1ra-194/2022 — art. 190 alin. 5 CP

1ra-194/2022 — art. 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-194/2022

1-18160480-01-1ra-08022022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

17 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Toma Nadejda,

judecători – Cobzac Elena, Catan Liliana, Țurcan Anatolie, Plămădeală

Ghenadie,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar, declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30

septembrie 2021, în cauza penală privindu-l pe

Plăcintî Andrei XXXXX, născut la

XXXXX, originar din XXXXX, domiciliat în

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Plăcintî Andrei învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod

penal a fost achitat, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Cererea părții civile Doroșchevici Vsevolod privind încasarea prejudiciului

material în sumă de 11016 euro - s-a respins ca nefondată.

învinuiește de faptul că, la 09 aprilie 2012 activând în calitate de administrator al

SRL „Vis-Construct Grup”, aflându-se în incinta oficiului amplasat pe X, acționând

intenționat, urmărind premeditat scopul însușirii ilicite a bunurilor altei persoane,

profitând de faptul că societatea pe care o administra deținea de autorizația de

construcție și certificatul de urbanism privind construcția mansardei în două nivele

la blocul locativ X, a întocmit contractul tipizat de investiție sub nr.5-Z, prin care s-

a obligat să-i transmită lui Doroșchevici Vsevolod, către luna aprilie 2013

apartamentul sub nr. 109, cu suprafața de 45,9 m2 de la mansarda ce urma să o

construiască, contra sumei de 22032 euro. La rândul său, Doroșchevici V. conform

1

condițiilor contractului, i-a transmis lui Plăcintî Andrei prima rată în sumă de 11016

euro, echivalentul a 170417, 52 lei, ultimul neeliberându-i careva acte de încasare a

sumei primite, motivând că casa banilor SRL „Vis-Construct Grup” se afla în X. La

08 iulie 2015 Plăcintî Andrei a vândut apartamentul nr. 109 situat pe aceiași adresă

unei terțe persoane.

În rezultatul acțiunilor intenționate ale lui Plăcintî Andrei, părții vătămate

Doroșchevici V. i-a fost cauzată o pagubă materială în sumă de 170417, 52 lei, sumă

ce constituie 48,0049 salarii medii pe economie prognozate pentru anul 2012

conform Hotărârii Guvernului nr. 868 din 22.11.2011 și se califică conform

prevederilor art. 126 alin. (1) Cod penal, ca proporții deosebit de mari.

De către organul de urmărire penală, acțiunile lui Plăcintî Andrei au fost

calificate în baza art.190 alin. (5) Cod penal - escrocheria, adică dobândirea ilicită

a bunurilor altei persoane prin abuz de încredere, în proporții deosebit de mari.

oficiul Rîșcani, Chirița Alexandru, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea

sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 13 decembrie 2019, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Plăcintî Andrei să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de 190 alin.(5) Cod penal.

În argumentarea apelului declarat, acuzatorul de stat a invocat următoarele:

- vinovăția lui Plăcintî Andrei în comiterea faptei prejudiciabile care îi este

incriminată este pe deplin dovedită prin probele administrate, considerate a fi

admisibile, pertinente și concludente, care au fost acumulate prin intermediul

următoarelor mijloace de probă, și anume;

a) declarațiile părții vătămate Doroșchevici Vsevolod;

b) procesul-verbal de ridicare din 06.09.2016, în cadrul căruia a fost ridicată de

la cet. Cebanu Dumitrița copia contractului nr. 27-Z privind investirea capitalului

privat în reconstrucția blocului locativ și construcția apartamentului 109 de tip

mansardă de pe X din 08 iulie 2015, și cererea la Oficiul Cadastral Teritorial

Chișinău din 09.07.2015;

c) procesul-verbal de ridicare din 18.08.2017, în cadrul căreia a fost ridicat de la

cet. Doroșchevici Vsevolod, în original contractul nr. 5-Z privind investirea

capitalului privat în reconstrucția blocului locativ și construcția apartamentului 109

de tip mansardă de pe X din 09.04.2012;

d) raportul de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-825 din 12.03.18, conform căruia

Contractul nr. 5-Z privind investirea capitalului privat în reconstrucția blocului

locativ și construcția apartamentului de tip mansardă pe X din 09 aprilie 2012,

apartamentul de tip mansardă cu numărul 109, este confecționat din hârtie simplă -

de inserți textili și fără elemente de protecție ce au fluorescență în raze UV sau IR,

cu folosiră imprimarea rubricilor și recuzitelor cu aparate de imprimat Laser,

aplicarea impresiunii de cu clișeu ștampilar;

