1ra-162/2019 — art. 325 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Bălți (sediul Sîngerei) din 22 martie 2018, cauza fiind examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Galeru Vitalie a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 325 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani cu aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal, cu amendă în mărime de 500 unități convenționale. În baza art. 90 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei cu închisoare în privința lui Galeru Vitalie pe un termen de probațiune de 1 an. Prin sentință s-a soluționat chestiunea cu privire la corpurile delicte. 1.1 Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, inculpatul Galeru Vitalie, activând în funcția de taximetrist la SRL „XXX”, la 09.12.2017 în jurul orei 23:45, aflându-se în nemijlocită apropiere de automobilul de serviciu al poliției rutiere cu numărul de înmatriculare XXX, parcat la drumul de ocolire a or. Sîngerei, având ca scop de a-i determina pe ofițerii de patrulare ai Regimentului de Patrulare Nord al Inspectoratului Național de Patrulare, Chiabur Arcadii și Baradin Vadim, care în cazul dat sunt persoane publice, să-și îndeplinească în mod necorespunzător atribuțiile de serviciu și anume ca ultimii să nu-i perfecteze un proces- verbal cu privire la contravenție comise, prevăzute de art. 240 alin. (1) și art. 241 alin. (1) Cod contravențional, pentru încălcările ce țin de domeniul circulației rutiere, comise de către el în timpul deplasării cu mijlocul 1 de transport de model „XXX” cu numărul de înmatriculare XXX, le-a oferit acestora bani ce nu li se cuvin în sumă totală de 40 euro, care conform cursului valutar oficial al BNM constituiau în total suma de 812 lei, pe care Galeru Vitalie i-a transmis ofițerilor de patrulare odată cu actele de identitate ale sale și permisul de conducere a autovehiculelor. Prima instanță a încadrat acțiunile inculpatului Galeru Vitalie în baza art. 325 alin. (1) Cod penal, - coruperea activă „oferirea și darea, personal, unei persoane publice de bunuri sub formă de valori valutare, ce nu i se cuvin, pentru aceasta, pentru a îndeplini acțiuni contrar exercitării funcției sale”.

Sentința primei instanțe a fost atacată cu apel de către: 2.1 Procurorul în Oficiul Nord al Procuraturii Anticorupție, Dumbravan Marcel, care a solicitat casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi hotărâri, prin care Galeru Vitalie să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 325 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani cu amendă. Argumentând prin faptul că: - instanța de judecată just a concluzionat asupra vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii imputate acestuia, însă neîntemeiat în privința inculpatului s-au aplicat prevederile art. 79 Cod penal; - la stabilirea pedepsei nu s-a ținut cont de prevederile art. 61 alin. (2), art. 75, art. 76, 78 Cod penal; - instanța eronat a aplicat repetat în privința unei și aceleiași persoane, în cadrul aceluiași dosar penal, în baza unora și acelorași temeiuri atât prevederile art. 79 Cod penal cât și 90 Cod penal; - nu s-a luat în considerare faptul că inculpatul a săvârșit o infracțiune de corupție.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 iulie 2018, a fost admis apelul procurorului, s-a casat parțial sentința, s-a recunoscut vinovat Galeru Vitalie în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 325 alin. (1) Cod penal, stabilindu-i o pedeapsă sub formă de 2 ani închisoare, cu amendă în mărime de 2000 unități convenționale, iar în baza art. 90 alin. (1) Cod penal, pedeapsa închisorii i-a fost suspendată pe un termen de 1 an. 3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că de către prima instanță corect au fost încadrate acțiunile lui Galeru Vitalie în baza art. 325 alin. (1) Cod penal, însă la stabilirea pedepsei față de inculpat, prima instanță nu a acordat deplină eficiență principiilor generale de aplicare a pedepsei