1ra-1354/2021 — art. 186 alin. 2 lit. c, d CP

Prima instanță: 05.06.2020 – 30.10.2020;

Instanța de apel : 23.11.2020 – 22.12.2020;

Instanța de recurs ordinar : 29.04.2021 – 02.06.2021. Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, A C O N S T A T A T : 1. Prin sentința Judecătoriei Cimișlia sediul Central din 30 octombrie 2020 inculpatul Cojocari Nicolae a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii, prevăzute de art. 186 alin. (2) pct. c) și d) Cod penal și cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 (an) an cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Acțiunea civilă, depusă de către partea vătămată Chiurcia Valentina a fost admisă și s-a decis de încasat de la Cojocari Nicolae în beneficiul Valentinei Chiurcia prejudiciul material cauzat prin infracțiune în suma de 500 (cinci sute) de lei, prejudiciu moral în suma de 1000 (una mie) lei, și suma generală 1500 (una mie cinci sute) lei. 2. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut că, inculpatul Cojocari Nicolae în noaptea de la 01 la 02 mai 2020, cu scopul sustragerii bunurilor materiale ale altei persoane a pătruns în domiciliul cet. Chiurcia Valentina, amplasat pe str. Chișinăului, nr. 68 A în or. Basarabeasca, de unde a sustras motocositoarea cu prețul 2000 de lei, pompa cu motorul electric cu prețul 4000 de lei, perforator cu burghiu și ciocan cu prețul 2500 de lei, burghiu cu prețul 800 de lei, ferăstrău electric cu prețul 800 de lei, moto ferăstrău cu lanț cu prețul 2500 de lei, trei sete de chei cu prețul 1100 de lei, două topoare la suma de 200 de lei, extensorul cu prețul de 150 de lei, dispozitivul pentru măcinarea 1 cerealelor 800 de lei, motorul electric cu prețul 400 de lei, binoclu cu prețul 300 de lei, ascuțitor electric cu prețul 500 de lei, două polizoare unghiulare la suma de 1100 de lei, două aparate de șlefuit la suma de 1300 de lei, spray la suma de 150 de lei, ciocan mecanic la suma de 200 de lei, cauzând astfel părții vătămate Chiurcia Valentina prejudiciul material esențial la suma de 18800 de lei. 3. Nefiind de acord cu sentința primei instanțe, avocatul Zahariuc V. în interesele inculpatului Cojocari N. a depus apel, prin care a solicitat casarea sentinței primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri privind stabilirea lui Cojocari N. a unei pedepse cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal. Partea apărării a indicat, că la inițiativa condamnatului Cojocari N. cauza penală a fost examinată de către instanța de judecată conform procedurii de recunoaștere a vinovăției. A considerat, că instanța de judecată la stabilirea categoriei și termenului de pedeapsă a ignorat cerințele generale de individualizare a pedepsei și i-a stabilit o pedeapsă extrem de aspră. În opinia lui, instanța de judecată nu a motivat pedeapsa stabilită inculpatului, expunându-se doar pentru faptul, că persoana anterior a fost trasă la răspundere penală și din nou a comis infracțiunea penală. Într-adevăr, conform deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 26.02.2020, Cojocari N. fiind recunoscut conform sentinței Judecătoriei Cimișlia, sediul Central din 11.12.2019 vinovat în comiterea infracțiunii, prevăzute de art. 186 alin.(2) pct. b), c) și d) Cod penal i-a stabilit pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității pe un termen de 160 de ore. Totodată, termenul de pedeapsă stabilit la momentul pronunțării sentinței, conform informației de la Biroul de Probațiune Cojocari N. la 24.08.2020 l-a executat pe deplin, în legătură cu ce a fost scos de la evidența probațiunii. De asemenea, partea apărării a considerat că prima instanță neîntemeiat a ajuns la concluzia că Cojocari N. este un om social periculos și că corectarea d-lui este posibilă în condițiile izolării de la societate în scopurile corectării și reeducării a vinovatului. Inculpatul a fost de acord cu repararea prejudiciului cauzat lui Chiurcia Valentina. De asemenea, apelantul a menționat că nu este de acord cu concluziile instanței de fond, precum că inculpatul se caracterizează negativ la locul de trai, întrucât în materialele dosarului penal și în rechizitoriul procurorului reiese că el este o persoană pozitivă. Până la stabilirea pedepsei inculpatul a activat în calitate de mecanic auto la I.P. „Maria Cimpoeș”, avea venituri și surse legale ca să întrețină pe sine și familia sa. Apelantul a menționat că instanța de judecată nu a motivat individualizarea pedepsei pentru Cojocari N. și imposibilitatea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, și de aceea a considerat că hotărârea este declarativă, nemotivată și cu caracter vădit abstract, care a enumerat doar normele Părții Generale din Capitolul VIII al Codului penal. 2 Prin urmare, a considerat, că instanța de judecată nu a executat cerințele prevederilor art. 394 Cod de procedură penală, conform căruia instanța de judecată este obligată să motiveze stabilirea pedepsei cu închisoare, dacă sancțiunea legii penale prevede și alte categorii de pedepse. (f.d. 196-197).