2

e) decizia Camerei înregistrării de Stat nr. 1010602004422 din 28.07.2011,

conform căreia Plăcintî Andrei este înregistrat ca administrator al SRL „VIS

CONSTRUCT GRUP”;

f) certificatul de urbanism nr. 332i& 11 din 11.05.2011, conform căruia Primăria

municipiului Chișinău a certificat elaborarea documentației de proiect pentru SRL

VIS CONSTRUCT GRUP privind edificarea nivelului mansardă în două nivele la

blocul locativ din X;

g) autorizația de construcție nr. 524 din 30.06.2011, conform căruia Primăria

municipiului Chișinău a autorizat construcția mansardei în două nivele la blocul

locativ din X;

h) informația BC „Banca Socială” în proces de lichidare nr. 1830-5/130 din

17.01.2017, conform căruia în conturile SRL VIS CONSTRUCT GRUP nu au fost

identificate transferuri bănești din numele cet. Doroșchevici V;

i) procesul-verbal de confruntare între partea vătămată Doroșchevici V. și

învinuitul Plăcintî A., în cadrul căreia Doroșchevici V. a declarat că i-a transmis în

aprilie 2012 lui Plăcintî A. 11016 euro pentru apartamentul 109 din X;

j) declarațiile martorilor Borș Dumitru, Furtună Alexei;

- procurorul a susținut că instanța de fond deși apreciind declarațiile martorului

Furtuna Alexei ca veridice, nu a reținut că și ultimul a indicat ca și partea vătămată

Doroșchevici V. că au achitat prima rată fără a i se elibera bon de casă și că Plăcintî

A. i-a motivat cât lui Doroșchevici atât și lui Furtuna A. că casa întreprinderii este

la Bălți, ultimul confirmând că și restul ratelor le-a achitat primind doar confirmare

de la Plăcintî A. privind achitarea ratelor conform contractului și nefiindu-i eliberat

bon de casă.

Totodată a menționat că din declarațiile lui Furtuna A. rezultă că anume la

insistența sa i s-a eliberat confirmare, iar abia după mai bine de 6 luni și iarăși la

insistența sa contractul său de investiții a fost înregistrat la notar și OCT.

În asemenea circumstanțe declarațiile inculpatului Plăcintî A. și a martorului

Borș D. reținute de instanță și apreciate veridice precum că „...Careva achitări nu

au fost efectuate de Doroșchevici Vsevolod. În cazul în care Doroșchevici prezenta

careva sume de bani, urma să se încheie contractul de investiție, după trebuia sa fie

programați la notar pentru a fi încheiate contractul, ulterior cu bonul de plată

trebuia să se prezinte la bancă…” contravin declarațiilor părții vătămate

Doroșchevici V. și a martorului Furtuna A.;

- apelantul a considerat drept una ilegală sentința de achitare emisă, menționând

că instanța de fond nu a supus unei analize minuțioase cumulul probelor cercetate în

cadrul ședințelor de judecată, or, aprecierea probelor este una din cele mai

importante sarcini ale procesului penal.

În același context, procurorul a considerat că în rezultatul cercetării

judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate se

confirmă prin ansamblul de probe concludente și pertinente, cercetate de instanța de

3

judecată, toate versiunile fiind verificate, iar divergențele au fost lichidate prin

prezentarea probelor, fiind deci prezentate de către acuzarea de stat, probe

incontestabile întru confirmarea vinovăției inculpatului Plăcintî Andrei, de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(5) Cod penal;

- a susținut că în sentința din 13.12.2019, instanța de judecată nu a analizat

minuțios probele prezentate de către partea acuzării, necătând la faptul că prezența

acestuia a fost demonstrată incontestabil prin mijloacele de probă, administrate în

cadrul urmăririi penale și în cadrul cercetării judecătorești. Prin urmare, partea

acuzării a invocat statuările doctrinare, expuse de către instanța de judecată în

conținutul sentinței din 13.12.2019, ca fiind prezentate incomplet și interpretate

eronat.

Astfel, prin prisma probelor administrate, a conchis că vinovăția inculpatului a

fost probată pe capătul de acuzare incriminat, încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, efectuată în cadrul judecării cauzei fiind corectă conform indicilor

infracțiunii prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal.