prevăzute în art. 61 alin. (2) Cod penal, neîntemeiat aplicând în privința inculpatului prevederile art. 79 Cod penal. Instanța de apel a remarcat faptul că în spiritul prevederilor art. 79 Cod penal, se înțelege că trebuie să existe ori în împrejurările în care s-a derulat fapta infracțională, ori datele privind personalitatea infractorului, circumstanțe, împrejurări, particularități, situații sau stări de lucruri, care constituie excepție de la starea obișnuită a lor ori, a 2 personalității inculpatului. Împrejurările obișnuite sunt cele care predomină și caracterizează majoritatea cetățenilor și nu pot fi considerate excepționale. Ca excepționale, instanța urmează să stabilească astfel de împrejurări care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și date privind personalitatea făptuitorului ( grad de invaliditate I, II; persoana cu dizabilități severe și accentuate), merite deosebite față de societate, alte circumstanțe de importanță majoră. Totodată instanța de apel a reținut la caz că, nu s-au identificat careva circumstanțe atenuante ale cauzei care să fie recunoscute excepționale pentru a permite aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal, atâta timp cât examinarea cauzei în procedura simplificată conform art. 3641 Cod de procedură penală, a constituit doar temei pentru aplicarea față de inculpat a unei pedepse mai blânde cu condiția recunoașterii vinovăției și a probelor administrate în faza urmăririi penale, și în această situație prima instanță a dispus aplicarea circumstanțelor de recunoașterea vinovăției de către inculpat ca fiind condiția de bază pentru aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, cu beneficierea de reducere cu 1/3 din pedeapsă, însă recunoașterea vinovăției nu a constituit un temei pentru absolvirea inculpatului de pedeapsa complimentară. Instanța de apel, a menționat faptul că circumstanțele la care a făcut referire prima instanță privitor la recunoașterea de către inculpat a faptei comise și căința în legătură cu urmările survenite, lipsa antecedentelor penale, sunt niște împrejurări obișnuite care predomină și caracterizează majoritatea cetățenilor și prin urmare nu pot fi considerate ca fiind excepționale și nu pot fi utilizate la înlăturarea pedepsei complimentare obligatorii în sensul art. 79 Cod penal. Astfel, ținând cont de circumstanțele cauzei, la numirea mărimii și formei pedepsei în privința inculpatului Galeru Vitalie, instanța de apel a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale, de gravitatea faptei penale, motivul săvârșirii infracțiunii, persoana inculpatului, de influența pedepsei asupra corectării și reeducării inculpatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar, de către: 4.1. Avocatul Rusnac Aliona în numele inculpatului Galeru Vitalie, invocând temeiuri de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), pct. 12) Cod de procedură penală, care solicită casarea deciziei cu menținerea sentinței, invocând faptul că: - de către instanța de apel nu s-au luat în considerare motivele invocate de apărare, nu s-au apreciat just probele care sunt suficiente, directe și utile care în ansamblu coroborează între ele, care confirmă că prima instanță corect i-a aplicat o amendă în mărime de 500 unități convenționale; - la aplicarea pedepsei de către instanța de apel nu au fost respectate întru totul prevederile art. 61, 75 Cod penal; - prima instanță la aplicarea pedepsei sub formă de amendă corect a menționat că sunt suficiente temeiurile de a aplica față de inculpatul Galeru Vitalie amenda sub limita minimă prevăzută de sancțiunea art. 325 alin. (1) Cod penal, însă nu mai mică decât 3 cuantumul minim al amenzii prevăzute de art. 64 alin. (3) Cod penal, adică 500 unități convenționale, a ținut cont de personalitatea inculpatului, recunoașterea vinovăției și căința sinceră, faptul că fiind angajat în câmpul muncii are un venit mai mic decât maximum de existență pe țară, fiind și întreținător al mamei sale.