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 22 decembrie 2020, apelul declarat de avocatul Zahariuc V. în numele inculpatului Cojocari N. a fost respins ca fiind nefondat și menținută sentința primei instanțe. 4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a reținut, că inculpatul Cojocari N. a recunoscut vinovăția sa în învinuirea ce i-a fost încriminată, se căiește sincer în cele comise și la demersul acestuia dosarul penal a fost examinat conform procedurii simplificate, prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală. Instanța de apel a considerat, că instanța de judecată a dat o calificare corectă faptei comise de inculpat, vinovăția sa în comiterea infracțiunii, prevăzute de art. 186 alin.(2) lit. c) și lit. d) Cod penal nu o contestă și se confirmă prin materialele dosarului, precum și prin probele administrate atât în cadrul urmăririi penale, cât și stabilite în ședința de judecată a primei instanțe care sunt în corelație cu timpul, locul și evenimentele petrecute și în rezultat i-a fost stabilită o pedeapsă în conformitate cu articolele 61, 75- 78 Cod penal, fiind luate în considerație toate criteriile de individualizare a pedepsei. Avocatul a contestat sentința judecătorească în partea stabilirii inculpatului Cojocari N. a pedepsei și a solicitat casarea sentinței primei instanțe în partea pedepsei stabilite, aplicîndu-i inculpatului Cojocari N. o pedeapsă de închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. În același timp, instanța de apel a considerat că la stabilirea pedepsei inculpatului Cojocari N., de către instanța de judecată au fost luate în considerație toate circumstanțele pe cauză și legal a fost stabilită pedeapsă cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală. Totodată, instanța de apel a conchis că argumentele cererii de apel ale părții apărării privind stabilirea de către instanța de judecată inculpatului a pedepsei aspre sunt neîntemeiate din următoarele considerente. Astfel, acțiunile inculpatului Cojocari N. au fost calificate în baza art. 186 alin.(2) lit.c) și lit. d) Cod penal - furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit prin pătrundere în încăpere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile. În special, în conformitate cu art. 186 alin.(2) lit. c) și lit. d) Cod penal furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit prin pătrundere în încăpere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile se pedepsește cu amendă în mărime de la 650 la 1350 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 4 ani. Instanța de apel a reținut că la stabilirea pedepsei inculpatului Cojocari N. în baza art. 186 alin.(2) lit. c) și d) Cod penal, instanța de fond a luat în considerație gradul de pericol social al acțiunilor inculpatului, datele referitoare la persoana inculpatului, prezența circumstanțelor agravante și atenuante, comportamentul său în timpul și după 3 comiterea infracțiunii și reieșind din principiul umanismului și individualizării pedepsei penale, precum și recunoașterea vinovăției și căința în cele comise. Astfel, instanța de apel a concluzionat că la stabilirea pedepsei inculpatului Cojocari N. instanța de judecată a luat în considerație toate circumstanțele pe cauză și ținând cont de datele referitoare la persoana inculpatului, căința sinceră în cele comise, care a solicitat desfășurarea judecării în baza probelor, administrate la etapa urmăririi penale, instanța de judecată legal a stabilit inculpatului Cojocari N. pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de un an, care urmează a fi ispășită în penitenciar de tip semiînchis. Totodată, reieșind din circumstanțele susmenționate, instanța de apel nu a reținut ca întemeiate argumentele avocatului, aduse în cererea de apel, privind necesitatea adoptării hotărârii privind stabilirea inculpatului a pedepsei de condamnare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. Astfel, instanța de apel a menționat, că argumentul apelantului este neîntemeiat privind faptul că prima instanță la stabilirea pedepsei inculpatului Cojocari N. trebuia să-i stabilească pedeapsă de condamnare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, reieșind din acele circumstanțe, precum că inculpatul a întreprins toate măsurile de reparare a prejudiciului. Instanța de apel a constatat, că prima instanță legal a menționat că ținând cont de datele referitoare la caracteristica persoanei inculpatului Cojocari N. și alte circumstanțe stabilite pe cauza penală, este oportun și echitabil de a stabili pedeapsă sub formă de închisoare. În contextul celor relatate instanța de apel a menționat că din materialele