1ra-57/2020 — 165 alin. 2 lit. d Cod penal

1ra-57/2020 — 165 alin. 2 lit. d Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-57/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

29 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Boico Victor,

Judecători – Cobzac Elena, Vascan Nina,

a examinat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Bobeica Vasile în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 25 martie 2019 și sentinței Judecătoriei

Căușeni din 11 aprilie 2013, în cauza penală în privința lui

Cojocari Boris xxxxx, născut la

xxxxxxxxx, originar din xxxxxxxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță:

08.10.2007– 11.04.2013

instanța de apel:

03.05.2013 – 09.04.2014

11.11.2014-02.04.2015

07.04.2016-16.11.2016

18.08.2017-05.12.2017

17.07.2018-25.03.2019

instanța de recurs:

03.07.2014 – 21.10.2014

02.10.2015-01.03.2016

09.02.2017-27.06.2017

28.02.2018-05.06.2018

13.06.2019-29.01.2020

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală, legal executată.

A C O N S T A T A T :

Boris a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 165 alin. (2) lit. d)

Cod penal, la 10 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis,

cu privarea de dreptul de a desfășura activitatea de întreprinzător legată

de organizarea migrațiunii pe un termen de 3 ani.

1

Boris, la începutul lunii august 2006, aflându-se în mun. Chișinău,

urmărind scopul traficului de ființe umane în scopul exploatării sexuale,

în urma înțelegerii prealabile și împreună cu xxxxxx, și alte două persoane

în privința cărora procedura a fost disjunsă, prin înșelăciune și abuz de

poziție de vulnerabilitate, sub pretextul angajării în calitate de croitoreasă

la o fabrică, i-au propus lui xxxxxxx să plece în Turcia la câștig.

Cojocari Boris a organizat transportarea ultimei în Turcia, suportând

cheltuielile pentru procurarea biletului de călătorie avia. Ajungând în or.

Istanbul, Turcia, xxxxxx a fost întâlnită de celelalte două persoane, care i-au

confiscat documentele, au adăpostit-o într-un apartament, unde ea a fost

exploatată sexual timp de 5 luni.

care a solicitat admiterea apelului și casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri prin care acesta să fie achitat, din motiv că

fapta nu a fost săvârșită de el.

3.1 În motivarea cererii de apel, inculpatul a invocat că:

- prima instanță nu a analizat probele administrate de partea apărării

selectate din cauza penală disjunsă în privința lui Xxxxxxxxxxx, învinuit de

săvârșirea aceleiași infracțiuni, făcând referire la declarațiile părții

vătămate Xxxxxxxxxxxși a proceselor-verbale de recunoaștere a persoanei

semnate de aceasta, conform cărora ultima nu l-a recunoscut nici real, nici

după fotografii;

- la baza sentinței de condamnare au fost puse declarațiile părții

vătămate depuse la urmărirea penală, deși aceasta în cadrul cercetării

judecătorești nu a fost audiată. Consideră că instanța era obligată să

audieze partea vătămată, deoarece declarațiile acesteia la diferite etape

erau divergente, însă instanța a respins demersul apărării privind citarea și

audierea victimei, fără nici o motivare;

- victima nu a indicat că Cojocari Boris este persoana care a traficat-o

în Turcia, indicând doar asupra lui Xxxxxxxxxxx și a persoanelor „Stas”,

„Valeriu” și „Larisa";

- a invocat că, instanța urma să constate acțiunile concrete săvârșite de

inculpat și să le indice în sentința, or, în acțiunile pretinse a fi săvârșite de

către numitul „Valeriu/Boris” nu persistă elementele de recrutare,

transportare, transfer, adăpostire sau primirea unei persoane;

2014, apelul a fost respins, ca nefondat, cu menținerea sentinței.

2

a fost atacată cu recurs ordinar avocatul Bobeica Vasile în numele

inculpatului, care invocând temeiul prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, a solicitat casarea hotărârilor judecătorești,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de achitare, indicând că

fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

În susținerea recursului ordinar, avocatul a menționat că instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apel. Partea vătămată

nu a fost audiată în cadrul cercetărilor judecătorești, iar declarațiile depuse

de aceasta la etapa urmăririi penale fiind contradictorii.

octombrie 2014, a fost admis recursul ordinar, casată total decizia

contestată și dispusă rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Chișinău.

6.1 În motivarea soluției instanța de recurs a constatat că prima

instanță nu a respectat prevederile art. 384 alin. (3), 385 alin. (1) pct. 1)-4) și

394 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală. Astfel, în pofida prescripțiilor

legale, potrivit descriptivului sentinței, prima instanță doar a trecut în

revistă probele administrate pe caz, însă nu a apreciat separat fiecare

probă, inclusiv declarațiile inculpatului, a părții vătămate care sunt

contradictorii la diferite etape ale procesului penal, a martorilor

Xxxxxxxxxxx și Xxxxxxxxxxx, probele scrise din dosarul penal al ultimului,

inclusiv cu circumstanțele de fapt și de drept incriminate inculpatului în

rechizitoriu, nu a indicat motivele pentru care a respins probele apărării și

a respins printr-o încheiere protocolară demersul apărării privind audierea

nemijlocită a părții vătămate în ședința de judecată, pentru a înlătura

divergențele conținute în declarațiile acesteia, însă fără nici o motivare,

absolut neîntemeiat.

Instanța de recurs a conchis că prima instanță nu a judecat fondul

cauzei în conformitate cu rigorile legale, adoptând o hotărâre care nu

cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția.

La fel, instanța de apel nu a respectat prevederile art. 414, 417 alin.(1)

pct.8) Cod de procedură penală, deoarece menținând o sentință ilegală și

neîntemeiată, nu a reacționat asupra erorilor de drept comise de instanța

de fond, precum nu a analizat și apreciat în nici un fel, probele scrise

prezentate suplimentar în apel, care în viziunea apărătorului,

dezvinovățesc inculpatul, nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în

apelul declarat, întemeindu-și concluziile pe probele neverificate în ședința

de judecată a instanței de apel, neconsemnate în procesul-verbal.

Totodată, instanța de apel a încălcat prevederile art. 6 paragraful 1, 2

3

din CEDO și art. 19 alin. (1), 24 alin. (4), art. 30-31 Cod de procedură

penală, referitor la compunerea completelor de judecată.

Chișinău din 02 aprilie 2015, a fost admis apelul declarat de inculpat, casată

sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Cojocari Boris a fost achitat de sub învinuirea de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, din

motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

7.1 Instanța de apel a conchis că prima instanță incorect și

neîntemeiat a adoptat o sentință de condamnare în privința lui Cojocari

Boris.

Astfel, atât organul de urmărire penală, cât și acuzatorul de stat nu

au prezentat probe concludente, care să confirme că anume inculpatul a

organizat transportarea părții vătămate Xxxxxxxxxxxpeste hotarele țării în

scop de exploatare sexuală.

procurorul, care în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, a solicitat casarea acesteia și menținerea sentinței.

din 01 martie 2016, a fost admis recursul ordinar, casată total decizia

instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în

alt complet de judecată.

9.1 Instanța de recurs a constatat că deși în conținutul procesului-

verbal al ședinței de judecată din instanța de apel este indicat că instanța la

solicitarea procurorului, a verificat suplimentar unele probe, aceasta în

decizie, nu s-a pronunțat asupra acestor probe decisive ale acuzării,

menționând doar că „sentința de condamnare în privința lui Cojocari Boris se

bazează pe declarațiile părții vătămate Xxxxxxxxxxx, care urmează a fi apreciate

critic, deoarece pe parcursul examinării cauzei, ultima a dat declarații

contradictorii”, dar fără a fi indica contradicțiile esențiale în decizie,

încălcând astfel principiul contradictorialității, reglementat în art. 24 Cod

de procedură penală.

Totodată, contrar prevederilor art. art. 100-101 Cod de procedură

penală, instanța de apel nu a apreciat în mod separat fiecare probă

administrată la cauza penală, fără a se expune asupra faptului dacă probele

menționate sunt admisibile sau inadmisibile, nefiind coroborate cu restul

probelor.

Chișinău din 16 noiembrie 2016, a fost admis apelul inculpatului, inclusiv

4

din oficiu, în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, casată

sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță prin care Cojocari Boris a fost achitat de sub

învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. d)

Cod penal, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

10.1 Instanța de apel a conchis că probele prezentate în sprijinul

învinuirii menționate în sentință, nu dovedesc vinovăția lui Cojocari Boris

în săvârșirea infracțiunii imputate.

procurorul, care în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, a solicitat casarea hotărârii contestate cu menținerea sentinței.

