1ra-701/2018 — art. 165 alin. 2 lit. d CP

1ra-701/2018 — art. 165 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-701/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte: Nadejda Toma,

Judecătorii: Anatolie Țurcan, Dumitru Visternicean, Luiza Gafton și Nicolae Craiu,

judecând fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Bradu Valentina, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2017,

în cauza penală în privința lui

Cojocari Boris xxxxx, născut la xxxxx,

originar xxxxx și domiciliat xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 08.10.2007 – 11.04.2013;

Instanța de apel: 03.05.2013 – 09.04.2014;

Instanța de recurs: 03.07.2014 – 21.10.2014;

Instanța de apel: 18.11.2014 – 02.04.2015;

Instanța de recurs: 02.10.2015 – 01.03.2016;

Instanța de apel: 07.04.2016 – 16.11.2016;

Instanța de recurs: 09.02.2017 – 27.06.2017;

Instanța de apel: 18.08.2017 – 05.12.2017;

Instanța de recurs: 28.02.2018 –05.06.2018.

C O N S T A T Ă :

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, la 10 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a

desfășura activitatea de întreprinzător legată de organizarea migrațiunii pe un

termen de 3 ani.

Cojocari Boris, la începutul lunii august 2006, aflându-se în mun. Chișinău, urmărind

scopul traficului de ființe umane în scopul exploatării sexuale, în urma înțelegerii

prealabile și împreună cu Movilă Ion, și alte două persoane în privința cărora

procedura a fost disjunsă, prin înșelăciune și abuz de poziție de vulnerabilitate, sub

pretextul angajării în calitate de croitoreasă la o fabrică, i-au propus lui xxxxx să

plece în Turcia la câștig.

Cojocari Boris a organizat transportarea ultimei în Turcia, suportând

cheltuielile pentru procurarea biletului de călătorie avia. Ajungând în or. Istanbul,

Turcia, xxxxx a fost întâlnită de celelalte două persoane, care i-au confiscat

documentele, au adăpostit-o într-un apartament, unde ea a fost exploatată sexual

1

timp de 5 luni.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de achitare, din motiv că fapta nu a

fost săvârșită de el. A indicat că instanța nu a analizat probele administrate de partea

apărării, selectate din cauza penală disjungată în privința lui Movilă Ion, învinuit de

săvârșirea aceleiași infracțiuni, făcând referire la declarațiile părții vătămate xxxxx

și a proceselor-verbale de recunoaștere a persoanei semnate de aceasta, conform

cărora ultima nu l-a recunoscut nici real, nici după fotografii.

Astfel, la baza sentinței de condamnare au fost puse declarațiile părții

vătămate depuse la urmărirea penală, deși aceasta în cadrul cercetării judecătorești

nu a fost audiată. Instanța era obligată să audieze partea vătămată, deoarece

declarațiile acesteia la diferite etape erau divergente, însă instanța a respins

demersul apărării privind citarea și audierea victimei, fără nici o motivare.

Prin urmare, victima nu a indicat că Cojocari Boris este persoana care a

traficat-o în Turcia, indicând doar asupra lui Movilă Ion și a persoanelor „Stas”,

„Valeriu” și „Larisa”.

Reieșind din aceste declarații, instanța urma să constate acțiunile concrete

săvârșite de inculpat și să le indice în sentință, or, în acțiunile pretinse a fi săvârșite

de către numitul „Valeriu/Boris” nu persistă elementele de recrutare, transportare,

transfer, adăpostire sau primirea unei persoane.

apelul a fost respins, ca nefondat, cu menținerea sentinței.

Instanța de apel a indicat că probele administrate confirmă cu certitudine

vinovăția inculpatului, astfel prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt

și de drept și just a ajuns la concluzia că Cojocari Boris a săvârșit infracțiunea

imputată.

în numele inculpatului, care invocând temeiul prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, a solicitat casarea hotărârilor judecătorești, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei hotărâri de achitare, indicând că fapta nu a fost săvârșită

de inculpat. A menționat că instanța nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în

apel. Partea vătămată nu a fost audiată în cadrul cercetărilor judecătorești, iar

declarațiile depuse de aceasta la etapa urmăririi penale fiind contradictorii.

2014, a fost admis recursul ordinar, casată total decizia contestată și dispusă

rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Chișinău.

respectat prevederile art. 384 alin. (3), 385 alin. (1) pct. 1)-4) și 394 alin. (1) pct. 2)

Cod de procedură penală. Astfel, în pofida prescripțiilor legale, potrivit

descriptivului sentinței, prima instanță doar a trecut în revistă probele administrate

pe caz, însă nu a apreciat separat fiecare probă, inclusiv declarațiile inculpatului, a

părții vătămate care sunt contradictorii la diferite etape ale procesului penal, a

martorilor Marian Oleg și Movilă Ion, probele scrise din dosarul penal al ultimului,

inclusiv cu circumstanțele de fapt și de drept incriminate inculpatului în

rechizitoriu, nu a indicat motivele pentru care a respins probele apărării și a respins

printr-o încheiere protocolară demersul apărării privind audierea nemijlocită a

2

părții vătămate în ședința de judecată, pentru a înlătura divergențele conținute în

declarațiile acesteia, însă fără nici o motivare, absolut neîntemeiat.

