1ra-112/20 — art. 165 alin. 2 lit. d CP

1ra-112/20 — art. 165 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-112/20

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Boico Victor, Guzun Ion,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău,

Tăut Dorina, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

12 februarie 2018, în cauza penală în privința lui

Arapu Petru XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul de examinare:

prima instanță: 08.09.2016 – 01.03.2017

instanța de apel: 05.06.2017 – 12.02.2018

Instanța de recurs: 19.07.2019 – 19.05.2020

A C O N S T A T A T :

Arapu Petru, a fost achitat de sub învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele

infracțiunii.

Arapu Petru se învinuiește că în perioada lunii decembrie 2006,

împreună cu XXXXXu XXXXX, în privința căreia procesul penal a fost suspendat,

aflându-se în XXXXXși acționând împreună și prin înțelegere prealabilă, în scop

de profit, intenționat, urmărind scopul traficului de ființe umane în scop de

cerșetorie, prin înșelăciune sub pretextul însoțirii unor mărfuri în Federația

Rusă, precum și prin abuz de poziție de vulnerabilitate manifestată prin situația

precară din punct de vedere al supraviețuirii sociale (starea socială, materială

și familiară grea, și lipsa surselor financiare de întreținere), l-au recrutat pe

XXXXX, în prezent XXXXX Constantin.

Ulterior, se învinuiește că, în vederea, atingerii scopurilor sale și

continuând realizarea intenției comune de exploatare pentru cerșetorie a

cet. XXXXX, au organizat transportarea acestuia la locul de destinație, prin

procurarea din cont propriu a biletului de călătorie la trenul cu ruta

Chișinău - Moscova, și însoțirea acestuia până în or. Moscova, Federația Rusă și

ajungând în țara de destinație, l-au adăpostit pe XXXXX într-un apartament din

1

or. Moscova, Federația Rusă, nestabilit de organul de urmărire penală, unde

acționând cu scopul privării victimei de posibilitatea de a reveni în Republica

Moldova, sub pretextul procurării biletului de călătorie la trenul cu ruta

Moscova-Chișinău, se învinuiește că i-a confiscat acestuia pașaportul național,

iar apoi deținând controlul asupra victimei care era în stare de vulnerabilitate

determinată de aflarea într-o țară străină, de lipsa de acte de identitate și de

mijloace financiare strict necesare pentru supraviețuire, l-au impus să

cerșească pentru ei, până în luna decembrie 2007.

Astfel, organul de urmărire penală a încadrat acțiunile lui Arapu Petru în

baza art. 165 alin. (2) lit. d), Cod penal, adică traficul de ființe umane, realizat

prin recrutarea, transportarea și adăpostirea unei persoane, fără

consimțământul acesteia, pentru cerșetorie, săvârșită de două sau mai multe

persoane, prin înșelăciune și abuz de vulnerabilitate.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 21 februarie

2017, din motivul aflării la tratament post-chirurgical cauza penală în privința

lui XXXXX XXXXX a fost suspendată până la însănătoșire, cu continuarea

examinării cauzei penale doar în privința lui Arapu Petru.

în Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale,

Roșu Sergiu, prin care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Arapu Petru

să fie recunoscut culpabil de săvârșirea infracțiuni prevăzute art. 165 alin. (2)

lit. d), Cod penal, stabilindu-i o pedeapsa de 7 ani închisoare cu executare în

penitenciar de tip închis și cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții

sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de 3 ani.

3.1. În motivarea apelului, procurorul a menționat că:

- instanța de judecată eronat a dat apreciere juridică probelor cercetate

în cadrul examinării cauzei în fond și sentința urmează a fi anulată. Potrivit

plângerii părții vătămate XXXXX (XXXXX) XXXXX, dânsul a fost dus prin

înșelăciune în Federația Rusă unde a fost impus de a cerși. Persoanele implicate

ar fi XXXXX XXXXX și Arapu Petru. În cadrul cercetării judecătorești acesta nu a

fost posibil de audiat, deoarece nu este cunoscut locul aflării lui, iar declarațiile

depuse de către acesta la urmărirea penală nu s-au dat citirii, deoarece cererea

acuzării a fost respinsă;

- declarațiile martorilor XXXXX Nicolae, XXXXX Sergiu, XXXXX Pavel,

indică la comiterea faptei și vinovăției lui Arapu Petru;

- în cadrul cercetării judecătorești s-a stabilit dincolo de careva dubii

rezonabile că inculpatul a săvârșit fapta incriminată, fiind dată o calificare

juridică corectă acțiunilor acestuia.

