1ra-548/2022 — art. 166 alin. 2 lit.d CP

1ra-548/2022 — art. 166 alin. 2 lit.d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-548/2022

1-19114982-01-1ra-08042022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

07 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători –Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Plămădeală Ghenadie,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

avocatul Rabei Ilie în numele inculpatului Angheleanu Victor, prin care solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 septembrie 2021,

în cauza penală privindu-l pe

Angheleanu Victor XXXXX, născut la XXXXX, originar și

domiciliat în raionul XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Angheleanu Victor a fost achitat de sub învinuirea în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 166 alin. (2) lit. d) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită

de inculpat.

Acțiunea civilă înaintată în interesele părții vătămate Mărcuță Radu, a fost

respinsă.

1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că potrivit

rechizitoriului, Angheleanu Victor este învinuit că în noaptea de 04.02.2015, spre

05.02.2015, începând cu ora 23:00 și până la 05:00 dimineața, aflându-se la

domiciliul cet. Luiuz Viorel, situat în s. XXXXX, unde se aflau Luiuz Igor și o

persoană nestabilită până la moment de către organul de urmărire penală, împreună

și de comun acord, intenționat, contrar voinței lui Mărcuță Radu, l-a privat ilegal de

libertate pe ultimul, timp în care a fost supus suferințelor fizice și psihice manifestate

prin aplicarea multiplelor lovituri cu pumnii în regiunea feței, cauzându-i conform

raportului de expertiză medico-legală nr.323-D din 14.10.2015, hemoragie în sclera

ochiului drept cu echimoză la nivelul feței, regiunea radio-carapală a mâinii drepte,

ce se califică ca vătămări corporale ușoare, care au dus la dereglarea sănătății de le

1

la 6 pînă la 21 zile.

Astfel, Angheleanu Victor a fost învinuit de către organul de urmărire penală

că prin acțiunile sale a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 166 alin.(2) lit. d)

Cod penal, după indicii calificativi - privațiunea ilegală de libertate a unei persoane,

acțiune săvârșită de mai multe persoane.

solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Angheleanu Victor să fie recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 166 alin. (2) lit. d) Codul penal, la o pedeapsă de

4 ani închisoare, iar potrivit art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare să

fie suspendată condiționat pentru o perioadă de probațiune de 4 ani.

În susținerea apelului declarat, acuzatorul de stat a menționat că:

- atât la etapa urmăririi penale cât și în cadrul cercetării judecătorești, inculpatul

nu a recunoscut vina în săvârșirea infracțiunii, pledând nevinovat;

- prima instanță, adoptând o sentință de achitare, a dat o apreciere juridică

greșită unor probe cercetate în cadrul examinării cauzei în fond, și anume,

declarațiilor părții vătămate Mărcuță Radu; procesului-verbal privind consemnarea

celor constatate din 23 februarie 2015; plângerii cet. Mărcuță Radu din 10.02.2015;

raportului de expertiză medico-legală nr. 323-D din 14.10.2015 efectuat în privința

lui Mărcuță Radu; declarațiilor martorilor Corjan Anatolie, Cojocaru Constantin;

- faptul că partea vătămată Mărcuță Radu nu a comunicat martorilor referitor la

inculpat și acțiunile concrete întreprinse asupra sa, nu este temei de a aprecia critic

declarațiile acestuia, deoarece ultimul la acel moment nu a cunoscut identitatea

inculpatului;

- declarațiile părții vătămate se confirmă parțial și prin declarațiile martorului

Luiuz Larisa, care a relatat că ”discuțiile cu Mărcuță Radu au fost duse de către ea

personal și soțul său, fiind asistați de fiu și Angheleanu Victor, însă ultimul nu s-a

implicat, doar l-a întrebat pe Mărcuță Radu ce caută în localitate, ce doresc și cine

sunt persoanele care au fugit”. Tot ea, confirmă că Mărcuță Radu a scris o recipisă

în acea seară, precum că va avea careva pretenții față de ei, însă nu-și aduce aminte

la inițiativa cui a scris, a ei sau a soțului. La fel, Luiuz Larisa a confirmat că în acea

seară nu au dormit până la orele 04:00, fapt ce continuă declarațiile părții vătămate

care a relatat că Angheleanu Victor și persoana neidentificată au plecat din

domiciliul acestora în jurul orelor 04:00-05:00 dimineața.

Astfel, prin declarațiile date, martorul Luiuz Larisa a încercat să apere

inculpatul, deoarece, ultimul foarte activ s-a implicat în soluționarea conflictului

familiei sale, pe când prima instanță a reținut, ca credibile, declarațiile martorului în

a cărui domiciliu partea vătămată a fost privată de libertate și care coroborează cu

declarațiile inculpatului, neapreciind declarațiile părții vătămate în coraport cu

declarațiile altor martori și probele prezentate;

- partea vătămată, Mărcuță Radu, neavând altă soluție, a acceptat să între în

domiciliul familiei Luiuz, dar ulterior nu a avut posibilitate de a o părăsi, devenind,

astfel, ostaticul acestei familii în soluționarea conflictului cu alte persoane.

Inculpatul, la rândul său, prin prezența sa în domiciliu familiei Luiuz și

2

acțiunile sale îndreptate împotriva părții vătămate, l-a privat efectiv de libertate pe

ultimul, aplicând asupra acestuia atât forța fizică, cât și psihică;

- cât privește opinia primei instanțe vis-a-vis de reținerea părții vătămate de

către inculpat și predarea acestuia familiei Luiuz, ultimii urmând să-l predea

organelor de drept, acuzarea nu este de acord cu astfel de abordare, or, ultimul

imediat urma să anunțe organele de drept despre reținerea infractorului, ceia ce nu a

făcut și nici nu a insistat să o facă familia Luiuz, dimpotrivă, s-a implicat activ în

soluționarea conflictului acestei familii, nedorind implicarea organelor de drept;

- referitor la persoana neidentificată și învinuitul Luiuz Igor, materialele cauzei

penale au fost disjungate într-o procedură separată. atribuindu-se nr.2017200850;

- cît privește martorii Chicu Vitalie și Barcovschi Oxana, acuzarea a renunțat

la proba dată, deoarece a fost în imposibilitate de a le asigura prezența în instanța de

judecată (materialele confirmative au fost anexate). Totodată, ultimii nu au fost

martori oculari a evenimentelor ce s-au petrecut în domiciliu familiei Luiuz,

declarațiile acestora făcute la etapa urmăririi penale sunt analogice cu declarațiile

martorilor Corjan Anatolie și Cojocaru Cristina făcute în instanța de judecată, pe

care instanța de fond nu le-a luat în considerație.

