1ra-858/2019 — art. 196 al. 4 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 196 al. 4 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-858/2019 — art. 196 al. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 1ra-858/2019
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
25 iunie 2019 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit în componență:
Președinte – Iurie Diaconu,
Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan, Dumitru Mardari, Maria Ghervas,
a judecat în ședință, fără participarea părților, recursul ordinar, declarat de
avocatul Tatiana Zumbreanu în numele inculpatului Șișcov Petru, prin care solicită
casarea Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 31 ianuarie 2018, în cauza
penală, în privința lui
Șișcov Petru XXX, născut la XXX, originar din
XXX, domiciliat în XXX.
Termenul examinării cauzei:
Instanța de fond de la 23.06.2014 pînă la 22.12.2015;
Instanța de apel de la 01.02.2016 pînă la 29.02.2016;
Instanța de recurs de la 03.11.2016 pînă la 21.03.2017;
Instanța de apel de la 29.05.2017 pînă la 31.01.2018;
Instanța de recurs de la 18.03.2019 pînă la 25.06.2019;
Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost
legal executată.
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului ordinar în cauză în
baza actelor din dosar,
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 22 decembrie 2015,
Șișcov Petru, învinuit în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, a fost achitat pe motiv că
fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.
Pentru a se pronunța prin sentință, instanța de fond a stabilit că, Șișcov
Petru, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altor persoane, la 27.01.2011, din
motiv de profit, din numele SRL „XXX”, a încheiat cu SRL „XXX” contractul nr.
0111 privind livrarea utilajului - instalație de prelucrare a petrolului de dimensiuni
mici model „H-60” (XXX) transmis spre realizare de Bagandov Magomedshapi.
Conform condițiilor contractuale, SRL „Reotek” urma să livreze către SRL
„EverEast Trading Corp” din zona off-shore, Belize, utilajul menționat, iar ultimii se
obligau să achite costul utilajului în sumă de 646 000 dolari SUA.
La 25.02.2011, SRL „XXX” cu acordul lui Bagandov Magomedshapi a efectuat
livrarea utilajului la adresa indicată în contract și anume, în R. Moldova, or. Sîngerei,
str. Ocolirii 3, însă SRL „Everes Trading Corp” în persoana directorului Șișcov Petru,
pentru a obține încrederea din partea reprezentanților SRL „XXX” a achitat tranșa de
250 000 dolari SUA, garantând achitarea deplină după descărcarea și instalarea
utilajului.
Ulterior, după ce utilajul model „H-60” a fost instalat pe teritoriul amplasat pe
adresa str. Ocolirii, 3, or. Sîngerei și a fost testat de către angajații SRL „XXX”,
Șișcov Petru a asigurat achitarea în termeni cât mai restrânși, iar ulterior sub diferite
pretexte a refuzat să achite utilajul livrat.
Întru atingerea scopului său infracțional și anume pentru a obține careva
avantaje economice pe viitor, ca de exemplu, obținerea de credite bancare sau
achitarea dividendelor către SRL „Everes Trading Corp” aflată în zona off-shore,
Belize, care aparține lui Șișcov Petru din numele SRL „XXX” a introdus utilajul
1
model „H-60” care de fapt nu-i aparținea, în capitalul statutar al ÎM „XXX” SRL care
este administrată tot de acesta, indicând costul utilajului de 1 556 000 dolari SUA,
astfel devenind asociat cu cotă majoritară.
În așa mod, Șișcov Petru a însușit utilajul model „H-60” folosindu-1 în scopuri
personale, prin ce a cauzat un prejudiciu în sumă de 396 000 dolari SUA, (conform
cursului oficial al BNM , la momentul săvârșirii infracțiunii constituia 4 736 160 lei),
ceea ce constituie proporții deosebit de mari.
Organul de urmărire penală a încadrat în drept acțiunile inculpatului Șișcov
Petru în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, după semnele calificative - escrocherie,
adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de
încredere, săvârșită în proporții deosebit de mari.
Împotriva sentinței nominalizate a înaintat apel procurorul, prin care a
solicitat, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin
care a-1 recunoaște culpabil pe Șișcov Petru de săvârșirea infracțiunii prevăzute de
art. 196 alin. (4) din Codul penal, stabilindu-i o pedeapsă cu amendă in mărime de 1
500 unități convenționale (30000 lei).
În motivarea apelului declarat, acuzatorul de stat a invocat că, în cadrul
examinării în instanța de judecată s-a stabilit săvârșirea de către inculpatul Șișcov
Petru a unei fapte prejudiciabile prevăzută de legea penală ce a cauzat prejudicii altei
persoane în proporții deosebit de mari, însă nu a avut un scop cupidant, procurorul a
solicitat recunoașterea lui Șișcov Petru culpabil de săvârșirea infracțiunii prevăzute
de art. 196 alin. (4) Cod penal, care a cauzat prin înșelăciune și abuz de încredere
daune materiale în proporții deosebit de mari.
Prin urmare, procurorul a specificat că, prima instanță nu a luat în considerație
alegațiile acuzării enunțate supra, axându-se pe faptul că inculpatul nu a dobândit
ilicit bunurile altei persoane, dar a cauzat daune materiale prin înșelăciune și abuz de
încredere în proporții deosebit de mari, fără scop de însușire, instanța de fond în mod
neîntemeiat a pronunțat o soluție de achitare, ori, Șișcov Petru urma să fie recunoscut
vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 196 alin. (4) Cod penal.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 februarie
2016, a fost respins ca nefondat apelul procurorului, cu menținerea sentinței.