Ținând cont de cele expuse, precum și de motivul și circumstanțele comiterii

infracțiunii, personalitatea inculpatului, a solicitat de a califica acțiunile lui Plăcintî

Andrei din 09.04.2012 ca dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea

în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în

privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, părților determinată de

comportamentul viclean care a produs daune considerabile, săvârșită în proporții

deosebit de mari, adică infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal și a-i

stabili pedeapsa, sub formă de 10 ani închisoare cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis. A calcula termenul executării pedepsei inculpatului Plăcintî

Andrei din data pronunțări sentinței, a aplica în privința lui Plăcintî Andrei măsura

preventivă arestul preventiv până la intrarea în vigoare a sentinței dar nu mai mult

de 30 zile. A admite acțiunea civilă înaintată de partea vătămată și a dispune de

încasat din contul lui Plăcintî Andrei în beneficiul lui Doroșchevici Vsevolod suma

de 170417,52 lei.

2021, a fost respins ca nefondat apelul procurorului în Procuratura mun. Chișinău,

oficiul Râșcani, Chirița Alexandru, cu menținerea sentinței atacate fără modificări.

4.1. În motivarea soluției date, instanța de apel a reținut că instanța de fond a

stabilit în mod corect situația de fapt și nevinovăția inculpatului care nu a fost

dovedită cu certitudine și fără echivoc, achitându-l pe Plăcintî Andrei în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat

existența faptei infracțiunii.

La baza acuzațiilor înaintate inculpatului Placintî Andrei în comiterea

infracțiunii incriminate, acuzatorul de stat întru susținerea apelului declarat

împotriva sentinței instanței de fond a făcut referire la următoarele probe, care în

opinia sa, ar confirma vinovăția acestuia, cum ar fi: declarațiile părții vătămate

4

Doroșchevici Vsevolod, martorului Borș Dumitru, martorului Furtună Alexei;

procesul-verbal de ridicare din 06.09.2016 (f.d.40 Vol.I); procesul-verbal de ridicare

din 18.08.2017 (f.d.83 Vol.I); raportul de expertiză judiciară nr. 34/12/l-R-825 din

12.03.2018, (f.d.105-109 Vol.I); decizia Camerei înregistrării de Stat nr.

1010602004422 din 25.07.2011, potrivit cărei, Plăcintî Andrei este înregistrat ca

administrator al SRL „Vis Construct Grup” (f.d.269 Vol.I); certificatul de urbanism

nr. 332i/11 din 11.05.2011 (f.d. 22 Vol.II); autorizația de construcție nr. 524 din

30.06.2011 (f.d. 38 Vol.II); informația BC „Banca Socială” în proces de lichidare

nr. 1830-5/130 din 17.01.201 7(f.d.5 Vol.II); procesul-verbal de confruntare între

partea vătămată Doroșchevici V. și învinuitul Plăcintî A., în cadrul căreia

Doroșchevici a declarat că i-a transmis în aprilie 2012 lui Plăcintî A. 11016 euro

pentru apartamentul 109 din X. (f.d.48 Vol.II);

Instanța de apel a considerat că, instanța de fond a analizat obiectiv și minuțios

cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere

al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, care în ansamblu,

dovedesc fără echivoc nevinovăția inculpatului Plăcintî Andrei în săvârșirea

infracțiunii prevăzute la art. 190 alin. (5) Cod penal, potrivit elementelor

constitutive: escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altor persoane prin

abuz de încredere, în proporții deosebit de mari, astfel, instanța de fond corect a

ajuns la concluzia că la caz nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Reieșind din cumulul de probe cercetate și verificate în cadrul ședinței instanței

de apel, instanța de apel a concluzionat că apelul procurorului este neîntemeiat, fiind

bazat pe presupuneri neargumentate și fără a avea vreun suport juridic probant,

motiv din care urmează a fi respins.

Or, analizând declarațiile inculpatului Plăcintî Andrei, a părții vătămate

Doroșchevici Vsevolod, a martorilor Borș Dumitru și Furtună Alexei, cercetând

probele materiale prezentate de către partea acuzării, instanța de apel a reținut că,

instanța de fond corect a concluzionat că, nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii.

Instanța de apel a reținut că între Doroșchevici Vsevolod și Plăcintî Andrei în

calitate de administrator al SRL „Vis Construct Grup” a fost încheiat contractul nr.5-

Z privind investirea capitalului privat în reconstrucția blocului locativ și construcția

apartamentului de tip mansardă pe X din 09.04.2012, potrivit căruia „Executantul”

era obligat să construiască apartamentul de tip mansardă, iar Doroșchevici Vsevolod

să achite suma stabilită, contractul fiind încheiat benevol, nefiind stabilită intenția

inculpatului de a sustrage careva bunuri din patrimoniul părții vătămate.