2.1. În apelul declarat de către avocatul Macar Alexandru în numele părții

vătămate Mărcuță Radu, s-a solicitat casarea sentinței primei instanțe și pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Angheleanu

Victor să fie declarat vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.166 alin. (2)

lit. d) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare, pe un termen

de 4 ani, iar potrivit art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare să fie

suspendată condiționat pentru o perioadă de probațiune de 4 ani; admiterea acțiunii

civile, recunoașterea în calitate de parte civilă a cet. Mărcuță Radu, cu dispunerea

încasării din contul lui Angheleanu Victor în beneficiul lui Mărcuță Radu a

prejudiciului moral suportat, în mărime de 70 000 lei, din următoarele considerente:

- deși inculpatul a pledat nevinovat, vinovăția acestuia a fost dovedită prin

cumulul de probe acumulate la urmărirea penală, elucidate în cadrul ședințelor de

judecată, și anume: declarațiile părții vătămate Mărcuță Radu; procesul-verbal

privind consemnarea celor constatate din 23.02.2015; plângerea cet. Mărcuță Radu

din 10.02.2015; raportul de expertiză medico-legală nr.323-D din 14.10.2015

efectuat în privința lui Mărcuță Radu; procesul-verbal de recunoaștere a persoanei

după fotografie din 12.01.2017; declarațiile martorilor Corjan Anatolie și Cojocaru

Constantin care au confirmat că partea vătămată, Mărcuță Radu, s-a aflat la

domiciliul familiei Luiuz din s. Crasnoarmeiscoe, r-ul Hîncești, timp îndelungat,

unde a fost ținut forțat de către această familie împreună cu alte persoane

necunoscute;

- faptul că partea vătămată nu a comunicat martorilor referitor la inculpat și

acțiunile concrete întreprinse asupra sa, nu este temei de a aprecia critic declarațiile

acestuia, deoarece ultimul la acel moment nu a cunoscut identitatea acestuia;

- declarațiile părții vătămate se confirmă parțial și prin declarațiile martorului

Luiuz Larisa;

- partea vătămată Mărcuță Radu, neavând altă soluție, a acceptat să între în

3

domiciliul familiei Luiuz, dar ulterior nu a avut posibilitate de a o părăsi, devenind

ostaticul acestei familii în soluționarea conflictului cu alte persoane. Inculpatul, prin

prezența sa în domiciliu familiei Luiuz și prin acțiunile sale îndreptate împotriva

părții vătămate, l-a privat efectiv de libertate pe ultimul, aplicând atât forța fizică,

cât și psihică;

- în urma analizei probatoriului, se constată că inculpatul a conștientizat

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, deoarece anume el a impus partea vătămată

să întocmească o recipisă, în care să fie reflectat că nu are careva pretenții că se află

în domiciliul familiei Luiuz;

- solicită admiterea integrală a acțiunii civile înaintate, cu dispunerea încasării

prejudiciul moral în sumă de 70 000 lei.

2021 au fost admise apelurile declarate de către acuzatorul de stat și de către avocatul

Macar Alexandru în numele părții vătămate, Mărcuță Radu, casată sentința și

pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Angheleanu Victor a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 166 alin.(2) lit. d) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare,

pe un termen de 3 ani; potrivit art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare

a fost suspendată condiționat pentru o perioadă de probațiune de 1 an; a fost admisă

parțial acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Mărcuță Radu și s-a dispus

încasarea din contul inculpatului Angheleanu Victor în beneficiul părții vătămate,

Mărcuță Radu, a sumei de 5000 lei, cu titlu de prejudiciu moral.

3.1. Instanța de apel, în motivarea soluției adoptate a indicat că deliberând

asupra motivelor invocate în apeluri, verificând legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate, pe baza probelor administrate și cercetate de prima instanță și suplimentar,

de către instanța de apel, a ajuns la concluzia că apelurile declarate urmează a fi

admise, cu casarea sentinței de achitare a primei instanțe și pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, cu condamnarea lui

Angheleanu Victor în baza art. 166 alin.(2) lit. d) din Codul penal.

Pentru a reține cele din urmă, instanța de apel a constatat că Angheleanu Victor

în noaptea de 04.02.2015 spre 05.02.2015, începând cu ora 23:00 și până la 05:00

dimineața, aflându-se la domiciliul cet. Luiuz Viorel, situat în s. XXXXX, unde se

aflau Luiuz Igor și o persoană nestabilită până la moment de către organul de

urmărire penală, împreună și de comun acord, intenționat, contrar voinței lui

Mărcuță Radu, l-a privat ilegal de libertate pe ultimul, timp în care a fost supus

suferințelor fizice și psihice manifestate prin aplicarea multiplelor lovituri cu pumnii

în regiunea feței, cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală nr.323-

D din 14.10.2015, hemoragie în sclera ochiului drept cu echimoză la nivelul feței,

regiunea radio-carapală a mâinii drepte, ce se califică ca vătămări corporale ușoare,

care au dus la dereglarea sănătății de le la 6 pînă la 21 zile.