4.1. La adoptarea soluției date, instanța de apel a statuat că, prima instanță a
administrat legal probele de către organul de urmărire penală și verificate în ședința
de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-
a dat apreciere justă în sensul art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere
al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu
certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungând la concluzia corectă cu
privire la achitarea lui Șișcov Petru de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, din lipsa în acțiunile inculpatului a
elementelor infracțiunii (f.d. 36-49, vol. III).
Referitor la cumulul de probe prezentate de către procuror primei instanțe, care
în viziunea acestuia confirmă vinovăția inculpatului de săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 196 alin. (4) Cod penal, instanța de apel a conchis, că prima instanță
a cercetat probele acuzării inclusiv suplimentar s-a expus și instanța de apel, ajungând
la concluzia că apelul procurorului este neîntemeiat, fiind bazat pe presupuneri
neargumentate, fără suport probant, or, prima instanță a examinat cauza minuțios,
multilateral, sub toate aspectele și în baza tuturor probelor administrate, just a
2
concluzionat, că fapta lui Șișcov Petru nu întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal.
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, procurorul a contestat-o cu
recurs ordinar, prin care a solicitat casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei
în aceeași instanță de apel în alt complet de judecată.
În motivarea cerințelor sale procurorul a invocat dezacordul cu modalitatea de
apreciere a probelor, menționând în acest sens, că menținând soluția primei instanțe
de achitare a inculpatului, instanța de apel a trecut cu vederea cumulul de probe
prezentat de procuror care confirmă vinovăția lui Șișcov Petru de săvârșirea
infracțiunii de escrocherie, și anume declarațiile părții vătămate Bagandov
Magomedshapi; martorului Suruceanu Mihail, Filancovschi Denis; specialistului
Ciochina Vasile; plângerea lui Suruceanu Mihail (f.d. 6, vol. I); raportul de evaluare
din 16.10.2007 (f.d. 168, vol. I); actul reviziei economico-financiare al ÎM „XXX”
SRL; procesul-verbal al Adunării Generale a fondatorilor SRL „XXX” din
02.06.2011 (f.d. 179, vol. I); procesul-verbal al Adunării Generale a asociaților ÎM
„Trans Oil East” SRL (f.d. 180, vol. I).
Procurorul a specificat, că din materialele cauzei penale se constată că Șișcov
Petru a văzut la expoziție utilajul și a încheiat contract de vânzare-cumpărare pentru
care a achitat prima tranșă în sumă de 250000 dolari SUA.
Acest utilaj a fost adus în R. Moldova și instalat, fiind verificat în prezența
ambelor părți, careva obiecții nu erau, ulterior acest utilaj este introdus în capitalul
statutar al unei întreprinderi care îi aparține inculpatului, fiind drept mijloc activ
pentru a putea fi folosit în avantajele inculpatului Șișcov Petru.
Ultimul din spusele martorilor nu se achita, invocând diferite motive iar apoi a
înaintat versiunea precum că utilajul este vechi și dorește să rezilieze contractul.
Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 21 martie
2017, s-a admis recursul ordinar declarat de procuror, s-a casat total decizia
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 februarie 2016, în cauza penală
privindu-1 pe Șișcov Petru XXX și s-a dispus rejudecarea cauzei de către aceeași
instanță de apel, în alt complet de judecată (f.d. 103-118, vol. III).
6.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a indicat că,
argumentele invocate de procuror în recursul declarat își găsesc reflectare în starea
reală a lucrurilor statuate în cauză, inclusiv sub aspectul că judecând apelul declarat,
instanța de apel nu s-a expus asupra argumentelor invocate de procuror și nu le-a
analizat în ansamblu, coroborându-le cu probe administrate în cauză, or, la
argumentarea necesității respingerii apelului, instanța de apel a apreciat unilateral
probele administrate la dosar și, în mod arbitrar a dat prioritate acelor probe care, în
viziunea acestei instanțe, demonstrează inexistența faptei infracțiunii incriminate lui
Șișcov Petru, în detrimentul celor aduse de procuror.
Instanța de apel, respingând probele prezentate de partea acuzării în susținerea
învinuirii nu a combătut prin careva argumentare juridică întemeiată alegațiile
procurorului, astfel formulând soluția sa pe presupuneri și noțiuni teoretice și, în
consecință a reținut generic, că situația de fapt și de drept expusă în sentința primei
instanțe în privința achitării lui Șișcov Petru de sub învinuirea de săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, este corectă, or procurorul în
prima instanță și în instanța de apel a invocat ca probe decisive declarațiile părții
vătămate Bagandov Magomedshapi; martorilor Suruceanu Mihail, Filancovschi
Denis; specialistului Ciochina Vasile; plângerea cet. Suruceanu Mihail (f.d. 6, vol. I);
3
raportul de evaluare din 16.10.2007 (f.d. 168, vol. I); actul reviziei economico-
financiare la IM „XXX” SRL; procesul-verbal al Adunării Generale a fondatorilor
SRL „Everes Trading Corp” din 02.06.2011 (f.d. 179, vol. I); procesul-verbal al
Adunării Generale a asociaților IM „XXX” SRL (f.d. 180, vol. I), probe care în
opinia procurorului confirmă faptul că inculpatul Șișcov Petru a văzut la expoziție
utilajul și a încheiat contract de vânzare-cumpărare pentru care a achitat prima tranșă
în sumă de 250 000 dolari SUA, acest utilaj a fost adus în R. Moldova și instalat,
fiind verificat în prezența ambelor părți, careva obiecții nu erau, ulterior acest utilaj
este introdus în capitalul statutar al unei întreprinderi care îi aparține inculpatului,
fiind drept mijloc activ pentru a putea fi folosit în avantajele inculpatului Șișcov
Petru, or, ultimul din spusele martorilor nu se achita, invocând diferite motive iar
apoi a înaintat versiunea precum că utilajul este vechi și dorește să rezilieze
contractul.
