1ra-1212/2021 — art.190 alin. 4 CP

1ra-1212/2021 — art.190 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1212/2021

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

06 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Cobzac Elena,

judecători –Țurcan Anatolie, Boico Victor, Bejenaru Iurie, Burduh Victor,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar, declarat de către

avocatul Beruceașvili Andrei în numele inculpatului Onișcenco Andrei, prin care

se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21

ianuarie 2021, în cauza penală privindu-l pe

Onișcenco Andrei Xxxxx, născut la xxxxx,

originar din Xxxxx și domiciliat în Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Onișcenco Andrei a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.190 alin.(4) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de

inculpat.

urmărire penală, Onișcenco Andrei a fost pus sub învinuire pentru faptul, că fiind

deținut în Penitenciarul nr.1 al DIP al MJ al R. Moldova, fiind condamnat în baza

sentințelor Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 09 decembrie 2011 și

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 05 mai 2012, pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art.186 alin.(2), 190 alin.(2) Cod penal, la 13 ani

închisoare cu executarea în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a

exercita activitate ce ține de circulația mijloacelor bănești pe termen de 3 ani, în

circumstanțe nestabilite de către organul de urmărire penală, a întrat în posesia

1

unui telefon mobil cu conexiune la rețeaua internet, pe care ilegal îl deținea și îl

folosea în scopuri personale.

În continuare, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, prin

înșelăciune și abuz de încredere, acționând în urma înțelegerii prealabile cu

persoane neidentificate, prin intermediul rețelei de socializare „Odnoklassniki” a

intrat pe profilul cet. Iudacova Irina și după o anumită perioadă de comunicare,

câștigând încrederea acesteia în sinceritatea declarațiilor despre sine, în luna mai

2013, eronat i-a prezentat informație referitor la faptul că este deținut în penitenciar

pentru săvârșirea unui accident rutier, informație ce nu corespundea realității,

solicitându-i transmiterea sumei de 4 000 lei pentru achitarea prejudiciului cauzat

părții vătămate, pentru a o determina pe aceasta să retragă plângerea, iar ca urmare

să fie eliberat din locurile de detenție, sumă ce urma a-i fi transmisă prin

intermediul unor cunoștințe.

Pe parcursul lunilor mai-iulie 2014, în diferite locuri din mun. Chișinău, prin

intermediul complicilor, Iudacova Irina, fiind convinsă în sinceritatea afirmațiilor

lui Onișcenco Andrei, i-a transmis în diferite tranșe 18 000 lei și 3 000 euro, care

conform cursului oficial al BNM la data săvârșirii infracțiunii constituiau 49 020

lei, iar în total suma de 67 020 lei, pe care i-a însușit, după care a deconectat

telefonul mobil și a radiat profilul din rețeaua de socializare.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță prin care Onișcenco Andrei să fie recunoscut vinovat

și condamnat în baza art.190 alin.(4) Cod penal, cu stabilirea pedepsei în

conformitate cu art.34 alin.(2) lit.b) Cod penal, pe termen de 7 ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau

de a exercita activități ce țin de gestionarea mijloacelor bănești pe termen de 5 ani.

Conform art.85 Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa stabilită să-i fie

adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei stabilite prin încheierea Judecătoriei

Bălți din 20 septembrie 2012, cu stabilirea pedepsei definitive de 17 ani închisoare,

cu executarea în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe termen de 5 ani.

A încasa din contul inculpatului Onișcenco Andrei în beneficiul părții vătămate

Iudacova Irina, prejudiciul cauzat în sumă de 67 0201ei.

a fost admis apelul, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului

stabilit pentru prima instanță prin care, Onișcenco Andrei a fost recunoscut vinovat

și condamnat în baza art. 190 alin. (4) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 82

Cod penal, la 9 (nouă) ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau

de a exercita activități ce țin de gestionarea mijloacelor bănești pe termen de 3

(trei) ani.

2

În baza art.85 Cod penal, la pedeapsa aplicată prin noua sentință a fost

adăugată pedeapsa stabilită prin încheierea Judecătoriei Bălți din 20 septembrie

2012, cu stabilirea pedepsei definitive de 15 (cincisprezece) ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau

de a exercita activități ce țin de gestionarea mijloacelor bănești pe termen de 4

(patru) ani.

S-a dispus încasarea din contul inculpatului Onișcenco Andrei în beneficiul

părții vătămate Iudacova Irina a prejudiciului material în sumă de 18 000

(optsprezece mii) lei și 3 000 (trei mii) euro, calculate în lei moldovenești conform

cursului oficial de referință stabilit de BNM la data achitării.

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a declarat recurs ordinar solicitând

casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței.

În motivarea recursului a menționat, că instanța de apel la judecarea apelului a

încălcat prevederile art. art. 24 alin. (2), 26 alin. (3), 414, 415 alin. (21), 417 alin.

(1) pct. 7), 8), 419 Cod de procedură penală.

martie 2017, s-a admis recursul ordinar declarat, s-a casat total decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2016 și s-a dispus rejudecarea

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

2018, s-a admis apelul procurorului, s-a casat sentința și s-a pronunțat o nouă

hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează:

Onișcenco Andrei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin.

(l) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 3

(trei) ani.

