1ra-1678/2019 — art. 328 alin. 3 CP

1ra-1678/2019 — art. 328 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1678/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, Iurie Dumitru Mardari,

Maria Ghervas,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursurile

ordinare, împotriva deciziei Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău din 14 mai

2019, declarate de procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău,

Scutelnic Cătălin, de avocatul Nicoară Vasile și inculpatul

Tihonovici Alexandr XXXXXX, născut

la XXXXX, originar și locuitor al mun. XXXXX, bd.

XXXXX, XXXXX, ap. XXXXX, cetățean al R. Moldova,

fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 04.02.2015 - 30.01.2017,

instanța de apel: 15.03.2017 - 22.06.2017,

instanța de recurs: 08.08.2017 - 29.11.2017,

instanța de apel: 05.01.2018 - 14.05.2019,

instanța de recurs: 16.07.2019 - 15.10.2019.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

învinuit în baza art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal, a fost achitat pe motiv că în

faptele acestuia nu sunt întrunite elementele componenței de infracțiune

menționate.

1

învinuire și a rechizitoriului, lui Tihonovici A. i-a fost incriminat că, activând în

calitate de executor judecătoresc al Biroului executorului judecătoresc

„Tihonovici Alexandr”, din mun. Chișinău, str. XXXXX, bir. 9, fiind deținător al

licenței nr. 014, fiind în conformitate cu prevederile art. 123 alin. (2) Cod penal,

persoană publică, având în virtutea acestei funcții permanent drepturi și obligații

în vederea exercitării funcțiilor autorității publice, acceptând benevol restricțiile

impuse de actele normative pentru a nu fi comise acțiuni ce pot conduce la

folosirea situației de serviciu și a autorității sale în interese personale, de grup și

în alte interese decât cele de serviciu, fiind exponentul puterii de stat, ceea ce

denotă prezența statutului de persoană cu funcții de răspundere, în timpul

îndeplinirii obligațiilor de serviciu, contrar prevederilor art. 8 lit. a) și (1) din

Legea nr. 113 din 17.06.2010 privind executorii judecătorești; art. 22 alin. (1) lit.

a) Cod de executare, care stipulează că, executorul judecătoresc este în drept să

emită încheieri în limitele competențelor prevăzute de Codul de executare; să

emită acte procedurale în limitele competenței prevăzute de lege; acționând cu

titlu oficial ca persoană care reprezintă Departamentul de Executare, contrar

obligațiunilor de serviciu care prevăd executarea integrală și în termen rezonabil

a titlului executoriu parvenit spre executare, întru apărarea drepturilor

persoanelor fizice, ar fi comis infracțiunea de depășire în mod vădit limitele

drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, în următoarele circumstanțe:

La 22.01.2013, între SRL „Immobiliare Alba” și XXXXX a fost încheiat

contractul de investiție în construcție nr. 516 potrivit căruia ultima participa la

finanțarea cu mijloace proprii, în mărime de 58.000 euro, la construcția mansardei

la blocul locativ situat în mun. Chișinău, str. Calea leșilor XXXXX, ap. XXXXX,

iar societatea comercială s-a obligat să construiască pe aceste mijloace cu

atragerea terților (antreprenorului) acest apartament, cu ulterioara dare în

exploatare și transmitere investitorului în proprietate. În conformitate cu

capitolului II, pct. 2.1, lit. a) al acestui contract „achitarea va fi efectuată conform

condițiilor contractului de investiții cu nr. XXXXX-XXXXXdin 02.03.2011”, și

lit. b) al aceluiași punct prevede că „sumele bănești achitate în baza contractului

nr. XXXXX-XXXXX din 02.03.2011 vor fi recalculate în contul achitării

contractului dat”. Acest contract a fost autentificat de către notarul public, Tatiana

Ungureanu, ulterior, la 06.11.2013, a fost înregistrat în Registrul bunurilor

imobile.

La 15.04.2013 de către Judecătoria Râșcani, mun. Chișinău, în pricina

civilă SRL „Tegola Roofing” către SRL „Immobiliare Alba”, s-a dispus încasarea,

în contul datoriei și a penalității, suma de 489.609,07 lei.

În baza titlului executoriu nr. XXXXX, executorul judecătoresc Furdui I.,

a intentat procedura de executare. La 10.06.2013, în baza procesului-verbal de

sechestru a fost aplicat sechestrul pe bunurile imobile ce-i aparțin cu drept de

proprietate a SRL „Immobiliare Alba”, inclusiv și bunul imobil cu nr. cadastral

XXXXX, situat în mun. Chișinău, sec. Buiucani, str. XXXXX, nr. XXXXX.

2

La 20.09.2013, prin Dispoziția nr. 60c a fost dispusă conexarea

procedurilor de executare a documentelor executorii nr. 2e-217/13 și XXXXX,

toate materialele fiind transmise executorului judecătoresc Tihonovici Al-dr.

Ulterior, prin încheierea din 09.10.2013 executorul judecătoresc

Tihonovici A. a dispus organizarea licitației bunului imobil cu nr. cadastral

XXXXX, amplasat în mun. Chișinău, sect. Buiucani str. XXXXX, nr. XXXXX

pentru data de 29.10.2013 ora 10:00, însă în legătură cu faptul că pentru

participare la licitație nu s-au înregistrat cel puțin 2 participanți s-a declarat că

licitația nu a avut loc.

La 28.10.2013, XXXXX fiindu-i adusă la cunoștință încheierea nr. 014-

387/13 din 09.10.2013, a depus o cerere de chemare în judecată către SRL

„Immobiliare Alba”, intervenient accesoriu, Tihonovici A., prin care a solicitat

suspendarea înstrăinării bunului imobil cu nr. cadastral XXXXX, situat în mun.

Chișinău, sector Buiucani, str. Calea leșilor XXXXX, nr. XXXXX și casarea

integrală a încheierii executorului judecătoresc privind stabilirea licitației din

09.10.2013.