Deoarece făptuitorul a recurs la procedee frauduloase în detrimentul victimei
(care este celălalt subiect la raportul juridic), el nu se mai poate prevala de
imposibilitatea sa de a-și executa obligațiile contractuale față de victimă.
În concluzie, nu poate fi invocată imposibilitatea făptuitorului de a găsi mijloace
materiale pentru a-și îndeplini obligațiile asumate - ca temei de a nu-i fi aplicată
răspunderea penală - dacă a manifestat rea-voință sau intenție frauduloasă față de
obligațiunile asumate în raport cu victima.
Instanța de apel, în sensul art. 414 alin. (3) Cod de procedură penală, era
obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel, însă nu a respectat
aceste prevederi legale și nu s-a pronunțat argumentat asupra motivelor indicate în
apelul procurorului.
Potrivit art. 394 alin. (3) Cod de procedură penală, partea descriptivă a sentinței
de achitare trebuie să cuprindă descrierea circumstanțelor cauzei constatate de
instanța de judecată și enunțarea temeiurilor pentru achitarea inculpatului, cu
indicarea motivelor pentru care instanța respinge probele aduse în sprijinul acuzării.
Nu se admite introducerea în sentința de achitare a unor formulări ce ar pune la
îndoială nevinovăția celui achitat.
Aceste împrejurări a determinat instanța de recurs să conchidă asupra necesității
admiterii recursului ordinar declarat de procuror, cu casarea deciziei instanței de apel
și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel în alt complet de judecători,
deoarece eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 31 ianuarie
2018, a fost admis apelul declarat de, casată sentința și pronunță o nouă hotărâre
potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează.
Se recunoaște vinovat Șișcov Petru de comiterea infracțiunii prevăzute de art.
196 alin. (4) Cod penal și în baza acestei legi, art. 389 alin. (4) pct. 3) Cod de
procedură penală coroborat cu art. 53 lit. g) Cod penal se liberează de răspundere
penală în legătură cu expirarea termenului de prescripție prevăzut de art. 60 Cod
penal.
7.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, procurorul în
rechizitoriu a înaintat învinuirea în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, ulterior în prima
instanță a modificat învinuirea în sensul atenuării ei în baza art. 196 alin. (4) Cod
penal, iar în apelul declarat împotriva sentinței Judecătoriei Centru mun. Chișinău din
22.12.2015 de asemenea s-a solicitat recunoașterea vinovăției lui Șișcov Pentru în
comiterea infracțiunii prevăzute de art. 196 alin. (4) Cod penal.
4
Astfel, instanța de apel nu se poate expune asupra învinuirii aduse inițial în baza
art. 190 alin. (5) Cod penal, deoarece prevederile procesual penale indică că, instanța
de judecată examinează cauza doar în privința persoanei puse sub învinuire și doar în
limitele învinuirii formulate, iar modificarea învinuirii în instanța de judecată poate fi
admisă dacă prin aceasta nu se agravează situația inculpatului și nu se lezează dreptul
lui la apărare.
Prin urmare, instanța de apel a analizat circumstanțele cauzei în coraport cu
solicitările procurorului relatate în susținerile verbale în ședința de judecată a primei
instanțe ( f.d. 197-201, vol. 1) și în apelul depus (f.d. 228-233, vol. 2) de modificare a
încadrării juridice a infracțiunii săvârșite de inculpat în baza art. 196 alin. (4) Cod
penal, potrivit prevederilor art. 325 și art. 410 Cod de procedură penală.
Situația de fapt și de drept reținută de instanța de fond nu corespunde probelor
din dosar, care au fost apreciate incorect, instanța de fond ajungând eronat la
concluzia că, în ședința de judecată nu s-a dovedit vina lui Șișcov Petru în comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 196 alin. (4) Cod penal. Instanța de apel a ajuns la ferma
convingere că prima instanță în mod eronat nu a reținut în acțiunile acestuia
componența de infracțiune de cauzare de daune materiale prin înșelăciune și abuz de
încredere, astfel încălcând prevederile art. 101 alin. (1), 384 alin. (3), 385 alin. (1),
pct. 1-4, 394 alin. (1), pct. 1, 2, 4, 5 ale Codului de procedură penală.
Instanța de apel, ținând cont de prevederile art. 27, 99-101 ale Codului de
procedură penală, cercetând sub toate aspectele probele administrate, verificându-le
minuțios, le-a dat o apreciere proprie, prin prisma pertinenței, concludenței, utilității
și veridicității lor, care în ansamblul lor confirmă vinovăția inculpatului în comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 196 alin. (4) Cod penal.
În ședința instanței de apel inculpatul Șișcov Petru a declarat că nu recunoaște
vina în comiterea infracțiunii incriminate, că susține declarațiile depuse în prima
instanță și nu are declarații suplimentare.
Necătând la versiunea înaintată de inculpat, instanța de apel a considerat că
vinovăția lui Șișcov Petru în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 196 alin. (4) Cod
penal a fost demonstrată pe deplin prin ansamblul de probe pertinente și concludente,
utile și veridice prezentate de către acuzarea de stat în ședința de judecată.
