1ra-321/20 — art. 165 alin. 2 lit. b, d CP

1ra-321/20 — art. 165 alin. 2 lit. b, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-321/20

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Boico Victor,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursurile

ordinare declarate de către avocatul Răileanu Petru în numele inculpatului

Ala Serghei și de către avocatul Ropot Veaceslav în numele inculpaților

Ala Serghei și Mednic Oxana, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 28 februarie 2019, în cauza penală în privința lui

Ala Serghei XXXXX, născut la XXXXX

și

Mednic Oxana XXXXX, născută la XXXXX.

Termenul de examinare:

prima instanță: 14.12.2016 – 07.06.2018

instanța de apel: 26.07.2018 – 28.02.2019

Instanța de recurs: 26.09.2019 – 21.05.2020

A C O N S T A T A T :

comiterea infracțiunii prevăzută de art. 165 alin. (2) lit. b), d) Cod penal,

individualizată prin: recrutarea, transportarea, adăpostirea în scop de

exploatare pentru cerșetorie și prin muncă, acțiuni săvârșită prin înșelăciune,

profitare de situație de vulnerabilitate și comise asupra a mai multor persoane și

de mai multe persoane.

1.1. Prin sentința Judecătoriei Strășeni (sediul Călărași) din

07 iunie 2018, Mednic Oxana a fost recunoscută vinovată de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 302 alin. (2) lit. a) și b) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) ani cu executare

în penitenciar de tip semiînchis pentru femei.

Ala Serghei a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 302 alin. (2) lit. a) și b) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă

de închisoare pe un termen de 4 (patru) ani cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

1

În baza art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei cu închisoare aplicate lui Mednic Oxana și Ala Serghei pentru o

perioadă de probațiune de 3 (trei) ani.

Acțiunea civilă înaintată de XXXXX în partea reparării prejudiciului

material s-a admis în principiu urmând a fi soluționată de către instanța civilă.

Acțiunea civilă înaintată de către XXXXX în partea reparării prejudiciului

moral a fost admisă parțial și s-a dispus încasarea de la condamnata Mednic

Oxana în beneficiul lui XXXXX a prejudiciului moral în sumă de 20000 (douăzeci

mii) lei și respectiv încasarea de la condamnatul Ala Serghei în beneficiul lui

XXXXX a prejudiciului moral în sumă de 20000 (douăzeci mii) lei.

Prin rechizitoriu inculpatul Ala Serghei se învinuiește, că în perioada de

timp decembrie 2015- martie 2015, acționând împreună și de comun acord cu

Mednic Oxana și alte persoane nestabilite de organul de urmărire penală,

urmărind scopul exploatării pentru cerșetorie a persoanei, prin înșelăciune sub

pretextul angajării la un loc de muncă în domeniul construcțiilor cu un salariu

bine plătit le-au recrutat pe XXXXX și XXXXX și le-au transportat în Federația

Rusă, or. Moscova, unde sub pretextul perfectării înregistrării șederii le-au fost

sechestrate actele de identitate.

În continuare, Ala Serghei și Mednic Oxana folosindu-se de poziția de

vulnerabilitate a cet. XXXXX și XXXXX manifestată prin faptul aflării pe teritoriul

altui stat, în lipsa actelor de identitate și mijloacele necesare, sub pretextul

restituirii unei datorii a cărei mărime nu a fost stabilită în mod rezonabil le-a

impus să cerșească până în luna martie 2014 când au revenit în Moldova.