Necătînd la aceasta, executorul judecătoresc Tihonivici A., contrar

prevederilor art. 126 alin. (2) Cod de executare care stipulează că: în cazul în care

actele executorului judecătoresc au fost contestate, vînzarea bunurilor la care se

referă contestarea se suspendă până la rămânerea definitivă a hotărârii

judecătorești, depășindu-și vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate de

actele normative citate, la 15.01.2014, prin încheierea nr. 014-345/14 a dispus

organizarea licitației repetate al bunului imobil cu nr. cadastral XXXXX amplasat

în mun. Chișinău, sect. Buiucani str. XXXXX, nr. XXXXX, pentru data de

05.02.2014, ora 1000. Licitația repetată de asemenea nu a avut loc, din motiv că

pentru participare la licitație nu s-au înregistrat cel puțin 2 participanți.

De asemenea, deoarece la 13.11.2013, XXXXX a înregistrat contractul de

investiții în construcție în Registrul bunurilor imobile a ÎS „Cadastru”, contrar

prevederilor legale în conformitate cu art. 133 alin. (1) Cod de executare: „înainte

de demararea licitației, executorul judecătoresc cere organului cadastral

teritorial... să i se comunice drepturile reale și alte sarcini care grevează bunul

urmărit. Titularii acestor drepturi vor fi înștiințați despre desfășurarea licitației”,

Tihonovici A. nu a înștiințat-o pe XXXXX, despre organizarea licitației repetate

al bunului imobil cu nr. cadastral XXXXX amplasat în mun. Chișinău, sect.

Buiucani, str. XXXXX, nr.XXXXX, pentru data de 05.02.2014, ora 1000.

În continuare, drept rezultat al acțiunilor ilegale ale executorului

judecătoresc Tihonovici A., în conformitate cu art. 140 alin. (3) Cod de executare,

la 07.02.2014 SRL „Tegola Roofing” a solicitat preluarea bunului în contul

datoriei, cu achitarea diferenței de preț. Ulterior, la 19.02.2014, conform ordinului

de plată nr. 45 SRL „Tegola Roofing” a achitat suma ce depășește valoarea

creanțelor sale în sumă de 31.562 lei.

În continuarea acțiunilor sale infracționale, executorul judecătoresc

Tihonovici A., încălcând prevederile art. 46 alin. (2) din Constituția RM și art. 1

3

al Primului protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și

a libertăților fundamentale din 04.11.1950, care prevăd: „...nimeni nu poate fi

lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile

prevăzute de lege...”, prin încheierea nr. 014- 345r/14 din 21.02.2014, a dispus:

„a transmite creditorului SRL „Tegola Roofing” în proprietate încăperea cu nr.

cadastral XXXXX, situată pe str. XXXXX, ap. XXXXX, nevândut la licitația

repetată din 05.02.2014, în contul achitării datoriei în sumă de 486.838 lei”,

cauzând astfel investitorului XXXXX un prejudiciu material în mărime de

307.180 lei, ceia ce în conformitate cu prevederile art. 126 Cod penal constituie

daune în proporții deosebit de mari și deci urmează a fi calificate drept urmări

grave.

Instanță a conchis că, în ședința de judecată nu a fost demonstrată fapta și

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (3) lit.

d) Cod penal - săvârșirea de către o persoană publică a unor acțiuni care depășesc

în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, dacă aceasta s-

a soldat cu urmări grave. Din contra, probele administrate și cercetate în cadrul

cercetării cauzei penale, demonstrează că faptele inculpatului nu întrunesc

elementele și semnele componenței de infracțiune.

solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Tihonovici

A. să fie condamnat în baza art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal la 8 ani închisoare,

cu privarea de dreptul de a exercita profesia de executor judecătoresc pe un

termen de 10 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Apelantul a invocat că, probele care direct indică la comiterea acțiunilor

prejudiciabile care se incriminează lui Tihonovici A., indicate și în sentința

instanței de judecată ca fiind examinate în cadrul cercetării judecătorești, au fost

apreciate incorect de către prima instanță.

2017, apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a statuat că acuzatorul de stat nu a prezentat probe

convingătoare, care să confirme vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal.

a declarat recurs ordinar, solicitând casarea acestei decizii și dispunerea

rejudecării cauzei de către instanța de apel, un alt complet de judecată.

Recurentul a invocat că, instanța de apel urma să supună aprecierii toate

probele examinate în ședința de judecată.

Ori, instanța de fond a pronunțat o sentință care este contrară legii, iar

instanța de apel a menținut-o neîntemeiat, fără a se expune asupra tuturor

motivelor invocate în apelul procurorului.

noiembrie 2017, recursul a fost admis, casată total decizia atacată și dispus

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

4

Instanța de recurs a reținut că instanța de apel nu a adus motive pertinente

pe care s-ar întemeia soluția și nu s-a pronunțat asupra probelor și argumentelor

invocate și de procuror cum ar fi:

„ - respectarea prevederilor art. 126 Cod de executare la desfășurarea

licitației se remarcă, că potrivit procedurii de executare analizate în cadrul

urmăririi penale și cercetării judecătorești, A. Tihonovici a încălcat vădit art. 126

alin. (2) Cod de executare care stipulează că: „în cazul în care actele executorului

judecătoresc au fost contestate, vânzarea bunurilor la care se referă contestarea se

suspendă până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești” și, în această

ordine de idei depășindu-și vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate de

actele normative citate, la 15.01.2014, prin încheierea nr. 014-345/14 a dispus

organizarea licitației repetate al bunului imobil cu nr. cadastral XXXXX amplasat

în mun. Chișinău, sect. Buiucani, str. XXXXX, nr.XXXXX, pentru data de

05.02.2014, ora 1000. Licitația repetată de asemenea nu a avut loc, din motiv că

pentru participare la licitație nu s-au înregistrat cel puțin 2 participanți;