Instanța a conchis că prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate

cu rigorile legale, adoptând o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția.

La fel, instanța de apel nu a respectat prevederile art. 414, 417 alin.(1) pct.8)

CPP, deoarece menținând o sentință ilegală și neîntemeiată, nu a reacționat asupra

erorilor de drept comise de instanța de fond, precum nu a analizat și apreciat în nici

un fel, probele scrise prezentate suplimentar în apel, care în viziunea apărătorului,

dezvinovățesc inculpatul, nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apelul

declarat, întemeindu-și concluziile pe probele neverificate în ședința de judecată a

instanței de apel, neconsemnate în procesul-verbal.

Totodată, instanța de apel a încălcat prevederile art. 6 paragraful 1, 2 din

CEDO și art. 19 alin. (1), 24 alin. (4), art. 30-31 Cod de procedură penală, referitor la

compunerea completelor de judecată.

a fost admis apelul declarat de inculpat, casată sentința și pronunțată o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Cojocari Boris a

fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 165

alin. (2) lit. d) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

Instanța de apel a conchis că prima instanță incorect și neîntemeiat a adoptat

o sentință de condamnare în privința lui Cojocari Boris.

Astfel, atât organul de urmărire penală, cât și acuzatorul de stat nu au

prezentat probe concludente, care să confirme că anume inculpatul a organizat

transportarea părții vătămate xxxxx peste hotarele țării în scop de exploatare

sexuală.

care în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea

acesteia și menținerea sentinței.

01 martie 2016, a fost admis recursul ordinar, casată total decizia instanței de apel

și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs a constatat că deși în conținutul procesului-verbal al

ședinței de judecată din instanța de apel este indicat că instanța la solicitarea

procurorului, a verificat suplimentar unele probe, aceasta în decizie, nu s-a

pronunțat asupra acestor probe decisive ale acuzării, menționând doar că „sentința

de condamnare în privința lui Cojocari Boris se bazează pe declarațiile părții

vătămate xxxxx, care urmează a fi apreciate critic, deoarece pe parcursul examinării

cauzei, ultima a dat declarații contradictorii”, dar fără a fi indica contradicțiile

esențiale în decizie, încălcând astfel principiul contradictorialității, reglementat în

art. 24 Cod de procedură penală.

Totodată, contrar prevederilor art. art. 100-101 Cod de procedură penală,

instanța de apel nu a apreciat în mod separat fiecare probă administrată la cauza

penală, fără a se expune asupra faptului dacă probele menționate sunt admisibile

sau inadmisibile, nefiind coroborate cu restul probelor.

3

2016, a fost admis apelul inculpatului, inclusiv din oficiu, în baza art. 409 alin. (2)

Cod de procedură penală, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă

hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Cojocari Boris a

fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 165

alin. (2) lit. d) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

Instanța de apel a conchis că probele prezentate în sprijinul învinuirii

menționate în sentință, nu dovedesc vinovăția lui Cojocari Boris în săvârșirea

infracțiunii imputate.

care în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea

hotărârii contestate cu menținerea sentinței.

În motivarea recursului a menționat că instanța de apel nu a analizat toate

probele administrate la dosar atât cele care incriminează vinovăția inculpatului, cât

și cele ce-l dezvinovățesc și fără a le aprecia la justa lor valoare.

27 iunie 2017, a fost admis recursul, casată decizia instanței de apel și dispusă

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În argumentarea deciziei pronunțate, instanța de recurs a statuat, că instanța

de apel a casat sentința primei instanțe, prin care Cojocari Boris a fost condamnat

în baza art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal și, în urma rejudecării cauzei, a fost adoptată

o nouă hotărâre de achitare, din motiv că fapta nu a fost comisă de inculpat, însă în

partea descriptivă a deciziei descriind circumstanțele cauzei și motivele pentru care

a respins probele aduse în sprijinul acuzării, a enunțat temeiul pentru achitarea

inculpatului, că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii (f.d.172, vol. III).

Totodată, instanța de recurs a evidențiat că, instanța de apel eronat a

constatat că partea vătămată xxxxx nu a indicat că Cojocari Boris este persoana care

a contribuit la plecarea ei în Turcia, indicând doar asupra lui Movilă Ion și

persoanelor „Stas”, „Valera” și „Larisa”.

În acest context, instanța de recurs a menționat, că la urmărirea penală între

partea vătămată și inculpat a fost efectuată confruntarea, unde xxxxx a confirmat

faptul că a fost traficată de către Cojocari Boris.