Procurorul, în calitate de apelant și acuzator de stat, a argumentat învinuirea
inculpatului Șișcov Petru în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 196 alin. (4) Cod
penal prin următoarele probe: declarațiile părții vătămate Bagandov Magomedshapi
(f.d. 170-173, vol. II); declarațiile martorilor Suruceanu Mihail (f.d. 164-169, vol. II),
Ciochină Vasile (f.d. 156-162, vol. II) precum și: plângerea depusă de SRL „XXX” la
18.01.2014 în care indică că SRL „XXX” East o companie off-shore și se face
concluzia că acțiunile lui Șișcov Petru conțin elemente de înșelăciune (f.d. 6, vol. I);
contractul nr. 0111 din 27.01.2011 (f.d. 7-11 vol. I); scrisori și înscrisuri (f.d. 94 vol.
I); procesul-verbal de examinare a contractului nr. 0111 (f.d. 21 vol. II); hotărârea
Arbitrajului din or. Moscova din 07.06.2013 (f.d. 133-135 vol. II); hotărârea
Judecătoriei Sîngerei din martie 2015 prin care se încuviințează executarea silită a
hotărârii arbitrajului din or. Moscova (f.d. 188 vol. II); procesul-verbal de cercetare la
fața locului din 08.04.2014 (f.d. 130- 144 vol. I); actul privind rezultatul inspectării
economico - flnciare la IM Trans Oii East SRL (f.d. 148 -186 voi. I); raportul de
evaluare a proprietății nr. 364-1 ldin 16.10.2007 în privința instalației de rafinare a
petrolului de dimensiuni mici H-60 „EverEast Trading Corp” SRL, conform căruia
valoarea pe piață a utilajului constituie 18 010 000 lei (f.d. 168 vol. II); procesul-
5
verbal al adunării fondatorilor „Everes trading corp” din 02.06.2011 (f.d. 179 vol. I);
procesul-verbal al adunării generale a asociaților „Trans Oii East” SRL din
18.07.2011 (f.d. 180 vol. I); extrasul din registrul de stat al persoanelor juridice din
8.01.2014 (f.d. 181 vol. I); cererea depusă de partea vătămată Bagandov
Magomedshapi la 26.10.2015 prin care comunică că nu are pretenții față de Șișcov
Petru pentru că a returnat utilajul (f.d. 183 vol. II).
Astfel, instanța de apel prin cercetarea probelor pertinente, concludente, utile și
veridice expuse, a constatat cu certitudine faptul că Șișcov Petru, la 27.01.2011, fără
a avea scopul de însușire, din numele SRL „Everes Trading Corp”, a încheiat cu SRL
„Reotek” contractul nr. 0111 privind livrarea utilajului - instalație de prelucrare a
petrolului de dimensiuni mici model „H-60” (TY3647-003-10246819-2004) transmis
spre realizare de Bagandov Magomedshapi. Conform condițiilor contractuale, SRL
„Reotek” urmașă livreze către SRL „EverEast Trading Corp” din zona off-shore,
Belize, utilajul menționat, iar ultimii se obligau să achite costul utilajului în sumă de
646 000 dolari SUA.
La 25.02.2011, SRL „XXX” cu acordul lui Bagandov Magomedshapi a efectuat
livrarea utilajului la adresa indicată în contract și anume, în Republica Moldova, or.
Sîngerei, str. Ocolirii, 3, însă SRL „XXX” în persoana directorului Șișcov Petru,
pentru a obține încrederea din partea reprezentanților SRL „XXX” a achitat tranșa de
250 000 dolari SUA, garantând achitarea deplină după descărcarea și instalarea
utilajului. Ulterior, după ce utilajul model „H-60 ” a fost instalat pe teritoriul
amplasat pe adresa str. Ocolirii, 3, or. Sîngerei și a fost testat de către angajații SRL
„XXX”, Șișcov Petru a asigurat achitarea în termeni cât mai restrânși, iar ulterior sub
diferite pretexte a refuzat să achite utilajul livrat.
În așa mod, Șișcov Petru prin înșelăciune și abuz de încredere a cauzat
prejudiciu în proporții deosebit de mari părții vătămate în sumă de 396 000 dolari
SUA, fără ca inculpatul să aibă scopul de a-și însuși bunul.
Instanța de apel, a conchis că se demonstrează cert vinovăția lui Șișcov Petru în
comiterea infracțiunii prevăzute de art. 196 alin. (4) Cod penal, după semnele
calificative — cauzarea de daune materiale prin înșelăciune și abuz de încredere în
proporții deosebit de mari, fără scop de însușire.
Instanța de apel a concluzionat că versiunea inculpatului Șișcov Petru privind
nevinovăția sa în comiterea faptei penale incriminate se combate prin totalitatea de
probe pertinente, concludente, utile și veridice, cercetate în ședința de judecată și
anume prin declarațiile părții vătămate Bagandov Magomedshapi, martorilor
Suruceanu Mihail, Ciochina Vasile și probele scrise cercetate în ședința de judecată: -
plângerea depusă de SRL „XXX” la 18.01.2014, contractul nr. 0111 din 27.01.2011,
scrisori și înscrisuri, procesul-verbal de examinare a contractului nr. 0111, hotărârea
Judecătoriei din or. Moscova din 07.06.2013, hotărârea Judecătoriei Sîngerei din
martie 2015, procesul-verbal de cercetare la fața locului din 08.04.2014 , actul
privind rezultatul inspectării economico - financiare la ÎM Trans Oii East SRL,
raportul de evaluare a proprietății nr. 364-11 din 16.10.2007 în privința instalației de
rafinare a petrolului de dimensiuni mici H-60 „XXX” SRL, procesul-verbal al
adunării fondatorilor „XXX” din 02.06.2011, procesul-verbal al adunării generale a
asociaților „XXX” SRL din 18.07.2011, extrasul din registrul de stat al persoanelor
juridice din 8.01.2014, cererea depusă de partea vătămată Bagandov Magomedshapi
la 26.10.2015.