Astfel, instanța de apel a încadrat juridic acțiunile inculpatului Angheleanu

Victor în baza art. 166 alin. (2) lit. d) Cod penal, după indicii calificativi -

privațiunea ilegală de libertate a unei persoane, acțiune săvârșită de mai multe

persoane.

4

Subsecvent, instanța de apel a menționat că prima instanță, la pronunțarea

sentinței, eronat a apreciat probele, fără a ține seama de cerințele art. 101 Cod de

procedură penală, și, în așa mod, a ajuns la concluzia greșită de a-l achita pe

Angheleanu Victor, pe acuzarea de comitere a infracțiunii stabilite de art. 166

alin.(2) lit. d) din Codul penal.

Cu referire la declarațiile inculpatului Angheleanu Victor, care fiind audiat în

instanța de apel, a declarat că ”susține declarațiile depuse anterior, inclusiv că nu l-

a cunoscut pe Mărcuță Radu, vina în comiterea faptei imputate nu o recunoaște, nu

a avut careva certuri cu ultimul, nu sunt rude, sunt consăteni, categoric nu i-a aplicat

careva lovituri”, instanța de apel le-a apreciat critic, menționând că deși inculpatul

nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunii, acesta indirect a recunoscut existența

conflictului, mai mult, inculpatul a oferit astfel de declarații cu scopul de a se eschiva

de la răspundere penală.

În continuare, instanța de apel a enunțat că vinovăția inculpatului de comiterea

infracțiunii incriminate a fost probată prin declarațiile părții vătămate, Mărcuță

Radu; declarațiile martorilor Corjan Anatolie, Cojocaru Constantin, Luiuz Larisa,

Șerban Eugen; ordonanța din 17.12.2015 de disjungere a cauzei penale în privința

învinuiților Luiuz Igor, Angheleanu Victor și a persoanei nestabilite într-o procedură

separate; ordonanța din 10.07.2015 de începere a urmăririi penale în baza art. 166

alin.(2) lit. d) Cod penal; procesul-verbal privind consemnarea celor constatate din

23.02.2015; plângerea depusă de Mărcuță Radu la IP Hîncești la 10.02.2015;

raportul de constatare medico-legală nr.527 din 07.02.2015 și raportul de expertiză

medico-legală nr.323-D din 14.10.2015 în privința lui Mărcuță Radu, prin care s-a

constatat că acestuia i-au fost cauzate vătămări corporale ușoare; revendicarea lui

Angheleanu Victor; caracteristica lui Angheleanu Victor; certificatul medical

eliberat la 13.04.2016; procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie

din 12.01.2017 în care Mărcuță Radu a recunoscut persoana din fotografia nr.3.

Așadar, instanța de apel, analizând și apreciind sistemul de acte și documente

acumulate și administrate în cadrul urmăririi penale prin prisma prevederilor art. 101

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenții, concludenții și utilității

lor, le-a apreciat ca fiind dobândite cu respectarea normelor de procedură, pertinente,

concludente, utile, care coroborează între ele, dar și cu declarațiile părții vătămate și

a martorilor, care fiind cumulate, combat depozițiile inculpatului și indică la

vinovăția ultimului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 166 alin.(2) lit. d) Cod

penal, după indicii calificativi - privațiunea ilegală de libertate a unei persoane,

acțiune săvârșită de mai multe persoane, or, prima instanță pripit a reținut că fapta

nu a fost comisă de către inculpat.

La fel, instanța de apel a reiterat deși partea vătămată nu a comunicat martorilor

referitor la inculpat și acțiunile concrete întreprinse asupra sa, acesta nu constituie

temei de a aprecia critic declarațiile acestuia, deoarece ultimul la acel moment nu a

cunoscut identitatea inculpatului. Mai mult, declarațiile părții vătămate au fost

confirmate parțial și prin declarațiile martorului Luiuz Larisa, care a relatat că,

”discuțiile cu Mărcuță Radu au fost duse de către ea personal și soțul său, fiind

asistați de fiu și Angheleanu Victor, însă ultimul nu s-a implicat, doar l-a întrebat pe

5

Mărcuță Radu ce caută în localitate, ce doresc și cine sunt persoanele care au fugit”.

Tot ea, a confirmat că ”Mărcuță Radu a scris o recipisă în acea seară și anume că nu

va avea careva pretenții față de ei, însă nu-și aduce aminte la inițiativa cui a scris, a

ei sau a soțului; în acea seară nu au dormit până la orele 04:00, fapt ce continuă

declarațiile părții vătămate care a relatat că, Angheleanu Victor și persoana

neidentificată au plecat de la domiciliul acestora în jurul orelor 04:00-05:00

dimineața”.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că prin declarațiile depuse, martorul

Luiuz Larisa, a încercat să apere inculpatul, deoarece ultimul activ s-a implicat în

soluționarea conflictului familiei sale, pe când instanța de fond a reținut, în

exclusivitate, ca credibile aceste declarații date către un martor în a cărui domiciliu

partea vătămată a fost privată de libertate și care coroborează cu declarațiile

inculpatului, neapreciind declarațiile părții vătămate în coraport cu declarațiile altor

martori și probe prezentate.

Instanța de apel a mai reținut că partea vătămată Mărcuță Radu, neavând altă

soluție, a acceptat să între în domiciliul familiei Luiuz, dar ulterior nu a avut

posibilitate de a o părăsi, devenind ostaticul acestei familii în soluționarea

conflictului cu alte persoane. Inculpatul la rândul său, prin prezența sa în domiciliu

familiei Luiuz și acțiunile sale îndreptate împotriva părții vătămate, l-a privat efectiv

de libertate pe ultimul, aplicând atât forța fizică, cât și psihică.