În ședința instanței de apel partea vătămată nu a fost prezentă, însă potrivit

declarațiilor acesteia depuse în cadrul urmăririi penale și citite în ședința de

judecată, ultima a declarat că s-a întâlnit cu Cojocari Boris la Chișinău prin

intermediul lui Movilă Ion. El s-a numit „Valera” (adică Cojocari B.). Anume

Cojocari Boris a închiriat apartamentul unde ea împreună cu o fată au stat două zile,

tot el i-a procurat bilet la avion din banii săi și i-a promis că ea o să plece în Turcia

la lucru în calitate de croitoreasă.

Martorul Movilă Ion a declarat că xxxxx este fina lui. La rugămintea ei, a

ajutat-o să plece în Turcia. El a ajutat-o să plece în Chișinău, i-a închiriat o cameră

într-un apartament, a dus-o la gara feroviară, dar în Turcia ea a plecat singură. Cu

Cojocari Boris el este cunoscut, a făcut cunoștință la ambasadă. Nu l-a rugat pe

Cojocari Boris să-l ajute s-o transporte pe xxxxx în Turcia, ultima nici nu îl știa. El a

fost influențat de polițiști să-l recunoască pe Cojocari Boris, care, chipurile, a

traficat-o pe victimă în Turcia, ceea ce nu corespunde adevărului.

4

Asemenea declarații au fost depuse și de xxxxx, precum că a fost impusă de

polițiști să-l recunoască pe Cojocari Boris că anume el a traficat-o în Turcia.

Astfel, prima instanță corect a considerat declarațiile nominalizate mai sus de

către Movilă Ion ca neveridice, având drept scop evitarea răspunderii penale, or, atât

la urmărirea penală, cât și în ședința de judecată pe cauza condamnării sale – Movilă

Ion a relatat că el numai a adus-o pe xxxxx la Chișinău, iar mai departe, de ea s-a

ocupat Cojocari Boris care a cazat-o, a procurat bilete și a organizat plecarea ei în

Turcia. Asupra acestor depoziții instanța de apel nu s-a pronunțat în nici un mod,

mai mult că le-a omis.

La materialele cauzei (f.d.46, vol.III), este anexată copia deciziei Colegiului

penal al Curții Supreme de Justiție din 24 martie 2011, din care rezultă că prin

decizia Curții de Apel Cahul din 29 aprilie 2008, Movilă Ion a fost condamnat în baza

art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, pe același episod de care este învinuit Cojocari

Boris, și anume „Movilă Ion având scopul săvârșirii traficului de ființe umane, prin

înțelegere prealabilă, împreună cu persoanele neidentificate de către organul de

urmărire penală pe nume „Valerii”, „Larisa” și „Stas” în luna august 2006, prin

înșelăciune și abuz de poziție de vulnerabilitate, sub pretextul angajării la lucru în

Turcia, a recrutat-o pe cet. xxxxx …”, adică fiind o hotărâre irevocabilă, care are

puterea lucrului judecat.

Totodată, în opinia procurorului, instanța de apel, cercetând probele

prezentate de acuzare în confirmarea învinuirii înaintate inculpatului și anume:

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie de către partea

vătămată xxxxx, unde aceasta l-a recunoscut pe Cojocari Boris, relatând că anume el

a traficat-o în Turcia, unde a fost exploatată sexual (f.d. 28-29, vol.I);

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie de către martorul

Marian Oleg, care l-a recunoscut pe Cojocari Boris, explicând că anume el venise cu

fetele, achitând suma de 300 lei pentru gazdă (f.d. 32, vol.I); procesul-verbal de

ridicare a documentelor de la partea vătămată xxxxx în cadrul căruia s-a ridicat

biletul avia, transferuri bănești, titlul de călătorie, ce dovedesc faptul traficului părții

vătămate în Turcia; procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie de

către martorul Movilă Ion, care a declarat că la văzut pe Cojocari Boris discutând cu

xxxxx în luna august 2006, pe care a trimis-o la lucru peste hotare (f.d. 53, vol.I);

procesele-verbale de confruntare între Cojocari Boris și partea vătămată xxxxx,

precum și între Cojocari Boris și Movilă Ion, în cadrul căreia partea vătămată a

confirmat faptele privind traficul ei de către Cojocari Boris în Turcia, unde a fost

exploatată sexual, iar martorul Movilă Ion a declarat că a adus-o pe victimă la

Chișinău și i-a făcut cunoștință cu Cojocari Boris; transferurile bănești din Turcia pe

numele lui Cojocari Boris prin intermediul sistemului de plăți „Western Union” (f.d.