Ulterior, în perioada de timp aprilie 2014 până la finele anului 2014,

Ala Serghei acționând de comun acord și împreună cu Mednic Oxana, aflându-

se în or. Călărași, urmărind scopul exploatării prin muncă a persoanei, prin

înșelăciune sub pretextul angajării la un loc de muncă în domeniul agriculturii,

cu un salariu de aproximativ 3000 lei lunar, au recrutat-o pe XXXXX și au

transportat-o în regiunea autoproclamată Nistreană, unde au adăpostit-o într-

o casă improvizată aflată pe câmp. În continuare folosindu-se de poziția de

vulnerabilitate manifestată prin faptul aflării ei pe teritoriul necontrolat al RM,

cât și lipsa actelor de identitate și mijloacelor necesare pentru existență, prin

înșelăciune, sub pretextul achitării banilor obținuți de XXXXX anterior din

cerșitul practicat în Federația Rusă, prin înșelăciune a impus-o pe ultima să

muncească la lucrări agricole până la finele sezonului agricol, pentru ce i-a

achitat doar suma de 400 lei.

Ulterior, Mednic Oxana continuându-și acțiunile sale infracționale și

acționând împreună și în comun acord cu Ala Serghei în anul perioada anului

2014, aflându-se în or. Călărași i-au propus din nou cet. XXXXX să se deplaseze

în Federația Rusă pentru practicarea cerșitului, apoi ajungând în Federația

Rusă ultima a fost supusă exploatării la cerșit până la 02.03.2015 când a revenit

în Republica Moldova.

2

Astfel prin acțiunile lor intenționate inculpații Ala Serghei și

Mednic Oxana se învinuiesc că au comis infracțiunea prevăzută de

art. 165 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, trafic de ființe umane, adică recrutarea,

transportarea, adăpostirea unei persoane, în scop de exploatare prin cerșetorie,

acțiuni săvârșită prin înșelăciune, abuz de poziție de vulnerabilitate, săvârșite

asupra a două persoane, săvârșită de mai multe persoane.

pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale,

Popescu Corneliu, prin care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care

Mednic Oxana, să fie recunoscută vinovată în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 165 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse sub formă de

închisoare pe un termen de 10 ani, cu executare în penitenciar pentru femei și

cu privarea de dreptul de a practica activitate de antreprenor de plasare a

persoanelor în câmpul muncii pe un termen de 3 ani. Ala Serghei, să fie

recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2) lit.

b), d) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare pe un

termen de 10 ani, cu executare în penitenciar de tip închis și cu privarea de

dreptul de a practica activitate de antreprenor de plasare a persoanelor în

câmpul muncii pe un termen de 3 ani. A încasa din contul condamnaților dauna

materială în folosul lui XXXXX în sumă de 6000 dolari SUA și 12000 lei. În rest

cu menținerea sentinței.

3.1. În motivarea recursului, procurorul a menționat că:

- comiterea infracțiunii de trafic de ființe umane a fost demonstrată pe

parcursul judecării cauzei;

- declarațiile martorilor nu confirmă nici de cum versiunea înaintată de

inculpați, precum că ei mergeau la lucru în Rusia la îndemnul lui XXXXX și

XXXXX, fiind depoziții evidente de a induce instanța în eroare. Mai mult de atât,

persoanele care s-au aflat în arest aproape 1 an de zile și nu au făcut nici o

declarație, fac o declarație absurdă încă după 1 an de zile de când au fost

eliberați, indicând la părțile vătămate ca la autorii crimei;

- inculpații au impus-o la cerșetorie repetată pe XXXXX, pretinzând de la

ea careva mijloace de bani sustrase de ultima, deși careva adresări organelor

de drept nu s-au constatat, nefiind prezentată nici o probă a existenței

mijloacelor bănești precum ca sustrase, aceștia declarând asupra faptului

acumulării lor, deși tot inculpații au declarat că careva activități permanente nu

au, lucrând cu ziua;

- instanța nu a sesizat faptul că inculpații, aflându-se în Moldova, încă din

momentul când au făcut ofertă părților vătămate XXXXX și XXXXX, precum și

martorului XXXXX, de a merge la muncă în construcții în Rusia, cunoscând cu

certitudine despre lipsa unor legături cu angajatori din Rusia la muncă, fapt

demonstrat și prin declarațiile inculpaților care se victimizează, deja aveau un

plan bine determinat de a impune pe XXXXX, XXXXX, XXXXX la cerșetorie.