La numirea tipului și măsurii de pedeapsă inculpatului Angheleanu Victor,

instanța de apel, ținând cont de prevederile art. art. 6, 7, 61, 75 – 78 Cod penal, de

circumstanțele reale și personale ale inculpatului, a ajuns la concluzia de a-i stabili

acestuia pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 166 alin.(2) lit. d) Cod penal,

o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, iar potrivit art. 90 Cod

penal, executarea pedepsei cu închisoare a fost suspendată condiționat pentru o

perioadă de probațiune de 1 an.

Cât privește solicitarea părții vătămate de a dispune încasarea prejudiciului

moral în sumă de 70 000 lei din contul inculpatului, instanța de apel, în conformitate

cu prevederile art. 219 alin. (1), art. 220 alin. (1) Cod de procedură penală, art. 1398

alin. (1), art. 1422 alin. (1), art. 1423 Cod civil, a considerat că suma de 5000 lei, cu

titlu de prejudiciu moral, va satisface suferințele grave psihice cauzate părții

vătămate de către inculpat.

ordinar de către avocatul Rabei Ilie în numele inculpatului Angheleanu Victor, prin

care, invocându-se temeiurile de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12),

16) Cod de procedură penală, se solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței

primei instanțe, din următoarele considerente:

- instanța de apel a apreciat eronat materialele cauzei, adoptând o decizie care

nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției

contrazicând dispozitivul hotărârii, acesta fiind expus neclar. Deși instanța de apel

enumeră probele ce au stat la baza condamnării inculpatului, însă nu le-a dat acestora

o apreciere juridică corectă, or, nici o probă, exceptând declarațiile părții vătămate

(care urmează a fi apreciate critic), nu confirmă învinuirea înaintată, însă instanța de

6

apel, limitându-se doar la enumerarea acestora, a pronunțat o decizie de

condamnare;

- la baza adoptării deciziei de condamnare, instanța de apel neîntemeiat a

enumerat sistemul de probe, indicat la pct. 3.1. al prezentei hotărâri, deși procesul-

verbal privind consemnarea celor constatate din 23.02.2021 și plângerea cet.

Mărcuță Radu din 10.02.2015 sunt acte ce constată doar faptul sesizării de către

Mărcuță Radu a organului de urmărire penală și nicidecum implicarea inculpatului

Angheleanu Victor asupra celor comise; raportul de expertiză medico-legală nr.323-

D din 14.10.20156 efectuat în privința lui Mărcuță Radu constată doar gradul

leziunilor corporale depistate le acesta dar nu și persoanele care i-au cauzat aceste

leziuni; iar declarațiile martorilor Corjan Anatolie și Cojocaru Constantin, care au

confirmat că partea vătămată, Mărcuță Radu, s-a aflat în domiciliul familiei Luiuz

din s. Crasnoarmeiscoe, raionul Hîncești, un timp îndelungat, stabilește un fapt

cunoscut că într-adevăr Mărcuță Radu s-a aflat în domiciliul familiei Luiuz, dar

nicidecum faptul că a fost ținut forțat în această gospodărie de către Angheleanu

Victor;

- deși instanța de apel a apreciat ca fiind utile declarațiile date de către

inculpatul Angheleanu Victor, însă eronat a constatat că ultimul ar fi comis

infracțiunea imputată, fără a indica care acțiuni concrete au fost comise de inculpat,

motivul, fără a se expune asupra afirmațiilor acestuia că dânsul nu a întreprins nici

o acțiune privind privarea de libertate a cet. Mărcuță Radu și că nu i-a aplicat careva

lovituri;

- instanța de apel a preluat conținutul actului de învinuire și, contrar

prevederilor art. 26 alin. (3) Cod de procedură penală, a acceptat în totalitate

concluziile organului de urmărire penală în defavoarea inculpatului, inserate în actul

de învinuire, fără a examina probele prezentate acesteia;

- decizia instanței de apel are o motivare neclară și concisă.

pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care pledează pentru

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

În acest sens, a argumentat că instanța de apel, judecând cauza, și-a motivat

corect soluția, bazându-se pe cumulul de probe administrate la cauza penală, ceea ce

denotă faptul că instanța de apel just a constatat circumstanțele de fapt și de drept

ale cauzei penale, și, corespunzător, corect a stabilit vinovăția inculpatului

Angheleanu Victor de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 166 alin. (2) lit. d)

Cod penal.

constată că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

În speță, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept,

comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

7

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să caseze total

hotărârea atacată și să dispună rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul

în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Subsidiar, se remarcă că instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea

la faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

În conformitate cu art. 414 Cod de procedură penală, rezultă că instanța de apel,

judecând apelul, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și

oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau să cerceteze suplimentar probele

administrate de prima instanță. În vederea soluționării apelului, instanța de apel

poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima

instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori

numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce

împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost evaluate prin prisma cumulului de

probe anexate și administrate la dosar, în conformitate cu art. 101 Cod de procedură

penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a

fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual penal sau

administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate

motivele invocate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate supra, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu

trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Relevant, este de specificat în acest context, că hotărârea instanței de apel,

potrivit art. 417 Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă, printre altele, și

temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea

apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Deci, fiind investită cu rezolvarea chestiunilor de fapt, instanța de apel, ca

urmare a efectuării cercetării judecătorești, urmează să expună în hotărârea

adoptată situația de fapt reținută pe baza probatoriului administrat și să formuleze

niște concluzii temeinice, cu suport probator, privitor la vinovăția inculpatului și

încadrarea juridică a faptei săvârșite de către acesta sau nevinovăția acestuia și

temeiul achitării, prevăzut de normele procesual penale.

Însă, contrar celor stipulate de legea procesual-penală, în cauza deferită

judecății instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste atribuții legale,

reglementate exhaustiv de legislator.

Așadar, potrivit recursului declarat, recurentul își întemeiază dezacordul cu

decizia contestată invocând temeiurile pentru recurs prevăzute la art. 427 alin. (1)

pct. 6), 8), 12), 16) Cod de procedură penală, potrivit cărora, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

8

fond și apel atunci când: 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta

este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței; 8) nu au fost întrunite elementele infracțiunii; 12) faptei săvârșite i s-a dat

o încadrare juridică greșită; 16) norma de drept aplicată în hotărârea atacată

contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea

Supremă de Justiție.

