1ra-195/22 — art.art.171 al.1, 172 al.1 Cp

1ra-195/22 — art.art.171 al.1, 172 al.1 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-195/22

1-18206371-01-1ra-08022022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Plămădeală Ghenadie,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, prin care

se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07

decembrie 2021, în cauza penală în privința lui

Burchin Ivan xxx, născut la xxx, originar și

domiciliat în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 08.12.2018 – 14.06.2019;

Instanță de apel: 05.07.2019 – 20.07.2020;

29.03.2021 – 07.12.2021;

Instanță de recurs: 01.10.2020 – 26.01.2021;

08.02.2022 – 11.05.2022.

a c o n s t a t a t :

Burchin Ivan a fost achitat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor prevăzute de

art.art.172 alin.(1), 171 alin.(1) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența

faptei infracțiunii.

că, la 21 septembrie 2018, orele 01.00, în timp ce se afla în apartamentul nr.47 din

str. Tineretului 3, s. Văduleni, or. Vadul lui Vodă, mun. Chișinău, intenționat,

urmărind scopul satisfacerii poftei sexuale în forme perverse, aplicând violență

fizică asupra lui xxx, exprimată prin aplicarea loviturilor cu pumnii peste fată și

peste diferite părți ale corpului, pentru a înfrânge rezistența acesteia, forțat, contrar

1

voinței acesteia, a întreținut cu ea un raport sexual, în formă perversă, în mod oral-

genital.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate de organul de urmărire penală în

baza art.172 alin.(1) Cod penal, ca acțiuni perverse cu caracter sexual, adică

satisfacerea poftei sexuale în forme perverse, săvârșite prin constrângerea fizică a

persoanei.

Tot el, a fost învinuit că, continuând acțiunile criminale, după săvârșirea

acțiunilor violente cu caracter sexual, acționând cu intenție, la 21 septembrie 2018,

aproximativ orele 01.10, în timp ce se afla în apartamentul nr.47, din str.

Tineretului 3, s. Văduleni, or. Vadul lui Vodă, mun. Chișinău, urmărind scopul

satisfacerii poftei sexuale, aplicând violența fizică asupra lui xxx, exprimată prin

aplicarea loviturilor cu pumnii peste față și peste diferite părți ale corpului, contrar

voinței acesteia, a întreținut un raport sexual forțat cu ultima, cauzându-i daune

morale și vătămări corporale.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate de organul de urmărire penală în

baza art.171 alin.(2) Cod penal, ca violul, adică raportul sexual săvârșit prin

constrângerea fizică a persoanei.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță prin care inculpatul Burchin Ivan să fie condamnat în baza art.171

alin.(1) Cod penal la 3 ani închisoare, în baza art.172 alin.(1) Cod penal la 3 ani

închisoare, iar conform art.84 alin.(1) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsă

definitivă de 6 ani închisoare.

În motivarea apelului, acuzarea a indicat că concluzia primei instanțe

precum că nu a existat faptul infracțiunii este neargumentată, iar probele au fost

apreciate eronat. Prima instanță a ignorat raportul de expertiză judiciară nr.

201802P3532 din 26.09.2018, potrivit căruia de stabilit timpul când a avut loc

ultimul raport sexual în cazul părții vătămate nu este posibil, pe corpul părții

vătămate s-au constatat echimoze la nivelul feței, echimoze la nivelul umărului

stâng, excoriații la nivelul membrelor superioare, excoriație la nivelul genunchiului

drept, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui corp contondent

dur, ce se califică ca vătămare corporală neînsemnată, leziunile corporale

constatate nu sunt caracteristice unui act sexual forțat.