Conform art. 85 Cod penal, pentru cumul de sentințe, prin adăugarea parțială la

pedeapsa aplicată, a părții pedepsei neexecutate numite prin încheierea Judecătoriei

Bălți din 20 septembrie 2012, lui Onișcenco Andrei i s-a stabilit pedeapsa

definitivă sub formă de închisoare pe termen de 8 (opt) ani, cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții ce țin de gestionarea mijloacelor bănești pe termen de 3 ani, cu

executarea pedepsei în penitenciare de tip închis.

S-a admis acțiunea civilă a părții vătămate și civile Iudacova Irina și s-a încasat

de la inculpat în beneficiul acesteia dauna materială în sumă de 18 000

(optsprezece mii) lei și 3 000 (trei mii) Euro (echivalentul lor la momentul

executării).

Termenul executării pedepsei închisorii de către Onișcenco Andrei, s-a calculat

de la 23 octombrie 2018, cu includerea termenului aflării acestuia sub arest, din 10

februarie 2015 până la 26 noiembrie 2015.

Corpurile delicte anexate la dosar s-au păstrat anexate la dosar.

3

Beruciașvili Andrei în numele inculpatului, care invocând prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia cu menținerea în

vigoare a sentinței instanței de fond.

decembrie 2019 a fost admis recursul ordinar declarat de către avocatul

Beruciașvili Andrei în numele inculpatului, casată total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 23 octombrie 2018, și dispusă rejudecarea cauzei în

aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

2021 a fost admis apelul procurorului Șapovalov Lilia, casată integral sentința

Judecătoriei Centru din 26 noiembrie 2015 în privința inculpatului Onișcenco

Andrei și a fost pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, după cum urmează:

Onișcenco Andrei a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 190 alin.(1) Cod penal cu liberarea de pedeapsă în legătură cu expirarea

termenului de prescripție tragerii la răspundere penală și a fost încetat procesul

penal pe cauza dată.

A fost admisă acțiunea civilă a părții vătămate și civile Iudacova Irina și

încasată de la inculpatul Onișcenco Andrei în beneficiul părții vătămate și civile

Iudacova Irina dauna materială în sumă de 18000 (optsprezece mii) lei și 3000 (trei

mii) Euro, calculate în lei moldovenești conform cursului oficial de referință

stabilit de BNM la data achitării.

10.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a constatat următoarele:

Onișcenco Andrei, fiind deținut în Penitenciarul nr. 1 al DIP al MJ al R.Moldova,

fiind condamnat în baza sentințelor Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 09

decembrie 2011 și Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 05 mai 2012, pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. art. 186 alin. (2), 190 alin. (2) Cod penal,

la 13 ani închisoare cu executarea în penitenciar de tip închis, cu privarea de

dreptul de a exercita activitate ce ține de circulația mijloacelor bănești pe termen de

3 ani, în circumstanțe nestabilite de către organul de urmărire penală, a întrat în

posesia unui telefon mobil cu conexiune la rețeaua internet, pe care ilegal îl deținea

și îl folosea în scopuri personale.

În continuare, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, profitând de

faptul, că a intrat în încrederea părții vătămate, acționând în urma înțelegerii

prealabile cu persoane neidentificate, prin intermediul rețelei de socializare

„Odnoklassniki” a intrat pe profilul cet. Iudacova Irina și după o anumită perioadă

de comunicare, în luna mai 2013, prin înșelăciune, prin prezentarea ca adevărată a

unei fapte mincinoase referitor la faptul că este deținut în penitenciar pentru

săvârșirea unui accident rutier, informație ce nu corespundea realității, solicitându-i

4

transmiterea sumei de 4000 lei pentru achitarea prejudiciului cauzat părții

vătămate, pentru a o determina pe aceasta să retragă plângerea, iar ca urmare să fie

eliberat din locurile de detenție, sumă ce urma a-i fi transmisă prin intermediul

unor cunoștințe, iar apoi a mai solicitat mai multe sume de bani sub pretextul

susindicat, cât și sub pretextul că a nimerit în spital și are nevoie de bani, în

realitate asemenea situații n-au avut loc.

Pe parcursul lunilor mai-noiembrie 2013, în diferite locuri din mun. Chișinău,

prin intermediul complicilor, Iudacova Irina, fiind convinsă în sinceritatea

afirmațiilor lui Onișcenco Andrei, i-a transmis în diferite tranșe 18000 lei și 3000

euro, care conform cursului oficial al BNM la data săvârșirii infracțiunii

constituiau 49020 lei, cauzându-i părții vătămate Iudacova Irina o daună materială

în proporții considerabile, în sumă de 67020 lei, pe care i-a însușit, după care a

deconectat telefonul mobil și a radiat profilul din rețeaua de socializare, încheierea

acestui act juridic fiind determinată de comportamentul dolosiv și viclean al

inculpatului.

Instanța de apel a conchis că prin acțiunile sale intenționate Onișcenco Andrei

a comis infracțiunea prevăzută la art.190 alin. (1) Cod penal, escrocheria adică:

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere.

Instanța de apel a considerat că instanța de fond, la pronunțarea sentinței,

eronat a apreciat probele, fără a ține seama de cerințele art. 101 Cod de procedură

penală.