Din analiza textuală a recursului ordinar declarat, Colegiul penal lărgit reține,

că se contestă decizia instanței de apel, prin prisma temeiurilor de recurs invocate și

menționate supra, invocându-se, în esență, faptul că în rezultatul evaluării incorecte

și selective a probelor administrate la caz, instanța de apel greșit l-a condamnat pe

inculpatul Angheleanu Victor în baza art. 166 alin. (2) lit. d) Cod penal, deși prin

sentința primei instanțe inculpatul a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea

infracțiunii nominalizate, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de către acesta.

Așadar, analizând textul deciziei contestate prin prisma argumentelor invocate

în recurs și temeiului de casare invocat la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, Colegiul penal lărgit constată că criticile aduse de către titularul cererii de

recurs și-au găsit confirmare în speța dedusă judecății, iar hotărârea instanței de apel

urmează a fi desființată, din considerentele ce urmează a fi expuse.

Astfel, potrivit rechizitoriului, Angheleanu Victor a fost învinuit de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 166 alin. (2) lit. d) Cod penal.

Prima instanță, analizând cumulul de probe administrate la faza urmăririi

penale, care au fost examinate în ședința de judecată, a conchis că inculpatul

Angheleanu Victor să fie achitat de sub învinuirea în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 166 alin. (2) lit. d) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită

de inculpat.

Instanța de apel, fiind investită cu judecarea apelurilor declarate împotriva

sentinței, a admis apelurile declarate de către acuzatorul de stat și de către avocatul

Macar Alexandru în numele părții vătămate, Mărcuță Radu, a casat sentința și a

pronunțat o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Angheleanu Victor a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 166 alin.(2) lit. d) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare,

pe un termen de 3 ani; iar potrivit art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu

închisoare a fost suspendată condiționat pentru o perioadă de probațiune de 1 an; a

fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Mărcuță Radu

și s-a dispus încasarea din contul inculpatului Angheleanu Victor în beneficiul părții

vătămate, Mărcuță Radu, a sumei de 5000 lei, cu titlu de prejudiciu moral.

Înainte de a purcede la expunerea motivelor care au stat la baza casării integrale

a deciziei instanței de apel și admiterea recursului declarat, Colegiul penal lărgit

evidențiază că procedura de examinare a apelului, după o hotărâre de achitare

pronunțată de prima instanță prezintă unele particularități aparte.

În acest sens, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 6 din Convenția

Europeană, așa cum acestea au fost interpretate și aplicate de către Curte, precum și

9

prevederile art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală, potrivit cărora ” Judecând

apelul declarat împotriva sentinței de achitare, instanța de apel nu este în drept să

pronunțe o hotărâre de condamnare fără audierea învinuitului prezent, precum și a

martorilor acuzării solicitați de părți. Martorii acuzării se audiază din nou în cazul în

care declarațiile lor constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-

un mod substanțial condamnarea inculpatului”.

Bazat pe cele ce preced, Colegiul penal lărgit evidențiază că, mutatis

mutandis, instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărâre prin care constată

vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii imputate, bazându-se exclusiv pe

actele și lucrările primei instanțe, în temeiul cărora s-a dispus achitarea acestuia. Or,

după o hotărâre de achitare pronunțată de prima instanță, acuzatorul de stat este

obligat în instanța de apel să solicite o nouă audiere atât a inculpatului, cât și a

martorilor acuzării, declarațiile cărora sunt probe în acuzare, în măsură să întemeieze

într-un mod substanțial condamnarea inculpatului.

În particular, în atare situații administrarea mijloacelor de probă se desfășoară

după regulile generale prevăzute pentru prima instanță, fiind aplicat principiul

nemijlocirii, ce permite instanței să perceapă direct faptele și împrejurările relatate

de părți sau martori, precum și reacțiile acestora la întrebările adresate.

În general, pentru corectitudinea judecării prezentei cauze, este imperios de a

supune analizei și aprecierii toate probele acumulate în dosar, având în subsidiar în

vedere faptul că inculpatul supune criticii verosimilitatea unor probe. De altfel, în

cadrul cercetării judecătorești se administrează probe anume pentru lămurirea

faptelor și împrejurărilor importante, sub toate aspectele, în condiții de nemijlocire,

publicitate și contradictorialitate, în scopul perceperii directe a probelor de către

instanța de judecată pentru formularea opiniei vis-a-vis de vinovăția persoanei

trimise în judecată.

Mai mult, atunci când unei persoane i se reproșează săvârșirea unei fapte penale

și i se aduce o acuzație, aceasta trebuie să fie bazată pe probe pertinente, veridice și

concludente care ar dovedi, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există,

constituie infracțiune și a fost comisă anume de inculpat, în circumstanțele descrise

în actul de învinuire.

Revenind la materialele cauzei, Colegiul penal lărgit constată că recurentul în

cererea de recurs critică faptul că instanța de apel nu a acordat deplină eficiență

prevederilor legale expuse supra și a conchis neîntemeiat asupra vinovăției

inculpatului de comiterea infracțiunii incriminate, bazându-se preponderent pe

probele cercetate de către prima instanță, puse, anterior, la baza achitării acestuia,

or, exceptând declarațiile părții vătămate, care urmează a fi apreciate critic în

accepțiunea acestuia, lipsesc careva probe pertinente și concludente care ar confirma

învinuirea înaintată inculpatului.

În jurisprudența sa constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului

reamintește cu fiecare ocazie posibilă că echitatea unei proceduri se apreciază în

raport cu ansamblul acesteia. Curtea Europeană a reiterat că efectul articolului 6 § 1

este, inter alia, de a plasa „tribunalul” sub o obligație de a proceda la o examinare

corespunzătoare a pledoariilor, argumentelor și probelor, fără a prejudicia propria

10

apreciere a acestora.