Totodată, instanța de apel a apreciat critic declarațiile părții-vătămate

Doroșchevici Vsevolod date în ședința de judecată în instanța de fond și susținute în

ședința instanței de apel, prin care a declarat că a transmis suma de 11 016 euro prin

intermediul lui Borș Dumitru către inculpatul Plăcintî Andrei, aceasta abuzând de

încrederea sa, dat fiind faptul că declarațiile lui nu sunt confirmate și nu coroborează

5

cu alte probe administrate, având o poziție subiectivă la caz, acesta anterior fiind cu

inculpatul în relații tensionate și conflictuale.

Instanța de apel a menționat că declarațiile lui Doroșchevici Vsevolod sunt

contradictorii, or, acesta la etapa urmăririi penale, indică că „...unde am transmis în

sediul firmei personal directorului Plăcintî Andrei suma de 11016 euro”, iar în

ședința de judecată în instanța de fond indică că suma indicată i-a transmis lui

Plăcintî Andrei prin intermediul lui Borș Dumitru care a numărat banii, (f.d.152 vol.

I), iar în ședința instanței de apel indică că ,,suma de 11 016 euro a dat-o în prezența

lui Plăcintî Andrei, Borș Dumitru și încă două doamne, Borș Dumitru a numărat

banii, i-a închis în safeu, și atunci fiind semnat contractual”.

La fel, instanța de apel nu a reținut ca plauzibile nici declarațiile părții vătămate

date în instanța de fond și susținute în instanța de apel cu privire la faptul că vreun

bon de plată nu a primit, i-au spus că casa se află la Bălți și bonul de plată o să-l

primească a doua zi, mai departe se amâna că peste 2 săptămâni o să-i aducă bonul

de casă. „Nu a primit vreo recipisă că a transmis banii, când cerea recipisă aceștia

se eschivau să-i elibereze. Avea încredere, de fiecare dată când apela cu întrebarea

i se spunea că peste 2 săptămâni îi vor da banii”, or suma indicată este una prea

mare fiind puțin probabil că partea vătămată Doroșchevici Vsevolod la transmiterea

acesteia nu a insistat la eliberarea unui act confirmativ privind achitările efectuate,

cu atât mai mult că, potrivit contractului nr. 5-Z privind investirea capitalului privat

în reconstrucția blocului locativ și construcția apartamentului de tip mansardă pe X

din 09.04.2012, la p. 2.4. prevede expres modalitatea de achitare a plăților, și anume:

Plata se face de către „Investitor” în lei moldovenești la cursul oficial al BNM în

ziua achitării (de 18.0 lei pentru 1 Euro), prin transfer bancar. Faptul achitării se

confirmă prin copiile ordinelor de plată a băncii privind executarea, și alte

documente financiare justificative eliberate de Executant, iar nerespectarea

obligațiilor contractuale de către Doroșchevici Vsevolod în această parte, nu poate

fi incriminată inculpatului.

Prin urmare, afirmațiile lui Doroșchevici Vsevolod, precum că acesta a achitat

suma de 11016 Euro nu sunt probate prin careva probe pertinente, purtând caracterul

declarativ.

În același context, și întru susținerea poziției privind faptul că nu a avut loc

transmiterea banilor, precum și declarațiile care combat versiunea părții vătămate

precum că a transmis banii prin intermediul lui Borș Dumitru lui Plăcintî Andrei,

instanța de apel a reținut declarațiile martorului Borș Dumitru, date în ședința

instanței de fond și susținute în ședința de judecată în instanța de apel care a declarat

că „...careva achitări nu au fost efectuate de Doroșchevici Vsevolod. În cazul în care

Doreschevici prezenta careva sume de bani, urma să se încheie contractul de

investiție, după trebuia sa fie programați la notar pentru a fi încheiat contractul,

ulterior cu bonul de plată trebuia să se prezinte la bancă, trebuia achitat suma

6

conform contractului, ulterior înregistrat la serviciu cadastral teritorial.

Doroșchevici Vsevolod era informat de aceasta procedură, ca și toți ceilalți”.

Totodată, instanța de apel a mai reținut că din declarațiile martorului Borș

Dumitru date în ședința instanței de apel reiese că plata se efectua prin bancă și nu

î-și amintește cazuri în care banii să fi fost transmiși direct inculpatului.

Faptul că Doroșchevici Vsevolod nu a efectuat achitarea sumei de 11 016 euro

în contul SRL „Vis Construct Grup” reiese și din informația eliberată de BC „Banca

Socială” în proces de lichidare nr.1830-5/130 din 17.01.2017 potrivit căreia, în

conturile SRL „Vis Construct Grup” nu au fost identificate transferuri bănești din

numele lui Doroșchevici Vsevolod (f.d.5, vol. II).