În motivarea recursului a menționat că instanța de apel nu a analizat

toate probele administrate la dosar atât cele care incriminează vinovăția

inculpatului, cât și cele ce-l dezvinovățesc și fără a le aprecia la justa lor

valoare.

din 27 iunie 2017, a fost admis recursul, casată decizia instanței de apel și

dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

12.1 În argumentarea deciziei pronunțate, instanța de recurs a statuat,

că instanța de apel a casat sentința primei instanțe, prin care Cojocari Boris

a fost condamnat în baza art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal și, în urma

rejudecării cauzei, a fost adoptată o nouă hotărâre de achitare, din motiv că

fapta nu a fost comisă de inculpat, însă în partea descriptivă a deciziei

descriind circumstanțele cauzei și motivele pentru care a respins probele

aduse în sprijinul acuzării, a enunțat temeiul pentru achitarea inculpatului,

că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii (f.d.172, vol. III).

Totodată, instanța de recurs a evidențiat că, instanța de apel eronat a

constatat că partea vătămată Xxxxxxxxxxxnu a indicat că Cojocari Boris

este persoana care a contribuit la plecarea ei în Turcia, indicând doar

asupra lui Xxxxxxxxxxx și persoanelor „Stas”, „Valera” și „Larisa”.

În acest context, instanța de recurs a menționat, că la urmărirea

penală între partea vătămată și inculpat a fost efectuată confruntarea, unde

Xxxxxxxxxxxa confirmat faptul că a fost traficată de către Cojocari Boris.

În ședința instanței de apel partea vătămată nu a fost prezentă, însă

potrivit declarațiilor acesteia depuse în cadrul urmăririi penale și citite în

ședința de judecată, ultima a declarat că s-a întâlnit cu Cojocari Boris la

Chișinău prin intermediul lui Xxxxxxxxxxx. El s-a numit „Valera” (adică

Cojocari B.). Anume Cojocari Boris a închiriat apartamentul unde ea

5

împreună cu o fată au stat două zile, tot el i-a procurat bilet la avion din

banii săi și i-a promis că ea o să plece în Turcia la lucru în calitate de

croitoreasă.

Martorul Xxxxxxxxxxx a declarat că Xxxxxxxxxxxeste fina lui. La

rugămintea ei, a ajutat-o să plece în Turcia. El a ajutat-o să plece în

Chișinău, i-a închiriat o cameră într-un apartament, a dus-o la gara

feroviară, dar în Turcia ea a plecat singură. Cu Cojocari Boris el este

cunoscut, a făcut cunoștință la ambasadă. Nu l-a rugat pe Cojocari Boris să-

l ajute s-o transporte pe Xxxxxxxxxxxîn Turcia, ultima nici nu îl știa. El a

fost influențat de polițiști să-l recunoască pe Cojocari Boris, care, chipurile,

a traficat-o pe victimă în Turcia, ceea ce nu corespunde adevărului.

Asemenea declarații au fost depuse și de Xxxxxxxxxxx, precum că a

fost impusă de polițiști să-l recunoască pe Cojocari Boris că anume el a

traficat-o în Turcia.

Astfel, prima instanță corect a considerat declarațiile nominalizate

mai sus de către Xxxxxxxxxxx ca neveridice, având drept scop evitarea

răspunderii penale, or, atât la urmărirea penală, cât și în ședința de

judecată pe cauza condamnării sale – Xxxxxxxxxxx a relatat că el numai a

adus-o pe Xxxxxxxxxxxla Chișinău, iar mai departe, de ea s-a ocupat Cojocari

Boris care a cazat-o, a procurat bilete și a organizat plecarea ei în Turcia. Asupra

acestor depoziții instanța de apel nu s-a pronunțat în nici un mod, mai

mult că le-a omis.

La materialele cauzei (f.d.46, vol. III), este anexată copia deciziei

Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 24 martie 2011, din care

rezultă că prin decizia Curții de Apel Cahul din 29 aprilie 2008,

Xxxxxxxxxxx a fost condamnat în baza art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, pe

același episod de care este învinuit Cojocari Boris, și anume „Xxxxxxxxxxx

având scopul săvârșirii traficului de ființe umane, prin înțelegere prealabilă,

împreună cu persoanele neidentificate de către organul de urmărire penală pe

nume „Valerii”, „Larisa” și „Stas” în luna august 2006, prin înșelăciune și abuz

de poziție de vulnerabilitate, sub pretextul angajării la lucru în Turcia, a recrutat-

o pe cet. Xxxxxxxxxxx…”, adică fiind o hotărâre irevocabilă, care are puterea

lucrului judecat.

Totodată, în opinia procurorului, instanța de apel, cercetând probele

prezentate de acuzare în confirmarea învinuirii înaintate inculpatului și

anume: procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie de

către partea vătămată Xxxxxxxxxxx, unde aceasta l-a recunoscut pe

Cojocari Boris, relatând că anume el a traficat-o în Turcia, unde a fost

exploatată sexual (f. d. 28-29, vol. I); procesul-verbal de recunoaștere a

6

persoanei după fotografie de către martorul Xxxxxxxxxxx, care l-a

recunoscut pe Cojocari Boris, explicând că anume el venise cu fetele,

achitând suma de 300 lei pentru gazdă (f. d. 32, vol. I); procesul-verbal de

ridicare a documentelor de la partea vătămată Xxxxxxxxxxxîn cadrul căruia

s-a ridicat biletul avia, transferuri bănești, titlul de călătorie, ce dovedesc

faptul traficului părții vătămate în Turcia; procesul-verbal de recunoaștere

a persoanei după fotografie de către martorul Xxxxxxxxxxx, care a declarat

că la văzut pe Cojocari Boris discutând cu Xxxxxxxxxxxîn luna august 2006,

pe care a trimis-o la lucru peste hotare (f. d. 53, vol. I); procesele-verbale de

confruntare între Cojocari Boris și partea vătămată Xxxxxxxxxxx, precum și

între Cojocari Boris și Xxxxxxxxxxx, în cadrul căreia partea vătămată a

confirmat faptele privind traficul ei de către Cojocari Boris în Turcia, unde

a fost exploatată sexual, iar martorul Xxxxxxxxxxx a declarat că a adus-o pe

victimă la Chișinău și i-a făcut cunoștință cu Cojocari Boris; transferurile

bănești din Turcia pe numele lui Cojocari Boris prin intermediul

sistemului de plăți „Western Union” (f. d. 66-67, vol. I), descriindu-le în

decizie, nu a verificat minuțios și obiectiv fiecare probă separat sub toate aspectele,

prin prisma pertinenței, concludenții, iar în ansamblu, din punct de vedere

al coroborării lor.

Instanța de recurs a stabilit, că deși instanța de apel a conchis că

declarațiile părții vătămate Xxxxxxxxxxxnu sunt consecvente, deoarece pe

parcursul urmăririi penale a depus declarații contradictorii, schimbându-le

de mai multe ori, astfel acestea nu coroborează cu celelalte probe

prezentate și verificate, fiind apreciate critic, totuși instanța de apel a lăsat

fără justă apreciere declarațiile victimei care concret a indicat la faptul că

Cojocari Boris s-a prezentat sub numele „Valeriu”, care i-a dat bani pentru

procurarea biletului și a vizei. Tot ea, a indicat că Xxxxxxxxxxx se consulta

cu un oarecare bărbat adică cu „Valeriu”. Referitor la faptul că sunt careva

necoincidente în declarațiile părții vătămate, aceasta nu poate influența la

aprecierea critică a lor, or, a trecut o perioadă îndelungată de la momentul

comiterii infracțiunii și stresul prin care a trecut victima (august 2006).

Totodată, din procesele-verbale de audiere a părții vătămate

Xxxxxxxxxxxîn cauza penală în privința lui Xxxxxxxxxxx, victima

permanent a indicat la implicarea lui Cojocari Boris în traficarea ei. Astfel,

Xxxxxxxxxxxa declarat că banii pentru drum și bilet au fost transmiși de către

Cojocari Boris, care a descris și persoana pe nume „Stas” ce o va întâlni în Turcia.

La fel, urmează a fi luat în considerare și faptul că partea vătămată a

plecat în Turcia fiind însoțită de persoana pe nume „Larisa” (aceasta fiind

7

Xxxxxxxxxxx), care acționa cu Cojocari Boris și a însoțit-o pe

Xxxxxxxxxxxpentru a se convinge că va ajunge la destinație.

Instanța de recurs a mai remarcat, că instanța de apel rejudecând

cauza, n-a respectat prevederile art. 436 alin. (2) Cod de procedură penală,

care sunt obligatorii pentru instanța ce rejudecă cauza, astfel că aceasta n-a

îndeplinit indicațiile instanței de recurs și, ca urmare, recursul procurorului

urmează a fi admis.

Chișinău din 05 decembrie 2017, a fost admis apelul inculpatului, casată

sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru

prima instanță prin care Cojocari Boris a fost achitat de sub învinuirea de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, din

motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

13.1 În argumentarea soluției pronunțate instanța de apel a

menționat, că învinuirea adusă inculpatului nu și-a găsit confirmare, or, la

materialele dosarului lipsesc probe ce ar indica la faptul că fapta imputată

ar fi fost comisă de Cojocari Boris.