2018, apelul procurorului a fost respins ca nefondat cu menținerea sentinței

fără modificări.

2

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că, în urma

verificării circumstanțelor de fapt și de drept, cât și a argumentelor apelantului,

instanța a ajuns la concluzia că lipsesc careva probe care ar fi putut fi puse la

baza învinuirii aduse inculpatului Arapu Petru, privind comiterea faptei

incriminate, or, la acest capitol se reține drept declarative argumentele

acuzatorului de stat cu referire la faptul că sentința de achitare este

nejustificată și neîntemeiată.

La fel, instanța de apel a notat că partea vătămată XXXXX, în ședința de

judecată nu s-a prezentat, în privința acestuia fiind dispusă aducerea silită, și

potrivit adeverinței nr. 59 din 12.02.2018, s-a constat că XXXXX are viza de

reședință în sat. XXXXX, însă nu se află pe teritoriul comunei, astfel instanța de

apel a considerat posibilă examinarea cauzei în absența acestuia.

Analizând declarațiile inculpatului Arapu Petru prin prisma art. 101 Cod

de procedură penală, în coroborare cu alte probe, instanța de apel a ajuns la

concluzia că învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzută de art. 165 alin. (2)

lit. d) Cod penal, nu și-a găsit confirmare, nefiind prezentate careva probe în

acest sens, de aceea soluția primei instanțe de achitare a inculpatului Arapu

Petru este pe deplin justificată.

Astfel, instanța de apel a reținut că partea acuzării, a prezentat spre

cercetare următoarele probe administrate la faza urmăririi penale, care au fost

examinate și analizate în cadrul cercetării judecătorești în prima instanță și

suplimentar în instanța de apel, și anume: declarațiile martorilor XXXXX

Serghei (f.d. 28-31 vol.II), XXXXX Pavel (f.d. 32-34 vol.III), XXXXX Nicolae

(f.d.35- 37, vol.III); depozițiile părții vătămate, XXXXX date în cadrul urmării

penale, (f.d.34-36 Vol.I), depozițiile martorilor XXXXX Nicolae (f.d.39 -40 vol.I),

XXXXX Sergiu (f.d.41-42 Vol.I), XXXXX Pavel ( f.d.48 vol.I), procesul verbal de

prezentare spre recunoaștere a persoanei din 05.05.2014 (f.d.43 Vol.I),

procesul verbal de recunoaștere a persoanei din 16.01.2015 (f.d.48 Vol. I);

procesul verbal de recunoaștere a persoanei din 16.01.2015 (f.d.50-51 Vol. I);

informația parvenită de la Interpol prin care s-a stabilit că cet. XXXXX XXXXX la

data de 21.12.2006, prin punctul Moghiliov are intrare pe teritoriul Ucrainei

(f.d. 154 Voi. I); informația Societății cu Răspundere Limitată „Microinvest"

potrivit căreia cet. XXXXX XXXXX a semnat contractul de împrumut încheiat

între S.R.L „Microinvest" și XXXXX XXXXX în calitate de fidejusor (f.d. 133 Voi.

I).

Analizând declarațiile martorilor enunțați și a probelor materiale prin

prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, instanța de apel a

considerat că soluția primei instanțe este întemeiată, declarațiile martorilor

coroborează între ele și indică cu certitudine asupra faptului în acțiunile

inculpatului nu se regăsesc elementele constitutive ale infracțiunii incriminate

lui Arapu Petru, iar partea acuzării nu a asigurat prezența părții vătămate,

3

pentru ca aceasta să certifice sau nu faptul că a fost recrutat în sensul întrunirii

elementelor constitutive ale infracțiunii în speță.