- de asemenea, deoarece la 13.11.2013, cet. XXXXX a înregistrat

contractul de investiții în construcție în Registrul bunurilor imobile a ÎS

„Cadastru”, contrar prevederilor legale în conformitate cu art. 133 alin. (1) Cod

de executare: 17 „înainte de demararea licitației, executorul judecătoresc cere

organului cadastral teritorial ... să i se comunice drepturile reale și alte sarcini

care grevează bunul urmărit. Titularii acestor drepturi vor fi înștiințați despre

desfășurarea licitației”. Tihonovici Alexandr nu a înștiințat-o pe I. XXXXX,

despre organizarea licitației repetate al bunului imobil cu nr. cadastral XXXXX

amplasat în mun. Chișinău, sect. Buiucani, str. XXXXX, nr. XXXXX, pentru data

de 05.02.2014, ora 1000;

- astfel, instanța a apreciat doar că licitația nu a avut loc și de aceia nu

consideră, la intima sa convingere că acțiunile lui A. Tihonovici privind

transmiterea bunului în proprietate debitorului, este o depășire vădită a limitelor

atribuțiilor conferite prin legea executorului judecătoresc. Aparent, aceasta ar

avea fir logic în expunerea instanței, doar că instanța a negat, sau a trecut cu

vederea faptul desfășurării nemijlocite contrar actelor normative citate a

procedurii licitației de către A. Tihonovici cu anunțarea licitației în mass-media

și organizarea desfășurării acesteia la datele, orele și locurile stabilite de executor,

ba mai mult - de două ori!!! Deci însăși procesul de licitație a avut loc, cu

deschiderea ședinței, întocmirea actelor corespunzătoare, însă aceasta nu s-a

considerat ca desfășurată, deoarece la licitație nu s-au prezentat 2 și mai mulți

concurenți, ceia ce motivează transmiterea ulterioară a bunurilor către debitor

direct!!! (după cum a și fost efectuat de către A. Tihonovici);

- drept urmare, din mijloacele materiale de probă se atestă că instanța de

judecată eronat și neîntemeiat a apreciat că „nu era întrunită excepția contestării

actelor de sechestru”, or art.2 alin.(4) din Legea privind executorii judecătorești

prevede și continuarea la ideea expusă de instanță - executorul judecătoresc nu

poate refuza executarea unui act dat în competența sa (pag. 18 a sentinței), decât

5

în cazurile și în condițiile stabilite de lege. Astfel, deoarece la 28.10.2013, cet.

Irina XXXXX fiindu-i adusă la cunoștință încheierea nr. 014-387/13 din

09.10.2013, a depus o cerere de chemare în judecată către SRL „Imobiliare Alba”,

intervenient accesoriu, Tihonovici Alexandr, prin care a solicitat suspendarea

înstrăinării bunului imobil cu nr. cadastral XXXXX, situat în mun. Chișinău,

sector Buiucani, str. XXXXX, nr. XXXXX și casarea integrală a încheierii

executorului judecătoresc privind stabilirea licitației din 09.10.2013, aceste

circumstanțe îl obligau pe A. Tihonovici să suspende potrivit art. 126 CE

desfășurarea licitației, precum și vânzarea/înstrăinarea bunului respectiv;

- ba mai mult, Codul de executare a fost modificat și republicat cu intrarea

în vigoare a modificărilor la 05.11.2010, iar legea privind executorii judecătorești

a intrat în vigoare la 23.07.2010, urmând astfel să se aplice legea care este

adoptată ulterior (potrivit stipulărilor Legii cu privire la actele legislative), adică

Codul de executare;

- respectarea art. 133 Cod de executare la desfășurarea licitației este de

remarcat, că din materialele procedurii de executare, nu rezultă că A. Tihonovici

la desfășurarea licitației din 15.01.2014 și 04.02.2014; a) să fi verificat la OCT

care sunt drepturile reale sau alte drepturi asupra imobilului cu nr. cadastral

XXXXX; b) să o 18 fi citat pe XXXXX la o dată cuvenită și la locul indicat unde

urma să se desfășoare licitația vînzării bunului imobil cu nr. cadastral XXXXX,

și la acest capitol instanța de judecată intenționat sau din neglijență, nu a observat

sau a trecut cu vederea întregul alineat indicat în dispoziția legii, în special al art.

133 CE, instanța referindu-se doar la existența dreptului real al Irinei XXXXX

asupra bunului imobil cu nr. cadastral XXXXX - „înainte de demararea licitației,

executorul judecătoresc cere organului cadastral teritorial sau altor organe

competente să i se comunice drepturile reale” (pag.2l alin.2 al sentinței), însă

nereferindu-se și la alte sarcini care grevează bunul urmărit. Titularii acestor

drepturi vor fi înștiințați despre desfășurarea licitației. După logica și opinia

instanței, orice altă persoană care a notificat despre grevarea bunului în litigiu și

pentru care deja era achitată suma de 58000 euro, nu putea fi invitat și nu avea

dreptul să participe la desfășurarea licitației, iar acțiunile/inacțiunile executorului

judecătoresc în această direcție au fost unele în limitele legale, ceia ce a dus la

exproprierea acestei persoane care a grevat bunul de proprietatea sa în valoare de

58000 euro;

- instanța nu a dat apreciere corectă și coerentă faptelor care au avut loc și

acțiunilor executorului judecătoresc, ori tolerarea a astfel de acțiuni ar crea haos

în domeniul executării hotărîrilor judiciare pe de o parte prin stimularea abuzului

din partea exponenților puterii (executorii judecătorești) și prin lipsirea de

posibilități reale de apărare a dreptului de proprietate atît de către persoanele

fizice cît și de persoanele juridice;

- este neîntemeiat argumentul instanței precum că inacțiunea executorului

judecătoresc de a nu o informa pe XXXXX despre desfășurarea licitației nu poate

fi apreciată ca o depășire vădită și intenționată a limitelor drepturilor și atribuțiilor

6

acordate prin lege, ori, potrivit jurisprudenței Curții Supreme de Justiție a

Republicii Moldova săvârșirea unor acțiuni de către persoana publică, cu

încălcarea unor cerințe sau circumstanțe speciale ori excepționale indicate în lege

- comiterea unor acțiuni care sunt în competența funcțională a persoanei publice,

respectiv persoanei cu funcție de demnitate publică, însă cu nerespectarea unor

împrejurări, condiții impuse de lege pentru adoptarea unui astfel de

comportament reprezintă depășirea atribuțiilor de serviciu, ceia ce în cazul de față

nu doar că persistă, dar este și evident;

- referitor la informarea întârziată a lui A. Tihonovici despre intentarea

procesului de insolvabilitate este de remarcat, că din cadrul probelor administrate

(scrisoarea I. Selevestru, declarațiile acesteia) se constată că aceasta la

09.12.2013 a informat UNEJ despre faptul intentării procedurii de insolvabilitate.