Având în susținere prevederile art. 101 Cod de procedură penală, și

cercetând înscrisurile anexate la materialele cauzei penale, instanța de apel

a ajuns la concluzia, că inculpatul Cojocari Boris nu a săvârșit infracțiunea

incriminată, deoarece declarațiile acestuia sunt corespunzătoare

adevărului, pe parcursul întregului proces penal, atât la urmărirea penală,

cât și în ședințele primei instanțe, dânsul a dat declarații consecvente,

concludente, iar pe parcursul judecării cauzei n-au fost aduse careva probe

pertinente, concludente, utile și veridice, care ar corobora între ele și ar

demonstra că inculpatul Cojocari Boris a săvârșit fapta incriminată

prevăzută de art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal.

Totodată, majoritatea absolută de probe, analizate și apreciate prin

prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, coroborează cu

declarațiile inculpatului Cojocari Boris și nu confirmă, că ultimul a săvârșit

infracțiunea de trafic de ființe umane.

Instanța de apel a statuat, că prima instanță urma să pună la baza

sentinței probe veridice, utile, concludente și pertinente ce ar dovedi

incontestabil învinuirea adusă inculpatului Cojocari Boris și anume cu

referire la faptul că acesta a avut înțelegeri prealabile cu Xxxxxxxxxxx,

Xxxxxxxxxxxși o persoană pe nume Stas urmărind scopul traficului de

ființe umane în scopul exploatării sexuale, or probe ce ar indica la existența

unei înțelegeri prealabile la acest capitol lipsesc.

8

Analizând declarațiile părții vătămate Xxxxxxxxxxxconform

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, instanța de apel a conchis,

că acestea nu sunt consecvente, întrucât pe parcursul urmăririi penale au

fost depuse declarații contradictorii, partea vătămată schimbându-și

declarațiile de mai multe ori, conținutul cărora nu coroborează cu celelalte

probe prezentate și verificate în cadrul cercetării judecătorești.

Instanța de apel a punctat, că prima instanță a pus la baza sentinței

de condamnare o parte din declarațiile părții vătămate Xxxxxxxxxxxdate la

urmărirea penală și cele din cadrul confruntării efectuate între inculpat și

partea vătămată la data de 10 septembrie 2007, potrivit cărora ultima a

confirmat că a fost traficată de către Cojocari Boris, acesta s-a numit Valeriu

și el a închiriat apartament pentru ea împreună cu o fată timp de 2 zile și

tot el i-a procurat bilet de avion din banii săi.

Prin urmare, instanța de fond s-a bazat pe aceste declarații, însă nu a

luat în considerație că declarațiile părții vătămate se contrazic între ele, or

de fiecare dată partea vătămată își schimba declarațiile și totodată nu a dat

apreciere acestora în coraport cu celelalte probe acumulate la materialele

cauzei, or, dacă din start a declarat că a fost traficată doar de către

Xxxxxxxxxxx, apoi a declarat că împreună cu persoane pe nume Stas,

Larisa, Valeriu, ca ulterior fiind audiată de către ofițerii de la secția de

combatere a traficului de ființe umane să indice asupra persoanei pe nume

Boris.

În consecință, instanța de apel a apreciat ca neveridice declarațiile

părții vătămate precum că, Cojocari Boris i-a închiriat apartament pentru

câteva zile și a fost transportată cu mașina de către acesta împreună cu

Xxxxxxxxxxx la apartament.

Aceste declarații sunt combătute prin declarațiile martorului

Xxxxxxxxxxx, proprietarul acestui apartament, care a declarat că fetele au

fost aduse de către un singur bărbat, care a stat în automobil și a observat

că era negricios, pe când inculpatul are părul de culoare deschisă.

Totodată, instanța de apel a apreciat critic procesul-verbal de

recunoaștere a inculpatului Cojocari Boris după fotografie, de către partea

vătămată Xxxxxxxxxxx(f. d. 28, vol. I).

În acest sens, a fost menționat faptul că, prin procesul-verbal de

recunoaștere a persoanei pe viu din 27 iunie 2007 (f. d. 176-179, vol. II),

partea vătămată Xxxxxxxxxxxnu a recunoscut nici o persoană din cele

prezentate, iar potrivit declarațiilor inculpatului Cojocari Boris, „în

momentul efectuării acțiunii procesuale de recunoaștere, împreună cu alte

persoane au fost plasați într-o cameră, iar în alt birou după o sticlă neagră a fost

9

adusă o altă persoană pe care nu a văzut-o, însă a auzit că aceasta a declarat că nu

cunoaște nici o persoană”.

Or, potrivit procesului-verbal de audiere a părții vătămate

Xxxxxxxxxxx, aceasta a declarat că i s-au prezentat fotografii pentru a

recunoaște unele persoane, dar nu a recunoscut pe nimeni (f. d. 188, vol. II).

Mai mult, în prima instanță martorul Xxxxxxxxxxx a declarat că, „a

fost influențat de polițiști să-l recunoască pe Cojocari Boris, care chipurile a

traficat-o pe Xxxxxxxxxxxîn Turcia, ceea ce nu corespunde adevărului, de

asemenea și Xxxxxxxxxxxi-a spus că a fost impusă de polițiști să-l

recunoască pe Cojocari Boris și să declare că de el a fost traficată în Turcia”.

În același mod, instanța de apel a apreciat ca impertinent procesul-

verbal de recunoaștere a inculpatului Cojocari Boris după fotografie, de

către martorul Xxxxxxxxxxx (f. d. 32, vol. I). Or, fiind audiat în prima

instanță martorul Xxxxxxxxxxx a declarat că „nu-l cunoaște pe inculpatul

Cojocari Boris, iar atunci când a dat mărturii anchetatorului a spus că nu

cunoștea precis cine-i acest bărbat, însă când i-a fost prezentat spre

recunoaștere după fotografie l-a recunoscut pe inculpat la indicația

ofițerului de urmărire penală. Consideră că ofițerul de urmărire penală l-a

influențat într-o anumită măsură să-l recunoască pe Cojocari Boris ca

persoana care a închiriat de la el apartamentul, dar nu l-a amenințat” (f. d.

49-50, vol. II).

Prin urmare, instanța de apel a conchis că, prima instanță eronat și

neîntemeiat a pus la baza sentinței de condamnare, procesele-verbale de

recunoaștere a inculpatului Cojocari Boris după fotografie de către partea

vătămată Xxxxxxxxxxxși martorii Xxxxxxxxxxx și Xxxxxxxxxxx, ținând

cont că toți au declarat ulterior că au fost influențați de ofițerii de urmărire

penală și au recunoscut pe Cojocari Boris la indicația acestora.

Astfel, a fost constatat, că declarațiile părții vătămate și martorilor

acuzării, precum și confruntările efectuate între aceștia și inculpat, de rând

cu materialele dosarului penal, nu confirmă săvârșirea de către Cojocari

Boris a celor incriminate prin rechizitoriu.

Referitor la transferurile bănești din Turcia pe numele lui Cojocari

Boris prin intermediul sistemului de plăți „Western Union” (f. d. 66-67, vol.

I), instanța de apel a remarcat, că acestea nu confirmă complicitatea

inculpatului la săvârșirea infracțiunii de trafic de ființe umane, or, atât în

cadrul ședinței instanței de fond cât și a instanței de apel, inculpatul

Cojocari Boris, nu a negat că a primit careva transferuri, chiar și a declarat

că, a primit transferuri bănești prin intermediul sistemului de plăți

„Western Union” din Turcia, în legătură cu faptul că, în perioada anilor

10

2000-2007 deținea două magazine cu draperii pe care le importa din Turcia,

cât și exporta nuci și semințe de bostan în Turcia.

