocvent

prezența în acțiunile inculpatului a acțiunilor prevăzute de art. 186 alin. (2) lit c) și d)

Cod penal, ca furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit

prin pătrundere în locuință, cu cauzarea de daune în proporții considerabile, deci,

faptelor săvârșite fiindu-le dată o încadrare juridică corectă (pct. 2., 4. din decizie).

De asemenea, instanțele de fond și de apel, legal și întemeiat au constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate

inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, just și argumentat au ținut cont de prevederile art. 7,

61, 75 Cod penal, conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și

gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de

9

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are

drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. În cazul

alternativelor de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită, pedeapsa cu

închisoare are un caracter excepțional și se aplică atunci când gravitatea infracțiunii

și personalitatea infractorului fac necesară aplicarea pedepsei cu închisoare, iar o altă

pedeapsă este insuficientă și nu și-ar atinge scopul. O pedeapsă mai aspră, din

numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai

în cazul în care o pedeapsă mai blândâ, din numărul celor menționate, nu va asigura

atingerea scopului pedepsei. Caracterul excepțional la aplicarea pedepsei cu

închisoare urmează a fi argumentat de către instanța de judecată.

Astfel, pedeapsa respectivă a fost motivată, inclusiv în latura caracterului

excepțional al pedepsei, individualizată și aplicată ultimului în conformitate cu

prevederile legale, corespunde principiului proporționalității și scopului de restabilire

a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și prevenirii de săvârșirea de noi

infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane, instanța de apel

pronunțându-se asupra tuturor motivelor invocate în apel (pct. 4. din decizie).

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia

luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație

penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o

curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției

de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei). Art. 6 din

CoEDO impune în sarcina instanței, obligația de a efectua o examinare efectivă

a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în care se

apreciază relevanța acestora, iar obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de

art. 6 § 1 din CoEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns

detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c.

Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, se observă că recursul declarat, potrivit argumentelor invocate

și reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în

care instanța de apel a apreciat circumstanțele și probele cauzei, inclusiv în latura

pedepsei aplicate inculpatului.

Însă, pornind de la relevanțele art. 90 alin. (1) Cod penal, 27, 101, 414 alin. (1)

și (2) Cod de procedură penală, instanța de judecată poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului. Judecătorul apreciază probele

în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor

10

administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da

o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel

privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei, inclusiv

în latura pedepsei în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea este o competență

și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat

din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea

acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul vizat au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest

sens (pct. 2. – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra circumstanțelor pricinii care au fost

puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi

temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița

versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de apel

nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurentă, că hotărârile

contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică corectă, că inculpatului i s-au aplicat pedepse

individualizate conform prevederilor legale, și că recursul ordinar este vădit

neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul ordinar de pe rol urmează

a fi declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul Penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Cornelia Gorencu,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2021,

în privința inculpatului Scutelnic Ion xxxx, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 18 martie 2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Victor Boico

11