Totodată, instanța de apel nu a reținut ca probă declarațiile părții

vătămate, XXXXX XXXXX date în cadrul urmării penale și neaudiate în ședință

de judecată deoarece, în cadrul urmăririi penale ultimul nu a fost audiat de

către judecătorul de instrucție potrivit dispozițiilor art. 109 alin. (3) Cod de

procedură penală, precum și din motivul că între inculpatul, Arapu Petru și

partea vătămată, XXXXX de către organul de urmărire penală nu a fost efectuată

confruntarea în conformitate cu art. 113 Cod de procedură penală, ori între

declarațiile acestora există divergențe, în contextul dat menționându-se că la

baza unei sentințe, pot fi puse doar probele administrate pe cale legală și

apreciate în ședința de judecată, iar probele dobândite în cadrul urmăririi

penale neputând fi puse la baza unei sentințe de condamnare, dacă nu au fost

cercetate în ședința de judecată cu participarea părților.

Totodată, din materialele cauzei instanța a reținut că potrivit raportului

ofițerului superior de investigații al INI, partea vătămată, XXXXX XXXXX în

prezent se află peste hotarele Republicii Moldova fiind în Federația Rusă, iar

potrivit informației publicate pe site-ul oficial al Poliției de Frontieră, ultimul a

traversat frontiera de stat prin punctul de trecere „Chișinău-Aeroport” la data

de 20.12.2015.

Nici prin proba acuzării cum ar fi declarațiile martorilor Nicolae XXXXX,

Sergiu XXXXX și Pavel XXXXX, în opinia instanței de apel nu se confirmă

vinovăția inculpatului, Arapu Petru, deoarece aceștia fiind audiați în ședința de

judecată au declarat că nu cunosc dacă cet. XXXXX a fost transportat și obligat

să cerșească în Federația Rusă anume de către inculpatul Petru Arapu, iar

potrivit declarațiilor martorului XXXXX Nicolae, urmează că partea vătămată,

XXXXX niciodată nu i-a comunicat că are careva pretenții față de Arapu Petru.

În conformitate cu art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală, concluziile

despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe

presupuneri, iar toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate se

interpretează în favoarea inculpatului.

Astfel, instanța apel a notat că obiectul juridic principal al infracțiunii de

trafic de ființe umane îl constituie relațiile sociale a căror existență și

desfășurare normală sunt condiționate de ocrotirea libertății persoanei, iar la

caz, partea acuzării nu a probat că prin acțiunile sale intenționate Arapu Petru,

ar fi atentat la libertatea părții vătămate.

Drept urmare pentru a se constata atingere adusă obiectului juridic

special al infracțiunii specificate la art. 165 Cod penal, este suficient ca

atingerea adusă relațiilor cu privire la libertatea fizica persoanei (reprezentând

obiectul juridic principal al infracțiunii de trafic de ființe umane) să fie însoțită

de atingerea adusă relațiilor sociale cu privire la valorile sociale nominalizate,

instantaneu, în acest sens instanța de apel a concluzionat că nici acuzare și în

4

special nici XXXXX nu a relatat faptul că i-ar fi fost restricționată libertatea sa

fizică.

În continuare instanța de apel a expus aspectele teoretico-practice cu

privire la componența de infracțiune prevăzută la art. 165 Cod penal, după care

a menționat că în acțiunile ce i se incriminează inculpatului, nu se regăsesc

elementele laturii obiective a respectivei componențe de infracțiune, iar din

declarațiile martorilor audiați pe caz se atestă că în speță, persistă alte

raporturi juridice, decât cele incriminate de acuzare.

În baza principiului contradictorialității în procesul penal, principiu

unanim recunoscut și susținut de jurisprudența CtEDO, sarcina probațiunii în

ședințele de judecată în prima instanță și în instanța de apel îi revine

acuzatorului de stat, fiindcă funcția acuzării este pusă pe seama procurorului.