În concluzie, instanța de apel a statuat, că probele cercetate nu

dovedesc vinovăția lui Cojocari Boris în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, iar sentința de condamnare adoptată

de către Judecătoria Căușeni este neîntemeiată.

către procuror, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

solicitând casarea deciziei și menținerea sentinței.

din 05 iunie 2018, a fost admis recursul, casată decizia instanței de apel și

dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

15.1 Instanța de recurs a punctat că, instanța de apel, nu a verificat

minuțios și obiectiv fiecare probă separat sub toate aspectele, prin prisma

pertinenței, concludenții, iar în ansamblu, din punct de vedere al

coroborării lor, și anume: procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după

fotografie de către partea vătămată Xxxxxxxxxxx, unde aceasta l-a

recunoscut pe Cojocari Boris, relatând că anume el a traficat-o în Turcia,

unde a fost exploatată sexual (f. d. 28-29, vol. I); procesul-verbal de

recunoaștere a persoanei după fotografie de către martorul Xxxxxxxxxxx,

care l-a recunoscut pe Cojocari Boris, explicând că anume el venise cu

fetele, achitând suma de 300 lei pentru gazdă (f. d. 32, vol. I); procesul-

verbal de ridicare a documentelor de la partea vătămată Xxxxxxxxxxxîn

cadrul căruia s-a ridicat biletul avia, transferuri bănești, titlul de călătorie,

ce dovedesc faptul traficului părții vătămate în Turcia; procesul-verbal de

recunoaștere a persoanei după fotografie de către martorul Xxxxxxxxxxx,

care a declarat că la văzut pe Cojocari Boris discutând cu Xxxxxxxxxxxîn

luna august 2006, pe care a trimis-o la lucru peste hotare (f. d. 53, vol. I);

procesele-verbale de confruntare între Cojocari Boris și partea vătămată

Xxxxxxxxxxx, precum și între Cojocari Boris și Xxxxxxxxxxx, în cadrul

căreia partea vătămată a confirmat faptele privind traficul ei de către

Cojocari Boris în Turcia, unde a fost exploatată sexual, iar martorul

Xxxxxxxxxxx a declarat că a adus-o pe victimă la Chișinău și i-a făcut

cunoștință cu Cojocari Boris; transferurile bănești din Turcia pe numele lui

Cojocari Boris prin intermediul sistemului de plăți „Western Union” (f. d.

66-67, vol. I).

Instanța de recurs a reiterat, că deși instanța de apel a apreciat critic

procesele-verbale de recunoaștere a inculpatului Cojocari Boris după

11

fotografie de către partea vătămată Xxxxxxxxxxxși martorii Xxxxxxxxxxx și

Xxxxxxxxxxx, menționând că aceștia ulterior au declarat că au fost

influențați de ofițerii de urmărire penală, totuși în decizia recurată nu a fost

menționată existența cărorva cereri sau plângeri ale părții vătămate sau

martorilor cu privire la acțiunile ilicite ale colaboratorilor organului de

urmărire penală.

Instanța de recurs a mai reținut și faptul, că instanța de apel a omis cu

desăvârșire și faptul, că la materialele cauzei (f.d.46, vol. III), este anexată

copia deciziei Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 24 martie

2011, din care rezultă că prin decizia Curții de Apel Cahul din 29 aprilie

2008, Xxxxxxxxxxx a fost condamnat în baza art. 165 alin. (2) lit. d) Cod

penal, pe același episod de care este învinuit Cojocari Boris, și anume în

privința recrutării părții vătămate Xxxxxxxxxxxși transportării acesteia în

Turcia în vederea exploatării sexuale comerciale, hotărâre care a devenit

irevocabilă și are puterea lucrului judecat.

Chișinău 25 martie 2019 a respins apelul inculpatului Cojocari Boris și

menținută fără modificări sentința Judecătoriei Căușeni din 11 aprilie 2013.

Termenul executării pedepsei de calculat lui Cojocari Boris Ștefan din

momentul reținerii, cu includerea termenului reținerii și arestului

preventiv din data de 06 septembrie 2013 până la 02 aprilie 2015.

16.1. În motivarea deciziei instanța de apel a reținut că, prima

instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului

care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite

încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator administrat.

Deși inculpatul Cojocari Boris vina în săvârșirea infracțiunii

incriminate nu a recunoscut-o, instanța de apel a constatat că vinovăția

acestuia se dovedește pe deplin prin următoarele probe acumulate la cauza

penală și examinate în cadrul cercetării judecătorești: Declarațiile părții

vătămate Xxxxxxxxxxx; procesul verbal de audiere a lui Xxxxxxxxxxx din 12

iunie 2007 (f. d. 56-58, vol. I); declarațiile martorului Xxxxxxxxxxx (f. d. 40-41,

vol. II); procesul verbal de audiere a martorului Xxxxxxxxxxx (f. d. 30-31, vol. I);

declarațiile martorului Xxxxxxxxxxx (f. d. 49-50, vol. II); procesul verbal de

recunoaștere a persoanei după fotografie, în cadrul căruia, partea vătămată

Xxxxxxxxxxx, l-a recunoscut pe Cojocari Boris, ca anume el a traficat-o în

Turcia, unde a fost exploatată sexual; (f. d. 28-29, vol. I); proces-verbal de

recunoaștere a inculpatului Cojocari Boris după fotografie de către martorul

Xxxxxxxxxxx, care l-a recunoscut pe Cojocari Boris, că anume el venise cu

fetele și anume el a achitat suma de 300 lei pentru gazdă (f. d. 32, vol. I);

12

proces-verbal de recunoaștere a inculpatului Cojocari Boris după fotografie de

către martorul Xxxxxxxxxxx (f. d. 53, vol. I); procesul verbal de confruntare din

10.09.2007, petrecut între învinuitul Cojocari Boris și partea vătămată

Xxxxxxxxxxx, (f. d. 33-41, vol. I); procesul verbal de confruntare din 28.06.2007,

petrecut între învinuitul Cojocari Boris și martorul Xxxxxxxxxxx; (f. d. 54,

vol. I); transferurile bănești din Turcia pe numele lui Cojocari Boris prin

intermediul sistemului de plăți „Western Union” (f. d. 66-67, vol. II).

Acuzatorul de stat Devder Djulieta, în cadrul examinării cauzei în

instanța de apel a solicitat cercetarea suplimentară a următoarelor probe:

plângerea depusă de către cet. Xxxxxxxxxxx, din 28.02.2007, prin care a solicitat

atragerea la răspundere penală a cet. Xxxxxxxxxxx, care împreună cu alte

persoane au traficat-o în Turcia, unde a fost exploatată sexual (f. d. 12, vol.

I); procesul-verbal de ridicare a documentelor, de la partea vătămată

Xxxxxxxxxxx, în cadrul căruia, au t ridicate, ulterior recunoscute ca corpuri

delicte: biletul avia, transferuri bănești, titlu de călătorie, dovedesc faptul

traficului părții vătămate în Turcia, de către învinuitul Boris Cojocari (f. d.

46-47 vol. I); răspunsul parvenit de la CCCEC, prin care s-a stabilit faptul, că

învinuitul Cojocari Boris, a primit diferite sume de valută străină din

Turcia, din numele diferitor persoane nestabilite (f.d.68-69); procesul verbal

de percheziție, din 06.09.2007, în ap.2 din casa nr.22 amplasată pe str. Unirii

din or. Căușeni, la domiciliul învinuitului Cojocari Boris, în cadrul căruia

au fost depistate și ridicate diferite documente, ce dovedesc faptul că

învinuitul este implicat în faptele privind traficul de ființe umane în scopul

exploatării sexuale; (f.d.73-74); fișa personală și revendicare pe numele lui

Cojocari Boris (f. d. 76-77, vol. I); Decizia Curții Supreme de Justiție din 04

octombrie 2012 prin care Cojocari Boris a fost achitat (f. d. 193-197, vol. II);

Decizia Curții Supreme de Justiție din 24.03.2011 prin care Xxxxxxxxxxx a fost

condamnat pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin.(2) lit.

d) Cod penal. (f. d. 46-50, vol. III).

Astfel, instanța de apel a considerat că, prima instanță a analizat

obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor,

care în ansamblu, dovedesc fără echivoc vinovăția inculpatului

xxxxxxxxxxx în săvârșirea infracțiunii prevăzute la art.165 alin. (2) lit. d)

Cod penal, potrivit elementelor constitutive: „Traficul de ființe umane,

adică recrutarea, adăpostirea și transferul unei persoane, cu sau fără

consimțământul acesteia, în scop de exploatare sexuală comercială, acțiuni

săvârșite prin înșelăciune și abuz de poziție de vulnerabilitate, acțiuni

comise de două sau mai multe persoane.”

13

Verificând argumentele invocate în apelul depus de către inculpatul

Cojocari Boris, instanța de apel a ajuns la concluzia că, acesta este nefondat

fiind combătute argumentele invocate de probele anexate și circumstanțele

stabilite în cadrul cercetării judecătorești în instanța de fond și verificate în

cadrul procedurii de examinare a apelului.

Instanța de apel verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate a

considerat poziția inculpatului cu privire la achitarea sa, o poziție de

apărare a acestuia, și invocarea faptului că nu au fost prezentate probe

suficiente în vederea demonstrării vinovăției sale nu sunt justificate, or, la

materialele cauzei penale au fost administrate suficiente probe pertinente și

concludente prin care se atestă vinovăția lui Cojocari Boris în săvârșirea

infracțiunii incriminate.

Instanța de apel a reținut că declarațiile inculpatului, date în cadrul

cercetării judecătorești cu privire la nerecunoașterea vinovăției, contravin

declarațiilor părții vătămate Xxxxxxxxxxxdin cadrul urmăririi penale,

aceste depoziții fiind consecvente și confirmate de probele materiale

cercetate în cadrul instanței de fond, care au fost verificate în cadrul

ședinței instanței de apel și nu sunt careva motive de a fi apreciate critic.