66-67, vol.I), descriindu-le în decizie, nu a verificat minuțios și obiectiv fiecare probă

separat sub toate aspectele, prin prisma pertinenței, concludenții, iar în ansamblu,

din punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de recurs a stabilit, că deși instanța de apel a conchis că declarațiile

părții vătămate xxxxx nu sunt consecvente, deoarece pe parcursul urmăririi penale

a depus declarații contradictorii, schimbându-le de mai multe ori, astfel acestea nu

coroborează cu celelalte probe prezentate și verificate, fiind apreciate critic, totuși

instanța de apel a lăsat fără justă apreciere declarațiile victimei care concret a

5

indicat la faptul că Cojocari Boris s-a prezentat sub numele „Valeriu”, care i-a dat bani

pentru procurarea biletului și a vizei. Tot ea, a indicat că Movilă Ion se consulta cu

un oarecare bărbat adică cu „Valeriu”. Referitor la faptul că sunt careva

necoincidente în declarațiile părții vătămate, aceasta nu poate influența la

aprecierea critică a lor, or, a trecut o perioadă îndelungată de la momentul comiterii

infracțiunii și stresul prin care a trecut victima (august 2006).

Totodată, din procesele-verbale de audiere a părții vătămate xxxxx în cauza

penală în privința lui Movilă Ion, victima permanent a indicat la implicarea lui

Cojocari Boris în traficarea ei. Astfel, xxxxx a declarat că banii pentru drum și bilet au

fost transmiși de către Cojocari Boris, care a descris și persoana pe nume „Stas” ce o

va întâlni în Turcia.

La fel, urmează a fi luat în considerare și faptul că partea vătămată a plecat în

Turcia fiind însoțită de persoana pe nume „Larisa” (aceasta fiind xxxxx), care acționa

cu Cojocari Boris și a însoțit-o pe xxxxx pentru a se convinge că va ajunge la

destinație.

Instanța de recurs a mai remarcat, că instanța de apel rejudecând cauza, n-a

respectat prevederile art. 436 alin. (2) Cod de procedură penală, care sunt

obligatorii pentru instanța ce rejudecă cauza, astfel că aceasta n-a îndeplinit

indicațiile instanței de recurs și, ca urmare, recursul procurorului urmează a fi

admis.

2017, a fost admis apelul inculpatului, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Cojocari Boris a fost achitat

de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. d) Cod

penal, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

În argumentarea soluției pronunțate instanța de apel a menționat, că

învinuirea adusă inculpatului nu și-a găsit confirmare, or, la materialele dosarului

lipsesc probe ce ar indica la faptul că fapta imputată ar fi fost comisă de

Cojocari Boris.

Având în susținere prevederile art. 101 Cod de procedură penală, și cercetând

înscrisurile anexate la materialele cauzei penale, instanța de apel a ajuns la

concluzia, că inculpatul Cojocari Boris nu a săvârșit infracțiunea incriminată,

deoarece declarațiile acestuia sunt corespunzătoare adevărului, pe parcursul

întregului proces penal, atât la urmărirea penală, cât și în ședințele primei instanțe,

dânsul a dat declarații consecvente, concludente, iar pe parcursul judecării cauzei

n-au fost aduse careva probe pertinente, concludente, utile și veridice, care ar

corobora între ele și ar demonstra că inculpatul Cojocari Boris a săvârșit fapta

incriminată prevăzută de art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal.

Totodată, majoritatea absolută de probe, analizate și apreciate prin prisma

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, coroborează cu declarațiile

inculpatului Cojocari Boris și nu confirmă, că ultimul a săvârșit infracțiunea de trafic

de ființe umane.

Instanța de apel a statuat, că prima instanță urma să pună la baza sentinței

probe veridice, utile, concludente și pertinente ce ar dovedi incontestabil învinuirea

adusă inculpatului Cojocari Boris și anume cu referire la faptul că acesta a avut

înțelegeri prealabile cu Movilă Ion, Moldovanu Oxana și o persoană pe nume Stas

6

urmărind scopul traficului de ființe umane în scopul exploatării sexuale, or probe ce

ar indica la existența unei înțelegeri prealabile la acest capitol lipsesc.

Analizând declarațiile părții vătămate xxxxx conform prevederilor art. 101

Cod de procedură penală, instanța de apel a conchis, că acestea nu sunt consecvente,

întrucât pe parcursul urmăririi penale au fost depuse declarații contradictorii,

partea vătămată schimbându-și declarațiile de mai multe ori, conținutul cărora nu

coroborează cu celelalte probe prezentate și verificate în cadrul cercetării

judecătorești.

Instanța de apel a punctat, că prima instanță a pus la baza sentinței de

condamnare o parte din declarațiile părții vătămate xxxxx date la urmărirea penală

și cele din cadrul confruntării efectuate între inculpat și partea vătămată la data de

10 septembrie 2007, potrivit cărora ultima a confirmat că a fost traficată de către

Cojocari Boris, acesta s-a numit Valeriu și el a închiriat apartament pentru ea

împreună cu o fată timp de 2 zile și tot el i-a procurat bilet de avion din banii săi.