Dimpotrivă, instanța de apel, ținând seama de cerințele art. 101 Cod de

procedură penală, apreciind probele din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor, a concluzionat că inculpatul Onișcenco Andrei a comis

infracțiunea de escrocherie prevăzută de art.190 alin.(4) Cod penal (în redacția

Legii nr. 985-XV din 18.04.2002), însă, ținând cont de modificările operate prin

Legea nr. 179/26.07.2018, pentru modificarea unor acte legislative, publicată în

Monitorul Oficial al R. Moldova, 309-320/498, 17.08.2018, la articolul 190 Cod

penal, a conchis că faptele inculpatului Onișcenco Andrei trebuie să fie corect

calificate, conform prevederilor art. 190 alin.(1) Cod penal.

Astfel, instanța de apel a reținut că vinovăția inculpatului Onișcenco Andrei în

comiterea faptelor sus-indicate, este dovedită prin următoarea sistemă de probe

veridice, concludente, pertinente și utile, care coroborează între ele, cum ar fi:

declarațiile părții vătămate Iudacova Irina (f. d. 211-218; 230, 231, vol. II, f. d. 42,

43, vol. III), martorului Ciorbă Polina (f. d. 234-236, vol. II); Mai mult ca atât,

instanța de apel a constatat cu certitudine că vina inculpatului Onișcenco Andrei

privitor la săvârșirea escrocheriei încriminate se mai dovedește integral și prin

următoarele probe scrise și documente, cum ar fi :

5

- procesul-verbal de examinare a trei poze ridicate din telefonul părții

vătămate Iudacova Irina cu imaginea lui Onișcenco Andrei, pe care personal le-a

prezentat Ofițerului de Urmărirea Penală și în baza acestora a fost descoperită

infracțiunea și stabilit infractorul comiterii infracțiunii (f. d. 56-59, vol. I);

- procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie, prin intermediul

căruia s-a constatat că, partea vătămată l-a recunoscut pe învinuitul Onișcenco

Andrei, ca fiind persoana ce s-a numit Andrei Belov și cu care comunica prin

intermediul rețelei internet (f. d. 34, vol. I);

- procesul-verbal de examinare a obiectului - a telefonului mobil de model

„SAMSUNG” ce aparține părții vătămate Iudacova Irina în care se conțin mesajele

recepționate de la învinuitul Onișcenco Andrei (f. d. 46, vol. I);

- conținutul informației furnizate de administrația Penitenciarului, la data de

18 mai 2013, în celula nr. 47 a blocului de regim nr. 3, în timpul percheziției

corporale a deținutului Onișcenco Andrei, asupra acestuia a fost depistat și ridicat

telefon mobil de model „Nokia 2700” nr. IMEI 356912-03-717189-5 și cartelă

SIM deteriorată. Onișcenco Andrei și Orjacovschi Mihail, au avut posibilitatea de a

se întâlni în interiorul zonei locative, și că Onișcenco Andrei a avut cunoștință cu

numele Valeriu în penitenciar, și anume Cîssa-Chioroglo Valeriu Nicolai cu

numele Valeriu, fapt ce confirmă versiunea părții vătămate. În perioada de timp 05

iulie 2013-07 august 2014, învinuitul A. Onișcenco a avut întrevederi și a primit

colete de la cet. Ciorba Polina și Onișcenco (Mihneva) Svetlana (f. d. 87-92,

vol.II);

- procesul verbal de examinare a obiectului - a descifrărilor convorbirilor

telefonice ridicate de la S.A. „MOLDCELL” efectuate de pe cartelele SIM cu

numerele 079523827; 079920492; 078158866, descifrările convorbirilor telefonice

ridicate de la S.A. „Orange” efectuate de pe cartela SIM cu numărul 68430190 care

aparține lui Iudacova Irina, prin intermediul căruia se constată că cartele SIM

menționate au apeluri telefonice intrare-ieșire, sms, cu cartela SIM 68430190, din

luna mai 2013 până la în luna octombrie 2013, la fel se observă nr. de cartelă SIM

079523827; 079920492; 078158866 la efectuarea apelurilor cu 68430190 se află în

regiunea Taraclia. Fiind examinate descifrările convorbirilor telefonice S.A.

„Orange” efectuate de pe cartela SIM cu nr. 68430190 care aparține lui Iudacova

Irina, s-a stabilit că are apeluri, sms cu nr. 79523827 din data de 28.05.2013 până

la 30.11.2013, cu nr. 79920492 din data de 18.08.2013 până la 05.10.2013, cu nr.

78158866 din data de 18.05.2013 până la 16.08.2013. Fiind examinate descifrările

convorbirilor telefonice în stabilirea IMEI 356912037171895, acesta nu a fost

stabilit în descifrările convorbirilor telefonice ridicate de la S.A. „MOLDCELL”,

mun. Chișinău, cartela SIM cu nr.: 079523827; 079920492; 078158866 (f. d. 63-

69, vol. I);

6

- procesul verbal de examinare a obiectului - a descifrărilor convorbirilor

telefonice prin care s-au stabilit IMEI, celulele de recepționare a apelurilor, datele

abonaților Orjacovscaia Angela 078158866, Ciorba Polina 079523827, Musteață

Andrian 079920492. Prin examinarea în paralel a descifrărilor convorbirilor

telefonice efectuate de la numărul 079232730 care la fel aparține cet. Orjacovscaia

Angela, s-a stabilit că ultima are (apeluri intrare-ieșire, sms) cu numărul de telefon

078158866 în număr de 63. Primul apel de intrare 78158866 de la 79232730 este la

10.05.2013, în toate cazurile nr. 078158866 conform celulelor se află în Taraclia,

ultimul apel ieșire 078158866 către 079232730 este la data de 21.09.2013, unde la

fel 078158866 se află în Taraclia. Fiind examinate descifrările în paralel cu nr.