De asemenea, a remarcat că, prima instanță eronat s-a axat pe concluzia că

„Leziunile corporale constatate nu sunt caracteristice unui act sexual forțat", or, nu

există o modalitate standard cum ar trebui să arate leziunile corporale caracteristice

unui act sexual forțat. Astfel, neîntemeiat a exclus din învinuire circumstanțele

privind metodele de constrângere fizică, care au dus la înlăturarea unei eventuale

2

rezistențe a victimei și a supus criticii raportul de expertiză medico-legală, care

reflectă vătămările corporale în regiunea feței, umărului stâng, la nivelul

membrelor superioare ale victimei, odată ce aceste circumstanțe pe deplin se

încadrează în noțiunea de constrângere fizică. Totodată, raportul de expertiză

coroborează cu declarațiile părții vătămate, care a comunicat că „inculpatul, la un

moment dat, a început să se dea la dânsa, a apucat-o de păr și a dus-o în cameră, a

dat-o jos la podea și a început să o impună să facă sex oral. A început să o bată, îi

băga degetele în gură ca să nu poată striga..'".

La fel, a notat că prima instanță a omis totalmente declarațiile martorului D.

Azarcencov că „Au fost careva discuții cu privire la transmiterea unor bani, sora

lui Burchin a propus bani, ea a discutat, însă mama a refuzat". Or, nu au fost

clarificate circumstanțele în care au fost propuși bani părții vătămate de către sora

inculpatului, iar aceasta fortifică bănuiala rezonabilă că fapta a avut loc și că

inculpatul a săvârșit infracțiunile incriminate.

În același timp, sunt irelevante declarațiile inculpatului că în momentul când

a plecat, martorul D. Azarcencov nu dormea, această afirmație nefiind susținută

prin probe și fiind combătută prin declarațiile părții vătămate, coroborate cu

declarațiile martorului că, a adormit în bucătărie și s-a trezit dimineața.

Mai mult, prima instanță nu a ținut cont și de faptul că, în sensul legii

penale, are importantă interpretarea noțiunilor de raport sexual, satisfacerea poftei

sexuale în forme perverse, faptul că infracțiunile prevăzute de art.art.171 și 172

Cod penal se consideră consumate odată cu începerea realizării actului sexual,

indiferent de consecințe, iar în doctrina penală se conține și tentativa în comiterea

acestor infracțiuni.

3.1. Burchina Valentina, mama inculpatului, a depus în instanța de apel o

cerere de reabilitare a persoanei defuncte, solicitând admiterea în proces,

continuarea judecării cauzei în ordine de apel în vederea reabilitării fiului inculpat

decedat la 26.08.2019, cu respingerea apelului, menținerea sentinței de achitare a

inculpatului, în temeiul art.390 alin.(3) Cod de procedură penală.

Burchina Valentina a indicat că, conform art.285 alin.(7) Cod de procedură

penală, aplicabil și la judecarea cauzei, încetarea urmăririi penale și liberarea

persoanei de răspundere penală nu poate avea loc contrar voinței acesteia ori a

reprezentantului legal, inclusiv în cazul cererii de reabilitare a persoanei decedate.

În acest caz, urmărirea penală continuă. Potrivit Hotărârii explicative a Plenului

CSJ Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel nr.22 din

12.12.2005 pct.21.1, dacă la examinarea apelului se va stabili existența unuia din

cazurile prevăzute de art.391 Cod de procedură penală (a intervenit decesul

inculpatului, persoana nu a atins vârsta pentru tragere la răspundere penală ș.a.),

3

instanța de apel, rejudecând cauza, va casa sentința, dispunând încetarea procesului

penal (cu excepția cazurilor de reabilitare).

Conform Hotărârii explicative a Plenului CSJ privind sentința

judecătorească, sentința de încetare a procesului penal în privința făptuitorului

decedat poate fi adoptată în cazul existenței certificatului de deces eliberat de

organele de înregistrare a actelor civile, dacă nu sunt temeiuri pentru reabilitarea

celui decedat și rudele nu solicită reabilitarea persoanei acuzate.

apelul a fost respins, cu menținerea sentinței fără modificări.

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță.

ianuarie 2021, recursul a fost admis, casată total decizia instanței de apel, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel.

2021, a fost încetată procedura în apel, pe motivul decesului inculpatului.