Prin urmare, instanța de fond s-a bazat pe aceste declarații, însă nu a luat în

considerație că declarațiile părții vătămate se contrazic între ele, or de fiecare dată

partea vătămată își schimba declarațiile și totodată nu a dat apreciere acestora în

coraport cu celelalte probe acumulate la materialele cauzei, or, dacă din start a

declarat că a fost traficată doar de către Movilă Ion, apoi a declarat că împreună cu

persoane pe nume Stas, Larisa, Valeriu, ca ulterior fiind audiată de către ofițerii de

la secția de combatere a traficului de ființe umane să indice asupra persoanei pe

nume Boris.

În consecință, instanța de apel a apreciat ca neveridice declarațiile părții

vătămate precum că, Cojocari Boris i-a închiriat apartament pentru câteva zile și a

fost transportată cu mașina de către acesta împreună cu Movilă Ion la apartament.

Aceste declarații sunt combătute prin declarațiile martorului Marian Oleg,

proprietarul acestui apartament, care a declarat că fetele au fost aduse de către un

singur bărbat, care a stat în automobil și a observat că era negricios, pe când

inculpatul are părul de culoare deschisă.

Totodată, instanța de apel a apreciat critic procesul-verbal de recunoaștere a

inculpatului Cojocari Boris după fotografie, de către partea vătămată xxxxx (f.d. 28,

vol.I).

În acest sens, a fost menționat faptul că, prin procesul-verbal de recunoaștere

a persoanei pe viu din 27 iunie 2007 (f.d. 176-179, vol.II), partea vătămată xxxxx nu

a recunoscut nici o persoană din cele prezentate, iar potrivit declarațiilor

inculpatului Cojocari Boris, „în momentul efectuării acțiunii procesuale de

recunoaștere, împreună cu alte persoane au fost plasați într-o cameră, iar în alt

birou după o sticlă neagră a fost adusă o altă persoană pe care nu a văzut-o, însă a

auzit că aceasta a declarat că nu cunoaște nici o persoană”.

Or, potrivit procesului-verbal de audiere a părții vătămate xxxxx, aceasta a

declarat că i s-au prezentat fotografii pentru a recunoaște unele persoane, dar nu a

recunoscut pe nimeni (f.d. 188, vol. II).

Mai mult, în prima instanță martorul Movilă Ion a declarat că, „a fost influențat

de polițiști să-l recunoască pe Cojocari Boris, care chipurile a traficat-o pe xxxxx în

Turcia, ceea ce nu corespunde adevărului, de asemenea și xxxxx i-a spus că a fost

7

impusă de polițiști să-l recunoască pe Cojocari Boris și să declare că de el a fost

traficată în Turcia”.

În același mod, instanța de apel a apreciat ca impertinent procesul-verbal de

recunoaștere a inculpatului Cojocari Boris după fotografie, de către martorul

Marian Oleg (f.d. 32, vol.I). Or, fiind audiat în prima instanță martorul Marian Oleg a

declarat că „nu-l cunoaște pe inculpatul Cojocari Boris, iar atunci când a dat mărturii

anchetatorului a spus că nu cunoștea precis cine-i acest bărbat, însă când i-a fost

prezentat spre recunoaștere după fotografie l-a recunoscut pe inculpat la indicația

ofițerului de urmărire penală. Consideră că ofițerul de urmărire penală l-a influențat

într-o anumită măsură să-l recunoască pe Cojocari Boris ca persoana care a închiriat

de la el apartamentul, dar nu l-a amenințat” (f.d. 49-50, vol.II).

Prin urmare, instanța de apel a conchis că, prima instanță eronat și

neîntemeiat a pus la baza sentinței de condamnare, procesele-verbale de

recunoaștere a inculpatului Cojocari Boris după fotografie de către partea vătămată

xxxxx și martorii Movilă Ion și Marian Oleg, ținând cont că toți au declarat ulterior

că au fost influențați de ofițerii de urmărire penală și au recunoscut pe Cojocari

Boris la indicația acestora.

Astfel, a fost constatat, că declarațiile părții vătămate și martorilor acuzării,

precum și confruntările efectuate între aceștia și inculpat, de rând cu materialele

dosarului penal, nu confirmă săvârșirea de către Cojocari Boris a celor incriminate

prin rechizitoriu.

Referitor la transferurile bănești din Turcia pe numele lui Cojocari Boris prin

intermediul sistemului de plăți „Western Union” (f.d. 66-67, vol.I), instanța de apel

a remarcat, că acestea nu confirmă complicitatea inculpatului la săvârșirea

infracțiunii de trafic de ființe umane, or, atât în cadrul ședinței instanței de fond cât

și a instanței de apel, inculpatul Cojocari Boris, nu a negat că a primit careva

transferuri, chiar și a declarat că, a primit transferuri bănești prin intermediul

sistemului de plăți „Western Union” din Turcia, în legătură cu faptul că, în perioada

anilor 2000-2007 deținea două magazine cu draperii pe care le importa din Turcia,

cât și exporta nuci și semințe de bostan în Turcia.