CtEDO, în hotărârea Capean vs. Belgia din 13.01.2005, a constatat că, în

domeniul penal, problema administrării probelor trebuie să fie abordată din

punctul de vedere al articolului 6 §2 și e obligatoriu, inter alia, ca sarcina de a

prezenta probe să-i revină acuzării.

In consecință, instanța de apel a conchis, că prima instanță corect a ajuns

la concluzia privind achitarea lui Arapu Petru de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, pe motiv că fapta acesteia nu

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii incriminate, menționînd că

relevant fiind și faptul,că din materialele cauze nu s-a constat nici intenția

inculpatului de a realiza infracțiunea incriminată acestuia.

de circumscripție Chișină, Tăut Dorina, a declarat în termen recurs ordinar, prin

care, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a

solicitat casarea deciziei instanței de apel, cu remiterea cauzei la rejudecare.

5.1. În motivare recursului procurorul a menționat că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

deoarece soluția instanței de apel, de menținere a sentinței de achitare în

privința inculpatului Arapu Petru, este una vădit neîntemeiată și ilegală;

- instanța de apel având dreptul să reformeze sentința atacată în sensul

casării soluției adoptate de prima instanță, nu a supus unei noi aprecieri

probele administrate în cauza penală, astfel încât a mers pe ideea preconcepută

care s-a statuat asupra nevinovăției inculpatului.

- atât prima instanță, cât și instanța de apel nu au luat în considerație

declarațiile martorilor cât și probele prezentate de acuzare, adoptând o

hotărâre reieșind în mod parțial doar din declarațiile inculpatului și pledoaria

apărătorului său.

5

cu materialele cauzei, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a

fi admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și

dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe

noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele

administrate de prima instanță. Instanța de apel poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se

pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt:

dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvârșită ori nu, dacă fapta a fost

săvârșită de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost

apreciate prin prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept

procesual, penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată

urmând să conțină răspuns la toate motivele invocate.

Colegiul penal lărgit constată că, aceste prevederi legale, deși sunt

obligatorii, nu au fost respectate pe deplin la judecarea cauzei în apel, iar erorile

admise nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs.

După cum rezultă din conținutul recursului declarat în speță, acesta se

întemeiază pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

potrivit cărora, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel, atunci când instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

6

În esență, argumentele părții acuzării se concentrează asupra faptului că

instanța de apel, examinând apelul procurorului și argumentele aduse în

susținerea vinovăției inculpatului, nu a dat aprecierea, corespunzătoare

poziției părții acuzării, a materialului probator prezentat la dosar, dispunând

neîntemeiat respingerea apelului cu menținerea sentinței, întemeindu-și

soluția în baza acelorași argumente formulate de către prima instanță, fără a se

pronunța asupra tuturor motivelor invocate în apel expuse la pct. 3.1. al

prezentei decizii.

Astfel, cu referire la argumentele recurentului precum că instanța de apel

nu a dat apreciere corespunzătoare probelor administrate în speță, instanța de

recurs reiterează că la etapa judecării recursului nu analizează conținutul

mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu

stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele de fond,

aceasta fiind sarcina primordială a acestor instanțe.

Reaprecierea probelor, în modul propus de către autorul recursului, nu

se încadrează în prevederile art. 427 Cod de procedură penală, iar o altă opinie

asupra probelor, care au fost puse la baza hotărârii primei instanțe, apoi

verificate de instanța de apel, prin continuarea judecării cauzei în fond, nu

poate servi temei pentru reexaminarea cauzei.

Din atare considerente, instanța de recurs nu examinează criticile

referitoare la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în

cauză, a anumitor elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt

stabilită de instanțele de fond, dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Însă, analizând minuțios decizia atacată Colegiul penal lărgit, atestă că

respectiva decizie este afectată de o eroare care nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Potrivit art. 413 alin. (1) Cod de procedură penală, la judecarea apelului

se aplică regulile generale pentru judecarea cauzelor în primă instanță, cu

excepțiile prevăzute în Partea specială titlul II capitolul IV secțiunea 1.