Sub acest aspect instanța de apel a notat că, nu poate fi reținută poziția

apelantului precum că, partea vătămată Xxxxxxxxxxxnu a indicat anume la

Cojocari Boris ca persoana care a contribuit la plecarea ei în Turcia,

indicând doar asupra lui Xxxxxxxxxxx și persoanelor „Stas”, „Valera”,

„Larisa”. Or, în cadrul urmăririi penale între partea vătămată și inculpat a

fost efectuată confruntarea, unde Xxxxxxxxxxxa confirmat faptul că a fost

traficată de către Cojocari Boris. Astfel, partea vătămată în ședința de

judecată nu a fost prezentă, însă potrivit declarațiilor acesteia depuse în

cadrul urmăririi penale și citite în ședința de judecată, ultima a declarat că

s-a întâlnit cu Cojocari Boris la Chișinău prin intermediul lui Xxxxxxxxxxx.

El s-a numit „Valera” (adică Cojocari Boris.). Anume Cojocari Boris a

închiriat apartamentul unde ea împreună cu o fată au stat două zile, tot el i-

a procurat bilet la avion din banii săi și i-a promis că ea o să plece în Turcia

la lucru în calitate de croitoreasă. Astfel, partea vătămată a indicat anume

la Cojocari Boris ca fiind persoana ce a comis cele incriminate.

De asemenea, cu referire la declarații le martorului Xxxxxxxxxxx,

potrivit cărora Xxxxxxxxxxxeste fina lui, la rugămintea ei, a ajutat-o să

plece în Turcia. El a ajutat-o să plece în Chișinău, i-a închiriat o cameră într-

un apartament, a dus-o la gara feroviară, dar în Turcia ea a plecat singură.

Cu Cojocari Boris el este cunoscut, a făcut cunoștință la ambasadă. Nu 1-a

rugat pe Cojocari B. să-l ajute s-a transporte pe Xxxxxxxxxxxîn Turcia,

14

ultima nici nu îl știa. El a fost influențat de polițiști să-l recunoască pe

Cojocari Boris, care, chipurile, a traficat-o pe victimă în Turcia, ceea ce nu

corespunde adevărului. Asemenea declarații au fost depuse și de

Xxxxxxxxxxx, precum că a fost impusă de polițiști să-l recunoască pe

Cojocari Boris că anume el a traficat-o în Turcia.

De asemenea, instanța de apel nu a reținut, poziția martorilor

Xxxxxxxxxxx și Xxxxxxxxxxx, precum că, aceștia ulterior au declarat că au

fost influențați de ofițerii de urmărire penală, or, la materialele cauzei nu

au fost prezentate cereri sau plângeri ale părții vătămate sau martorilor cu

privire la acțiunile ilicite ale colaboratorilor organului de urmărire penală.

Instanța de apel a reținut poziția primei instanțe, potrivit căreia,

declarațiile Xxxxxxxxxxx, expuse supra sunt neveridice, având drept scop

evitarea răspunderii penale, or, atât la urmărirea penală, cât și în ședința de

judecată pe cauza condamnării sale Xxxxxxxxxxx a relatat că el numai a

adus-o pe Xxxxxxxxxxxla Chișinău, iar mai departe de ea s-a ocupat

Cojocari Boris care a cazat-o, a procurat bilete și a organizat plecarea ei în

Turcia.

Mai mult, instanța de apel a notat că, din conținutul deciziei

Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 24 martie 2011, rezultă că

prin decizia Curții de Apel Cahul din 29 aprilie 2008, Xxxxxxxxxxx a fost

condamnat în baza art. 165 alin.(2) lit. d) Cod penal, pe același episod de

care este învinuit Cojocari Boris, și anume „Xxxxxxxxxxx având scopul

săvârșirii traficului de ființe umane, prin înțelegere prealabilă, împreună cu

persoanele neidentificate de către organul de urmărire penală pe numele „Valerii”,

„Larisa” și „Stas” în luna august 2006, prin înșelăciune și abuz de poziție de

vulnerabilitate, sub pretextul angajării la lucru în Turcia, a recrutat-o pe cet.

Xxxxxxxxxxx...” care fiind o hotărâre irevocabilă, are puterea lucrului

judecat.

De asemenea, instanța de apel a menționat că, nu pot fi reținute

alegațiile apelantului precum că, declarațiile părții vătămate Crîlova E. nu

sunt consecvente, deoarece pe parcursul urmăririi penale a depus declarații

contradictorii, schimbându-le de mai multe ori, astfel acestea nu

coroborează cu celelalte probe prezentate și verificate și urmează a fi

apreciate critic. Or, victima concret a indicat la faptul că Cojocari Boris s-a

prezentat sub numele „Valeriu”, care i-a dat bani pentru procurarea

biletului și a vizei. Tot ea, a indicat că Xxxxxxxxxxx se consulta cu un

oarecare bărbat adică cu „Valeriu”. Referitor la faptul că sunt careva ne

coincidențe în declarațiile părții vătămate, aceasta nu poate influența la

15

aprecierea critică a lor, or, a trecut o perioadă îndelungată de la momentul

comiterii infracțiunii și stresul prin care a trecut victima (august 2006).

Totodată, din procesele-verbale de audiere a părții vătămate

Xxxxxxxxxxxîn cauza penală în privința lui Xxxxxxxxxxx, victima

permanent a indicat la implicarea lui Cojocari Boris în traficarea ei. Astfel

Xxxxxxxxxxxa declarat că banii pentru drum și bilet au fost transmiși de

către Cojocari Boris, care a descris și persoana pe nume „Stas” ce o va

întâlni în Turcia. La fel, urmează a se ține cont de faptul că partea vătămată

a plecat în Turcia fiind însoțită de persoana pe nume „Larisa” (aceasta fiind

Xxxxxxxxxxx), care acționa cu Cojocari Boris și a însoțit-o pe

Xxxxxxxxxxxpentru a se convinge că va ajunge la destinație.

Astfel, instanța de apel a nu a reținut argumentul avocatului și

inculpatului privind achitarea sa, deoarece alegațiile date poartă un

caracter declarativ, nefiind probate în acest sens.

Mai mult, instanța de apel a precizat că, declarațiile părții vătămate

sunt confirmate prin procesul verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie,

în cadrul căruia, partea vătămată Xxxxxxxxxxx, l-a recunoscut pe Cojocari

Boris, că anume el a traficat-o în Turcia, unde a fost exploatată sexual; (f. d.

28-29, vol. I) și proces-verbal de recunoaștere a inculpatului Cojocari Boris după

fotografie de către martorul Xxxxxxxxxxx, care l-a recunoscut pe Cojocari

Boris, că anume el venise cu fetele și anume el a achitat suma de 300 lei

pentru gazdă (f. d. 32, vol. I). Totodată, din conținutul procesului-verbal de

recunoaștere a inculpatului Cojocari Boris după fotografie de către martorul

Xxxxxxxxxxx, care a declarat că l-a văzut pe Cojocari Boris discutând cu

Xxxxxxxxxxxîn luna august 2006, pe care a trimis-o la lucru peste hotare (f.

d. 53, vol. I).

De asemenea, prin procesul verbal de confruntare din 10.09.2007, petrecut

între învinuitul Cojocari Boris și partea vătămată Xxxxxxxxxxx, cât și

procesul verbal de confruntare din 28.06.2007, petrecut între învinuitul

Cojocari Boris și martorul Xxxxxxxxxxx, partea vătămată a confirmat

faptele privind traficul ei de către Cojocari Boris în Turcia, unde a fost

exploatată sexual, iar martorul Xxxxxxxxxxx a declarat că a adus-o pe

victimă la Chișinău și i-a făcut cunoștință cu Cojocari Boris.

Instanța de apel a reiterat că, cele invocate supra se confirmă și prin

transferurile bănești din Turcia pe numele lui Cojocari Boris prin

intermediul sistemului de plăți „Western Union”, cât și plângerea depusă

de către cet. Xxxxxxxxxxx, din 28.02.2007, prin care a solicitat atragerea la

răspundere penală a cet. Xxxxxxxxxxx, care împreună cu alte persoane au

traficat-o în Turcia, unde a fost exploatată sexual. Mai mult, în motivarea

16

transferurilor de bani Cojocari Boris, nici partea apărării nu au administrat,

precum și nu au solicitat administrarea unor probe ce ar dovedi activitatea

economică a inculpatului și legalitatea transferurilor primite.