În concluzie, instanța de apel a statuat, că probele cercetate nu dovedesc

vinovăția lui Cojocari Boris în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2)

lit. d) Cod penal, iar sentința de condamnare adoptată de către Judecătoria Căușeni

este neîntemeiată.

contestă decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia și

menținerea sentinței.

În argumentarea recursului menționează, că în cazul în care instanța de apel

nu este de acord cu aprecierea probelor de către procuror sau de către prima

instanță și a ajuns la concluzia de a achita inculpatul, urma să dezvăluie această

concluzie, expunându-și punctul său de vedere asupra fiecărei probe aduse în

sprijinul învinuirii și puse la baza sentinței de condamnare, fapt ce pe caz nu a avut

loc fiind prezentă o apreciere incorectă, tendențioasă și formală de ordin general a

probelor și circumstanțelor cauzei penale, nefiind indicat în decizie nici un motiv

bazat pe probe de ce în acțiunile inculpatului nu sunt prezente elementele

infracțiunii incriminate de către organul de urmărire penală.

8

Astfel, instanța de apel eronat a constatat precum că partea vătămată nu a

indicat că Cojocari Boris este persoana care a contribuit la plecarea ei în Turcia,

indicând doar asupra lui Movilă Ion, și persoanelor „Stas”, „ Valeriu” și „Larisa”.

În opinia acuzării, vina inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate este

dovedită pe deplin prin următoarele fapte și probe administrate în cadrul urmăririi

penale și cercetate în instanța de judecată și corect puse la baza sentinței de

condamnare de către prima instanță.

Astfel, partea vătămată xxxxx în ședința de judecată nu a fost prezentă,

procedura de citare legală fiind respectată. Din informația prezentată, aceasta în

prezent este plecată peste hotarele țării. La urmărirea penală între ea și inculpat a

fost efectuată confruntarea, unde xxxxx a confirmat faptul că a fost traficată de către

Cojocari Boris. Conform declarațiilor date de ea la urmărirea penală și citite în

ședința judecată ea s-a întâlnit cu Cojocari Boris la Chișinău prin intermediul lui

Movilă Ion. El s-a numit Valera. Anume el a închiriat apartamentul unde ea împreună

cu o fată au stat 2 zile, tot el i-a procurat bilet la avion din banii săi și i-a promis că o

să plece în Turcia la lucru în calitate de croitoreasă.

Referitor la declarațiile martorului Movilă Ion acuzarea consideră, că prima

instanță corect a considerat că declarațiile acestuia sunt neveridice, având drept

scop evitarea de a fi tras la răspundere penală. Ori, atât la urmărirea penală, cât și în

ședința de judecată pe cazul condamnării sale Movilă Ion a declarat că el numai a

adus-o pe xxxxx la Chișinău, iar mai departe cu ea s-a ocupat Cojocari Boris care a

cazat-o, a procurat bilete și a organizat plecarea ei în Turcia, fapt omis intenționat

de către instanța de apel.

Martorul Marian Oleg a declarat, că pe inculpat nu-l cunoaște. Când a dat

mărturii anchetatorului a spus că nu cunoaște precis cine-i acest bărbat, însă când

i-a fost prezentat spre recunoaștere după fotografie l-a recunoscut pe inculpat la

indicația ofițerului de urmărire penală. Când fetele au fost aduse bărbatul a stat în

automobil, a observat că era negricios. Nu știe cu ce automobil, de ce culoare și ce

caracteristică avea automobilul. Consideră că ofițerul de urmărire penală la

influențat într-o anumită măsură să-l recunoască pe Cojocari Boris ca persoana care

a închiriat de la el apartamentul, dar nu l-a amenințat. Fiind citite declarațiile de la

urmărirea penală a declarat, că acum nu mai ține minte, posibil declarațiile date la

urmărirea penală sunt veridice.

Remarcă procurorul, că prima instanță corect a constatat că faptele săvârșite

de inculpat sunt dovedite atât prin declarațiile participanților nominalizați, cât și

prin actele procesuale, și anume: procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după

fotografie de către partea vătămată xxxxx (f.d. 28-29, vol.I); procesul-verbal de

recunoaștere a inculpatului Cojocari Boris după fotografie de către martorul Marian

Oleg (f.d. 32); procesul-verbal de ridicare a documentelor de la partea vătămată

xxxxx, în cadrul căruia au fost ridicate biletul avia, transferuri bănești, titlu de

călătorie ce dovedesc faptul traficului părții vătămate în Turcia de către Cojocari

Boris; procesul-verbal de recunoaștere a inculpatului Cojocari Boris după fotografie

de către martorul Movilă Ion (f.d. 53, vol.I); procesul-verbal de confruntare între

inculpatul Cojocari Boris și partea vătămată xxxxx (f.d. 41, vol.I); procesul-verbal de

confruntare între inculpatul Cojocari Boris și Movilă Ion (f.d. 54, vol.I); transferurile

9

bănești din Turcia pe numele lui Cojocari Boris prin intermediul sistemului de plăți

„Western Union” (f.d. 66-67, vol.I).