Relevant, ține a se menționa aici statuările CtEDO asupra violării art. 6 din

momentul în care „instanțele naționale simplu s-au ales să ignore multiple violări

serioase ale legislației, precum și să nege o serie de elemente fundamentale pentru

justa soluționare a cauzei.” Omisiuni similare de a prezenta suficiente motive au

rezultat în constatări de violare a art. 6 din Convenție în cauzele: Hiro Balani (§ 27-

28), Suominen v. Finland (no.37801/97, §§ 34-38, 1 iulie 2003), Salov v. Ukraine

(no.65518/01, § 92, ECHR 2005-VIII), Popov v. Moldova (no.2) (no.19960/04, § 49-

54, 6 decembrie 2005), Melnic v. Moldova (no.6923/03, § 39-44, 14 noiembrie 2006)

și alte cauze asemănătoare.

La fel, potrivit Hotărârii CtEDO în cauza Petrica Manolachi contra României

(cererea nr. 36605/04; Secția a II-a, din 05.03.2013), judecătorii europeni au notat

că instanțele de control judiciar au înlocuit sentința inițială de achitare cu o hotărâre

de condamnare fără a administra vreo probă nouă, ceea ce contravine conceptului de

echitate a procesului penal.

Raportând constatările Curții la circumstanțele cauzei, instanța de recurs

ordinar constată că din actele dosarului s-a adeverit că instanța de apel nu a ținut

seama de dispozițiile legale pertinente și nu a respectat în deplină măsura prevederile

art. 415 alin. (21 ) Cod de procedură penală, or, în scopul asigurării unui proces

echitabil, era obligată să ia măsuri pozitive în vederea reaudierii tuturor martorilor,

părții vătămate, să rejudece cauza după regulile primei instanțe și de a pune la baza

hotărârii adoptate acele probe, care trebuiau a fi cercetate în condițiile nemijlocirii

și contradictorialității, să verifice și să aprecieze conform prevederilor art. 101 Cod

de procedură penală fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor și în concluziile sale să prezinte raționamentele forte care au stat la

baza răsturnării soluției de achitare.

Așadar, potrivit celor consemnate în procesele-verbale ale ședințelor de

judecată din data de 05 februarie 2020, 25 mai 2020 (f.d. 195-196, 207, Vol. II), se

constată că procurorul a intervenit în fața instanței de apel cu demersuri prin care a

solicitat să i se acorde termen pentru a asigura prezența martorilor Corjan Anatolie,

Luiuz Larisa, Cojocaru Constantin, precum și a părții vătămate Mărcuță Radu.

Instanța de apel, acceptând demersurile, a dispus audierea martorilor menționați și a

părții vătămate. Însă, acuzarea, nu a creat posibilitatea audierii, în persoană, a

martorului acuzării Cojocaru Constantin și a părții vătămate, Mărcuță Radu.

În continuare, instanța de apel, dispunând cercetarea probelor, în conformitate

cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală, procurorul a făcut trimitere la

ansamblul probator, și anume: declarațiile părții vătămate Mărcuță Radu (f.d. 119-

120, Vol. II) și a martorilor Corjan Anatolie (f.d. 117-118, Vol. II), Cojocaru

Constantin (f.d. 115-116, Vol. II), Șerban Eugeniu (f.d. 114, Vol. II), Luiuz Larisa

(f.d. 110-113, Vol. II) date în prima instanță, inclusiv, raportul de expertiză medico-

legală nr.323-D din 14.10.2015 (f.d. 79, Vol. I), raportul de constatare medico-legală

nr. 527 din 07 februarie 2015 (f.d. 78, Vol. I), revendicarea (f.d. 113, Vol. I),

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie (f.d. 191, Vol. I).

11

În acest context, Colegiul penal lărgit constată că baza hotărârii de condamnare

a fost fundamentată de declarațiile părții vătămate, Mărcuță Radu, și ale martorilor

sus indicați, date în cadrul examinării prezentei cauze în prima instanță, excepție

făcând doar declarațiile martorului Corjan Anatolie, care a fost audiat în instanța de

apel, însă caracterul declarațiilor acestuia nu este unul decisiv. Or, întru asigurarea

unui proces echitabil, instanța de apel era obligată să ia măsuri pozitive în vederea

reaudierii martorilor absenți, în pofida faptului că inculpatul nu solicitase reaudierea

acestora (a se vedea Hotărârile CEDO Dan v. Republica Moldova (nr. 2) (nr.

57575/14, §57, 10 noiembrie 2020; și Sigurþórsson Arnarsson v. Islanda, nr.

44671/98, § 38, 15 iulie 2003). În plus, acuzarea nu a prezentat instanței de judecată

suficiente probe care să demonstreze că s-au depus toate eforturile rezonabile pentru

a asigura prezența părții vătămate/martorului în fața instanței de apel. Așadar,

instanța de apel nu a audiat din nou martorii, ci doar s-a bazat pe declarațiile lor, așa

cum au fost fixate în materialele cauzei, adică declarațiile depuse în prima instanță,

în baza cărora inculpatul a fost achitat.

În concluzie, se reiterează că instanța de apel, având responsabilitatea de a

decide asupra vinovăției sau nevinovăției inculpatului, ar fi trebuit, în principiu,

să poată audia martorii în persoană și aprecia credibilitatea acestora.

Evaluarea corectitudinii unui martor este o sarcină complexă, care, de obicei, nu

poate fi realizată printr-o simpla citire a declarațiilor acestuia (Dan v. Moldova (nr.

8999/07, § 33, 5 iulie 2011).

