1ra-584/2019 — art. 323 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Anenii Noi /sediul central/ din 09 august 2018, cauza fiind examinată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală conform art. 364¹ Cod de procedură penală, Balan Anatoli a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 323 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 600 u.c.. Prin aceeași sentință, au fost condamnați și inculpații Chelmenciuc Vitalie și Plamadeală Viorel, în privința cărora hotărârea în prezent nu se contestă.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Balan Anatoli, la 24.09.2017, acționând de comun acord și împreună cu Chelmenciuc Vitalie și Plamadeală Viorel, cunoscând cu certitudine, că Buga Radu l-a omorât pe Cristea Nicolae, la ce personal a fost martor ocular, fiind conștient de faptul că a fost comisă o infracțiune excepțional de gravă, urmărind scopul de a-l ajuta pe Buga Radu să evite răspunderea penală pentru fapta comisă, intenționat creând impedimente reale la descoperirea operativă a infracțiunii și a făptuitorului, l-a 1 favorizat intelectual și fizic, acțiuni exprimate prin darea de sfaturi și ascunderea urmelor infracțiunii, acordându-i ajutor să nimicească prin ardere cuțitul și cadavrul lui Cristea Nicolae, probe principale ale faptei comise, i-au tîrît corpul neînsuflețit al acestuia în grădina din gospodăria lui Buga Radu, amplasată în XXXXX, unde l-au înconjurat cu lemne, dându-i foc. Astfel, acțiunile lui Balan Anatoli au fost încadrate în baza art. 323 alin. (1) Cod penal, adică – Favorizarea dinainte nepromisă a infracțiunii grave, deosebit de grave sau excepțional de grave.

Sentința primei instanțe a fost atacată cu apel de către: 3.1 Procurorul în Procuratura raionului Anenii Noi, Livadaru Natalia, solicitând casarea sentinței, pronunțarea unei hotărâri noi potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Balan Anatoli să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 323 alin. (1) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa sub formă de închisoare pe 1 an 6 luni cu ispășirea acesteia în penitenciar de tip semiînchis, invocând că, prevederile art. 53 Cod penal în privința lui Balan Anatoli nu sunt aplicabile, or, acesta a mai fost în vizorul autorităților de drept, încălcarea acestuia s-a soldat cu emiterea unei hotărâri de încetare pe temei de nereabilitare, instanța de apel aplicând o pedeapsă blândă nu a ținut cont că aceasta nu v-a servi la atingerea scopului propus. 3.2 Succesorul părții vătămate, Cristea Eudochia, solicitând casarea sentinței, pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpaților să le fie aplicate pedepse mai aspre, invocând că prima instanță a aplicat o pedeapsă prea blândă.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 noiembrie 2018, apelurile declarate au fost admise, casată sentința în partea stabilirii pedepsei, pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care: Lui Balan Anatoli, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 323 alin. (1) Cod penal, i s-a stabilit o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 1 an, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În rest s-au menținut prevederile sentinței. 4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, și just a concluzionat că inculpații au săvârșit infracțiunea încriminată. Instanța de apel a menționat că, concluzia primei instanțe referitor la numirea pedepsei inculpatului Balan Anatoli, este neîntemeiată, prima instanță nu a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal și practica judiciară constantă. În acest sens, instanța de apel a indicat că, prima instanță greșit a aplicat criteriile de individualizare a pedepsei, nu a indicat circumstanțele care ar constata cu certitudine că corectarea inculpatului este posibilă fără izolarea lui de societate. Mai mult, instanța de apel a conchis că, inculpatul Balan Anatoli poate fi 2 corectat, reeducat numai prin executarea reală a pedepsei închisorii.