3

Pentru a le determina să ajungă în Rusia, cunoscând bine că cu forța nu le vor

putea transporta, au recurs la un șiretlic, cunoscând că victimele nu au ce munci

și ce mânca, și anume de a le promite un lucru bine plătit și destul de nobil - în

construirea unor imobile în capitala Rusiei, deci ași construi careva planuri de

viitor și vise legate de o viață mai bună. Altfel spus, au recurs la înșelăciune;

- Cu referire la procedeele influențării la etapa recrutării, a fost menționat

că în cazurile examinate niciunul dintre învinuiți nu aplica constrângerea la

etapa de recrutare sau transportare. De cele mai multe ori era aplicată

înșelăciunea. În cazul când se propunea angajarea în cadrul pieței de muncă

oficiale (construcții, agricultură, tăierea pădurii ș.a.), recrutorii niciodată nu

mințeau privind sfera de muncă, deoarece ei aveau nevoie de oameni cu

anumite deprinderi de muncă. Dar ei de regulă „înfloreau” descrierea

condițiilor de muncă și trai, mărimea salariului, așa încât să-i ademenească cu

perspectiva angajării în câmpul muncii. În procesul recrutării nimeni nu spunea

că durata zilei de muncă va fi de 16-18 ore, că vor fi nevoiți să lucreze fără zile

de odihnă, vor trăi în încăperi nelocuibile, că vor economisi pe hrană și alte

detalii mai puțin atractive despre viitorul loc de muncă și de trai. Înșelăciunea

privind achitarea salariului servește de asemenea ca un bun procedeu de ținere

a lucrătorilor în situație de exploatare. Multe dintre victime la început cădeau

de acord să plece la muncă pe 2-3 luni. Dar lucrând acest răstimp și neprimind

salariul promis, iarăși și iarăși acceptau să mai lucreze. În final, primeau bani

doar pentru drum și noi promisiuni. Cum s-a mai menționat, toate acestea

conduc la aceea că victimele se adresează la poliție abia peste un an sau doi.

28 februarie 2019, apelul procurorului a fost admis, casată sentința în latura

penală și latura civilă, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care:

Ala Serghei a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 165 alin. (2) lit. b) și d) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă

de închisoare pe un termen de 9 (nouă) ani, cu executare în penitenciar de tip

închis și cu privarea de dreptul de antreprenoriat și plasare a persoanelor în

câmpul muncii pe un termen de 4 (patru) ani.

Mednic Oxana a fost recunoscută vinovată în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. b) și d) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa

sub formă de închisoare pe un termen de 8 (opt) ani, cu executare în penitenciar

de tip închis și cu privarea de dreptul de antreprenoriat și plasare a persoanelor

în câmpul muncii pe un termen de 3 (trei) ani.

A fost admisă acțiunea civilă înaintată de partea vătămată XXXXX în

partea prejudiciului moral, dispunându-se încasarea din contul inculpatului

Ala Serghei în beneficiul părții vătămate XXXXX a sumei de 40000 (patruzeci

mii) lei, cu titlu de prejudiciu moral, și încasarea din contul inculpatei Mednic

Oxana în beneficiul părții vătămate XXXXX a sumei de 40000 (patruzeci mii) lei,

cu titlu de prejudiciu moral.

4

În rest, celelalte dispoziții ale sentinței, au fost menținute.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că prima

instanță la pronunțarea sentinței, eronat a apreciat probele, fără a ține seama

de cerințele art. 101 Cod de procedură penală și greșit a ajuns la concluzia

recunoașterii inculpaților, vinovați de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 302 alin. (2) lit. a) și b) Cod penal.