Iar faptul că SRL „Vis Construct Grup” avea intenția reală de a construi o

mansardă reiese din certificatul de urbanism nr. 332i/11 din 11.05.2011, conform

căruia Primăria mun. Chișinău a certificat elaborarea documentației de proiect

pentru SRL „Vis Construct Grup” privind edificarea nivelului mansardă în două

nivele la blocul locativ în X. (f.d. 22 Vol.II) și prin autorizația de construcție nr.524

din 30.06.201, conform căruia Primăria mun. Chișinău a autorizat construcția

mansardei în două nivele la blocul locativ din X (f.d. 38 Vol.II).

În concluzia celor relatate supra, instanța de apel a conchis că în speță nu a fost

probat faptul transmiterii banilor de către Doroșchevici Vsevolod lui Plăcintî Andrei,

nici în corespundere cu clauzele contractuale stipulate în pct.2.4. al Contractului de

investiție, nici sub influența înșelăciunii sau a abuzului de încrederea inculpatului

Plăcintî Andrei, precum și că acesta ar fi obținut posibilitatea reală de a se folosi și

dispune de bunurile (banii) părții vătămate prin intrarea în posesia ilegală.

În circumstanțele invocate, și având în vedere faptul că nici în cadrul urmăririi

penale și nici în cadrul cercetării judecătorești acuzarea nu a prezentat probe, care ar

combate versiunea înaintată de către inculpatul Plăcintî Andrei, instanța de apel a

considerat că prima instanța just și întemeiat a ajuns la concluzia de a emite o

sentință de achitare în privința lui Plăcintî Andrei datorită faptului că nu s-a constatat

existența faptei infracționale și careva temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea

declarațiilor acestuia - nu sunt.

În urma celor relatate mai sus, instanța de apel a concluzionat că, instanța de

fond în prezența circumstanțelor analizate mai sus, corect a constatat nevinovăția

inculpatului în baza art. 190 alin. (5) Cod penal și întemeiat a aplicat prevederile art.

390 alin. (1) pct.1) Cod de procedură penală și a adoptat o sentință de achitare în

privința lui Plăcintî Andrei, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Referitor la solicitarea lui Doroșchevici Vladislav cu privire la încasarea de la

Plăcintî Andrei a prejudiciului material în mărime de 11 016 euro, instanța de apel a

reținut că aceasta întemeiat a fost respinsă de către instanța de fond, or în

conformitate cu prevederile art. 387 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, în

cazul când se dă o sentință de achitare, instanța respinge acțiunea civilă dacă nu s-a

constatat existența faptei incriminate.

7

apel, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicitând casarea

acesteia și dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel.

În argumentarea recursului procurorul invocă că instanța de judecată a dat o

apreciere incorectă probelor prezentate de acuzare și nu a apreciat multilateral și

obiectiv probele administrate, care în cumul dovedesc cu certitudine vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii încriminate, or nu s-a expus asupra tuturor

motivelor indicate în apelul procurorului.

Acuzarea consideră total greșit invocat de către instanțe motivul achitării dispuse

„lipsa faptului infracțiunii”, or prin invocarea temeiului de achitare conform

prevederilor art. 390 alin. (1) pct. 1) Cod penal, acuzarea atestă că instanțele de

judecată practic nici nu au examinat cauza penală în limitele învinuirii înaintate.

Mai mult ca atât, procurorul consideră că prin invocarea temeiului de achitare

precum că „fapta nu a avut loc”, instanțele se contrazic pe sine însuși într-o oarecare

măsură or, pe de o parte instanța constată că „fapta nu a avut loc”, și deci neagă

existența acesteia, ca pe de altă parte să constate că „între Doroșchevici Vsevolod și

Plăcintî Andrei în calitate de administrator al SRL „Vis construct Grup” a fost

încheiat contractul nr. 5-Z privind investirea capitalului privat în reconstrucția

blocului locativ și construcția apartamentului de tip mansardă pe X...”.

Contrar celor expuse de către instanțele de judecată, acuzarea consideră că, în

cadrul examinării prezentei cauze, cu certitudine s-a demonstrat faptul că anume

Placintî Andrei a intrat în posesia banilor ce aparțin părții vătămate Doroșchevici

Vsevolod și deci că prin acțiunile sale a realizat fapta infracțională descrisă în actul

de învinuire.

Analizând motivele invocate de către instanța de fond și practic preluate și de

către instanța de apel, acuzarea în prim aspect consideră viciată procedura de

apreciere a declarațiilor date de către partea vătămată Doroșchevici Vsevolod, or

acele contradicții la care fac referință instanțele de judecată, nici cum nu pot fi

catalogate în asemenea mod, precum și nu denotă lipsa faptului infracțiunii.