6
Probele nominalizate coroborează între ele și demonstrează incontestabil
vinovăția inculpatului Șișcov Petru în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 196
alin. (4) Cod penal, după semnele calificative - cauzarea de daune materiale prin
înșelăciune și abuz de încredere în proporții deosebit de mari, fără scop de însușire.
Versiunea inculpatului Șișcov Petru precum că nu a avut intenția de a cauza
daune părții vătămate se combate prin declarațiile martorilor, dar și prin probele
scrise ale cauzei penale, or prin înscrisurile anexate și anume procesul-verbal al
adunării fondatorilor „XXX” din 02.06.2011 și procesul-verbal al adunării generale a
asociaților „XXX” SRL din 18.07.2011, a fost inclus în componența asociaților în
compania „XXX” SRL a companiei „XXX” și s-a majorat capitalul social al
companiei „XXX” SRL cu 18 010 000 lei (f.d. 179 vol. I), care potrivit raportului de
evaluare a proprietății nr. 364-11 din 16.10.2007 în privința instalației de rafinare a
petrolului de dimensiuni mici H-60 „XXX” SRL, constituie valoarea pe piață anume
a utilajului litigios.
Prin urmare, reieșind din ansamblul probator, se combate cert versiunea
inculpatului precum că nu a avut nici un interes material și a inclus activele în valoare
de 18 010 000 lei în conturile firmei sale, deoarece după trei luni nu mai putea
întreține acest utilaj.
Totodată, instanța de apel a apreciat critic poziția lui Șișcov Petru, care a indicat
că de fapt partea vătămată nu și-a onorat obligațiile contractuale și a furnizat utilaj
ruginit, vechi și de o altă calitate, deoarece inculpatul nu s-a adresat cu nici o
plângere în acest sens, nu a mers în instanța de judecată, spre deosebire de SRL
„Reotek” care s-a adresat în instanța de arbitraj, la materialele cauzei fiind anexată
decizia Curții de Arbitraj din Moscova din 07.06.2013 prin care „Everes Trading
Corp” e obligată să transmită utilajul către SRL „XXX” (f.d. 133-134 vol. II), cât și
hotărârea Judecătoriei Sîngerei din martie 2015 prin care se încuviințează executarea
silită a hotărârii arbitrajului din or. Moscova (f.d. 188 vol. II), iar inculpatul Șișcov
Petru nu a contestat nici una din hotărârile nominalizate, fapt pe care însuși inculpatul
îl declară în ședința de judecată.
În privința probelor prezentate de partea apărării în susținerea versiunii de
nevinovăție înaintate, și anume actele prezentate de Șișcov Petru (f.d. 64 , vol. I),
scrisoarea lui Șișcov către SRL „XXX” din 11.05.201 în care indică că va restitui
utilajul când i se vor întoarce cheltuielile în legătură cu furnizarea mărfii necalitative
(f.d. 66 vol. I), nota informativă a lui Mereuță Ion SA „XXX” în care indică că
utilajul este vechi (f.d. 98 vol. II), instanța de apel le-a apreciat critic, din următoarele
considerente.
Potrivit scrisorii remise de Bagandov Magomedshapi (f.d. 94, vol. I), precum și
declarațiilor date partea vătămată în ședința instanței de fond, utilajul a fost instalat și
pornit la 20.06.2011, iar cererea la organele de drept a fost depusă de SRL „XXX” la
18.01.2014, adică la circa 3 ani de la furnizarea utilajului. Inculpatul Șișcov Petru nu
a putut confirmat că în decursul acestei perioade de timp ar fi înaintat o careva
acțiune în ordinea procedurii civile, fiind prezentate doar niște scrisori remise în
adresa furnizorului cu privire la necorespunderea calității pretinse, scrisori care ar fi
putut fi întocmite și după pornirea prezentului dosar penal. Din contra, însăși partea
vătămată s-a adresat în instanța de judecată cu pretenții față de Șișcov Petru, având în
vedere că bani pentru utilajul furnizat nu au fost achitați o perioadă îndelungată de
timp.
7
Generalizând cele indicate s-a constatat că, instanța de fond a omis să constate
existența componenței de infracțiune prevăzute de art. 196 Cod penal, în acțiunile
inculpatului Șișcov Petru, motiv pentru care instanța de apel îl recunoaște vinovat
Șișcov Petru de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 196 alin. (4) Cod penal după
semnele calificative - cauzarea de daune materiale prin înșelăciune și abuz de
încredere în proporții deosebit de mari, fără scop de însușire.
Sancțiunea art. 196 alin. (4) Cod penal, se încadrează în categoria infracțiunilor
mai puțin grave prin prisma art. 16 Cod penal.