De asemenea, prin procesul-verbal de ridicare a documentelor, de la partea

vătămată Xxxxxxxxxxx, în cadrul căruia, au fost ridicate, ulterior

recunoscute ca corpuri delicte: biletul avia, transferuri bănești, titlu de

călătorie, dovedesc faptul traficului părții vătămate în Turcia, de către

învinuitul Boris Cojocari. Din conținutul răspunsului parvenit de la CCCEC,

prin care s-a stabilit faptul, că învinuitul Cojocari Boris, a primit diferite

sume de valută străină din Turcia, din numele diferitor persoane

nestabilite. Iar prin procesul verbal de percheziție, din 06.09.2007, în ap.2 din

casa nr.22 amplasată pe str. Unirii din or. Căușeni, la domiciliul

învinuitului Cojocari Boris, în cadrul căruia au fost depistate și ridicate

diferite documente, ce dovedesc faptul că învinuitul este implicat în faptele

privind traficul de ființe umane în scopul exploatării sexuale.

Instanța de apel nu a reținut ca plauzibil argumentul apelantului

precum că instanța de fond nu a pus la baza sentinței de condamnare

probe concludente și utile, dar unele date incerte, acesta fiind unul

declarativ și care nu are suport probant, deoarece totalitatea probelor

administrate cu certitudine și fără echivoc au stabilit vinovăția lui Cojocari

Boris de comiterea infracțiunii prevăzute de art.165 alin. (2) lit. d) Cod

penal.

Pertinente în acest sens a reținut și dispozițiile art.24 alin.(3) Cod

Penal în care se notează că părțile participante la judecarea cauzei au

drepturi egale, fiind învestite de legea procesuală penală cu posibilități

egale pentru susținerea pozițiilor lor. Instanța de judecată pune la baza

sentinței numai acele probe la cercetarea cărora părțile au avut acces în

egală măsură.

La fel, instanța de apel a respins alegațiile expuse de apelant precum

că instanța de judecată a pus la baza adoptării sentinței de condamnare

probe ce nu justifică comiterea faptei de către Cojocari Boris. În acest

context, instanța de apel a accentuat că prima instanță și-a întemeiat

concluzia de condamnare a inculpatului, în baza art.165 alin. (2) lit. d) Cod

Penal nu doar în baza declarațiilor părții vătămate, dar pe totalitatea

mijloacelor de probă cercetate în ședință de judecată și dezbătute și

argumentate în actul de dispoziție a primei instanțe.

În acest sens, instanța de apel a reținut că, Cojocari Boris împreună cu

Xxxxxxxxxxx și persoane neidentificate de către organul de urmărire

penală pe numele „Larisa” și „Stas au atras partea vătămată, la activitatea

17

legată de scopul exploatării sexuale în Turcia, cunoscând starea materială

precară a părții vătămate din punct de vedere al supraviețuirii sociale, care

nu era încadrată în câmpul muncii.

Abuzul de poziție de vulnerabilitate constă în utilizarea de către

traficant a stării speciale în care se găsește o persoană datorită: situației sale

precare din punct de vedere al supraviețuirii sociale; situației create de o

sarcină, boală, infirmitate, deficiență fizică sau mintală; situației sale

precare și ilegale legate de intrare sau ședere în țară, de tranzit sau

destinație. Starea de vulnerabilitate poate fi condiționată de diferiți factori

cum ar fi: izolarea victimei, situația ei economică grea, psihică, afectarea

familială sau lipsa de resurse sociale și altele. Abuzarea de situația de

vulnerabilitate a victimei constituie element al traficului. Prin situația de

vulnerabilitate a victimei urmează de înțeles orice tip de vulnerabilitate, fie

ea psihică, afectivă, familială, socială sau economică. Se are în vedere

ansamblul de situații disperate care poate face un om să accepte

exploatarea sa. În speță, este dovedită situația economică grea, a părților

vătămate, niciuna din ele ne fiind angajată în câmpul muncii, fiind nevoite

să plece la muncă, având intenția inițială să lucreze din spusele lui Cojocari

Boris în calitate de cusătoreasă, afectarea familială și lipsa de resurse

financiare, anume prin depozițiile apreciate ca veridice a persoanelor

audiate, aspecte cunoscute de inculpat.

Într-o altă ordine de idei, instanța de apel a constatat că lipsa oricăror

obiecții din partea apărării, atât la finele efectuării acțiunilor procesuale, cât

și la etapa luării de cunoștință cu materialele cauzei penale (f.d.111, vol. I),

obiecții care nefiind invocate în sensul art. 230 alin. (2) Cod procedură

penală, determină pierderea dreptului invocării lor ulterioare, prezumând

acceptarea probelor administrate pe caz.

În aceeași ordine de idei instanța de apel a reținut, că la judecarea

cauzei în fond și apel, apărarea nu a reușit să aducă careva argumente

plauzibile referitor la inadmisibilitatea probelor sau nulitatea actelor

procesuale, ce ar determina excluderea lor din cauza penală, or careva

îndoieli referitor la veridicitatea declarațiilor părții vătămate sau

probatoriului administrat, n-au apărut, ținând cont de consecutivitatea lor

și coroborarea cu restul probelor dobândite, prin intermediul acțiunilor

procesuale petrecute pe caz, ce nu au stârnit nici o obiecție din partea

apărării la etapa urmăririi penale. În acest sens, nu pot fi reținute alegațiile

părții apărării cu privire la nulitatea și aprecierea critică a probelor

invocate.

18

Din aceste considerente, instanța de apel a remarcat că prima instanță

în mod just a reținut în sarcina inculpatului Cojocari Boris, încadrarea

juridică corectă și anume art. 165 alin. (2) lit. d) Cod Penal.

De asemenea, instanța de apel a respins afirmațiile apelantului,

precum că inculpatul nu este vinovat în comiterea infracțiunii încriminate,

or acest fapt este combătut prin totalitatea materialelor cauzei examinate în

prima instanță și verificate în instanța de apel.

În acest sens, Colegiul penal, apreciază critic declarațiile inculpatului

și le califică ca fiind date în scopul autoapărării și eschivării de răspundere

penală, iar declarațiile dânsului au fost combătute prin probe concludente

și pertinente, prezentate de acuzatorul de stat.

Privitor la numirea pedepsei penale, instanța de apel a conchis că

prima instanță la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile

legale, și, în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului.

Conform art. 16 Cod penal, infracțiunea săvârșită de către Cojocari

Boris se atribuie la categoria infracțiunilor deosebit de grave.

Potrivit art. 61 alin. (2) Cod penal, pedeapsa are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și

a altor persoane. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice

și nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

La stabilirea și individualizarea pedepsei în temeiul art. 75 alin. (1)

Cod penal, prima instanță a stabilit lipsa circumstanțelor atenuante și

agravante.

Ținând cont de personalitatea inculpatului nu a recunoscut vina,

anterior nu a fost condamnat, de graviditatea infracțiunii comise, de

comportamentul de până și după comiterea infracțiunii, instanța de fond

corect a concluzionat că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă

cu numirea pedepsei sub formă de închisoare cu executare.

Instanța de apel a constatat că, prima instanță just a individualizat

pedeapsa în baza art. art. 7, 75 Cod penal, și totodată, corect a aplicat

pedeapsa sub formă de închisoare cu executare, care este una echitabilă și

proporțională infracțiunii comise, ținând cont de gradul de pericol al

infracțiunii, că sentința de condamnare în prezenta cauză penală va avea

un efect preventiv serios atât pentru inculpat, cât și pentru alte persoane

19

predispuse la comiterea unor astfel de infracțiuni și va constitui o garanție

și o asigurare că drepturile și libertățile consfințite în Constituția Republicii

Moldova și alte legi ale Republicii Moldova sunt apărate, iar violarea lor

este contracarată și pedepsită.

Sub acest aspect instanța de apel s reținut că, modalitatea de

executare a pedepsei aleasă în privința inculpatului – și anume executarea

reală, este în acord cu principiul proporționalității, luându-se în vedere

fapta comisă și urmările acțiunile făptuitorului, cât și comportamentul său

post infracțional, care anterior a comis infracțiuni similare. Prin urmare,

pedeapsa aplicată urmează să contribuie la formarea unei atitudini de

respect față de legea penală, precum și de valorile sociale și interesele

protejate de acestea, din partea condamnatului, persoana să fie silită să

înceteze activitatea criminală și să-și modifice comportamentul în

conformitate cu prevederile legii.

Totodată, s-a reținut că anume această pedeapsă este în corespundere

și cu regula nr. 6 din Recomandarea Nr. R (92) 16 a Comitetului de miniștri

către statele membre referitoare la regulile europene asupra sancțiunilor

aplicate în comunitate, adoptată de Comitetul de Miniștri la 19 octombrie

1992, cu ocazia celei de a 482-a reuniune a Delegațiilor de Miniștri, potrivit

căreia „natura și durata sancțiunilor și măsurilor aplicate în comunitate

trebuie de asemenea să fie proporțională cu gravitatea infracțiunii pentru

care un delincvent a fost condamnat sau o persoană este inculpată, cât și cu

situația personală a acesteia ținând cont de circumstanțele săvârșirii

infracțiunii”.

Instanța de apel a remarcat că pedeapsa este echitabilă când ea

impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale cu

gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității

sociale, adică a drepturilor și intereselor părții vătămate, statului și întregii

societăți, perturbate prin infracțiune.