În acest sens, procurorul menționează că unica contradicție în respingerea

declarațiilor părții vătămate Doroșchevici Vsevolod instanțele de judecată o invocă

faptul că el „în ședința de judecată a transmis suma de 11 016 euro prin intermediul

lui Borș Dumitru către inculpatul Plăcintî Andrei”, iar la urmărirea penală a

declarat că „a transmis personal lui Plăcintî Andrei suma de 11 016 euro…”.

Cu toate acestea, acuzarea atestă că instanțele de fond în mod selectiv au extras

din context cele relatate de partea vătămată Doroșchevici Vsevolod și nu au ținut

cont de totalitatea circumstanțelor redate de această persoană cu privire la relațiile

avute cu inculpatul, scopul transmiterii banilor, modul și momentul în care a

transmis banii, or în caz contrar, instanțele de judecată ar fi sesizat faptul că:

8

- atât la urmărirea penală cât și în instanța de judecată partea vătămată

Doroșchevici Vsevolod a descris procedura de negociere avută anume cu inculpatul

Plăcintî Andrei;

- în ambele faze ale procesului penal partea vătămată a indicat unele și aceleași

circumstanțe cu privire la momentul transmiterii banilor „incinta sediului companiei

administrate de inculpatul Plăcintî Andrei Nicolae”;

- în ambele faze ale procesului penal partea vătămată a indicat scopul

transmiterii banilor - investirea în construcția imobilului de asupra imobilului ce îl

avea în proprietate.

Prin urmare, procurorul constată lipsa acelor pretinse contradicții invocate de

către instanțe, mai mult ca atât că la audierea sa în instanța de apel Doroșchevici

Vsevolod a confirmat circumstanțele în care a transmis suma de bani.

La fel, acuzarea consideră greșit apreciate de către instanțe și declarațiile

martorului Furtună Alexei. Prin urmare, în situația în care mai multe probe indică la

una și aceiași circumstanță, istanțele nu au avut temei de a respinge declarațiile date

de partea vătămată Doroșchevici Vsevolod, or pe caz a fost confirmat faptul că:

inculpatul Plăcintî Andrei accepta încasarea banilor personal de la persoanele ce

investeau în construcția acelui bloc; inculpatul Plăcintî Andrei accepta plățile fără a

transmite persoanelor careva documente contabile, facturi, bonuri de plată, etc, fapt

ce sporește veridicitatea și a declarațiilor părții vătămate cu privire la modul de

transmitere a banilor; inculpatul Plăcintî Andrei nu în toate cazurile înregistra

documentar în modul corespunzător relațiile avute cu persoanele care investeau în

construcția imobilului, or în caz contrar ar fi inexplicabile declarațiile martorului

Furtună Andrei cu privire la înregistrarea contractului doar după o perioadă

îndelungată și doar la insistența sa.

De asemenea acuzarea consideră în mod vicios apreciat de către instanțe și acel

contract de investiții nr. 5-Z prin prisma prevederilor acestuia, or și în acest caz,

instanțele au selectat a aprecia doar acele prevederi ce erau convenabile pentru a

motiva soluția de achitare.

Astfel, acuzarea sesizează o modalitate selectivă a instanțelor de a aprecia

probele administrate în dovedirea vinovăției inculpatului Plăcintî Andrei, având în

vedere inclusiv și acele prevederi expuse la pct. 2.2 ale contractului.

Mai mult ca atât, procurorul menționează că prin raportul de expertiză judiciară

nr. 34/12/1-R-825 din 12.03.18 a fost dovedită că acest contract de investiții nr. 5-Z

a fost semnat de către inculpatul Plăcintî Andrei și deci el prin semnătura sa

personală a confirmat recepționarea sumei de 11 016 euro de la partea vătămată, or

pe caz nu s-au administrat careva probe că dânsul ar fi acționat fără discernământ,

precum și însuși inculpatul Plăcintî Andrei nu a pretins că consimțământul său la

semnarea contractului a fost în careva mod viciat.

Rezumând cele expuse supra, acuzarea consideră că instanța de apel, la

adoptarea deciziei, a admis o eroare de drept și nu a dat apreciere justă suportului

9

probatoriu prezentat de către acuzare, astfel încât concluzia instanței de apel este

inacceptabilă, deoarece probele acuzării au fost supuse unei minuțioase cercetări în

instanță, făcându-se referire la declarațiile detaliate ale participanților la proces.

concluzionează că acesta urmează a fi admis, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art.427 alin.(1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept,

comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Potrivit dispoziției art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea

de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de

către instanța de recurs.

Totodată se remarcă, că instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea

la faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

În conformitate cu art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror

probe noi prezentate instanței de apel sau să cerceteze suplimentar probele

administrate de prima instanță.