Prin prisma art. 60 Cod penal, alin. (1) lit. b) persoana se liberează de
răspundere penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii au expirat următoarele termene:
5 ani de la săvârșirea unei infracțiuni mai puțin grave;
Potrivit art. 53 lit. g) Cod penal, persoana care a săvîrșit o faptă ce conține
semnele componenței de infracțiune poate fi liberată de răspundere penală de către
procuror în cadrul urmăriri penale și de către instanța de judecată la judecarea cauzei
în cazurile: prescripției de tragere la răspundere penală.
Prescripția tragerii la răspundere penală reprezintă un tip de liberare de
răspundere penală pentru o infracțiune datorită trecerii, în anumite condiții, a unui
anumit interval de timp de la data săvârșirii ei.
Justificarea prescripției este strâns legată de rațiunea represiunii penale și, de
aceea, după trecerea unui timp îndelungat de la săvârșirea infracțiunii, aplicarea
devine ineficientă în raport cu scopul pedepsei penale. Prevenția generală nu se mai
realizează fiindcă rezonanța socială a faptei scade considerabil, iar infractorul, asupra
căruia planează tot timpul amenințarea pedepsei, se poate îndepărta.
Concomitent cu expirarea termenului prescripției tragerii la răspundere penală se
stinge și dreptul statului de a stabili răspunderea penală și de a aplica pedeapsa
prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă, stingându-se totodată și obligația
infractorului de a mai suporta consecințele săvârșirii infracțiuni (răspunderea penală).
Constatând intervenirea prescripției, organul de drept va dispune neînceperea
urmăririi penale, încetarea urmăririi penale sau încetarea procesului penal.
Verificarea împlinirii termenului de prescripție este anterioară oricărui examen al
fondului, dar prescripția poate fi invocată în tot cursul procesului penal, instanța fiind
datoare să o constate din oficiu.
Generalizând aceste aspecte, reiterând scurgerea termenului de prescripție de
atragere la răspundere penală pentru comiterea infracțiunii în perioada anului 2011,
instanța de apel a casat sentința primai instanțe și l-a recunoscut vinovat pe Șișcov
Petru de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 196 alin. (4) Cod penal și în baza
acestei legi, art. 389 al. (4) pct. 3) Cod de procedură penală coroborat cu art. 53 lit. g)
Cod penal îl liberează de răspundere penală în legătură cu expirarea termenului de
prescripție prevăzut de art. 60 Cod penal.
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, avocatul Tatiana Zumbreanu
în numele inculpatului Șișcov Petru, făcând trimitere la prevederile art. 427 alin. (1)
pct. 6), 8) Cod de procedură penală, declară recurs ordinar, prin care solicită casarea
acesteia cu menținerea sentinței primei instanțe. Recurentul invocă dezacordul cu
decizia instanței de apel, motivând că, vina inculpatului nu este demonstrată prin
probele administrate și nu corect apreciate prin prisma coroborării lor; între părți sunt
prezente relații civile; decizia este bazată pe presupusele procurorului, iar partea
vătămată Bagandov Magomedshapi nu este proprietarul al utilajului H-60, ori în acest
sens procurorul nu a prezentat nici o probă, precum și Suruceanu Mihail, nu avea nici
8
o împuternicire legală în conformitate cu legislația RM și Rusiei care a tăinuit faptul
că deja litigiul între ambele părți contractante SRL ,,XXX” și ..XXX”, s-a soluționat
prin hotărârea Judecătoriei Arbitrale din Moscova din 27.06.2016 și a recunoscut
raportul juridic civil, astfel instanța de apel a examinat cauza unilateral apreciind
critic din start toate probele apărării; potrivit art. 196 Cod penal, victima poate fi doar
proprietarul, iar Bagandov Magomedshapi nu este proprietar.
8.1. Procurorul, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de
procedură penală, a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de
avocatul Tatiana Zumbreanu în numele inculpatului Șișcov Petru, solicitînd
respingerea acestuia, deoarece decizia instanței de apel este corectă și corespunde
legii.
Judecând recursul ordinar, în raport cu actele cauzei, Colegiul penal lărgit
ajunge la concluzia că acesta urmează a fi admis, din considerentele arătate în
contextul ce urmează.
Cu titlul preliminar, se relevă că obiectul cenzurii instanței de recurs este limitat
la analiza chestiunilor de drept în privința cărora instanțele de fond au admis erori
procesuale, respectiv rațiunea și finalitatea exercitării acestei căi de atac, se rezumă la
înlăturarea erorilor de drept admise de instanța ierarhic inferioară la etapa precedentă
de judecare a cauzei, regulă stipulată și în art. 434 Cod de procedură penală.
În concordanță cu dispoziția art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de
fapt asupra cărora trebuie să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se transmit
instanței de apel, cuprind următoarele aspecte: dacă fapta reținută a fost săvârșită ori
nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost comisă,
dacă există circumstanțe atenuante și agravante, dacă probele corect au fost apreciate
prin prisma art. 101 Cod de procedură penală. În ceea ce privește chestiunile de drept
pe care urmează să le soluționeze instanța de apel, acestea se referă la: dacă fapta
întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă
pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual sau
penal au fost corect aplicate.
Atunci când se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile
nominalizate supra, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu dispunerea
rejudecării cauzei. În acest sens, instanța de recurs se conduce de prevederile art. 435
alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit cărora judecând recursul,
instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a hotărârii atacate și cu dispunerea
rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată, atunci
când erorile judiciare nu pot fi corectate la această etapă a procedurilor.