Astfel, s-a ajuns la concluzia că corectarea și reeducarea inculpatului

va fi posibilă prin izolarea acestuia de societate, iar instanța de fond legal i-

a numit inculpatului Cojocari Boris pedeapsa penală în temeiul art.165 alin.

(2) lit. d) Cod penal, sub formă de închisoare cu executare pe un termen de

10 ani.

Instanța de apel a concluzionat că, realizarea scopului pedepsei

penale de restabilire a echității sociale, corectarea și reeducarea

inculpatului, precum și, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea inculpatului, cât și a altor persoane, este posibilă numindu-i o

pedeapsă penală în limitele prevăzute de norma legală.

20

Instanța d apel a menționat că, soluția adoptată de către prima

instanță își va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului

Cojocari Boris, or aplicarea unei pedepse penale sub formă de închisoare cu

executare ar duce la conștientizarea de către inculpat a celor comise, cu

atragerea unor concluzii corecte ce țin de securitatea persoanelor.

a fost atacată cu recurs ordinar de către avocatul Bobeica Vasile în numele

condamnatului prin care, invocând în calitate de temei pentru recurs

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, a solicitat

casarea totală a sentinței și deciziei cu dispunerea achitării inculpatului din

motivul că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat.

17.1. În motivarea recursului avocatul Bobeica Vasile a menționat că:

- instanța de apel nu a luat în considerație motivele dezacordului cu

sentința Judecătoriei Căușeni din 11 aprilie 2013, apreciind critic aceste

argumente , reiterând totodată poziția pârtii de acuzare;

- prima instanță, la aprecierea probelor și pronunțarea sentinței de

condamnare a ignorat prevederile art.101 Cod procedură penală,

prevederi ale căror aplicare era obligatorie;

- a invocat că, apreciind probele administrate de către părți, instanța

de apel a admis o eroare de drept, fapt care a condiționat constatarea

vinovăției inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute la art.165

alin.(2) lit. „d” Cod penal și stabilirea unei pedepse penale;

- a mai invocat că, pentru a pronunța sentința, instanța s-a bazat pe

probe contradictorii, neveridice, neconcludente, inadmisibile, lipsite de

utilitate și pertinență;

- în partea descriptiva a sentinței de condamnare, instanța s-a limitat

doar la descrierea conținutului unor probe administrate de către părți,

lăsându-le însă fără apreciere și fără a motiva admisibilitatea sau

inadmisibilitatea lor, astfel consideră că instanța a încălcat prevederile

art.101 alin. (4,5) Cod de procedură penală;

- instanța de judecata nu a ținut cont și de prevederile pct.(6) al

Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr.(5) din 19.06.2006

conform căreia vinovăția persoanei în săvârșirea faptei se consideră

dovedita numai in cazul când instanța de judecată, călăuzindu-se de

principiul prezumției nevinovăției, cercetând nemijlocit toate probele

prezentate, iar îndoielile, care nu pot fi înlăturate, fiind interpretate în

favoarea inculpatului și în limita unei proceduri legale, a dat răspunsuri

la toate chestiunile prevăzute la art.385 Cod de procedură penală;

- la întocmirea sentinței de condamnare instanța, a încălcat

prevederile art.394 alin.(1) Cod de procedură penală.

21

- în partea descriptivă a sentinței contestate nu a regăsit descrieri a

probelor administrate de către partea apărării în ședința instanței de

judecata. În fapt, din cauza penală în privința lui Xxxxxxxxxxx, au fost

date citirii:

-declarațiile părții vătămate Xxxxxxxxxxxcare diferă esențial de

declarațiile făcute deja in cauza disjunsă care îl privește pe inculpat;

-două procese-verbale de recunoaștere a persoanei sale și respectiv

după fotografie cu imaginea sa, ambele semnate de către partea vătămată

Xxxxxxxxxxxdin care rezultă că ultima nu a recunoscut persoana și

respectiv poza cu imaginea sa prezentată spre recunoaștere persoana care

a traficat-o în Turci;

- Partea vătămată Xxxxxxxxxxx, în timpul audierii nu a arătat

nemijlocit la inculpat ca fiind persoana care a contribuit la plecarea ei în

Turcia. Aceasta a arătat la Xxxxxxxxxxx care îi este rudă, asupra unor

persoane pe nume „Stas”, „Valeriu” și „Larisa” care la diferite etape a

recrutării și transportării ei în Turcia au săvîrșită anumite acțiuni. Dacă

totuși instanța ar fi concluzionat ca persoana despre care

Xxxxxxxxxxxindică că i s-a prezentat cu nume „Valeriu” ar fi el atunci

consideră că urma să se fi dat răspuns în sentință la întrebarea care a fost

aportul său la traficarea Xxxxxxxxxxxîn Turcia;

- instanța de judecată nu a indicat în sentință din care probe a dedus

că persoana pe nume „Valeriu/Boris” a acționat în urma înțelegerii

prealabile cu Xxxxxxxxxxx, „Larisa” si „Stas”, că a urmărit scopul

exploatării sexuale a lui Xxxxxxxxxxx, că a acționat prin înșelăciune și

abuz de poziție de vulnerabilitate. Consideră că pentru a se expune

asupra elementelor indicate în ultima frază, instanța urma să constate cel

puțin faptul că inculpatul, autointitulat cu prenumele „Valeriu/Boris” o

cunoștea, fie a convins-o/determinat-o în oarecare mod pe Xxxxxxxxxxxsă

plece în Turcia;

- instanța de judecată i-a respins din motive cererea prin care a

solicitat reluarea cercetărilor judecătorești și obligarea procurorului de a

sigura prezența părții vătămate în instanță pentru a fi audiată referitor la

neconcordantele dintre declarațiile sale. La acea etapă, conform

informațiilor de care dispunea, partea vătămată Xxxxxxxxxxxse afla la

domiciliu și existau premise reale de audiere. Consideră că prin aceste

acțiuni, instanța i-a limitat dreptul la un proces echitabil;

- consideră că instanța de apel în mod eronat după aprecierea

poziției inculpatului, reiterează ca vinovăția inculpatului Cojocari Boris a

fost confirmată cu certitudine prin toate probele administrate la cauza

penală, enumerându-le și explicându-le, însă fără un substrat factologic

22

care ar demonstra ca anume Cojocari Boris a înfăptuit aceste acțiuni;

- în argumentarea poziției sale, instanța de apel a concluzionat și

reiterate, aceleași concluzii menționate în ședința primei instanțe, fără a se

referi și atrage atenția la încălcările de procedură care au avut loc.

procurorul în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție,

Ghervas I., prin care a optat pentru dispunerea inadmisibilității recursului,

ca fiind vădit neîntemeiat, și de către avocatul Bobeica Vasile în numele

inculpatului.

declarate în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul

penal concluzionează asupra inadmisibilității acestora din următoarele

considerente.

Pornind de la dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură

penală, se relevă că instanța de recurs examinând admisibilitatea în

principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără

citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu

trebuie să fie invocate și argumentate corespunzător de către recurent.

Din conținutul recursului declarat în cauza deferită judecării, autorul

invocă ca temeiuri de drept pentru casarea hotărârii contestate pct. 6) din

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume că, instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, precum și pct. 8) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, invocând că nu au fost întrunite elementele

infracțiunii.

Cu titlu de început, Colegiul penal menționează că, temeiurile pentru

recurs invocate de către recurent prin prisma pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, în cauza supusă judecării sunt aplicabile atunci când

instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel și

nu s-a motivat întemeiat hotărârea judecătorească. Adică, este necesar ca

hotărârea pronunțată să fie motivată atât în fapt, cât și în drept.

Verificând hotărârea atacată, instanța de recurs apreciază că aceasta

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele

23

pe care instanța de apel le-a expus în hotărârea adoptată, echivalează cu o

motivare conformă rigorilor și exigențelor impuse de art. 6 CEDO.

De asemenea, instanța de recurs în prezenta speță nu acceptă criticile

recurentului, precum că hotărârea instanței de apel nu conține motivele ce

au stat la baza adoptării soluției. Tot aici, urmează de menționat, că

motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor și

lucrărilor dosarului care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor

elementelor amănunțit, atât timp cât sunt valorificate toate aspectele

relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele

obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale de condamnare, adică așa

cum s-a procedat, de altfel, în cauza dată. Instanța de apel fiind investită cu

o situație de fapt, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, a expus

situația de fapt reținută în cauză și a concluzionat corect de a menține

sentința prin care inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea comisă,

deoarece fapta acestuia întrunește elementele faptei prejudiciabile

prevăzute de legea penală, imputată lui, concluzii ce au rezultat în urma

analizei coroborate a cumulului de probe administrat la dosar.