Instanța a apreciat că A. Tihonovici nu a fost informat despre acest fapt deoarece,

prin scrisoarea UNEJ din 30.01.2014 I. Selevestru este informată precum că

uniunea nu desfășoară activitate de executare silită și nu deține informații despre

documentele executorii gestionate de executorii judecătorești;

- drept urmare, la acest capitol instanța de judecată a ignorat prevederile

art.40 19 alin. (3) lit.a) și h) din Legea privind executorii judecătorești și rolul

UNEJ în activitatea executoriilor judecătorești, urmînd ca aceasta, cu titlu de

informare să înștiințeze executorii judecătorești despre intentarea procesului de

insolvabilitate a SA „Imobiliare Alba”.

Ori, motivele enunțate au constituit fondul apelului procurorului, asupra

cărora instanța de apel nu s-a pronunțat sau s-a pronunțat superficial fără o

motivare adecvată.

Totodată, pentru a demonstra că pârțile au fost auzite în prezenta cauză,

instanța de apel urma să dea răspunsuri clare și bazate pe norme legale în

hotărârea sa asupra motivelor relevante invocate de procuror în apel și nu este

suficient în speța dată doar a prelua motivele hotărârii primei instanțe, sau a

răspunde superficial la motive, dar urmau a fi atent analizate motivele apelului

procurorului în sensul aprecierii temeiniciei sentinței, prin prisma criticilor

invocate de procuror, care în viziunea lui ar putea afecta într-o măsură oarecare

legalitatea soluției adoptate la caz.

Nu poate fi acceptată motivarea instanței de apel că inculpatul nu a

cunoscut despre litigiul inițiat de partea vătămată XXXXX inițiat la 28.10.2013

inclusiv cu inculpatul ca pârât, motivându-se că „partea vătămată XXXXX nu i-

a transmis inculpatului careva-i acte emise de instanța de judecată, care ar

demonstra că acțiunile executorului judecătoresc realizate în cadrul executării,

constituie obiectul unor litigii judiciare”, fără a fi indicată norma legală prin care

s-ar indica că partea vătămată XXXXX era obligată să-i transmită astfel de acte

emise de instanța de judecată inculpatului Tihonovici Al-dr și fără a verifica cînd

inculpatul a primit cererea privind contestarea acțiunilor executorului

judecătoresc Tihonovici A. În decizie fiind greșit indicat că contestația a fost

depusă la 01.11.2013.

7

Totodată, instanța de apel nu s-a pronunțat clar asupra motivului din apelul

procurorului privind încălcarea de către inculpat a prevederilor art. 133 Cod de

executare, care stipulează că inculpatul urma să verifice dacă bunul urmărit nu

era grevat la organul cadastral, ce este foarte important pentru speța dată.

Așadar, în decizia sa instanța de apel urma să analizeze argumentele

importante invocate de procuror în apel și menționate mai sus, motivându-și

temeiurile de fapt și de drept, ce conduc la admiterea sau la respingerea fiecăruia

din aceste motive invocate de procuror. Nepronunțarea instanței de apel asupra

tuturor motivelor invocate echivalează cu nerezolvarea fondului apelului.

2019, apelul procurorului a fost admis, casat sentința integral și pronunțată o

nouă hotărâre.

Procesul penal pornit în privința lui Tihonovici A. în baza art. 328 alin. (1)

Cod penal a fost încetat, pe motiv că fapta constituie contravenție.

Tihonovici A. a fost recunoscut culpabil în comiterea contravenției

prevăzute de art. 313 Cod contravențional, cu încetarea procesului

contravențional pe motivul expirării termenului de prescripție.

Instanța de apel a constatat că, Tihonovici A., activând în calitate de

executor judecătoresc al Biroului executorului judecătoresc „Tihonovici

Alexandr”, din mun. Chișinău, str. XXXXX, bir. 9, fiind deținător al licenței nr.

014, fiind în conformitate cu prevederile art. 123 alin. (2) Cod penal, persoană

publică, având în virtutea acestei funcții permanent drepturi și obligații în vederea

exercitării funcțiilor autorității publice, acceptând benevol restricțiile impuse de

actele normative pentru a nu fi comise acțiuni ce pot conduce la folosirea situației

de serviciu și a autorității sale în interese personale, de grup și în alte interese

decât cele de serviciu, fiind exponentul puterii de stat, ceea ce denotă prezența

statutului de persoană cu funcții de răspundere, în timpul îndeplinirii obligațiilor

de serviciu, contrar prevederilor art. 8 lit. a) și (1) din Legea nr. 113 din

17.06.2010 privind executorii judecătorești; art. 22 alin. (1) lit. a) Cod de

executare, care stipulează că, executorul judecătoresc este în drept să emită

încheieri în limitele competențelor prevăzute de Codul de executare; să emită acte

procedurale în limitele competenței prevăzute de lege; acționând cu titlu oficial

ca persoană care reprezintă Departamentul de Executare, contrar obligațiunilor

de serviciu care prevăd executarea integrală și în termen rezonabil a titlului

executoriu parvenit spre executare, întru apărarea drepturilor persoanelor fizice,

ar fi comis infracțiunea de depășire în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor

acordate prin lege, în următoarele circumstanțe:

La 22.01.2013, între SRL „Immobiliare Alba” și XXXXX a fost încheiat

contractul de investiție în construcție nr. 516 potrivit căruia ultima participa la

finanțarea cu mijloace proprii, în mărime de 58000 euro, la construcția mansardei

la blocul locativ situat în mun. Chișinău, str. Calea leșilor XXXXX, ap. XXXXX,

iar societatea comercială s-a obligat să construiască pe aceste mijloace cu

atragerea terților (antreprenorului) acest apartament, cu ulterioara dare în

8

exploatare și transmitere investitorului în proprietate. În conformitate cu

capitolului II, pct. 2.1, lit. a) al acestui contract „achitarea va fi efectuată conform

condițiilor contractului de investiții cu nr. XXXXX-XXXXXdin 02.03.2011”, și

lit. b) al aceluiași punct prevede că „sumele bănești achitate în baza contractului

nr. XXXXX-XXXXX din 02.03.2011 vor fi recalculate în contul achitării

contractului dat”. Acest contract a fost autentificat de către notarul public, Tatiana

Ungureanu, ulterior, la 06.11.2013, a fost înregistrat în Registrul bunurilor

imobile.

