1ra-315/20 — art. 155 CP

1ra-315/20 — art. 155 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-315/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

12 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Boico Victor

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Ciuru Igor în numele inculpatei Cojocaru Valentina prin care solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 29 mai 2019, în cauza penală privind-

o pe

Cojocaru Valentina XXX, născută la XXX,

originară din XXX, domiciliată în XXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului în cauză, în baza actelor din dosar,

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Cojocaru Valentina a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

155 Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 1 an.

În conformitate cu art. 90 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei cu

închisoarea pe o perioadă de probațiune pe un termen de 1 an.

Procesul cu privire la acțiunea civilă s-a încetat din motivul retragerii acțiunii civile

de către partea civilă Gorobeț Valentina.

Prin sentință s-a soluționat și chestiunea cu privire la corpurile delicte.

1.1 Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, inculpata Cojocaru

Valentina la data de 12.06.2017 la ora 08:45, aflându-se la hotarele gospodăriei sale

situată pe XXX, cu ale vecinei sale Gorobeț Valentina, au inițiat un conflict verbal care s-

a transformat în îmbrânceală reciprocă, pe parcursul căreia Cojocaru Valentina, având

asupra sa o secere, urmărind scopul amenințării cu omor, cu cuvinte de amenințarea cu

moartea „te omor”, „te tai” s-a apropiat de cet. Gorobeț Valentina, și a început a-i aplica

acesteia mai multe lovituri în regiunea antebrațelor, cauzându-i conform raportului de

expertiză judiciară nr. 222D din 23.06.2017 o plagă tăiată pe suprafața anterioară a

brațului stâng treimea medie care se califică ca vătămare ușoară, precum și 14 echimoze

și 11 excoriații a ambelor membre superioare la diferite niveluri și pe diferite suprafețe

care se califică ca vătămări neînsemnate. Reieșind din acțiunile violente a cet. Cojocaru

Valentina, partea vătămată Gorobeț Valentina a perceput amenințarea ca fiind reală,

periculoasă pentru viață și integritatea corporală.

1

Astfel, instanța de fond a stabilit că, prin acțiunile sale intenționate Cojocaru

Valentina a comis infracțiunea prevăzută de art. 155 Cod penal, „amenințarea cu omor

ori cu vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății, dacă a existat pericolul

realizării acestei amenințări”.

2.1. Avocatul Ciuru Igor în numele inculpatei Cojocaru Valentina, care a solicitat

admiterea cererii de apel, casarea sentinței cu pronunțarea unei noi decizii prin care

inculpata să fie achitată.

Invocând faptul că:

- la examinarea cauzei instanța de fond nu a elucidat pe deplin toate circumstanțele

în care s-a produs presupusa infracțiune;

- instanța nu a analizat toate probele complet, sub toate aspectele, cu o argumentare

desfășurată a concluziilor sale prin prisma coroborării lor una cu alta pentru confirmarea

sau infirmarea vinovăției inculpatei;

- nu s-a luat în calcul faptul că inculpata a fost internată în spital în ziua de 12.06.2017

cu diagnosticul TCCAÎ contuzie cerebrală , contuzie a țesutelor moi a corpului, feței,

ambelor mâni, contuzia șoldului drept, fapt ce denotă că declarațiile acesteia cu privire la

faptul că anume ea a fost agresată și bătută;

- urmărirea penală a avut loc cu mari încălcări, plângerea inculpatei nu se regăsește

la materialele cauzei;

- organul de urmărire penală nu a verificat versiunea inculpatei precum că rănile de

pe mâinile părții vătămate puteau să apară în rezultatul tăierii de plasa metalică care

desparte gospodăriile în timp ce ultima o trăgea de păr pe inculpată care se afla peste gard

în proprietatea sa;

- fabula cu privire la amenințarea cu omor a fost înaintată de către partea vătămată

cu scopul de a evita răspunderea pentru acțiunile ilegale ale acesteia;

- de către organul de urmărire penală nu a fost probat existența în acțiunile inculpatei

a laturii obiective și subiective a infracțiunii prevăzute de art. 155 Cod penal.

2.2. Inculpata Cojocaru Valentina care a solicitat admiterea cererii de apel, casarea

sentinței, rejudecarea cauzei cu emiterea unei noi decizii de achitare a sa.