La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care a pledat pentru inadmisibilitatea recursului, invocând faptul că soluția instanței de apel, referitor la categoria și mărimea pedepsei, a fost reținută în strictă conformitate cu prevederile legale, conform cărora persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni, i se aplică o pedeapsă echitabilă, în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. Menționând faptul că, instanța de apel la adoptarea deciziei, și-a argumentat suficient soluția în sensul pedepsei penale stabilite inculpatului, a ținut cont pe deplin de principiile generale de aplicare a pedepsei, precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei, gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat precum și de circumstanțele cauzei.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente. În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. La caz, Colegiul penal reține că, recurentul indică ca temeiuri pentru declararea recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), pct. 12) Cod de procedură penală, în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține că temeiurile și motivele invocate de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor, or, la judecarea apelului declarat, instanța de recurs a constatat că, instanța de apel a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție 4 corectă în partea individualizării pedepsei în privința lui Galeru Vitalie în limitele sancțiunii prevăzute de art. 325 alin. (1) Cod penal. Argumentul recurentului precum că „ la aplicarea pedepsei, de către instanța de apel nu au fost respectate întru totul prevederile art. 61, 75 Cod penal”, Colegiul penal îl apreciază critic deoarece din textul deciziei contestate urmează că instanța de apel la aplicarea și individualizarea pedepsei a ținut cont de prevederile art. 61, art. 75, art. 90 Cod penal, precum și de faptul că inculpatul Galeru Vitalie a solicitat examinarea cauzei în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, beneficiind în acest sens de o reducere din limitele pedepselor stabilite pentru infracțiunea comisă, la fel instanța de apel a ținut cont de circumstanțele cauzei, de personalitatea inculpatului, de scopul pedepsei penale, de influența pedepsei asupra corectării și reeducării inculpatului, de condițiile de viață ale familiei acestuia, concluzionând corect asupra pedepsei aplicate în privința ultimului. Din textul recursului urmează că recurentul critică decizia instanței de apel referitor la excluderea art. 79 Cod penal la aplicarea pedepsei pecuniare sub formă de amendă. În această odine de idei Colegiul penal consideră necesar de a sublinia faptul că art. 79 Cod penal, se aplică ținîndu-se cont de circumstanțele excepționale ale cauzei, legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în săvîrșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și de contribuirea activă a participantului unei infracțiuni săvîrșite în grup la descoperirea acesteia, instanța de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de legea penală pentru infracțiunea respectivă, sau una mai blîndă, de altă categorie, ori poate să nu aplice pedeapsa complementară obligatorie. Minoratul persoanei care a săvîrșit infracțiunea se consideră circumstanță excepțională. Săvîrșirea infracțiunii de către persoanele care au atins vîrsta de 18 ani, dar nu au atins vîrsta de 21 de ani poate fi apreciată de către instanța de judecată drept circumstanță excepțională. Studiind materialele cauzei și conținutul deciziei contestate, Colegiul penal consideră că instanța de apel corect a casat parțial sentința primei instanțe referitor la aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal, or circumstanțele care au fost reținute de către prima instanță la aplicarea acestor prevederi și anume recunoașterea de către inculpat a faptei comise, căința activă și lipsa antecedentelor penale sunt niște circumstanțe obișnuite care caracterizează inculpatul, împrejurări de fapt care nici într-un mod nu micșorează esențial gravitatea infracțiunii comise și consecințele acesteia. Mai mult Colegiul penal remarcă că circumstanțele reținute la aplicarea art. 3641 Cod de procedură penală art. 90 Cod penal au fost reținute de către prima instanță și la aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal, fapt care este contrar prevederilor legale, aceste circumstanțe neputând fi apreciate ca drept excepționale așa după cum este prevăzut în art. 79 Cod penal. 5 Astfel, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale în partea stabilirii pedepsei cu amendă lui Galeru Vitalie, nu se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale. Referitor la temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală invocat de către recurent precum că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, Colegiul penal o apreciază ca drept neîntemeiată, or după cum urmează din materialele cauzei inculpatul Galeru Vitalie a recunoscut integral fapta, a solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, astfel acesta a recunoscut și încadrarea juridică a acțiunilor sale.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea judecătorească atacată sub aspectele contestate, deoarece soluția adoptată, este legală și întemeiată, iar recursul ordinar declarat de către avocatul Rusnac Aliona în numele inculpatului Galeru Vitalie este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Rusnac Aliona în numele inculpatului Galeru Vitalie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 iulie 2018, în cauza penală privindu-l pe Galeru Vitalie XXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 14 februarie 2019. Președinte Timofti Vladimir Judecătorii Toma Nadejda Boico Victor 6