Susține recurentul, că vinovăția inculpatului Cojocari Boris în săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, la fel este confirmată și

prin decizia Curții de Apel Cahul din 29 aprilie 2008, conform căreia complicele

inculpatului Movilă Ion a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, fiind condamnat la închisoare pe

termen de 10 ani, care la moment este irevocabilă.

În ceea ce ține de aprecierea declarațiilor părții vătămate xxxxx, acuzarea de

stat menționează că, aceasta a indicat că, Cojocari Boris s-a prezentat sub numele

„Valeriu” care i-a dat bani pentru procurarea biletului și a vizei.

Cu atât mai mult, xxxxx a indicat că Movilă Ion se consulta cu un oarecare

bărbat adică cu „Valeriu”, iar faptul că în declarațiile părții vătămate xxxxx se deduc

careva necoincidențe neesențiale, nu pot influența la aprecierea critică a

declarațiilor depuse, fiind explicate prin termenul mare scurs de la momentul

săvârșirii infracțiunii și stresul prin care a trecut xxxxx.

Astfel fiind audiată xxxxx a declarat că nu știe de către cine a fost traficată de

Movilă sau de „ Valeriu”. Tot ea la una din audierile sale a declarat că îl cunoștea doar

pe Movilă Ion de aceea a indicat doar la el.

Însă, în realitate, analizând procesele-verbale de audiere a părții vătămate

xxxxx reiese că, în traficarea ei a fost implicat și Cojocaru Boris, practic activitatea

criminală fiind organizată de către ultimul.

Mai mult, la audierea din 02 martie 2007, xxxxx a declarat că, la Chișinău a

venit „Valera” care i-a dat bani pentru viză și bilet. După revenirea din Turcia la ea

acasă a fost Movilă Ion și „Valera”.

În continuare, la audierea suplimentară din 27 iunie 2017, xxxxx a declarat că

„Valera” discuta cu Movilă Ion, și tot „Valera” i-a dat bani pentru procurarea biletului

și a vizei.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi admis, din

următoarele considerente.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul art. 414 Cod de procedură penală, rezultă că instanța de apel,

judecând apelul, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și

oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau să cerceteze suplimentar

probele administrate de prima instanță. În vederea soluționării apelului, instanța de

10

apel poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel, este obligată să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Recurentul invocă în recursul său temeiul prevăzut de pct. 6) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, potrivit căruia, hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel

atunci când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Totodată, Colegiul penal lărgit ține să menționeze că potrivit art. 436 alin. (2)

Cod de procedură penală, pentru instanța de rejudecare, indicațiile instanței de

recurs sunt obligatorii în măsura în care situația de fapt rămâne cea care a existat la

soluționarea recursului.

În conformitate cu art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de

către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.

În sensul prevederilor legale prenotate, instanța de recurs reține că prin

decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 27 iunie 2017, a fost

admis recursul procurorului, casată total decizia instanței de apel și dispusă

rejudecarea cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată (f.d.

205-217, vol.III).

Astfel, în conținutul deciziei nominalizate au fost desfășurate cu destulă

claritate circumstanțele pe care urma să le elucideze instanța de apel în decizia sa la

rejudecarea cauzei în apel, însă aceste indicații au fost omise cu desăvârșire de a fi

îndeplinite de către instanța inferioară.

Prin urmare, instanța de recurs remarcă faptul, că în cazul în care instanța de

apel nu a fost de acord cu aprecierea probelor abordată de către prima instanță și a

ajuns la concluzia achitării inculpatului, urma să dezvăluie această concluzie,

expunându-și punctul său de vedere asupra fiecărei probe aduse în sprijinul

învinuirii și puse la baza sentinței de condamnare, pe când din decizia supusă

recursului se atestă că instanța de apel a dat prioritate declarațiilor inculpatului și

stării de fapt relatate de acesta, concluzionând că versiunea acestuia coroborează cu

restul materialului probator anexat la dosar, și care cu certitudine denotă

nevinovăția lui Cojocari Boris în săvârșirea infracțiunii incriminate.