7.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a menționat că, examinând

materialele cauzei penale, a considerat necesar a dispune încetarea procedurii

examinării cererii de apel, din motivul decesului inculpatului.

Instanța de apel a stabilit că, punerea pe rol a cererii de apel formulată de

către procuror a fost condiționată în prim plan de decesul inculpatului atestat prin

certificatul de deces nr. DC-IV 1736408 din 04 septembrie 2019, iar în plan secund

de emiterea pe caz de către prima instanță a unei sentințe de achitare.

Instanța de apel a reținut că, potrivit hotărârii curții Europene a Drepturilor

Omului din 08 aprilie 2008, în cauza Grădinar versus Moldova, se desprinde că

continuarea post-mortem a procesului penal și constatarea vinovăției sau

nevinovăției decedatului în comiterea infracțiunii incriminate este inechitabilă și

incompatibilă cu ansamblul de garanții acordate de art.6 din Convenția pentru

Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, deoarece la momentul

decesului acesta a beneficiat de prezumția de nevinovăție, iar în consecința

decesului, el a fost decăzut din posibilitatea exercitării dreptului la apărare.

În acest sens, instanța de apel a relevat că, prin sentința primei instanțe a fost

achitat Burchin Ivan, inculpat de comiterea infracțiunilor prevăzute la art.art.172

alin.(l) și 171 alin.(l) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii, iar pentru a nu încălca dreptul la apărare, instanța de apel a considerat

că încetarea procesului penal din motivul decesului inculpatului ar fi inacceptabil.

Subsecvent, instanța de apel a reținut că, dacă la examinarea apelului se va

stabili existența unuia din cazurile prevăzute de art.391 Cod de procedură penală (a

4

intervenit decesul inculpatului, persoana nu a atins vârsta pentru tragere la

răspundere penală ș.a.), instanța de apel, rejudecând cauza, va casa sentința,

dispunând încetarea procesului penal (cu excepția cazurilor de reabilitare).

În același timp, instanța de apel a indicat că, începerea examinării apelului

înaintat de către acuzatorul de stat în condiția în care s-a stabilit că inculpatul

Burchin Ivan, a decedat la 26 august 2021, iar prin cererea înaintată de către

succesorul inculpatului Burchin Valentina, s-a solicitat continuarea examinării

cauzei în vederea confirmării definitive și irevocabile a soluției legale și temeinice

de nevinovăție a inculpatului emisă de prima instanță și reabilitarea acestuia

împotriva acuzației, nu poate fi soluționată prin încetarea procesului în legătură cu

decesul inculpatului, ori încetarea procesului penal pe motiv de deces al

inculpatului, reprezintă caz de nereabilitare în sensul art.285 alin.(2) Cod de

procedură penală, ori în temeiul art.332 alin.(1) Cod de procedură penală, în cazul

în care, pe parcursul judecării cauzei, se constată vreo-unul din temeiurile

prevăzute în art.275 pct.5) - 9), 285 alin.(1) pct.1), 2), 4), 5) Cod de procedură

penală, precum și în cazurile prevăzute în art.art.53-60 Cod penal, instanța, prin

sentință motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă.

În final, instanța de apel a subliniat că faptul decesului inculpatului la etapa

judecării apelului, având în plan secund o sentință de achitare pe caz, face

imposibilă punerea pe rol a cauzei și începerea examinării acesteia în lumina

jurisprudenței CEDO și anume a cauzei Grădinar versus Moldova, ori după decesul

inculpatului nu se mai pot derula acțiuni procedurale specifice tragerii la

răspundere penală față de un subiect, dat fiind, că nu mai există subiectul

infracțiunii. Totodată, apare ca lipsit de temei juridic continuarea procesului de

judecată în vederea adoptării soluției de fond ce vizează vinovăția inculpatului, de

vreme ce acesta nu există, mai mult ca atât dispunerea încetării procesului în

legătura cu decesul inculpatului ar echivala cu nereabilitarea acestuia în contextul

limitei apelului formulat asupra unei sentințe de achitare.

contestă cu recurs decizia, solicitând casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării

cauzei în instanța de apel în alt complet de judecată.