Subsecvent, instanța de recurs ordinar notează că instanța de apel neîntemeiat

a dat prioritate declarațiilor părții vătămate, ignorându-le pe ale martorilor Luiuz

Larisa, Luiuz Igor, Luiuz Viorel prin care ultimii susțin că ”i-au zis de nenumărate

ori lui Mărcuță Radu să plece, însă ultimul a refuzat”. La fel, instanța de apel nu s-a

expus asupra divergențelor din declarațiile părții vătămate, Mărcuță Radu, și anume:

în plângerea din 10 februarie 2015 (f.d. 11, Vol. I) a indicat că familia Luiuz și alte

persoane l-au maltratat și privat de libertate, fiind influențat fizic și psihic, iar

ulterior, fiind interogat, a susținut cele consemnate supra, inclusiv, că și Chicu

Vitalie a fost maltratat (f.d. 19-20, Vol. I). Or, instanța de apel urma, în ordinea art.

369 alin. (1), 371 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, să pună în discuție și să

dispună citirea în ședință de judecată a declarațiilor părții vătămate depuse în cursul

urmării penale, în cazul în care ultimul lipsește în ședința de judecată, doar cu

condiția că audierea părții vătămate a fost efectuată cu confruntarea dintre ultimul și

inculpat, fapt ce nu a fost realizat, la caz.

În aceeași ordine de idei, Colegiul penal lărgit, mai menționează că prin

raportul de expertiză medico-legală nr.323-D din 14.10.20156 efectuat în privința

lui Mărcuță Radu, care a consolidat soluția instanței de apel de condamnare, se

constată doar că acestuia i-au fost cauzate vătămări corporale ușoare, dar nu este

probat faptul că aceste vătămări i-au fost cauzate fiind ținut ostatic la domiciliul

familiei Luiuz, după cum susține partea vătămată, și anume de către inculpat.

Prin urmare, din economia celor expuse supra se desprinde concluzia, că

instanța de apel, rejudecând cauza după regulile primei instanțe, de facto, a audiat în

condițiile de nemijlocire doar inculpatul Angheleanu Victor, martorul acuzării

12

Corjan Anatolie și martorul apărării Luiuz Larisa, concluzionând, totuși, că

vinovăția inculpatului a fost cu certitudine dovedită. În același timp, se observă că

cercetând declarațiile nominalizate supra, prima instanță a conchis asupra achitării

în privința inculpatului Angheleanu Victor, din motiv că fapta nu a fost comisă de

către ultimul.

În condițiile în care, instanța de apel a procedat la o nouă interpretare a acestor

declarații, rămâne de reținut că inculpatul Angheleanu Victor a fost condamnat pe

baza acelorași mărturii care i-au fost suficiente primei instanțe pentru a se îndoi de

acuzațiile aduse acestuia și pentru a motiva achitarea în privința lui.

În cazuri similare celor disputate și în prezenta speță, Colegiul penal lărgit

atrage atenția că CtEDO, în repetate rânduri, a statuat că drepturile apărării au fost

“sensibil reduse” din cauza că persoana a fost condamnată doar pe baza mărturiilor

pe care alte instanțe le-au considerat insuficiente, fără a audia din nou partea

vătămată și pe toți martorii, aceleași motive au stat și la baza constatării despre

încălcarea dreptului la apărare. (a se vedea în acest sens și Hotărârea CtEDO din 8

noiembrie 2016 (cererea nr. 41.468/10) în cauza Gutău împotriva României)

Este indubitabil că prerogativa de a aprecia pertinența unei „oferte de probă” i-

a aparținut instanței de apel, care trebuia să argumenteze faptul neaudierii

nemijlocite a martorilor nominalizați supra, precum și a părții vătămate, confirmând

prin aceasta echitatea procedurii de judecare a cauzei în apel, totodată demonstrând

că are suficiente probe în afară de acestea pentru a dispune condamnarea inculpatului

în baza art. 166 alin. (2) lit. d) Cod penal.

În acest context, Colegiul penal lărgit reiterează că nu este rolul său de a re-

examina circumstanțele de fapt ale cauzei, care deja au fost apreciate de instanțele

de fond. În schimb, instanța de recurs este menită să verifice dacă procedurile în

întregime au fost conforme cu cerințele art. 6 din Convenție. Unul din standardele

art. 6 declară că este în sarcina instanțelor de fond de a considera cele mai importante

argumente ridicate de părți și de a aduce motive în sensul acceptării sau refuzului

acestora. Chiar dacă sfera argumentelor asupra cărora instanțele urmează să aducă

argumente proprii poate depinde de circumstanțele particulare ale cauzei, totuși, o

omisiune de a considera un argument serios sau examinarea într-o manieră vădit

arbitrară este în sine incompatibilă cu noțiunea unui proces echitabil.

În esență, privită per ansamblu, procedura penală desfășurată de către instanța

de apel împotriva inculpatului este considerată inechitabilă, în primul rând rezultând

din modalitatea de cercetare a probelor și în al doilea rând reieșind din concluziile

trasate de instanța de apel despre vinovăția inculpatului.

Nu se contestă faptul că era de competența instanței de apel să aprecieze

probatoriul din dosar, cu toate acestea, este inadmisibil că inculpatul Angheleanu

Victor a fost declarat vinovat de comiterea infracțiunii preponderent pe baza

acelorași probe care au făcut ca prima instanță să se îndoiască de temeinicia

acuzațiilor incriminate acestuia, prin rechizitoriu. Ca atare, atunci când unei

persoane i se reproșează săvârșirea unei fapte penale și i se aduce o acuzație în acest

sens, aceasta trebuie să fie bazată pe probe pertinente, veridice și concludente care

dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune

13

și a fost comisă de inculpat în circumstanțele descrise în rechizitoriu.

În rezumat la cele menționate supra, Colegiul penal lărgit constată că, instanța

de apel urma să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate inculpatului

Angheleanu Victor, să verifice și să aprecieze conform prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor și în concluziile sale să prezinte raționamentele forte care au stat la

baza răsturnării soluției de achitare.