La 15.04.2013 de către Judecătoria Râșcani, mun. Chișinău, în pricina

civilă SRL „Tegola Roofing” către SRL „Immobiliare Alba”, s-a dispus încasarea,

în contul datoriei și a penalității, suma de 489609,07 lei.

În baza titlului executoriu nr. XXXXX, executorul judecătoresc Furdui I.,

a intentat procedura de executare. La 10.06.2013, în baza procesului-verbal de

sechestru a fost aplicat sechestrul pe bunurile imobile ce-i aparțin cu drept de

proprietate a SRL „Immobiliare Alba”, inclusiv și bunul imobil cu nr. cadastral

XXXXX, situat în mun. Chișinău, sec. Buiucani, str. XXXXX, nr. XXXXX.

La 20.09.2013, prin Dispoziția nr. 60c a fost dispusă conexarea

procedurilor de executare a documentelor executorii nr. 2e-217/13 și XXXXX,

toate materialele fiind transmise executorului judecătoresc Tihonovici A.

Ulterior, prin încheierea din 09.10.2013, executorul judecătoresc

Tihonovici A. a dispus organizarea licitației bunului imobil cu nr. cadastral

XXXXX, amplasat în mun. Chișinău, sect. Buiucani str. XXXXX, nr. XXXXX

pentru data de 29.10.2013 ora 10:00, însă în legătură cu faptul că pentru

participare la licitație nu s-au înregistrat cel puțin 2 participanți s-a declarat că

licitația nu a avut loc.

La 28.10.2013, XXXXX fiindu-i adusă la cunoștință încheierea nr. 014-

387/13 din 09.10.2013, a depus o cerere de chemare în judecată către SRL

„Immobiliare Alba”, intervenient accesoriu, Tihonovici A., prin care a solicitat

suspendarea înstrăinării bunului imobil cu nr. cadastral XXXXX, situat în mun.

Chișinău, sector Buiucani, str. Calea leșilor XXXXX, nr. XXXXX și casarea

integrală a încheierii executorului judecătoresc privind stabilirea licitației din

09.10.2013.

Necătînd la aceasta, executorul judecătoresc Tihonivici A., contrar

prevederilor art. 126 alin. (2) Cod de executare care stipulează că: în cazul în care

actele executorului judecătoresc au fost contestate, vînzarea bunurilor la care se

referă contestarea se suspendă până la rămânerea definitivă a hotărârii

judecătorești, depășindu-și vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate de

actele normative citate, la 15.01.2014, prin încheierea nr. 014-345/14 a dispus

organizarea licitației repetate al bunului imobil cu nr. cadastral XXXXX amplasat

în mun. Chișinău, sect. Buiucani str. XXXXX, nr.XXXXX, pentru data de

05.02.2014, ora 1000. Licitația repetată de asemenea nu a avut loc, din motiv că

pentru participare la licitație nu s-au înregistrat cel puțin 2 participanți.

9

De asemenea, deoarece la 13.11.2013, XXXXX a înregistrat contractul de

investiții în construcție în Registrul bunurilor imobile a ÎS „Cadastru”, contrar

prevederilor legale în conformitate cu art. 133 alin. (1) Cod de executare: „înainte

de demararea licitației, executorul judecătoresc cere organului cadastral

teritorial... să i se comunice drepturile reale și alte sarcini care grevează bunul

urmărit. Titularii acestor drepturi vor fi înștiințați despre desfășurarea licitației”,

Tihonovici A. nu a înștiințat-o pe XXXXX, despre organizarea licitației repetate

al bunului imobil cu nr. cadastral XXXXX amplasat în mun. Chișinău, sect.

Buiucani str. XXXXX, nr.XXXXX, pentru data de 05.02.2014, ora 1000.

În continuare, drept rezultat al acțiunilor ilegale ale executorului

judecătoresc Tihonovici A., în conformitate cu art. 140 alin. (3) Cod de executare,

la 07.02.2014 SRL „Tegola Roofing” a solicitat preluarea bunului în contul

datoriei, cu achitarea diferenței de preț. Ulterior, la 19.02.2014, conform ordinului

de plată nr. 45 SRL „Tegola Roofing” a achitat suma ce depășește valoarea

creanțelor sale în sumă de 31.562 lei.

În continuarea acțiunilor sale infracționale, executorul judecătoresc

Tihonovici A., încălcând prevederile art. 46 alin. (2) din Constituția RM și art.

1 al Primului protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor

omului și a libertăților fundamentale din 04.11.1950, care prevăd: „...nimeni nu

poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în

condițiile prevăzute de lege...”, prin încheierea nr. 014- 345r/14 din 21.02.2014,

a dispus: „a transmite creditorului SRL „Tegola Roofing” în proprietate încăperea

cu nr. cadastral XXXXX, situată pe str. XXXXX, ap. XXXXX, nevândut la

licitația repetată din 05.02.2014, în contul achitării datoriei în sumă de 486.838

lei, însă transmiterea bunului dispusă de executorul judecătoresc Tihonovici A.

nu a avut efecte juridice, deoarece partea vătămată XXXXX a contestat,

acțiunile executorului judecătoresc.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Tihonovici A. a comis contravenția

prevăzută la art. 313 Cod contravențional, ca săvârșirea unei acțiuni care

depășește în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege și care

contravine intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice, dacă fapta nu

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

Or, din totalitatea de probe, se atestă că Tihonovici A., contrar prevederilor

art. 8 lit. a) și 1) din Legea nr. 113 din 17.06.2010 privind executorii judecătorești;

art. 22 alin. (1) lit. a) din Codul de executare, art. 126 alin. (2) din Codul de

executare, la 15.01.2014, prin încheierea nr. 014-345/14 a dispus organizarea

licitației repetate al bunului imobil cu nr. cadastral XXXXX amplasat în mun.