068430190 care aparține lui Iudacova Irina, s-a stabilit că abonatul 068430190 are

(apeluri intrare-ieșire, sms) cu abonații 079523827; 079920492; 078158866 în

număr de 3663, primul apel ieșire 78158866 către 68430190 este la data de

18.05.2013 unde cartela sim 78158866 conform celulelor se află în Taraclia,

ultimul apel de intrare 079920492 de la 68430190 este la data de 05.10.2013 unde

la fel cartela sim 079920492 se află în Taraclia. Fiind examinate descifrările în

paralel cu nr 079717215 care aparține lui Ciorba Polina, s-a stabilit că abonatul

079717215 are (apeluri intrare-ieșire, sms) abonații 079523827; 079920492;

078158866 în număr de 4746, primul apel ieșire 78158866 către 79717215 este la

data de 18.05.2013 unde cartela sim 78158866 conform celulelor se află în

Taraclia, ultimul apel de ieșire 079920492 către 79717215 este la data de

03.10.2013 unde la fel cartela sim 079920492 se află în Taraclia, (f. d. 53-69, vol.

I).

Astfel, instanța de apel a considerat că, aceste probe scrise și documentele

examinate, coroborează cu declarațiile părții vătămate Iudacova Irina, declarațiile

martorului Ciorbă Polina, cât și cu întreaga sistemă de probe analizată și apreciată

mai sus prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, care indică la

Onișcenco Andrei că a comis infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (1) Cod penal.

Instanța de apel a considerat că instanța de fond neîntemeiat a dispus achitarea

lui Onișcenco Andrei pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat, deoarece

reieșind din cele sus-indicate instanța de apel a constatat cu certitudine, că sistema

de probe susindicată și apreciată de instanța de apel prin prisma prevederilor art.

101 Cod de procedură penală, în volum deplin dovedesc vinovăția inculpatului de

comiterea infracțiunii imputate lui.

Astfel, reieșind din întreaga sistemă de probe analizată mai sus și apreciate de

către instanța de apel prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală,

coroborează între ele și demonstrează, incontestabil, faptul comiterii de către

Onișcenco Andrei a escrocheriei prevăzute de art.190 alin.(4) Cod penal (în

redacția Legii nr. 985-XV din 18.04.2002), escrocheria, adică dobândirea ilicită a

7

bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere, săvârșită în

proporții mari.

Instanța de apel a indicat că prin Legea nr. 179/26.07.2018, pentru modificarea

unor acte legislative, publicată în Monitorul Oficial al R. Moldova, 309-320/498,

17.08.2018, la articolul 190 Cod penal, în dispoziția alineatului (1), textul

"înșelăciune sau abuz de încredere" s-a substituit cu textul "inducerea în eroare a

unei sau a mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în privința naturii, calităților

substanțiale ale obiectului, părților (în cazul în care identitatea acestora este

motivul determinant al încheierii actului juridic) actului juridic nul sau anulabil, ori

dacă încheierea acestuia este determinată de comportamentul dolosiv sau viclean

care a produs daune considerabile"; în dispoziția alineatului (2), litera c) s-a exclus.

De asemenea, prin Legea nr. 207 din 29 iulie 2016, în vigoare din 07 noiembrie

2016, au fost operate modificări asupra art. 126 Cod penal, potrivit căruia se

stabilesc cuantumurile prejudiciilor cauzate în urma infracțiunilor.

Astfel, art. 126 alin.(1) Cod penal stipulează că: „se consideră proporții mari

valoarea bunurilor sustrase, dobîndite, primite, fabricate, distruse, utilizate,

transportate, păstrate, comercializate, trecute peste frontiera vamală, valoarea

pagubei pricinuite de o persoană sau de un grup de persoane, care depășește 20

de salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărîrea de Guvern

în vigoare la momentul săvârșirii faptei”.

Conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1000 din 13.12.2013 privind

aprobarea cuantumului salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul

2014 (Monitorul Oficial al R. Moldova, 297-303/1109, 20.12.2013), salariu mediu

pe economie a fost stabilit în sumă de 4225 lei.

Astfel, conform calculelor efectuate, pentru a-i încrimina inculpatului

Onișcenco Andrei escrocheria, în proporții mari, valoarea sumei însușite urmează

să depășească suma de 84500 lei, iar după cum s-a constatat, inculpatul i-a cauzat

părții vătămate Iudacova Irina o daună materială în sumă de 67020 lei, adică

această sumă nu constituie proporții deosebit de mari, dar constituie proporții

considerabile.

Prin urmare, instanța de apel a conchic că prin prisma art. 10 Cod penal,

acțiunile inculpatului Onișcenco Andrei corect urmează a fi recalificate de la

art.190 alin.(4) la art.190 alin.(1) Cod penal.