cauzei just a fost stabilit că Cojocari N. anterior de nenumărate ori a fost condamnat pentru comiterea deferitor infracțiuni intenționate, însă nu și-a făcut pentru sine concluzii cuvenite, nu s-a corectat și din nou pe parcursul a unei perioade de timp de scurtă durată a comis infracțiuni contra patrimoniului. Mai mult decât atât, în opinia instanței de apel caracterul și periodicitatea infracțiunilor comise de către Cojocari N. certifică despre ignorarea grosolană de către inculpat a ordinii legale stabilite în societate democratică, dorința de a nu o respecta și opunerea sa societății. Luând în considerație circumstanțele susmenționate instanța de apel a constatat, că în cazul dat lipsesc temeiuri pentru stabilirea inculpatului Cojocari N. a pedepsei de condamnare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. În afară de acestea, instanța de apel a considerat necesar de reiterat că pedeapsa stabilită de către prima instanță inculpatului Cojocari N. sub formă de închisoare pe termenul indicat, în măsură deplină corespunde sancțiunii articolului la învinuirea înaintată inculpatului și în opinia instanței de apel este echitabilă ținând cont de toate circumstanțele de fapt pe cauză, persoana inculpatului Cojocari N. și comportamentul lui. 4 Astfel, instanța de apel a considerat că pedeapsa stabilită inculpatului Cojocari N. este echitabilă, corespunde scopurilor și sarcinilor stabilirii pedepsei penale, în legătură cu care fapt, instanța de apel nu a reținut temeiuri pentru schimbarea pedepsei stabilite. De asemenea, instanța de apel a stabilit că nu au fost admise careva încălcări a legislației penale sau procesual-penale, care sunt temeiuri pentru casarea sau modificarea sentinței, în cadrul urmăririi penale și procesului penal.

Împotriva deciziei instanței de apel declară în termen, recurs ordinar avocatul Cîrboba Haralampie în numele inculpatului, prin care indicînd temeiul prevăzut de art. 427 alin.(1) pct.4) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei atacate în partea stabilirii pedepsei și aplicarea în privința inculpatului Cojocari Nicolae a prevederilor art. 90 Cod penal. În motivarea recursului avocatul indică prevederile art. 427 alin. (1) pct. 4) Cod de procedură penală, conform cărora judecata a avut loc fără participarea traducătorului, cînd participarea lui era obligatorie potrivit legii. La fel, și faptul că inculpatului Cojocari Nicolae nu i-a fost înmînată copia sentinței în limba rusă, pe care el o cunoaște bine.

Pe marginea recursului declarat, în conformitate cu art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală procurorul a depus referință prin care a solicitat inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente: Potrivit prevederilor art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate. Potrivit art.432 alin.(1), (2) pct.4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Colegiul penal de asemenea menționează că, temeiurile pentru recurs pot fi invocate doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel, fapt stipulat de alin.(2) art.427 Cod de procedură penală. Instanța de recurs subliniază că, potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Potrivit conținutului recursului, recurentul invocă temei de drept pct.4) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care prevede, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel atunci când: judecata a avut loc fără participarea traducătorului, cînd participarea lui era obligatorie potrivit legii. 5 Colegiul penal, analizînd temeiul invocat de recurent în recurs în raport cu textul deciziei instanței de apel consideră, că la caz n-au fost admise erorile de drept sub aspectele invocate de recurent, care ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate, deoarece se reține că la toate ședințele primei instanțe a fost prezent translatorul Micleușanu Elena, fapt confirmat prin procesul- verbal al ședințelor de judecată din 13 august 2020 și 01 octombrie 2020 (f.d. 171-172, 175-178, vol. I), fără a fi identificate neclaritățile specificate de recurent, în legătură cu ce nu se constată prezența temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 4) Cod de procedură penală. Totodată, din materialele cauzei penale se constată că inculpatului Cojocari Nicolae i-a fost expediată copia sentinței primei instanțe tradusă în limba rusă (f.d. 244, vol. I). La fel, potrivit conținutului recursului declarat de avocat, acesta critică pedeapsa stabilită inculpatului Cojocari Nicolae, solicitînd aplicarea în privința acestuia a prevederilor art. 90 Cod penal, temei ce se încadrează la pct.10) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care