În pofida celor consemnate, instanța de recurs ordinar relatează că instanța de

apel nu și-a îndeplinit obligația de a rejudeca cauza după regulile primei instanțe și

de a pune la baza hotărârii adoptate acele probe, care trebuiau a fi cercetate în

condițiile nemijlocirii și contradictorialității, dându-i astfel posibilitatea inculpatului

Angheleanu Victor de a se apăra efectiv împotriva acuzațiilor aduse în baza

învinuirii pe art. 166 alin. (2) lit. d) Cod penal.

În accepțiunea Colegiului penal lărgit, pentru justa soluționare a acestei cauze,

este imperios de a se atrage o atenție sporită la cele consemnate de către apărare în

cererea de recurs, în vederea respectării tuturor garanțiilor unui proces echitabil, în

sensul art. 6 § 1 din Convenție.

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit statuează, că decizia instanței

de apel în cauza dată, este afectată de insuficiență și contradicții în partea motivării

soluției adoptate, ceea ce este incident cazului de casare invocat în speță și prevăzut

de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume, hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar erorile admise de către instanța

de apel nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs ordinar, deoarece instanța

de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța asupra

legalității sentinței, substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea

prevederilor procesual-penale la pronunțarea hotărârii judecătorești.

În aserțiunea dată, instanța de recurs conchide de a admite recursul ordinar

declarat la caz, iar decizia instanței de apel urmează a fi casată total cu remiterea

cauzei în instanța de apel la rejudecare, în alt complet de judecători.

art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia; să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să verifice și să

aprecieze detaliat probele administrate și examinate în instanță în strictă

conformitate cu cerințele legii, să le dea o evaluare cuvenită cu argumentarea

admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să elucideze faptele

importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date; să-și argumenteze clar

concluziile în decizia adoptată, respectiv în caz de adoptare a unei concluzii de

vinovăție sau nevinovăție a inculpatului, să emită o soluție clară, ținând cont de

motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu, precum și de

practica relevantă a CtEDO, și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în

conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

14

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Rabei Ilie în numele

inculpatului Angheleanu Victor, casează total decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 30 septembrie 2021, în cauza penală privindu-l pe Angheleanu

Victor XXXXX, cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Chișinău,

în alt complet de judecată.

Decizia nu este supusă căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 30 iunie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Plămădeală Ghenadie

15

Dosarul nr. 1ra-548/22

1-19114982-01-1ra-08042022

07 iunie 2022 mun. Chișinău

O P I N I E S E P A R A T Ă

în conformitate cu prevederile art. 339 alin (7), 340 alin. (3) Cod de

procedură penală (în cauza penală în privința lui Angheleanu Victor XXXXX)

Angheleanu Victor a fost achitat de sub învinuirea înaintată în baza art. 166

alin. (2) lit. d) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

30 septembrie 2021, au fost admise apelurile depuse de procuror și de către

avocatul Macar Alexandru în numele părții vătămate Mărcuță Radu, casată

sentința, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Angheleanu Victor a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 166 alin. (2) lit. d) Cod penal, la 3

(trei) ani închisoare.

Potrivit art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a

executării pedepsei stabilite inculpatului pentru un termen de probațiune de

1 (unu) an.

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de partea vătămată

Mărcuță Radu, fiind dispusă încasarea din contul lui Angheleanu Victor în

beneficiul lui Mărcuță Radu, suma de 5 000 (cinci mii) lei, cu titlu de prejudiciu

moral.

07 iunie 2022, a fost admis recursul declarat de avocatul Rabei Ilie în numele

inculpatului, casată total decizia instanței de apel, cu dispunerea rejudecării

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

a cauzei la rejudecare, însă consider că la caz urma să fie criticată și sentința

primei instanțe care este una contradictorie sub aspectul motivării temeiului

de achitare.

Or, pe de o parte prima instanță a motivat toată sentința prin prisma

faptului că „…organul de urmărire penală nu a prezentat probe concludente, utile

și pertinente care să demonstreze vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii

16

incriminate;…..organul de urmărire penală nu a investigat cauza penală sub

toate aspectele, în scopul înlăturării tuturor divergențelor, inclusiv identificării

tuturor participanților și stabilirii circumstanțelor în sensul determinării

semnelor ce caracterizează elementele infracțiunii;…..probele administrate la

materialele cauzei penale de către partea acuzării, nu demonstrează vinovăția

lui Angheleanu Victor în săvârșirea infracțiunii incriminate;…..organul de

urmărire penală urma în detrimentul atribuțiilor lor de serviciu să efectueze

multiple acțiuni obligatorii…”, iar pe de altă parte în dispozitiv indică ca temei

de achitare că fapta nu a fost săvârșită de inculpat, temei de achitare ce se

circumscrie prevederilor art. 390 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală.

Prin urmare, menționez că sentința primei instanțe conține o motivare

divergentă în raport cu soluția de achitare a inculpatului de sub învinuirea

înaintată, deoarece din cercetarea probelor administrate prima instanță deși

reține că la caz probatoriul nu demonstrează vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii incriminate, în sensul determinării semnelor ce

caracterizează elementele infracțiunii, totodată conchide că fapta nu a fost

săvârșită de inculpat, soluție care este contradictorie și care nu poate fi trecută

cu vederea.

Astfel, subliniez că potrivit practicii judiciare, una din condițiile adoptării

unei sentințe legale este corespunderea părții descriptive a ei cu circumstanțele

constatate în ședința de judecată. La întocmirea ei, instanța trebuie să

îndeplinească cerințele art. 394 Cod de procedură penală și să soluționeze toate

chestiunile prevăzute în art. 385 Cod de procedură penală, în aceeași

consecutivitate.

În opinia mea, prima instanță nu a ținut cont de prevederile art. 384-397

Cod de procedură penală, nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care

se întemeiază soluția.

Judecător Toma Nadejda

17