În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere

probelor. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima

instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori

numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce

împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost evaluate prin prisma cumulului de

probe anexate și administrate la dosar, în conformitate cu art.101 Cod de procedură

penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a

fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual penal sau

administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate

motivele invocate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate supra, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu

trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Relevant este de specificat în acest context că, hotărârea instanței de apel, potrivit

art.417 Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă, printre altele, și temeiurile de

fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum

și motivele adoptării soluției date.

10

Deci, fiind investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării

cercetării judecătorești, urmează să expună în hotărârea adoptată situația de fapt

reținută pe baza probatoriului administrat și să formuleze niște concluzii temeinice,

cu suport probator, privitor la vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptei

săvârșite de către acesta sau nevinovăția acestuia și temeiul achitării, prevăzut de

normele procesual penale.

Însă, contrar celor stipulate de legea procesual-penală, în cauza deferită judecății

instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste atribuții legale reglementate

exhaustiv de legislator.

Procurorul critică decizia contestată, invocând temeiul de casare prevăzut de

art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel, în cazurile când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței.

Din analiza textuală a recursului declarat, Colegiul penal lărgit reține, că se

contestă decizia instanței de apel, prin prisma temeiului de recurs invocat și

menționat supra, invocându-se faptul, că în rezultatul evaluării incorecte și selective

a probelor administrate la caz, instanța de apel greșit a menținut achitarea

inculpatului Plăcintî Andrei de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5)

Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Colegiul penal lărgit relevă, că instanța de apel atunci când constată că fapta

imputată prin rechizitoriu nu a fost comisă, urmează să-și argumenteze soluția prin

prisma tuturor probelor acumulate în dosar, care trebuie apreciate multilateral și

obiectiv. În acest sens, se are în vedere faptul că, așa cum s-a punctat deja mai sus,

instanța de apel la judecarea cauzei trebuia să cerceteze amănunțit aspectele

învinuirii înaintate inculpatului Plăcintî Andrei, să verifice și să aprecieze conform

prevederilor art.101 Cod de procedură penală, fiecare probă din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu din

punct de vedere al coroborării lor și să constate dacă fapta incriminată a fost comisă

de către acesta sau nu.

Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel, defectuos și-a argumentat

soluția și a pus la baza soluției de achitare în baza art. 190 alin. (5) Cod penal selectiv

declarațiile inculpatului Plăcintî Andrei, fără a le aprecia în cumul cu declarațiile

părții vătămate Doroșchevici Vsevolod și cu contractul de investiții nr. 5-Z, semnat

de către inculpatul Plăcintî Andrei, care inițial a negat semnarea acestuia.

Din declarațiile tuturor părților audiate și materialele cauzei descrise în decizie,

instanța de apel a analizat și a apreciat selectiv declarațiile inculpatului, fără a evalua

celelalte probe și fără a efectua o analiză a acestora, cu aprecierea fiecărei probe în

parte, cu expunerea asupra admisibilității sau inadmisibilității probei, ignorând

11

totalmente probele administrate la caz. Într-o hotărâre este necesar nu numai de a

reda declarațiile participanților la proces, dar și de a expune esența acestor depoziții

și legătura lor cu conținutul altor probe care în ansamblu confirmă sau infirmă o

circumstanță pe cauză, de a argumenta de ce unele probe sunt admise, iar altele

respinse.

Totodată, se reține, că instanțele de fond nu au examinat principalele argumente

ale acuzării, invocate în rechizitoriu și apel, or, prima instanță, ajungând la concluzia

achitării inculpatului, divergent constată, pe de o parte că „fapta nu a avut loc”,

negând existența acesteia, ca pe de altă parte să constate că „între Doroșchevici

Vsevolod și Plăcintî Andrei în calitate de administrator al SRL „Vis construct Grup”

a fost încheiat contractul nr. 5-Z privind investirea capitalului privat în

reconstrucția blocului locativ și construcția apartamentului de tip mansardă pe str.

X...”, semnalând prezența elementelor constitutive ale infracțiunii, ca în final să

constate prezența altui temei de achitare și anume că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii. Prin urmare motivarea deciziei instanței de apel este contradictorie și

decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

La caz se constată că, nu au fost înlăturate contradicțiile stabilite, fiind lăsate

fără răspuns și argumentele procurorului din apel în sensul că ce fel de relații avea

partea vătămată Doroșchevici Vsevolod cu inculpatul, scopul transmiterii banilor,

modul și momentul în care a transmis banii, nu a fost analizat și verificat pct. 2.2.

din contractul de investiții nr. 5-Z unde este indicat că „rata de 11016 euro se

transmite la momentul încheierii contractului”.