Prin urmare, instanța de apel fiind investită cu atribuții de judecare a

fondului cauzei, urmează a cerceta minuțios atât chestiunile de fapt cât și de

drept asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și

care prin apel se transmit instanței de apel și anume la caz dacă fapta reținută

ori numai imputată a fost săvârșită ori nu, sau dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii, întrucât aceste chestiuni au fost abordate contradictoriu de către

prima instanță iar instanța de apel a menținut sentința fără modificări, adică a

preluat poziția primei instanțe la judecarea respectivei cauze penale.

La acest capitol, Colegiul penal lărgit evidențiază că însăși sentința este

afectată de eroarea contrazicerii între motivarea temeiului de achitare și

soluția emisă, or, prima instanță deși a motivat toată sentința prin prisma

7

faptului că probele administrate nu demonstrează existența faptei infracțiunii,

în dispozitiv indicând ca temei de achitare prevederile art. 390 alin. (1) pct. 1)

Cod de procedură penală, potrivit cărora sentința de achitare se adoptă dacă nu

s-a constatat existența faptei infracțiunii, însă nemijlocit a hotărât: achitarea

inculpatului Arapu Petru pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii,

temei de achitare ce se circumscrie prevederilor art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de

procedură penală, iar instanța de apel a trecut cu vederea această eroare și a

menținut-o.

Mai mul, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel deja la motivarea

deciziei sale, a încercat să completeze prin propriile aprecieri temeiul de

achitare din soluția primei instanțe, constatând inițial lipsa în acțiunile

inculpatului Arapu Petru, a tuturor semnelor calificative ale laturii obiective a

infracțiunii prevăzute de art. 165 Cod penal la general și nu celor incriminate

inculpatului prin rechizitoriu, după care a reținut lipsa laturii obiective a

respectivei componențe, iar la final a expus concluzia privind lipsa intenției

inculpatului de a crea urmările rezultate din componența de infracțiune.

Astfel, Colegiul penal lărgit reține că decizia instanței de apel conține o

motivare superficială și divergentă în raport cu soluția de menținere a sentinței,

întrunind astfel temeiurile de casare invocate de către procuror și prevăzute de

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, deoarece instanța de apel a

menținut o poziție contradictorie a primei instanțe care pe de o parte din

cercetarea probelor administrate reține că fapta infracțională incriminată

inculpatului Arapu Petru nu a avut loc, iar pe de altă parte că fapta totuși a avut

loc, însă acțiunile inculpatului nu întrunesc elementele componenței

infracțiunii, fapt care reprezintă două temeiuri de achitare diferite ce nu pot fi

constatate și aplicate concomitent.

Având la bază argumentele expuse supra, Colegiul penal lărgit consideră

pripite concluziile instanței de apel de a menține sentința fără modificări, or,

instanța de apel nu a examinat fondul apelului, așa cum prevede art. 417 alin.

(1) pct.7) Cod de procedură penală.

Din considerentele expuse, Colegiul lărgit conchide că, în prezenta speță

și-au găsit confirmare temeiurile pentru recurs invocate de recurent și

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, ceea ce duce la

casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea remiterii cauzei la rejudecare

în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, deoarece această eroare

nu poate fi corectată de instanța de recurs.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, ce prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile legii procesuale penale asupra tuturor motivelor

invocate în cererea de apel, să cerceteze amănunțit aspectele temeiurilor

soluției primei instanțe și să argumenteze clar, concis și consecvent concluziile

8

sale în decizia adoptată, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de

practica relevantă a CtEDO, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în

conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 12 februarie 2018, în cauza penală în privința lui

Arapu Petru Vasile și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 04 iulie 2020.

Președinte /semnătură/ Timofti Vladimir

Judecători /semnătură/ Toma Nadejda

/semnătură/ Țurcan Anatolie

/semnătură/ Boico Victor

/semnătură/ Guzun Ion

9