Din considerentele sus-indicate, instanța de apel a admis, apelul procurorului

Șapovalov Lilia, și a pronunțat, în această parte, o nouă hotărâre potrivit modului

stabilit pentru prima instanță cu condamnarea lui Onișcenco Andrei în baza art.190

alin.(1) Cod penal.

În așa fel, instanța de apel a considerat că prin modificările legislative ale art.

190 Cod penal, citate supra, legislatorul n-a dezincriminat escrocheria, n-a

8

schimbat conceptul escrocheriei sau conținutul ei, ci, ținând cont de recomandările

CEDO și ale altor documente naționale, regionale și internaționale, cât și de

Hotărârile Curții Constituționale a R. Moldova privitor la previzibilitatea normei

penale, a înlocuit sintagmele prea generale, cum erau înșelăciunea sau abuzul de

încredere, cu fapte prejudiciabile, metode și mijloace de comitere a escrocheriei

mai concrete, mai clare.

Astfel, reieșind din conținutul art. 190 alin.(1) Cod penal, instanța de apel a

menționat faptul că o condiție pentru reținerea infracțiunii de escrocherie o

reprezintă acțiunea făptuitorului de amăgire a unei persoane, astfel încât aceasta să

dobândească o reprezentare denaturată, falsă, asupra unei anumite situații, cu

prilejul încheierii sau executării unui contract.

Astfel în speță, Onișcenco Andrei a amăgit-o, a dus-o în eroare pe partea

vătămată Iudacova Irina prin înșelăciune, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase referitor la faptul că este deținut în penitenciar pentru săvârșirea unui

accident rutier, informație ce nu corespundea realității, solicitându-i transmiterea

sumei de 4000 lei pentru achitarea prejudiciului cauzat părții vătămate, pentru a o

determina pe aceasta să retragă plângerea, iar ca urmare să fie eliberat din locurile

de detenție, sumă ce urma a-i fi transmisă prin intermediul unor cunoștințe. Astfel,

pe parcursul lunilor mai-iulie 2014, în diferite locuri din mun. Chișinău, prin

intermediul complicilor, partea vătămată Iudacova Irina, fiind convinsă în

sinceritatea afirmațiilor lui Onișcenco Andrei, i-a transmis în diferite tranșe 18000

lei și 3000 euro, care conform cursului oficial al BNM la data săvârșirii infracțiunii

constituiau 49020 lei, cauzându-i părții vătămate Iudacova Irina o daună materială

în proporții considerabile, în sumă de 67020 lei, pe care i-a însușit, după care a

deconectat telefonul mobil și a radiat profilul din rețeaua de socializare, încheierea

acestui act juridic fiind determinată de comportamentul dolosiv și viclean al

inculpatului.

Instanța de apel a conchis că Onișcenco Andrei a recurs la utilizarea unor

metode dolosive, apte a induce și a menține în eroare persoana vătămată la

încheierea și executarea acordului sus-indicat.

Instanța de apel a menționat că prezentarea frauduloasă, denaturată sau alterată

a realității trebuie sa fie aptă de a inspira încrederea victimei si de a o induce în

eroare, de a o amăgi sau de a o menține în eroarea produsa anterior. Acțiunea de

inducere în eroare ori menținerea în eroare se poate realiza prin orice mijloace Nu

are relevanta dacă partea vătămată s-a lăsat mai ușor ori mai greu indus în eroare.

Instanța de apel a conchis că pentru a se putea retine înșelăciune cu prilejul

încheierii sau executării unui contract sunt necesare următoarele condiții: a) sa aibă

loc încheierea sau executarea unui contract (verbal sau în scris); b) cu prilejul

încheierii sau executării contractului, făptuitorul să inducă sau să mențină în eroare

partea vătămată; c) acțiunea de amăgire să determine pe cei induși sau menținuți în

9

eroare să încheie sau sa execute contractul în condițiile stipulate, adică în condițiile

care altfel nu ar fi fost acceptate si care au creat o situație păgubitoare pentru partea

vătămată; d) acțiunea sa fie săvârșită cu intenție. Prin mijloc fraudulos trebuie

înțeles acel mijloc care este veridic si în mod obișnuit inspira încredere, înlătură

orice bănuială, dar care în realitate este mincinos.

Așadar, prima instanță a pus la baza adoptării sentinței, declarațiile inculpatului

Onișcenco Andrei, care a declarat că, n-a amăgit-o, n-a dus-o în eroare pe partea

vătămată Iudacova Irina, nu i-a solicitat transmiterea unor sume de bani, instanța

de fond nu le-a pus la îndoială și nu le-a apreciat critic cum a solicitat procurorul,

declarațiile inculpatului, care evident este cointeresat de adoptarea unei hotărâri de

achitare, cu toate că această versiune a inculpatului a fost combătură prin

declarațiile părții vătămate Iudacova Irina.

Mai mult, instanța de apel a menționat faptul că partea vătămata Iudacova Irina

a dat declarații consecvente, expune gândurile consecutiv și în veridicitatea

acestora nu poate fi nici un dubiu, or, ele sunt confirmate și de martorul Ciorbă

Polina, cât și de întreaga sistemă de probe analizată și apreciată supra prin prisma

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală.