prevede, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel atunci când: au fost aplicate pedepse individualizate contrar prevederilor legale Verificînd legalitatea hotărîrii atacate sub acest aspect, Colegiul penal reține că temeiul invocat de recurent nu s-a confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, invocând în acest context următoarele. Analizând decizia instanței de apel prin prisma argumentelor invocate de recurent, Colegiul penal menționează, că potrivit art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Astfel, Colegiul penal reține că, persoanei declarate vinovate, trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată. Colegiul penal reține că instanțele judecătorești inferioare întemeiat i-au aplicat pedeapsa inculpatului sub formă de închisoare pe un termen de 1 an, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, în măsură deplină ce corespunde sancțiunii articolului încriminat inculpatului, ținându-se cont de toate circumstanțele de fapt pe cauză, persoana inculpatului Cojocari Nicolae și comportamentul acestuia. Argumentul recurentului privind aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal sunt neîntemeiate, or, potrivit art.90 alin.(1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând 6 cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune. Astfel, lexemul „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a aplica prevederile acestei norme. Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei. Totodată, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață. În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei. Astfel, instanțele judecătorești inferioare întemeiat au reținut că inculpatul a comis o infracțiune mai puțin gravă, potrivit art.16 alin. (3) Cod penal, fiind comisă cu intenție, la locul de trai este caracterizat negativ (f.d. 113, vol. I), la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află (f. d. 145, 147, vol. I). Totodată, ținînd cont de circumstanțele cauzei - cuantumul prejudiciului, persoana inculpatului, care nu este la prima abatere, a mai comis infracțiuni contra patrimoniului, deși antecedentele penale sunt stinse, aceste fapte caracterizează inculpatul Cojocari Nicolae ca o persoană predispusă de a comite noi infracțiuni, prin urmare instanțele judecătorești inferioare întemeiat au motivat iraționalitatea aplicării prevederilor art.90 Cod penal. Colegiul penal reiterează că la stabilirea tipului, măsurii și modului de executare a pedepsei, instanțele judecătorești inferioare au ținut cont de prevederile art.art.7, 16, 75- 78 Cod penal, soluția fiind motivată corespunzător circumstanțelor cauzei, corect concluzionând că scopul pedepsei poate fi atins doar cu executarea reală a pedepsei cu închisoare stabilite lui Cojocari Nicolae, aceasta fiind proporțională și echitabilă faptelor intenționate comise de către inculpat. În opinia Colegiului penal instanțele judecătorești inferioare corect și legal au stabilit pedeapsa inculpatului, precum și modalitatea de executare a acesteia, motivându- și în mod temeinic soluția în acest sens, iar argumentele recurentului cu privire la aplicarea art.90 Cod penal sunt declarative, deoarece nu conțin o motivare a solicitărilor cu referire la circumstanțe concrete ale cauzei. Prin urmare, Colegiul penal atestă că alegațiile recurentului cu privire la comiterea erorii de drept, individualizarea contrară prevederilor legale a pedepsei stabilite 7 inculpatului Cojocari Nicolae, sunt vădit neîntemeiate, întrucât pedeapsa stabilită inculpatului sub formă de închisoare, cu executarea reală a acesteia, este proporțională faptei comise de către acesta, echitabilă și pasibilă să atingă scopul pedepsei penale, de restabilire a echității sociale, de corectare a vinovatului. În opinia Colegiului penal anume stabilirea unei pedepse cu executarea reală va putea influența asupra convingerii inculpatului de necesitatea respectării Legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare, iar în condițiile prezentei spețe corectarea acestuia în condiții nonprivative de libertate este imposibilă. Din aceste considerente, instanța de recurs, conchide că motivele indicate de recurent nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul rejudecării hotărîrii judecătorești și potrivit legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Cîrboba Haralampie în numele inculpatului Cojocari Nicolae, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 22 decembrie 2020, în cauza penală privindu-l pe Cojocari Nicolae Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 02 iunie 2021. Președinte Toma Nadejda Judecătorii Cobzac Elena Timofti Vladimir 8