În urma analizării și aprecierii probelor instanța de apel a constatat în

fapt că:

Ala Serghei în perioada de timp decembrie 2015- martie 2015, acționând

împreună și de comun acord cu Mednic Oxana și alte persoane nestabilite de

organul de urmărire penală, urmărind scopul exploatării pentru cerșetorie a

persoanei, prin înșelăciune sub pretextul angajării la un loc de muncă în

domeniul construcțiilor cu un salariu bine plătit le-au recrutat pe XXXXX și

XXXXX și le-au transportat în Federația Rusă, or. Moscova, unde sub pretextul

perfectării înregistrării șederii le-au fost sechestrate actele de identitate.

În continuare, Ala Serghei și Mednic Oxana folosindu-se de poziția de

vulnerabilitate a cet. XXXXX și XXXXX manifestată prin faptul aflării pe teritoriul

altui stat, în lipsa actelor de identitate și mijloacele necesare, sub pretextul

restituirii unei datorii a cărei mărime nu a fost stabilită în mod rezonabil le-a

impus să cerșească până în luna martie 2014, când au revenit în Moldova.

Ulterior, în perioada de timp aprilie 2014- finele anului 2014, Ala Serghei

acționând de comun acord și împreună cu Mednic Oxana, aflându-se în

or. Călărași, urmărind scopul exploatării prin muncă a persoanei, prin

înșelăciune sub pretextul angajării la un loc de muncă în domeniul agriculturii,

cu un salariu de aproximativ 3000 lei lunar, au recrutat-o pe XXXXX și au

transportat-o în regiunea autoproclamată Nistreană, unde au adăpostit-o într-

o casă improvizată aflată pe câmp. În continuare folosindu-se de poziția de

vulnerabilitate manifestată prin faptul aflării ei pe teritoriul necontrolat al RM,

cât și lipsa actelor de identitate și mijloacelor necesare pentru existență, prin

înșelăciune, sub pretextul achitării banilor obținuți de XXXXX anterior din

cerșitul practicat în Federația Rusă, prin înșelăciune a impus-o pe ultima să

muncească la lucrări agricole până la finele sezonului agricol, pentru ce i-a

achitat doar suma de 400 lei.

Ulterior, Mednic Oxana continuându-și acțiunile sale infracționale și

acționând împreună și în comun acord cu Ala Serghei în anul perioada anului

2014, aflându-se în or. Călărași i-au propus din nou cet. XXXXX să se deplaseze

în Federația Rusă pentru practicarea cerșitului, apoi ajungând în Federația

Rusă ultima a fost supusă exploatării la cerșit până la 02.03.2015, când a revenit

în Republica Moldova.

În continuare, instanța de apel a stabilit că fiind audiați inculpații

Ala Seghei și Mednic Oxana vina în comiterea infracțiunii imputate nu au

recunoscut-o, fiind de acord să depună declarații în instanța de apel conform

cărora, în esență, au menționat că sunt de acord cu sentința, precizând că nu a

5

impus părțile vătămate să practice cerșetoria, nu le-a luat actele, nu a aplica forță

fizică, biletele de la Moscova spre Chișinău nu cunosc cine le-a procurat, părțile

vătămate au aflat că urmează să practice cerșetoria, a fost intenția lor de a pleca

în Federația Rusă.

Instanța de apel analizând declarațiile inculpaților prin prisma

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenții, concludenții și utilității lor le-a apreciat ca necorespunzătoare

adevărului, or, declarațiile inculpatului Ala Serghei nu sunt consecvente,

întrucât acesta pe de o parte este de acord cu sentința prin care a fost

condamnat conform art. 302 Cod penal, ce instituie răspunderea penală pentru

infracțiunea de organizare a cerșetoriei, iar pe de altă parte declară că nu a

impus părțile vătămate să practice cerșetoria. Declarațiile inculpaților sunt

combătute prin probele administrate, iar pozițiile acestora urmează a fi

catalogate ca o modalitate de a se eschiva de la răspunderea penală ce urmează

să o poarte pentru infracțiunea comisă.