De asemenea, instanța de apel a conchis că instanța de fond a considerat

neîntemeiate argumentele acuzatorului și a apreciat critic declarațiile părții

vătămate Iudacova Irina, care au fost administrate în conformitate cu legislația

procesual penală în vigoare, au fost date atît în cadrul urmăririi penale cit și în

ședința de judecată, fiind pertinente, concludente, utile și veridice cu toate probele

în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor și care a declarat că a fost

indusă în eroare anume de Onișcenco Andrei.

Conform sentinței, instanța a stabilit că, învinuirea adusă inculpatului

Onișcenco Andrei în temeiul art. 190 alin. (4) Cod penal (în redacția Legii nr. 985-

XV din 18.04.2002), în ședința de judecată nu și-a găsit confirmare din motivul că

fapta infracțională nu a fost comisă de către inculpat, pentru care fapt acesta

urmând să fie achitat.

În astfel de împrejurări, instanța de apel a conchis că concluzia primei instanțe,

precum că Onișcenco Andrei n-a comis escrocheria încriminată lui, este nefondată,

iar sentința urmează a fi supusă casării cu condamnarea lui Onișcenco Andrei în

baza art.190 alin. (1) Cod penal.

Instanța de apel, la numirea felului și măsurii de pedeapsă inculpatului

Onișcenco Andrei, a ținut cont de circumstanțele reale și personale, cum ar fi:

caracterul și gradul de pericol social și prejudiciabil al infracțiunii, demonstrând că

pedeapsa penală cu închisoarea, aplicată anterior, nu și-au atins scopul, prevăzut de

art. 61 alin. (2) Cod penal, conform căruia: pedeapsa are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane, astfel, suntem în

10

prezența circumstanței agravante: comiterea infracțiunii de către o persoană care a

mai săvârșit infracțiuni, și astfel, consideră că îndreptarea și corectarea lui nu este

posibilă fără izolare de societate.

Astfel, inculpatul Onișcenco Andrei anterior a avut 2 condamnări, în acelașii

rând și la închisoarea reală în penitenciare pentru o durată lungă de timp: ultima

dată fiind condamnat prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din

09.12.2011 condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) și art. 190 alin. (2) lit. c) Cod

penal, cu aplicarea art. 84 Cod penal, la 11 ani 6 luni închisoare; prin sentința

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 05.05.2012 condamnat în baza art. art. 186

alin. (2) lit. d), art. 190 alin. (2) lit. c), 186 alin. (2) lit. d) și 190 alin. (2) lit. c) Cod

penal, cu aplicarea art. 84 Cod penal, la 4 ani închisoare, iar potrivit încheierii

Judecătoriei Bălți din 20.09.2012 în conformitate cu art. 85 Cod penal s-a dispus

cumularea pedepselor stabilite prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău

din 09.12.2011 și sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 05.05.2012,

stabilindu-i pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 13 ani în

penitenciar de tip închis cu privarea de dreptul de a exercita activitate ce ține de

circulația mijloacelor bănești pe un termen de 3 ani, ceea ce denotă faptul că dânsul

n-a stat pe cale corectării și reeducării, n-a tras concluziile necesare și a continuat

insistent să comită infracțiuni, astfel, pedepsele anterioare, cât și pedeapsa sub

formă de închisoare n-a dus la scopul prevăzut de lege: de îndreptare si corectare a

lui.

De asemenea, instanța de apel a ținut cont și de faptul comiterii infracțiunii de

către inculpat în stare de recidivă periculoasă, deoarece fiind anterior condamnat

de două ori la închisoare pentru infracțiuni săvîrșite cu intenție, a săvîrșit din nou o

infracțiune cu intenție.

Totodată, deși vinovăția inculpatului Onișceanco Andrei pe art.190 alin.(1)

Cod penal a fost demonstrată, instanța de apel a reiterat că în conformitate cu

prevederile art. 60 alin.(1), lit. (a) Cod penal, persoana se liberează de răspundere

penală dacă din ziua comiterii infracțiunii au expirat 2 ani de la săvîrșirea unei

infracțiuni ușoare.

Astfel, instanța de apel a conchis că infracțiunea prevăzută la art.190 alin.(1)

Cod penal este o infracțiune mai puțin gravă, comisă de către Onișcenco Andrei pe

parcursul lunilor mai-iulie 2014, iar de la comiterea acțiunilor infracționale,

termenul de 5 ani a expirat.

Privitor la acțiunea civilă înaintată de partea vătămată, instanța de apel a admis

acțiunea civilă înaintată și a încasat de la inculpatul Onișcenco Andrei în beneficiul

părții vătămate și civile Iudacova Irina dauna materială în sumă de 18000

(optsprezece mii) lei și 3000 (trei mii) Euro (echivalentul lor la momentul

executări) or, instanța de apel soluționând acțiunea civilă înaintată de partea

Iudacova Irina a menționat că, potrivit contractului de împrumut a banilor nr. 4171

11

din 27.05.2013 (f. d. 42, vol. I) se confirmă că partea vătămată a împrumutat suma

de 3500 euro de la Panico Serghei, însă fiind audiată la urmărirea penală și în

instanța de judecată Iudacova Irina a declarat că inculpatului Onișcenco Andrei i-a

transmis suma de 18000 lei moldovenești și 3000 euro, în mai multe tranșe, sumă

care urmează a fi încasată din contul ultimului.