Colegiul penal punctează, că deși instanța de apel a statuat asupra faptului că

declarațiile părții vătămate nu sunt consecvente, întrucât pe parcursul urmăririi

penale aceasta a dat declarații contradictorii, totuși instanța nu a dat apreciere

faptului, că în cadrul urmăririi penale partea vătămată a declarat că s-a întâlnit cu

Cojocari Boris la Chișinău prin intermediul lui Movilă Ion. El s-a numit „Valera”

(adică Cojocari Boris). Anume Cojocari Boris a închiriat apartamentul unde ea

împreună cu o fată au stat două zile, tot el i-a procurat bilet la avion din banii săi și

i-a promis că ea o să plece în Turcia la lucru în calitate de croitoreasă.

De asemenea, instanța de apel, nu a verificat minuțios și obiectiv fiecare probă

separat sub toate aspectele, prin prisma pertinenței, concludenții, iar în ansamblu,

din punct de vedere al coroborării lor, și anume: procesul-verbal de recunoaștere a

persoanei după fotografie de către partea vătămată xxxxx, unde aceasta l-a

recunoscut pe Cojocari Boris, relatând că anume el a traficat-o în Turcia, unde a fost

exploatată sexual (f.d. 28-29, vol.I); procesul-verbal de recunoaștere a persoanei

11

după fotografie de către martorul Marian Oleg, care l-a recunoscut pe Cojocari Boris,

explicând că anume el venise cu fetele, achitând suma de 300 lei pentru gazdă (f.d.

32, vol.I); procesul-verbal de ridicare a documentelor de la partea vătămată xxxxx

în cadrul căruia s-a ridicat biletul avia, transferuri bănești, titlul de călătorie, ce

dovedesc faptul traficului părții vătămate în Turcia; procesul-verbal de

recunoaștere a persoanei după fotografie de către martorul Movilă Ion, care a

declarat că la văzut pe Cojocari Boris discutând cu xxxxx în luna august 2006, pe

care a trimis-o la lucru peste hotare (f.d. 53, vol.I); procesele-verbale de confruntare

între Cojocari Boris și partea vătămată xxxxx, precum și între Cojocari Boris și

Movilă Ion, în cadrul căreia partea vătămată a confirmat faptele privind traficul ei

de către Cojocari Boris în Turcia, unde a fost exploatată sexual, iar martorul Movilă

Ion a declarat că a adus-o pe victimă la Chișinău și i-a făcut cunoștință cu Cojocari

Boris; transferurile bănești din Turcia pe numele lui Cojocari Boris prin intermediul

sistemului de plăți „Western Union” (f.d. 66-67, vol.I).

Colegiul penal relevă, că deși instanța de apel a apreciat critic

procesele-verbale de recunoaștere a inculpatului Cojocari Boris după fotografie de

către partea vătămată xxxxx și martorii Movilă Ion și Marian Oleg, menționând că

aceștia ulterior au declarat că au fost influențați de ofițerii de urmărire penală, totuși

în decizia recurată nu a fost menționată existența cărorva cereri sau plângeri ale

părții vătămate sau martorilor cu privire la acțiunile ilicite ale colaboratorilor

organului de urmărire penală.

Instanța de recurs mai reține și faptul, că instanța de apel a omis cu

desăvârșire și faptul, că la materialele cauzei (f.d.46, vol.III), este anexată copia

deciziei Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 24 martie 2011, din care

rezultă că prin decizia Curții de Apel Cahul din 29 aprilie 2008, Movilă Ion a fost

condamnat în baza art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, pe același episod de care este

învinuit Cojocari Boris, și anume în privința recrutării părții vătămate xxxxx și

transportării acesteia în Turcia în vederea exploatării sexuale comerciale, hotărâre

care a devenit irevocabilă și are puterea lucrului judecat.

Având în vedere circumstanțele evidențiate, instanța de recurs statuează că,

garanțiile consacrate în art. 6§1 din Convenție includ obligația instanțelor

judecătorești naționale de a motiva cu suficientă claritate deciziile sale (H. c. Belgiei,

instanță în proces.

Astfel, se atestă că la rejudecarea cauzei, instanța de apel nu a respectat

prevederile art. 436 alin. (2) Cod de procedură penală, iar în asemenea

circumstanțe, în speța discutată își găsește confirmare temeiul prevăzut în art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, decizia atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția. Temeiul respectiv duce la casarea deciziei instanței de

apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată,

deoarece eroarea judiciară produsă în speța respectivă, nu poate fi corectată de

către instanța de recurs.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată, care să corespundă prevederilor

12

art. 417 Cod de procedură penală, argumentând clar concluziile sale în decizia

adoptată, ținând cont de motivele expuse în pct. 16 al prezentei decizii.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Se admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Bradu Valentina, se casează decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2017, în cauza penală în privința lui

Cojocari Boris xxxxx și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac, pronunțată integral la 05 iulie 2018.

Președinte Nadejda Toma

Judecătorii Anatolie Țurcan

Dumitru Visternicean

Luiza Gafton

Nicolae Craiu

13