Decizia instanței de apel, este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Cîrlig Serghei în numele inculpatului Balan Anatoli, indicând temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, prin care a solicitat, casarea deciziei, cu menținerea sentinței, invocând că: - aprecierea instanței de apel precum că reeducarea și corectarea lui Balan Anatoli poate fi atinsă doar prin aplicarea pedepsei de 1 an, contravine circumstanțelor stabilite în cadrul cercetărilor judecătorești; - instanța de apel nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, infracțiunea se clasifică ca mai puțin gravă, inculpatul este la prima abatere, nu are antecedente penale, a săvârșit pentru prima dată o infracțiune mai puțin gravă, nu a cauzat pagube prin infracțiune, cauza a fost examinată prin prisma art. 3641 Cod de procedură penală; - instanța de apel nu a ținut cont de circumstanțele atenuante ca: recunoașterea vinovăției, căința sinceră, contribuirea activă la descoperirea infracțiunii și de faptul că lipsesc circumstanțe atenuante; - sunt pedepse alternative, or, pedeapsa cu închisoare urmează a fi argumentată.

La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, prin care a manifestat dezacordul cu recursul declarat, a solicitat declararea recursului ca inadmisibil fiind vădit neîntemeiat cu menținerea deciziei instanței de apel, motivând prin faptul că instanța de apel și-a argumentat suficient soluția în sensul pedepsei penale stabilite, a ținut cont în deplină măsură de principiile generale de aplicare a pedepsei, precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, stabilindu-i o pedeapsă echitabilă.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente. În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat. 3 Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. Colegiul penal reține că recurentul indică ca temei pentru declararea recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, în sensul că sau aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal reține că motivul – temeiul de recurs invocat de recurent nu se confirmă în instanța de recurs ordinar, argumentând în acest context următoarele. Cu referire la temeiul invocat, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, Colegiul penal menționează că este unul declarativ, deoarece în urma examinării materialelor cauzei și a conținutului deciziei instanței de apel, se constată că instanța de apel în decizia sa corect și-a motivat soluția în privința stabilirii pedepsei. Cât ține de motivele indicate în recurs precum că „instanța de apel nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, infracțiunea se clasifică ca mai puțin gravă, inculpatul este la prima abatere, nu are antecedente penale, a săvârșit pentru prima dată o infracțiune mai puțin gravă, nu a cauzat pagube prin infracțiune, cauza a fost examinată prin prisma art. 3641 Cod de procedură penală, sunt prezente circumstanțe atenuante ca: recunoașterea vinovăției, căința sinceră, contribuirea activă la descoperirea infracțiunii”, Colegiul penal nu le acceptă, or, instanța de apel în decizia recurată a indicat și motivat pe deplin pedeapsa aplicată(f.d. 101 – 103 v. IV), a dat apreciere tuturor circumstanțelor, inclusiv celor menționate de recurent și a luat în considerare pericolul social al acțiunilor inculpatului(a participat la ascunderea urmelor infracțiunii de omor prin arderea cadavrului pe rug din lemne), din care motiv a și casat sentința în partea stabilirii pedepsei și a emis o decizie nouă în această parte stabilindu-i o pedeapsă mai aspră, de 1 an închisoare cu executare, care este corectă, legală și echitabilă, corespunde atât principiului proporționalității cât și scopului pedepsei penale, va asigura restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât în partea acestuia cât și a altor persoane. Referitor la argumentul indicat de recurent precum că sunt pedepse alternative, or, pedeapsa cu închisoare urmează a fi argumentată, Colegiul penal conchide că instanța de apel a motivat(f.d. 102 v. IV) pe deplin necesitatea stabilirii pedepsei sub formă de închisoare inculpatului, argumentare care Colegiul penal o însușește ca corectă, ce este și conform practicii CEDO, hotărîrea Albert vs România din 16.02.2010 4

Astfel, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aspectele contestate nu se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale. În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel atacată sub aspectele contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar recursul ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

Conducându-se de prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Cîrlig Serghei în numele inculpatului Balan Anatolie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 noiembrie 2018, în cauza penală privindu-l pe Balan Anatoli XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 25 aprilie 2019. Președinte Timofti Vladimir Judecători Toma Nadejda Boico Victor 5