Beruceașvili Andrei în numele inculpatului Onișcenco Andrei, prin care indicînd

temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat

casarea deciziei atacate, cu menținerea în vigoare a sentinței primei instanțe în

privința lui Onișcenco Andrei.

În motivarea cererii de recurs avocatul indică următoarele motive:

- art 427 alin 1 pct.6) Cod de procedură penală - instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîre atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția or motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărîrii sau acesta este expns neclar, sau instanța a admis o eroare grava de fapt,

care a afectat soluția instanței;

- instanța de apel a încălcat prevederile art. 415 alin. (21) Cod de procedură

penală, procurorul nu a solicitat să fie cercetate direct și nemijlocit probele scrise,

decisive ale acuzării, inclusiv declarațiile martorilor acuzării și a părții vătămate

Iudacova Irina și a martorului Ciorbă Polina;

- după pronunțarea de 2 ori a deciziilor instanțelor de recurs în cadrul

rejudecării instanța de apel în decizia Curții de Apel Chișinău din 21 ianuarie 2021

iarăși eronat constată că inculpatul Onișcenco Andrei a comis infracțiunea în lunile

mai-iulie 2014;

- în acest caz instanța de apel contrar prevederilor 325 alin.(l) Cod de

procedura penală din oficiu a modificat învinuirea adusă inculpatului Onișcenco

Andrei, or conform rechizitoriului ultimul a fost învinuit că a comis infracțiunea

anume pe parcursul lunilor mai-iulie 2014.

inculpatului, procurorul a depus referință, prin care a solicitat inadmisibilitatea

acestuia ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale. Procurorul a

menționat că instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor apelantului și

motivarea soluției corespunde dispozitivului hotărârii contestate.

lărgit consideră că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, cu menținerea

deciziei atacate din următoarele motive.

În conformitate cu art.422 Cod de procedură penală, recursul se declară în

termen de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recurs ordinar în termen.

12

Conform prevederilor art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța de recurs este în drept să-l respingă ca inadmisibil, cu menținerea

hotărâri atacate.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

Drept temei pentru recursul declarat au fost invocate prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală, adică cazurile când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței - temei care nu și-a găsit confirmarea

la examinarea recursului ordinar declarat.

Prin urmare, referitor la temeiul pentru recursul declarat prevăzut la art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit menționează că

acest temei nu și-a găsit confirmarea la judecarea recursului ordinar declarat,

specificând în acest sens următoarele.

Colegiul penal lărgit conchide că instanța de apel a stabilit cu certitudine toate

circumstanțele de fapt și aspectele de drept, a tras concluzia corectă și întemeiat a

admis apelul procurorului Șapovalov Lilia, a casat integral sentința Judecătoriei

Centru din 26 noiembrie 2015 în privința inculpatului Onișcenco Andrei și a

pronunțat o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după

cum urmează: Onișcenco Andrei a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin.(1) Cod penal cu liberarea de pedeapsă în legătură cu

expirarea termenului prescripției tragerii la răspundere penală și s-a încetat

procesul penal pe cauza dată.

A fost admisă acțiunea civilă a părții vătămate și civile Iudacova Irina și a fost

încasată de la inculpatul Onișcenco Andrei în beneficiul părții vătămate și civile

Iudacova Irina dauna materială în sumă de 18000 (optsprezece mii) lei și 3000 (trei

mii) Euro, calculate în lei moldovenești conform cursului oficial de referință

stabilit de BNM la data achitării.

Se reține că instanța de apel întemeiat a reîncadrat acțiunile inculpatului în baza

art. 190 alin. (1) Cod penal luând în considerație modificările parvenite prin legea

nr. 207 din 29 iulie 2016, și a îndeplinit indicațiile instanței de recurs, date prin

decizia sa din 03 decembrie 2019. Astfel argumentul recurentului precum că

instanța de apel nu a îndeplinit indicațiile instanței superioare este neîntemeiat și

declarativ.

Argumentul recurentului precum că „instanța de apel a încălcat prevederile

art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală, partea vătămată Iudacova Irina nu a

fost interogată din nou, cît și martorul Ciorbă Polina”, Colegiul penal lărgit îl

13

consideră neîntemeiat și declarativ, or, în ședința instanței de apel din 21 ianuarie

2021 partea vătămată Iudacova Irina, fiind avertizată asupra răspunderii penale ce

o poartă în conformitate cu prevederile art. 312-313 Cod penal, a fost audiată fiind

respectate prevederile art. 369 Cod de procedură penală. Totodată, instanța de

recurs ordinar menționează că instanța de apel a întreprins toate măsurile pentru

aducerea silită a martorului Ciorbă Polina în incinta instanței de apel, însă potrivit

raportului șefului interimar al SP-3 al Inspectoratului de Poliție Rîșcani al Direcției

de Poliție mun. Chișinău nu a fost posibil de executat, întrucât cet. Ciorbă Polina

este plecată peste hotarele țării (f. d. 106, vol. V). Instanța de apel verificând

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, corect a pus la

baza decizii sale declarațiile martorului Ciorbă Polina, date în prima instanță (f.d.