Chișinău, sect. Buiucani str. XXXXX, nr. XXXXX, pentru data de 05.02.2014,

ora 1000. Licitația repetată de asemenea nu a avut loc, din motiv că pentru

participare la licitație nu s-au înregistrat cel puțin 2 participanți. Contrar

prevederilor legale în conformitate cu art. 133 alin. (1) din Codul de executare,

Tihonovici A. nu a înștiințat-o pe XXXXX, despre organizarea licitației repetate

10

al bunului imobil cu nr. cadastral XXXXX amplasat în mun. Chișinău, sect.

Buiucani str. XXXXX, nr.XXXXX, pentru data de 05.02.2014, ora 1000.

În continuare, drept rezultat al acțiunilor ilegale ale executorului

judecătoresc Tihonovici A., în conformitate cu art. 140 alin. (3) Cod de executare,

la 07.02.2014 SRL „Tegola Roofing” a solicitat preluarea bunului în contul

datoriei, cu achitarea diferenței de preț. Ulterior, la 19.02.2014, conform ordinului

de plată nr. 45 SRL „Tegola Roofing” a achitat suma ce depășește valoarea

creanțelor sale în sumă de 31.562 lei.

În continuarea acțiunilor sale infracționale, executorul judecătoresc

Tihonovici A., încălcând prevederile art. 46 alin. (2) din Constituția și art. 1 al

Primului protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului

și a libertăților fundamentale din 04.11.1950, care prevăd: „...nimeni nu poate fi

lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile

prevăzute de lege... ”, prin încheierea nr. 014- 345r/14 din 21.02.2014, a dispus:

„a transmite creditorului SRL „Tegola Roofing” în proprietate încăperea cu nr.

cadastral XXXXX, situată pe str. XXXXX, XXXXX, ap. XXXXX, nevândut la

licitația repetată din 05.02.2014, în contul achitării datoriei în sumă de 486.838

lei, însă transmiterea bunului imobil dispusă de executorul judecătoresc nu a

avut efecte juridice pe motiv că partea vătămată a contestat acțiunile

executorului judecătoresc.

Urmează de reținut următoarele criterii ce delimitează în esență,

incriminarea comiterii infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal,

de constatarea că Tihonovici A. de fapt a comis contravenția prevăzută de art. 313

Cod contravențional și anume, gradul prejudiciabil, astfel, în cazul incriminării

penale aduse inculpatului s-a indicat că acesta fiind o persoană publică a depășit

în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, și a dispus de a

transmite creditorului SRL „Tegola Roofing” în proprietate încăperea cu nr.

cadastral XXXXX, situată pe str. XXXXX, ap. XXXXX, nevândut la licitația

repetată din 05.02.2014, în contul achitării datoriei în sumă de 486.838 lei,

cauzând astfel investitorului XXXXX un prejudiciu material în mărime de

807.180 lei, cea ce constituie daune în proporții (deosebit de mari) și urmează a

fi calificate drept urmări grave. Însă, acuzarea nu a prezentat probe ce ar stabili

cu certitudine acest grad prejudiciabil, în instanța de apel fiind stabilit un grad

prejudiciabil mai redus, care de fapt a constat în efortul părții vătămate depus la

contestarea acțiunilor executorului judecătoresc.

La caz, Tihonovici A., având calitatea de executor judecătoresc, fiind în

conformitate cu prevederile art. 123 alin. (2) Cod penal, persoană publică, având

în virtutea acestei funcții permanent drepturi și obligații în vederea exercitării

funcțiilor autorității publice, acceptând benevol restricțiile impuse de actele

normative pentru a nu fi comise acțiuni ce pot conduce la folosirea situației de

serviciu și a autorității sale în interese personale, de grup și în alte interese decât

cele de serviciu, fiind exponentul puterii de stat, ceea ce denotă prezența statutului

de persoană cu funcții de răspundere, în timpul îndeplinirii obligațiilor de

11

serviciu, contrar prevederilor art. 8 lit. a) și 1) din Legea nr. 113 din 17.06.2010

privind executorii judecătorești; art. 22 alin. (1) lit. a) din Codul de executare,

care stipulează că, executorul judecătoresc este în drept să emit încheieri în

limitele competențelor prevăzute de Codul de executare; să emită acte

procedurale în limitele competenței prevăzute de lege; acționând cu titlu oficial

ca persoană care reprezintă Departamentul de Executare, contrar obligațiunilor

de serviciu care prevăd executarea integrală și în termen rezonabil a titlului

executoriu parvenit spre executare, întru apărarea drepturilor persoanelor fizice,

a comis contravenția de depășire în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor

acordate prin lege.

Astfel, în cazul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 328 Cod penal,

această daună este una considerabilă cauzată drepturilor și intereselor ocrotite de

lege ale persoanelor fizice, ceea ce în cazul săvârșirii contravenției prevăzute de

art. 313 Cod contravențional, nu-i este specifică aceasta categorie de daună, aici

s-ar putea încadra numai daunele neînsemnate sau, astfel spus, atunci când nu

se poate incrimina excesul de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu penal

datorită faptului că nu există elementul daunei considerabile se va putea merge

pe varianta contravențională a incriminării acestei fapte.

a declarat recurs ordinar solicitând casarea acestei decizii si dispunerea

rejudecării cauzei de către instanța de apel.

Recurentul a invocat că, instanța de apel contrar faptului că a constatat ca

realizată fapta incriminată inculpatului, a dat o apreciere incorectă probelor

prezentate de acuzare și nu a apreciat multilateral și obiectiv probele administrate,

care în cumul dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii încriminate, ori nu s-a expus asupra tuturor motivelor indicate în

apelul procurorului.