Înainte de a purcede la expunerea de motive, care au stat la baza casării integrale
a deciziei instanței de apel și admiterea recursului declarat, Colegiul evidențiază că
procedura de examinare a apelului, după o hotărâre de achitare pronunțată de prima
instanță prezintă unele particularități aparte. În acest sens, trebuie avute în vedere
dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană, așa cum acestea au fost interpretate și
aplicate de Curte, și prevederile art. 415 alin. (21 ) Cod de procedură penală, potrivit
cărora după o hotărâre de achitare pronunțată de prima instanță, instanța de apel nu
poate dispune condamnarea persoanei fără audierea acesteia în ședința de judecată a
instanței de apel, precum și fără audierea părții vătămate și a martorilor acuzării, în
cazul în care declarațiile lor constituie o mărturie acuzatorială, susceptibilă să
întemeieze într-un mod substanțial condamnarea unei persoane.
9
Bazat pe cele ce preced, Colegiul evidențiază că, mutatis mutandis, instanța de
apel nu este în drept să pronunțe o hotărâre prin care constată vinovăția inculpatului
de comiterea infracțiunii, bazându-se exclusiv pe actele și lucrările primei instanțe, în
temeiul cărora s-a dispus achitarea lui. Or, după o hotărâre de achitare pronunțată de
prima instanță, acuzatorul de stat este obligat în instanța de apel să solicite o nouă
audiere atât a inculpatului, cât și a martorilor acuzării, declarațiile cărora sunt probe
în acuzare, în măsură să întemeieze într-un mod substanțial condamnarea
inculpatului. În particular, în atare situații administrarea mijloacelor de probă se
desfășoară după regulile generale prevăzute pentru prima instanță, fiind aplicat
principiul nemijlocirii, ce permite instanței să perceapă direct faptele și împrejurările
relatate de părți sau martori, precum și reacțiile acestora la întrebările adresate.
În general, pentru corectitudinea judecării prezentei cauze, este imperios de a
supune analizei și aprecierii toate probele acumulate în dosar, având în subsidiar în
vedere faptul că apărătorul inculpatului supune criticii verosimilitatea unor probe. De
altfel, în cadrul cercetării judecătorești se administrează probe anume pentru
lămurirea faptelor și împrejurărilor importante, sub toate aspectele, în condiții de
nemijlocire, publicitate și contradictorialitate, în scopul perceperii directe a probelor
de către instanța de judecată pentru formularea opiniei vizavi de vinovăția persoanei
trimise în judecată.
Mai mult, atunci când unei persoane i se reproșează săvârșirea unei fapte penale
și i se aduce o acuzație, aceasta trebuie să fie bazată pe probe pertinente, veridice și
concludente care ar dovedi, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există,
constituie infracțiune și a fost comisă anume de inculpat în circumstanțele descrise în
actul de învinuire.
Totodată, instanța de recurs menționează că, instanța de apel nu a acordat
deplină eficiență prevederilor legale expuse supra și a conchis neîntemeiat asupra
vinovăției inculpatului bazându-se preponderent pe probele cercetate de prima
instanță, puse, anterior, la baza achitării lui Șișcov Petru, mai mult ca atât, partea
vătămată și majoritatea martorilor nu au fost audiați de către Curtea de Apel.
În jurisprudența sa constantă Curtea Europeană a Drepturilor Omului
reamintește cu fiecare ocazie posibilă că echitatea unei proceduri se apreciază în
raport cu ansamblul acesteia. Curtea Europeană a reiterat că efectul articolului 6 § 1
este, inter alia, de a plasa „tribunalul” sub o obligație de a proceda la o examinare
corespunzătoare a pledoariilor, argumentelor și probelor, fără a prejudicia propria
apreciere a acestora.
Totodată, prezintă relevanță pentru cauză că, CtEDO a statuat asupra violării art.
6 din momentul în care „instanțele naționale simplu s-au ales să ignore multiple
violări serioase ale legislației, precum și să nege o serie de elemente fundamentale
pentru justa soluționare a cauzei.” Omisiuni similare de a prezenta suficiente motive
au rezultat în constatări de violare a art. 6 din Convenție în cauzele: Hiro Balani (§
27- 28), Suominen v. Finland (no.37801/97, §§ 34-38, 1 iulie 2003), Salov v. Ukraine
(no.65518/01, § 92, ECHR 2005-VIII), Popov v. Moldova (no.2) (no.19960/04, § 49-
54, 6 decembrie 2005), Melnic v. Moldova (no.6923/03, § 39-44, 14 noiembrie 2006)
și alte cauze asemănătoare.
De asemenea, potrivit Hotărârii CtEDO în cauza Petrica Manolachi contra
României (cererea nr. 36605/04; Secția a II-a, din 05.03.2013), judecătorii europeni
au notat că instanțele de control judiciar au înlocuit sentința inițială de achitare cu o
10
hotărâre de condamnare fără a administra vreo probă nouă, ceea ce contravine
conceptului de echitate a procesului penal.
Cît privește solicitarea procurorului în faza judecății în prima instanță, precum
că acesta a modificat încadrarea juridică a infracțiunii săvârșite de inculpat din art.
190 alin. (5) Cod penal în art. 196 alin. (4) Cod penal, potrivit prevederilor art. 325
Cod de procedură penală, Colegiul penal menționează că, prima instanță, urma să se
pronunțe asupra acestui fapt în sentința sa mai detailat, or, acesta s-a limitat doar
printr-o frază ,,în acțiunile inculpatului pe faptul dobândirii ilicite a bunurilor prin
înșelăciune și abuz de încredere sunt relații civile”, astfel neargumentând suficient
solicitarea acuzatorului privind modificarea încadrării juridice.