234-236, vol. II), care nu sânt unicele care demonstrează vinovăția inculpatului

Onișcenco Andrei în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod

penal, și sânt în coroborare cu celelalte probe cum ar fi: procesul-verbal de

examinare a trei poze ridicate din telefonul părții vătămate Iudacova Irina (f. d. 56-

59, vol. I); procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie (f. d. 34,

vol. I); procesul-verbal de examinare a obiectului - a telefonului mobil de model

„SAMSUNG” ce aparține părții vătămate Iudacova Irina în care se conțin mesajele

recepționate de la învinuitul Onișcenco Andrei (f. d. 46, vol. I); procesul verbal de

examinare a obiectului - a descifrărilor convorbirilor telefonice (f. d. 63-69, vol. I);

procesul verbal de examinare a obiectului - a descifrărilor convorbirilor telefonice

(f. d. 53-69, vol. I).

Nici argumentul recurentului precum că „după pronunțarea de 2 ori a

deciziilor instanțelor de recurs în cadrul rejudecării instanța de apel în decizia

Curții de Apel Chișinău din 21 ianuarie 2021 iarăși eronat constată că inculpatul

Onișcenco Andrei a comis infracțiunea în lunile mai-iulie 2014”, nu poate fi

reținut ca întemeiat de către instanța de recurs ordinar, or instanța de apel la pct. 8

din decizie f.d. 127 a constatat că inculpatul a comis fapta infracțională pe

parcursul lunilor mai - noiembrie 2013, în diferite locuri din mun. Chișinău, prin

intermediul complicilor, Iudacova Irina, fiind convinsă în sinceritatea afirmațiilor

lui Onișcenco Andrei, i-a transmis în diferite tranșe 18000 lei și 3000 euro, care

conform cursului oficial al BNM la data săvârșirii infracțiunii constituiau 49020

lei, cauzându-i părții vătămate Iudacova Irina o daună materială în proporții

considerabile, în sumă de 67020 lei, pe care i-a însușit, după care a deconectat

telefonul mobil și a radiat profilul din rețeaua de socializare, încheierea acestui

act juridic fiind determinată de comportamentul dolosiv și viclean al inculpatului.

Prin urmare, instanța de apel întemeiat a conchis că prin acțiunile sale intenționate

Onișcenco Andrei a comis infracțiunea prevăzută la art.190 alin. (1) Cod penal,

escrocheria adică: dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și

14

abuz de încredere, care este demonstrată prin declarațiile părții vătămate Iudacova

Irina, care a dat declarații consecvente și expune gândurile consecutiv și în

veridicitatea acestora nu poate fi nici un dubiu, or, ele sunt confirmate și de

întregul sistem de probe analizat și apreciat prin prisma prevederilor art.101 Cod

de procedură penală.

La fel, nefondat este și argumentul apărării precum, că instanța a depășit

limitele învinuirii, contrar prevederilor art.325 Cod de procedură penală a indicat

altă perioadă a săvârșirii infracțiunii decât cea indicată în rechizitoriu (lunile mai-

iulie 2014), or, din materialele cauzei instanța de apel a stabilit cu certitudine că

infracțiunea a fost comisă în perioada lunilor mai-noiembrie 2013, cauza penală

fiind pornită la 23.12.2013, iar eroarea mecanică privind luna și anul comiterii

infracțiunii 2014 în loc de 2013, poate fi înlăturată în temeiul art.249-250 Cod

procedură penală și nu duce la nulitatea rechizitoriului, nefiind depășită la caz

limita învinuirii.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit raportând argumentele invocate de recurent

în recurs cu textul deciziei instanței de apel consideră că în speța examinată de

către instanța de apel n-au fost admise erorile de drept sub aspectele invocate de

recurent, care ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul

casării deciziei în partea criticată de avocatul Beruceașvili Andrei în numele

inculpatului Onișcenco Andrei, deoarece argumentele expuse în recursul depus

sunt nefondate, decizia instanței de apel conținând toate motivele pe care se

bazează soluția, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel. În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, ea fiind legală și întemeiată, fără a fi identificate neclaritățile

specificate de recurent, în legătură cu ce nu se constată prezența temeiului prevăzut

de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală.

Complementar, Colegiul penal lărgit menționează că temeiul invocat de

recurent, privind modul de apreciere a probelor, nu se încadrează în cele prevăzute

de art.427 alin.(1) Cod de procedură penală. Aprecierea probelor de către instanțele

de fond poate să fie recunoscută ca o eroare gravă de fapt și reținută de instanța de

recurs, doar în cazul unor expuneri denaturate - ce nu corespund conținutului faptic

a probelor, sau neluarea în considerare a acestora.

În concluzie, Colegiul penal lărgit conchide că temeiul indicat de către avocatul

Beruceașvili Andrei în numele inculpatului nu este întemeiat din punct de vedere al

prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în

sensul casării deciziei adoptate pe caz.

În baza celor expuse, Colegiul penal lărgit conchide că recursul ordinar

declarat de către recurent, urmează a fi respins ca inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat, cu menținerea deciziei atacate, deoarece temeiul invocat de recurent

nu s-a confirmat în instanța de recurs ordinar.

15

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către avocatul

Beruceașvili Andrei în numele inculpatului Onișcenco Andrei, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 ianuarie 2021, în cauza penală

privindu-l pe Onișcenco Andrei Xxxxx, cu menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 20 august 2021.

Președinte Cobzac Elena

Judecători Țurcan Anatolie

Boico Victor

Bejenaru Iurie

Burduh Victor

16