Vina inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate este dovedită pe

deplin prin faptele și probele administrate în cadrul urmăririi penale și cercetate

în instanța de judecată, fiind indicate și ca motive ale apelului procurorului, iar

instanța de apel nu s-a expus asupra lor, ori nu le-a apreciat, ori le-a apreciat

eronat, fiind respinsă puterea de acuzare fără o motivare plauzibilă sau bazată pe

probe ce ar combate învinuirea incriminată inculpatului.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

8.1. La fel, au declarat recurs ordinar avocatul Nicoară Vasile și inculpatul,

solicitând casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței, pe motiv că

apelul a fost greșit admis.

Recurenții au invocat că, instanța de apel a recalificat acuzațiile penale din

art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal în art. 313 Cod contravențional, iar schimbarea

încadrării juridice a faptei a avut loc în camera de deliberare, fără ca instanța de

12

apel să pună, în prealabil, în discuția părților noua încadrare, fără a fi notificat

inculpatul că se poate acorda termen necesar pentru pregătirea apărării în raport

cu noua învinuire.

Inculpatul a aflat despre încadrarea juridică a faptei în baza art. 313 Cod

contravențional din conținutul deciziei instanței de apel, mult prea târziu pentru

a-și putea realiza dreptul la apărare.

Instanța, în cazul dat, urma să se conducă de jurisprudența CtEDO și în

special, a hotărârii din 12.04.2011 în cauza lui Andrian Constantin vs România,

în care s-a susținut că schimbarea încadrării juridice, indiferent de elementul

infracțiunii, fără a-l informa în mod detaliat cu privire la natura și cauza acuzației

aduse împotriva sa, precum și dreptul său de a dispune de timpul și facilitățile

necesare pregătirii apărării sale, se consideră ca o încălcare a art. 6§1, §3 lit. a) și

b) CoEDO - dreptului la un proces echitabil

La dosar nu au fost administrate probe ce ar dovedi prezența urmărilor

prejudiciabile, care nu se ridică la nivel de infracțiune. Respectiv, din decizia

contestată nu pot fi desprinse careva motive ce ar întemeia soluția prin care

Tihonovici A. a fost recunoscut culpabil în comiterea contravenției prevăzute de

art. 313 Cod contravențional.

Pretinsul „grad prejudiciabil mai redus” care ar fi „constat în efortul părții

vătămate depus la contestarea acțiunilor executorului judecătoresc”' nu poate fi

pus în sarcina lui Tihonovici A. deoarece niciodată nu i s-a înaintat asemenea

acuzații, iar instanța de judecată, în sensul art. 24 Cod de procedură penală nu

este în drept să-și asume atribuțiile organului de urmărire penală și a procurorului.

Declarațiile părții vătămate că „nu i-a fost cauzat nici un prejudiciu”, cât și

lipsa unor probe care ar demonstra prezența urmărilor prejudiciabile coroborat

lipsei acuzațiilor privind cauzarea daunelor avute în vedere de către instanța de

apel, de la sine denotă că dispozitivul hotărârii este contrazis de motivarea

soluției.

La caz, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită deoarece

calificarea acțiunilor în baza art. 313 Cod contravențional a avut loc în lipsa unor

urmări prejudiciabile caracteristice unei contravenții. Ori, calificarea juridică a

faptei în baza normei contravenționale putea avea loc doar după determinarea și

constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile

săvârșite și semnele componenței contravenției, prevăzute de norma

contravențională.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6),

12), 15), 16) Cod de procedură penală, că hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii,

instanța de apel a admis erori grave de fapt care au afectat soluția, faptei săvârșite

i s-a dat o încadrare juridică greșită, instanța de judecată internațională, prin

hotărâre pe un alt caz, a constatat o încălcare la nivel național a drepturilor și

libertăților omului care poate fi reparată și în această cauză, norma de drept

13

aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași norme

date anterior de către Curtea Supremă de Justiție.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează

a fi admise din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de această instanță, inclusiv în temeiul când instanța nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, când hotărârea atacată nu cuprinde motive

legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel

au comis următoarele erori de drept.

În primul rând, potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Conform art.

101 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează să fie apreciată

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de judecată

este obligată să motiveze în hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor

probelor administrate. În corespundere cu art. 325 alin. (1) Cod de procedură

penală, judecarea cauzei se efectuează în limitele învinuirii formulate în

rechizitoriu. Potrivit art. 385 alin. (1) pct. 1) și 4) Cod de procedură penală, la

adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează chestiunile dacă a avut loc

fapta de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul, dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii. În corespundere cu art. 394 alin. (3) pct. 2), alin. (4) Cod de procedură

penală, partea descriptivă a sentinței de achitare trebuie să cuprindă enunțarea

temeiurilor pentru achitarea inculpatului și motivele pentru care instanța respinge

probele aduse în sprijinul acuzării.

Conform jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după

formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală.

Sentința se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea

anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor

inexacte (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct.

3., 39., 41.).

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului și dispozitivului

sentinței, instanța de fond (pct. 2. din decizie):

a) a constatat în descriptivul sentinței diverse motive de achitare, cum ar fi

că: „nu a fost demonstrată fapta și vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii..., faptele inculpatului nu întrunesc elementele și semnele

componenței de infracțiune.…”.

14

Totodată, în dispozitiv a dispus divergent că inculpatul este achitat de sub

învinuirea comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal

din motiv că: „în faptele acestuia nu sunt întrunite elementele componenței de

infracțiune menționate”;

b) în cazul unei sentințe de achitare, nu a apreciat fiecare probă separat, din

punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, inclusiv cu

circumstanțele concrete de fapt și de drept invocate în rechizitoriu, nu a indicat

motivele pentru care a respins probele aduse în sprijinul apărării.

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care

se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii.