Prin urmare, contrar celor invocate de către recurent, Colegiul penal

verificând lucrările dosarului remarcă, că judecând apelul declarat, la caz,

instanța a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv,

cercetând suplimentar materialele cauzei în ședința instanței de apel (pct. 6

f. d. 146-149), cu consemnarea lor în procesul verbal al ședinței de judecată,

adoptând în consecință o soluție corectă de menținere a sentinței prin care

inculpatul a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsa sub formă de

10 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, cu privarea de

dreptul de a desfășura activitatea de întreprinzător legată de organizarea

migrațiunii pe un termen de 3 ani.

Tot la acest capitol, instanța de recurs reține că, așa cum rezultă din

textul deciziei atacate, instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate

cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, respectiv

hotărârea cuprinde temeiurile de fapt și de drept ce au dus, la caz, la

respingerea apelurilor și menținerea sentinței(pct. 7, f.d.149-153).

În acest context, dat fiind faptul că prima instanță corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe

prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, astfel corect ajungând la

concluzia privind vinovăția inculpatului, în săvârșirea infracțiunii

menționate mai sus, atât instanța de apel, cât și cea de recurs ordinar nu au

avut temeiuri de a devia de la concluziile expuse în sentință în partea

24

stabilirii vinovăției inculpatului la comiterea faptei prejudiciabile imputate

acestuia.

Totodată, Colegiul penal atestă că, instanța de apel a respectat și

prevederile art. 414 Cod de procedură penală, expunându-se asupra

tuturor motivelor esențiale invocate în apel și prin hotărârea sa a oferit

răspunsuri plauzibile și argumentate asupra acestora, în coraport cu

circumstanțele stabilite în prezenta speță, ce au fost verificate în ședință de

judecată.

Prin urmare, instanța de recurs conchide că, temeiul pentru recurs

invocat de recurent prin prisma pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală nu și-a găsit incidența în prezenta speță.

Cu referire la incidența temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 8)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, invocat în speță de către

recurent, Colegiul penal menționează că acest temei pentru recurs este

aplicabil atunci când nu a fost stabilită fapta care corespunde elementelor

constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin intermediul

cărora s-au constatat elementele infracțiunii, ori când nu au fost stabilite

faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

Potrivit lucrărilor dosarului se constată că, inculpatul Cojocari Boris

Ștefan a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 165 alin. (2) lit. d)

Cod penal și anume - Traficul de ființe umane, adică recrutarea,

adăpostirea și transferul unei persoane, cu sau fără consimțământul

acesteia, în scop de exploatare sexuală comercială, acțiuni săvârșite prin

înșelăciune și abuz de poziție de vulnerabilitate, acțiuni comise de două

sau mai multe persoane.

Colegiul notează că, prima instanță în hotărârea adoptată a făcut o

analiză amplă a probelor administrate la caz, în raport cu învinuirea

înaintată inculpatului, prin urmare, dat fiind faptul că prima instanță

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv

cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, astfel

corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului Cojocari Boris,

în săvârșirea infracțiunii imputate. Atât instanța de apel, cât și cea de

recurs ordinar nu au avut temeiuri de a devia de la concluziile menționate

în sentința de condamnare.

Având în vedere cumulul de probe menționat și reținut de către

instanțele de fond, Colegiul penal consideră că, acestea întemeiat au ajuns

la concluzia despre vinovăția inculpatului Cojocari Boris în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal.

25

Colegiul penal constată că, atât prima instanță cât și instanța de apel,

nu au avut temeiuri de a devia de la concluziile de condamnare. Respectiv,

deoarece chestiunile invocate atât în apel, cât și recurs, au constituit obiect

de analiză și în sentința adoptată de către prima instanță, iar potrivit

jurisprudenței CtEDO, în situația în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau

infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient

orice drept de apel/recurs eventual, o curte poate în principiu, să se

mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță (hotărâri

CEDO Garcia Ruis contra Spaniei, Heile contra Finlandei).

În sprijinul concluziilor instanțelor de fond, Colegiul penal

menționează că, potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare

a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte

între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței

infracțiunii, prevăzute de norma penală.

Contrar criticilor invocate, instanța de recurs consideră că, instanțele

de fond justificat au constatat că în acțiunile inculpatului Cojocari Boris se

întrunesc toate elementele infracțiunii incriminate, chestiune concluzionată

prin determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între

semnele faptei prejudiciabile săvârșite de inculpatul Cojocari Boris și

semnele componente de infracțiune prevăzută la art. 165 alin. (2) lit. d) Cod

penal, pedeapsa aplicată fiind în limitele legii, prima instanță acordând

deplină eficiență prevederilor art. 7, 61 și 75 Cod penal, sentința

cuprinzând datele privind persoana acestuia și circumstanțele care

influențează asupra pedepsei, fiind luate în considerație gravitatea

infracțiunii săvârșite, care potrivit art. 16 Cod penal, se clasifică ca fiind

deosebit de gravă.

Așadar, prin cumulul de probe administrate la caz, instanțele de fond

au avut suficiente temeiuri de a constata prezența în acțiunile inculpatului

Cojocari Boris a elementelor infracțiunii imputate, iar în cumul

argumentele invocate de către apărătorul inculpatului în recursul declarat

fiind neîntemeiate și nesusceptibile de a răsturna soluțiile instanțelor de

fond emise în speță.

Deci, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești a

constatat și expus situația de fapt și de drept reținută, just concluzionând

că probele administrate în cursul urmăririi penale și cercetate în ședința de

judecată a instanței de fond și instanțe de apel demonstrează incontestabil

vinovăția inculpatului Cojocari Boris, în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal.

26

În asemenea împrejurări, Colegiul penal consideră că, de fapt

invocările recurentului sub aspectul temeiului pentru recurs prevăzute la

pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, poartă un caracter

declarativ, ne fiind expuse argumente veridice în susținerea erorii pretins a

fi comise de către instanța de apel, or, hotărârea atacată cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, atât în fapt, cât și în drept.

La acest capitol, Colegiul penal apreciază ca fiind nefondate alegațiile

recurentului în această parte și reiterează că invocarea unor pretinse erori

admise la etapa judecării cauzei de instanța de apel, urmează a fi precedate

de o motivare corespunzătoare privind esența acestora și indicarea expresă

a circumstanțelor cauzei cărora sunt subsecvente.

Elocvent în acest sens, se impune precizarea că aprecierea probelor

este unul din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece

întregul volum de muncă depus de către organul de urmărire penală,

instanțele judecătorești, cât și de părțile în proces, se concentrează pe

soluția ce va fi dată în urma acestei activități. Aprecierea probelor după

intima convingere a judecătorului trebuie să se bazeze pe prevederile

legale, iar convingerea intimă se întemeiază pe examinarea tuturor

probelor în ansamblu, sub toate aspectele, complet și obiectiv. Legea

stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența,

concludența, veridicitatea și utilitatea acestora și toate probele în ansamblu

lor sunt apreciate din punct de vedere al coroborării acestora.

Însă, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor

poate fi invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs

reiterează că la etapa judecării recursului nu analizează conținutul

mijloacelor de probă, nu dă apreciere materialului probator și nu stabilește

o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele ierarhic inferioare,

aceasta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond.

Din atare considerente, Colegiul penal nu va analiza și verifica

probele administrate în cauză, deoarece în speța deferită judecării nu s-a

constatat discrepanță între cele reținute de instanțele de fond în vederea

condamnării inculpatului și conținutul real al probelor sau ignorarea unor

aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții, decât

cea pe care materialul probator o redă.

De altfel, simplul fapt că pot exista două puncte de vedere distincte

cu privire la modul de apreciere a probelor nu este un motiv suficient și

plauzibil pentru a dispune rejudecarea unei cauze penale, după cum

solicită recurentul.

27

Analizând acest temei în raport cu motivele invocate în recursul

declarat, Colegiul penal constată că acesta nu și-a găsit confirmare.

Rezumând în ansamblu probele administrate, Colegiul penal

statuează că, nu se constată prezența a careva dubii privind vinovăția

inculpatului Cojocari Boris, în săvârșirea infracțiunii imputate, iar în

acțiunile acestuia fiind prezente elementele infracțiunii imputate.

De asemenea, constatând că în cauză există o concordanță deplină

între probele administrate și situația de fapt stabilită de instanța de apel,

nefiind identificate de instanța de recurs careva erori judiciare, ce ar putea

servi drept temei de casare a hotărârii judecătorești atacate, Colegiul penal

consideră ca fiind vădit neîntemeiate criticile formulate de către autorul

recursului ordinar deferit spre examinare, din care considerente, recurs

ordinar este vădit neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Bobeica Vasile în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 25 martie 2019 și sentinței Judecătoriei

Căușeni din 11 aprilie 2013, în cauza penală în privința lui Cojocari Boris

xxxxxxxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 27 februarie 2020.

Președinte Boico Victor

Judecători Cobzac Elena

Vascan Nina

28