Invocând faptul că:

- în cadrul examinării cauzei instanța de fond nu a constatat posibil comiterea unei

amenințări, nefiind cercetate probe ce ar demonstra existența pericolului realizării acestei

amenințări;

- nu s-a luat în calcul că inculpata are vârsta de 77 ani, posibilitatea comiterii faptei

de omor sau cauzarea leziunilor corporale în cazul în care între inculpata și partea

vătămată era un gard de sârmă de înălțimea de 1,5 m, inculpata a primit un șir de leziuni

corporale în rezultatul acestui conflict;

- subiectiv au fost cercetate și puse la baza condamnării probele și anume declarațiile

lui Gorobeț Victoria care este fiica părții vătămate, Gorobeț Vitalie care este feciorul părții

vătămate, fiind anexate la materialele cauzei înscrisuri și decizia agentului constatator prin

care s-a dovedit că membrii familiei Gorobeț au comis fapte contravenționale împotriva

sa, astfel aceste declarații nu puteau fi puse la baza sentinței de condamnare.

2

apelurile declarate și s-a menținut sentința fără modificări.

3.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că analizând probele

anexate la materialele cauzei asupra faptului amenințării cu omor și vătămarea gravă

a integrității corporale de către inculpata Cojocaru Valentina și apreciindu-le din

punct de vedere al coroborării lor cu celelalte probe, a constatat că ele demonstrează

cu certitudine vina ultimei în comiterea infracțiunii imputate.

Instanța de apel a conchis că declarațiile depuse de către inculpata Cojocaru

Valentina prin care aceasta nu-și recunoaște vina în comiterea infracțiunii imputate

sunt declarații ce nu corespund adevărului, depuse în încercarea de a se eschiva de

la răspunderea penală și se combat prin probele analizate și apreciate prin prisma

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală.

Instanța de apel a reținut că vina inculpatei este dovedită prin mai multe

mijloace de probă în special declarațiile părții vătămate și a martorilor, aceste

declarații având aceeași forță probantă fiind în concordanță între ele, fiind în

coroborare și cu celelalte probe scrise.

Referitor la pedeapsă, instanța de apel a conchis că instanța de fond la

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, corect a aplicat prevederile legale și în

conformitate cu prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și de

scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

4.1. Avocatul Ciuru Igor în numele inculpatei Cojocaru Valentina, care a invocat

temei pentru recurs prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită

casarea deciziei, cu pronunțarea unei decizii prin care inculpata să fie achitată.

Invocând faptul că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

- instanța de apel nu a motivat cum fiecare probă invocată de către aceasta confirmă

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 155 Cod penal de către Cojocaru Valentina, și dacă

era posibil ca o bătrână în vârstă de 75 de ani cu grave probleme de sănătate să reprezinte

o amenințare pentru Gorobeț Valentina o femeie sub 50 de ani;

- la examinarea cauzei instanța de apel nu a examinat și cercetat probele prin prisma

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală;

- instanța de apel nu s-a expus în nici un fel cu privire la proba invocată de partea

apărării și anume la trimitere extras care confirmă că inculpata a fost internată în spital în

ziua de 12.06.2017 cu diagnosticul TCCAÎ contuzie cerebrală , contuzie a țesutelor moi a

corpului, feței, ambelor mâni, contuzia șoldului drept, fapt ce denotă că declarațiile

3

acesteia cu privire la faptul că anume ea a fost agresată și bătută de către Gorobeț

Valentina, Gorobeț Victoria și Gorobeț Vitalie;

- instanța de apel nu și-a motivat refuzul privind respingerea solicitării apărării de a

fi audiat expertul judiciar pentru a înlătura orice dubiu cu privire la natura leziunilor

depistate la victimă și a martorului Fasola Marcel care a dat declarații contradictorii la

etapa urmăririi penale și în instanța de fond.

11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care a pledat pentru

inadmisibilitatea recursului ca fiind vădit neîntemeiat, invocând faptul că recurentul își

motivează recursul exclusiv prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, însă

motivele de reapreciere a materialului probator nu se conțin în temeiurile prevăzute de art.

427 alin. (1) Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Potrivit dispoziției art. 427 alin. 1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel doar în prezența temeiurilor menționate de norma dată.

La caz, recurentul a invocat drept temei pentru declararea recursului ordinar

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală în sensul că instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de

fapt, care a afectat soluția instanței.

Verificând materialele cauzei, Colegiul penal constată că, temeiul invocat de

recurent, prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu și-a găsit

confirmare la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la

examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de

procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apelurile declarate, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată.

Astfel, Colegiul penal menționează că, conform art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

4

afectat soluția instanței, însă recurentul indicând această eroare de drept, nu a concretizat

care din aceste temeiuri le pune la baza cererii de recurs și prin urmare, prevederile art.427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu-și găsesc confirmare la examinarea cauzei în

procedura de recurs ordinar.