În al doilea rând, potrivit art. 414 alin. (1) și (5) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Conform art. 419 Cod de

procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară

potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se

aplică în mod corespunzător. Potrivit art. 394 alin. (1) pct. 1), 2), 5) Cod de

procedură penală, partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să

cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, indicîndu-se

locul, timpul, modul săvîrșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și

consecințele infracțiunii, probele pe care se întemeiază concluziile instanței de

judecată și motivele pentru care instanța a respins alte probe, încadrarea juridică

a acțiunilor inculpatului, motivele pentru modificarea învinuirii dacă la judecată

s-a efectuat așa ceva. Conform art. 325 alin. (1), (2) Cod de procedură penală,

judecarea cauzei se efectuează în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.

Modificarea învinuirii în instanța de judecată se admite dacă prin aceasta nu se

agravează situația inculpatului și nu se lezează dreptul lui la apărare. În

corespundere cu art. 66 alin. (1), (2) pct. 1) Cod de procedură penală, inculpatul

are dreptul la apărare și dreptul să știe pentru ce faptă este învinuit. În

corespundere cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la

respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Conform jurisprudenței naționale, potrivit art. 409 Cod de procedură

penală, prin efectul devolutiv al căii de atac se înțelege condiționarea examinării

apelului doar în privința apelantului și calității lui procesuale, cât și examinarea

tuturor aspectelor de fapt și de drept, inclusiv în afara motivelor invocate în apel,

daca acestea sunt în favoarea inculpatului ori apelantului. În cazul în care instanța

de apel i-a în considerare temeiurile de casare din oficiu, ea este obligată să le

pună în discuția părților (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire

la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel, pc. 12.2.). În cazul în care apare

15

necesitatea de a reîncadra juridic fapta, pentru săvîrșirea căreia inculpatul nu a

fost pus sub învinuire, instanța trebuie să țină cont că o astfel de modificare a

încadrării juridice este posibilă numai cînd acțiunile inculpatului, ce urmează a fi

încadrate în baza altei legi, i-au fost imputate, modificarea învinuirii nu

înrăutățește situația inculpatului și nu afectează dreptul lui la apărare. În astfel de

cazuri, instanțele vor ține cont de faptul că învinuirea se consideră mai gravă în

cazul cînd se introduc fapte și episoade adăugătoare, care majorează volumul

învinuirii. Drept învinuire care esențial, după circumstanțele reale, diferă de cea

de la început urmează de considerat orice altă modificare a învinuirii (imputarea

altor acțiuni în locul celor imputate anterior, imputarea infracțiunii care diferă de

cea imputată după obiectul atentat, caracterul faptei și acțiunii), care afectează

dreptul inculpatului la apărare (Hotărîrea Plenului CSJ a RM din 19.06.2006, nr.5 -

Privind sentința judecătorească, pct. 23).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, corect casând total sentința și rejudecând cauza potrivit regulilor

generale, conform descriptivului și dispozitivului deciziei atacate (pct. 7. din

decizie):

a) inițial, în descriptiv, statuând inclusiv că inculpatul: „în continuarea

acțiunilor sale infracționale...” a descris fapta criminală, considerată ca fiind

dovedită, conform învinuirii formulate, adică pe art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal,

apoi, adăugând concluzia că: „însă transmiterea bunului dispusă de executorul

judecătoresc Tihonovici A. nu a avut efecte juridice, deoarece partea vătămată

XXXXX a contestat, acțiunile executorului judecătoresc”, a constatat o faptă de

tentativă, prevăzută la art. 27, 328 alin. (3) lit. d) Cod penal.

După, depășind limitele învinuirii formulate reținând că inculpatul:

„acționând cu titlu oficial ca persoană care reprezintă Departamentul de

Executare...”, a constatat divergent și confuz că acesta, cu toate că: „a încălcat

prevederile art. 46 alin. (2) din Constituția RM și art. 1 al Primului protocol

adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale din 04.11.1950, care prevăd: „...nimeni nu poate fi lipsit de

proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute

de lege...”, dar totuși a comis contravenția prevăzută de art. 313 Cod

contravențional, deoarece dauna cauzată ar fi una neînsemnată, dar neconstatând

fapta contravențională, considerată ca fiind dovedită.

Totodată, în dispozitiv s-a contrazis dispunând: „Procesul penal pornit în

privința lui Tihonovici A. în baza art. 328 alin. (1) Cod penal de încetat, pe motiv

că fapta constituie contravenție”;

b) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct

de vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele concrete de fapt și de drept

invocate în rechizitoriu, nu a indicat motivele pentru care a respins unele probe și

a acceptat altele, nefiind clar care sunt acestea;

16

d) schimbând încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului în baza art. 313

Cod contravențional, în deliberare, nu a pus în discuția părților noua învinuire și

nu i-a oferit inculpatului posibilitatea de a se apăra în sensul dat, nefiindu-i

respectat, astfel, dreptul la un proces echitabil (Hotărârea CțEDO din 12.04.2011, Adrian

Constantin vs. România);

e) nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, și

repetate în recursul ordinar, inclusiv asupra celor reproduse la pct. 3. și 8. din

prezenta decizie, în felul și esența probatorie în care acestea au fost enunțate;

g) a omis să se pronunțe asupra împrejurărilor reținute prin decizia

Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 29 noiembrie 2017, iar,

potrivit art. 436 alin. (2) Cod de procedură penală, pentru instanța de rejudecare,

indicațiile instanței de recurs sunt obligatorii (pct. 6. din decizie).

Circumstanțele expuse atestă în mod lucid că ambele instanțe nu au judecat

cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind

motive legale pe care se întemeiază soluția, că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, și că recursul de pe rol este

întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța

de recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de

recurs, se impune soluția admiterii recursului ordinar, casării totale a deciziei

contestate, și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de

împrejurările expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă

conformitate cu legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

admite recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, de avocatul Nicoară Vasile și

inculpatul Tihonovici Alexandr XXXXX, casează total decizia Colegiul penal al

Curții de Apel Chișinău din 14 mai 2019, și dispune rejudecarea cauzei de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la

08 noiembrie 2019.

17

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Dumitru Mardari

Maria Ghervas

18