De asemenea, nu este clară descrierea faptei constatate de instanța de apel pe
învinuirea prevăzută de art. 196 alin. (4) Cod penal și anume ,,Șișcov Petru, la
27.01.2011, fără a avea scopul de însușire, din numele SRL „XXX”, a încheiat cu
SRL „XXX” contractul nr. 0111 privind livrarea utilajului - instalație de prelucrare a
petrolului de dimensiuni mici model „H-60” (TY3647-003-10246819-2004) transmis
spre realizare de Bagandov Magomedshapi. Conform condițiilor contractuale, SRL
„Reotek” urma să livreze către SRL „EverEast Trading Corp” din zona off-shore,
Belize, utilajul menționat, iar ultimii se obligau să achite costul utilajului în sumă de
646 000 dolari SUA.
La 25.02.2011, SRL „XXX” cu acordul lui Bagandov Magomedshapi a efectuat
livrarea utilajului la adresa indicată în contract și anume, în Republica Moldova, or.
Sîngerei, str. Ocolirii, 3, însă SRL „XXX” în persoana directorului Șișcov Petru,
pentru a obține încrederea din partea reprezentanților SRL „XXX” a achitat tranșa
de 250 000 dolari SUA, garantând achitarea deplină după descărcarea și instalarea
utilajului. Ulterior, după ce utilajul model „H-60 ” a fost instalat pe teritoriul
amplasat pe adresa str. Ocolirii, 3, or. Sîngerei și a fost testat de către angajații SRL
„Reotek”, Șișcov Petru a asigurat achitarea în termeni cât mai restrânși, iar ulterior
sub diferite pretexte a refuzat să achite utilajul livrat.
În așa mod, Șișcov Petru prin înșelăciune și abuz de încredere a cauzat
prejudiciu în proporții deosebit de mari părții vătămate în sumă de 396 000 dolari
SUA, fără ca inculpatul să aibă scopul de a-și însuși bunul.” ori, conform
contractului nr. 0111 din 27.01.2011 a fost încheiat contractul cu SRL „Reotek”, în
persoană Cadențev Vladimir și SRL „XXX” în persoană Șișcov Petru, proprietarul
atelajului H-60 fiind SRL „XXX”, dar nu Bagandov Magomedshapi care este parte
vătămată în prezenta cauză. Totodată, în hotărârea Judecătoriei Arbitrare din
Moscova din 07.06.2013, Bagandov Magomedshapi nici nu este reclamant,
coreclamant sau intervenient pe cauză.
Mai mult, din materialele cauzei (f.d. 183, 184, vol. II), sunt depuse cereri de la
partea vătămată Bagandov Magomedshapi și directorul SRL „XXX”, Cadențev
Vladimir, în care au menționat că, între SRL „XXX”, în persoană Cadențev Vladimir
și SRL „XXX” în persoană Șișcov Petru, sunt prezente relații civile, ultimul benevol
a executat Hotărîrea Judecătoriei Arbitrare din Moscova din 07.06.2013 și nu are nici
o pretenție la Șișcov Petru, menționând că în acțiunile ultimului lipsește componența
infracțiunii, nefiind solicitat vre-un prejudiciu material de la părți.
Colegiul penal lărgit menționează că, instanța de apel a cercetat superficial
materialele cauzei, din care motiv nu au fost corect apreciate prin prisma coroborării
lor.
11
Prin urmare, circumstanțele expuse atestă că instanța de apel a comis erori de
drept care nu pot fi corectate de instanța de recurs, recursul apărătorului fiind
întemeiat și posibil admiterii.
Reieșind din contextul celor descrise supra, decizia atacată urmează a fi casată
cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în alt complet de judecată.
În cadrul rejudecării cauzei instanța de apel urmează să înlăture erorile menționate, să
țină cont de împrejurările expuse care au servit temei de casare a soluției adoptate și
în strictă conformitate cu prevederile art.414 Cod de procedură penală să verifice
legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor administrate în instanța de
judecată, inclusiv să se expună asupra tuturor motivelor apelului, iar în dependență de
datele obținute să pronunțe o hotărîre legală și întemeiată, care să corespundă
prevederilor art. 417-418 Cod de procedură penală.
De asemenea, instanța de apel urmează să se conducă și de prevederile art. 436
Cod de procedură penală care se referă la procedura de rejudecare și limitele acesteia,
să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu rigorile legii procesual-
penale asupra tuturor motivelor invocate în apel, să verifice și să aprecieze profund
probele administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii,
să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității
fiecărei probe examinate, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și
promptă a cauzei, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să analizeze la
modul cuvenit prezența sau lipsa vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii
imputate, ținând cont de motivele invocate în recurs și dispozițiile expuse la pct. 9 a
prezentei decizii și ca urmare să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată.
În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,
Colegiul penal lărgit,
D E C I D E:
Admite recursul ordinar, declarat de avocatul Tatiana Zumbreanu în numele
inculpatului Șișcov Petru, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 31 ianuarie 2018, în cauza penală, în privința lui Șișcov Petru XXX și
dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de
judecată.
Decizia nu este susceptibilă căilor de atac.
Pronunțată integral la 17 iulie 2019.
Președinte Iurie Diaconu
Judecători Ion Guzun
Liliana Catan
Dumitru Mardari
Maria Ghervas
12