Prin urmare, instanțele judecătorești inferioare selectiv au apreciat contractul de

investiții nr. 5-Z prin prisma prevederilor acestuia, or pe de o parte instanțele

constată că „la pct. 2.4 al contractului este expres prevăzută modalitate de achitare

a plăților și anume: plata se face de către investitor în lei moldovenești la cursul

oficial al BNM la ziua achitării 18,0 lei pentru 1 euro prin transfer bancar”, iar pe

de altă parte să omită a analiza pct. 2.2 al aceluiași contract care prevede că „rata de

11 016 euro se transmite la momentul încheierii contractului”.

La fel, Colegiul penal lărgit constată că a fost lăsat fără apreciere raportul de

expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-825 din 12.03.2018, prin care a fost dovedit că

contractul de investiții nr. 5-Z a fost semnat de către inculpatul Plăcintî Andrei.

Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel, defectuos și-a argumentat

soluția și nu a înlăturat contraindicațiile din sentință, decizia urmând a fi casată cu

dispunerea rejudecării acesteia.

Totodată, instanța de apel a lăsat fără apreciere informația eliberată de BC

„Banca Socială” în proces de lichidare nr. 1830-5/130 din 17.01.2017 în conturile

SRL „Vis Construct Grup” nu au fost identificate transferuri bănești din numele lui

Doroșchevici Vsevolod”, în raport cu declarațiile părții vătămate Doroșchevici

Vsevolod, care a declarat că vreun bon de plată nu a primit, i-au spus că casa se află

la Bălți și bonul de plată o să-l primească a doua zi, mai departe se amâna că peste

12

2 săptămâni o să-i aducă bonul de casă. „Nu a primit vreo recipisă că a transmis

banii, când cerea recipisă aceștia se eschivau să-i elibereze. Avea încredere, de

fiecare dată când apela cu întrebarea i se spunea că peste 2 săptămâni îi vor da

banii”.

Rezumând cele menționate, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel

urma să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să aprecieze conform

prevederilor art.101 Cod de procedură penală, fiecare probă din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din

punct de vedere al coroborării lor și în concluziile sale să motiveze admiterea unor

probe sau respingerea altora (art.394 alin.(1) pct.2) Cod de procedură penală).

Contrar acestor stricte prevederi legale instanța de apel selectiv a apreciat câteva

probe, ignorând restul probelor, fără să le aprecieze pe fiecare în parte și să se expună

asupra admisibilității sau inadmisibilității lor, expunând temeiul respectiv și

argumentând clar concluziile sale în decizia adoptată.

Instanța de recurs atestă că, conform prevederilor art.414 alin.(1), (2), (5), (6)

Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de

apel.

Potrivit art.419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de

apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă

instanță, care se aplică în mod corespunzător.

Din considerentele expuse mai sus, Colegiul penal lărgit constată că instanța de

apel nu și-a motivat soluția adoptată în conformitate cu dispozițiile legale, din ce

reiese că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, prin ce a

admis eroarea de drept prevăzută de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală.

În opinia instanței de recurs, instanța de apel nu a pătruns în esența problemei de

fapt și de drept, fiind prezentă discrepanța între cele reținute de instanță, ignorarea

unor aspecte evidente, ce au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii

nemotivate, or, s-a stabilit, că adoptând soluția enunțată, instanța de apel, contrar

prevederilor 414 Cod de procedură penală, nu și-a motivat soluția corespunzător,

deci nu a examinat cauza obiectiv, sub toate aspectele și nu a adus motive pertinente

pe care s-ar întemeia soluția.

În asemenea condiții, instanța de recurs conchide de a admite recursul ordinar

declarat la caz, iar decizia instanței de apel urmează a fi casată total cu remiterea

cauzei în instanța de apel la rejudecare, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.

436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia: să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să verifice și să

13

aprecieze profund probele administrate și examinate în instanță în strictă

conformitate cu cerințele legii, să le dea o evaluare cuvenită cu argumentarea

admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să elucideze faptele

importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date; să se expună asupra

tuturor motivelor invocate în apel cât și cele din recurs, să-și argumenteze clar

concluziile în decizia adoptată, respectiv în caz de adoptare a unei concluzii de

vinovăție sau nevinovăție a inculpatului, să emită o soluție clară, ținând cont de

motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu, precum și de

practica relevantă a CtEDO, și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în

conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 30 septembrie 2021, în cauza penală privindu-l pe

Plăcintî Andrei XXXXX, cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 30 iunie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Cobzac Elena

Catan Liliana

Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

14