În motivarea recursului declarat, acuzarea invocă că prin decizia instanței de

recurs ordin, a fost admis recursul ordinar declarat de procuror și casată decizia

instanței de apel, formulând un șir de prescripții, care urmau a fi realizate la

rejudecare de către instanța de apel..

Prin urmare, având în vedere acest fapt, instanța de apel urma pe caz, să țină

cont de dispozițiile art.436 alin.(2) Cod de procedură penală, conform căruia

"pentru instanța de rejudecare, indicațiile instanței de recurs sânt obligatorii....".

5

Astfel, conform deciziei instanței de recurs ordinar au fost constatate mai

multe încălcări ale prevederilor legale admise de către prima instanță, inclusiv cu

privire la motivele expuse divergent privind achitarea inculpatului Burchin Ivan,

erori care conform poziției instanței de recurs impunea „...desființarea sentinței și

rejudecarea cauzei penale”.

Din aceste considerente, acuzarea optează pentru examinarea prezentei

cauze penale conform procedurii prevăzute de art.415 alin.(21) Cod de procedură

penală, fapt practic ignorat de către instanța de apel.

În asemenea considerente, acuzarea constată că instanța de apel nu a avut

nici un temei legal a înceta, pe caz procedura de apel, or constatând decesul

inculpatului, era obligată să rejudeca cauza conform procedurii generale și să

adopte una din soluțiile conform dispozițiilor art.391 Cod de procedură penală.

Conchide că, instanța de apel nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu

rigorile legale și în mod greșit a încetat procedura de apel fără a se expune asupra

motivelor expuse în apelul declarat de procuror.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de

apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța

de fond ori de apel.

Conform art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Potrivit conținutului recursului, avocatul invocă temei de drept prevăzut la

art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit căruia instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Însă, verificând alegațiile acestuia și circumstanțele cauzei în raport cu actele

cauzei, Colegiul penal conchide că, acestea sunt neîntemeiate, iar acest temei nu-și

găsește confirmarea în speța dedusă judecății.

Potrivit materialelor anexate la cauza penală, instanța de apel a stabilit că,

Burchin Ivan este născut la 23 februarie 1983 și a decedat la 26 august 2021.

Așadar, potrivit prevederilor art.332 alin.(1) Cod de procedură penală, în

cazul în care, pe parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile

6

prevăzute în art.art.275 pct.5) - 9), 285 alin.(1) pct.1), 2), 4), 5) Cod de procedură

penală, precum și în cazurile prevăzute în art.art.53-60 Cod penal, instanța, prin

sentință motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă.

În asemenea circumstanțe, sunt relevante constatările din hotărârea Curții

Europene a Drepturilor Omului din 08 aprilie 2008, în cauza Grădinar versus

Moldova, concluzionează că, continuarea post-mortem a procesului penal și

constatarea vinovăției sau nevinovăției decedatului în comiterea infracțiunii

incriminate, este inechitabilă și incompatibilă cu ansamblul de garanții acordate de

art.6 din Convenție, deoarece la momentul decesului acesta a beneficiat de

prezumția de nevinovăție, iar în consecința decesului, el a fost decăzut din

posibilitatea exercitării dreptului la apărare.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, în atare situație de drept, acțiunea

penală se stinge și odată cu ea, încetează și procesul penal.

Astfel, instanța de apel nu a judecat fondul cauzei și just a încetat procedura

de apel, fără a se expune asupra motivelor expuse în apelul declarat de procuror.

În contextul celor menționate, Colegiul penal conchide că, la examinarea

cauzei de către instanța de apel, au fost respectate prevederile legale, iar eroarea de

drept invocată de către recurent prescrisă la art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală, nu a fost constatată la examinarea recursului, prin urmare,

hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat

inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie 2021, în cauza penală în privința lui

Burchin Ivan xxx, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 06 iulie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

7