Instanța de apel, la judecarea apelului și adoptarea deciziei a respectat prevederile

art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. 8) și 436 Cod de procedură penală, s-a expus detaliat

și argumentat asupra motivelor relevante invocate în apelurile declarate, fiind reflectate

clar concluziile pe care se întemeiază soluția instanței de apel în partea menținerii soluției

primei instanțe în latura penală, întemeiată pe cumulul de probe, cercetate, verificate și

apreciate de ambele instanțe ierarhic inferioare just prin prisma prevederilor art. 101 Cod

de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității lor, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al corobororării lor, fără

a manifesta o atitudine selectivă față de probele administrate în prezenta cauză după cum

indică recurentul, ce denotă că instanțele de judecată nu au admis vreo eroare de fapt sau

de drept ce ar afecta legalitatea hotărârilor adoptate, fapt ce determină lipsa unor temeiuri

justificative de a interveni în decizia instanței de apel sub aspectele contestate.

Colegiul penal consideră nefondat argumentul recurentului precum că „ instanța de

apel nu s-a expus în nici un fel cu privire la proba invocată de partea apărării și anume

la trimitere extras care confirmă că inculpata a fost internată în spital în ziua de

12.06.2017 cu diagnosticul TCCAÎ contuzie cerebrală , contuzie a țesutelor moi a

corpului, feței, ambelor mâni, contuzia șoldului drept, fapt ce denotă că declarațiile

acesteia cu privire la faptul că anume ea a fost agresată și bătută de către Gorobeț

Valentina, Gorobeț Victoria și Gorobeț Vitalie” or, după cum urmează atât din decizia

contestată (f.d. 224-232, Vo.I) cât și din materialele cauzei Gorobeț Vitalie a fost tras la

răspundere contravențională în baza art. 78 alin. (2) și art. 354 Cod contravențional fiindu-

i aplicată o sancțiune contravențională sub formă de amendă în mărime de 35 unități

convenționale (f.d. 128, Vol. I), iar în urma controlului efectuat de către organele de poliție

s-a stabilit că acțiunile lui Gorobeț Valentina nu întrunesc elementele constitutive ale

contravențiilor prevăzute de codul contravențional din motiv că nu au fost dobândite probe

ce ar servi la constatarea existenței contravenției (f.d. 139, Vol.I).

Astfel, având în vedere cele constatate supra, instanța de recurs conchide că toți

participanții la conflictul iscat au fost supuși răspunderii, care contravenționale iar care

penale în limita acțiunilor întreprinse și a urmărilor prejudiciabile survenite, fiind

respectate prevederile art. art. 1 alin. (2) Cod de procedură penală, care invocă că orice

persoană care a săvârșit o infracțiune să fie supusă pedepsei conform vinovăției sale.

Instanța de recurs apreciază ca fiind nefondat și argumentul recurentului precum că

„ instanța de apel nu și-a motivat refuzul privind respingerea solicitării apărării de a fi

audiat expertul judiciar pentru a înlătura orice dubiu cu privire la natura leziunilor

depistate la victimă și a martorului Fasola Marcel care a dat declarații contradictorii la

etapa urmăririi penale și în instanța de fond” deoarece instanța de apel a motivat în

decizia sa de ce a reținut concluziile raportului de expertiză judiciară nr. 222D din

5

23.06.2017 (f.d. 31-32, Vol.I) fiindcă aceste concluzii nu au trezit careva dubii instanței

de apel, aflându-se în coroborare cu celelalte probe, cu referire la declarațiile martorului

Fasola Marcel, instanța de recurs remarcă că deși instanța de apel a făcut referire la aceste

declarații ele au fost de natură să influențeze esențial la emiterea sentinței de condamnare,

or, din declarațiile acestuia urmează că el a văzut cum a venit salvarea după Gorobeț

Valentina mai mult nimic, iar la baza sentinței de condamnare a lui Cojocaru Valentina

au fost puse probe care în afara oricărui dubiu rezonabil confirmă vinovăția acesteia în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 155 Cod penal.

Astfel, analizând textul deciziei atacate ( f.d. 224-232, Vol. I) în coraport cu motivele

invocate de recurent, Colegiul penal atestă că, instanța de apel s-a expus argumentat și

motivat asupra apelurilor declarate de către avocatul Ciuru Igor în numele inculpatei

Cojocaru Valentina și de către inculpata Cojocaru Valentina, bazându-și just soluția din

decizie, iar instanța de recurs ordinar, în virtutea corectitudinii acestei motivări, pentru a

evita repetări inutile, o acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența

CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010,

statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt

nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk

vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită

ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin

alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, deoarece soluția

adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, urmând a fi menținută, iar

recursul declarat urmează a fi declarat ca inadmisibil fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Ciuru Igor în numele

inculpatei Cojocaru Valentina, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 29 mai 2019, în cauza penală privind-o pe Cojocaru Valentina XXX, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 12 martie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

6