Deși inculpații nu au recunoscut vina în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 165 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, în opina instanței de apel vinovăția

acestora este dovedită prin următoarele probe:

- declarațiile părților vătămate XXXXX (f.d. 216-221, Vol. II) și XXXXX (f.d.

36-36, 75-81 Vol. III) precum și a poziției expuse de ultima în instanța de apel,

care analizând și apreciind declarațiile prin prisma prevederilor art. 101 Cod

de procedură penală, le-a apreciat ca fiind pertinente, concludente, utile, care

combat declarațiile inculpaților, din care instanța a reținut că Mednic Oxana a

închis-o pe XXXXX în casă, a bătut-o, impunând-o să plece la Rusia, din motiv

că acesta a refuzat a pus-o să scrie niște hârtii, recipise, una cu familia ei și alta

cu familia mamei sale, precum că ultima îi era datoare inculpatei cu 60.000 lei

și se obligă să îi restituie timp de 1 an de zile, însă în realitate nu îi datora nimic,

depoziții ce combat declarațiile inculpaților în partea în care s-a invocat că

partea vătămată ar fi sustras suma de bani respectivă.

De asemenea, din declarațiile părților vătămate, instanța de apel a reținut

că Ala Serghei le amenința cu aplicarea violenței, iar ulterior, le-a întâlnit în

Republica Moldova, promițându-se că le va oferi careva bani, însă promisiunea

nu a fost executată, ci din contra în opinia instanței, acest comportament viza

camuflarea acțiunilor părților vătămate.

Totodată instanța de ape analizând declarațiile martorilor: XXXXX (f.d. 93-

97 Vol. III), XXXXX(f.d. 182 Vol. III) și (f.d. 181-183 Vol. III); XXXXX(f.d. 190- 191

Vol. III), XXXXX(f.d. 194- 195 Vol. III); XXXXX(f.d. 196- 199 Vol. III), prin prisma

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, le-a apreciat ca fiind parțial

veridice, or, martorii au făcut declarații ce parțial se combat prin declarațiile

părților vătămate, dar și a actelor și documentelor acumulate și administrate în

cadrul urmăririi penale, astfel, instanța de apel nu a reținut ca fiind întemeiate

declarațiile martorilor în partea în care aceștia au exclus faptul că părțile

vătămate au fost amenințate, că nu au primit banii promiși și că nu au fost

6

influențate de inculpați, nefiind privați de actele de identitate, or aceste

depoziții pe de o parte sunt combătute prin probele administrate, iar pe de altă

parte toți martorii au menționat că sunt în relații bune cu inculpații, prin ce se

atestă că declarațiile acestora pot fi părtinitoare, relevant fiind totuși că din

probele expuse supra se atestă cu certitudine că părțile vătămate au fost

recrutate în Republica Moldova, transportate în Federația Rusă, adăpostite și

obligate să presteze acțiuni de cerșetorie.

Totodată instanța a reținut că vina inculpaților în comiterea infracțiunii

incriminate este dovedită și prin sistemul de acte și documente acumulate și

administrate în cadrul urmăririi penale, cum ar fi: procesul-verbal de

examinare din 29 iunie 2016 informației din sistemul “Expres” al Centrului

Informațional de Calcul IS “Calea Ferată” privind procurarea biletelor pentru

călătoria cu trenul a cet. XXXXX, XXXXX, XXXXX, Ala Serghei și Mednic Oxana în

perioada de timp 2013-28.03.2016 (f.d. 41-44 vol.l); informația parvenită de la

Biroul Interpol (f.d. 58-65 vol.I); procesul-verbal de examinare a informației

bancare ridicate de la SA „Moldindconbank”, în perioada de timp 2013-2015

(f.d. 116-117 vol.I); elementele de fapt constatate prin procesul-verbal privind

interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice, (f.d. 134-165 vol.I);

informația din sistemul “Expres” a Centrului Informațional de Calcul ÎS “Calea

Ferată” privind procurarea biletelor pentru călătoria cu trenul a cet. cet. XXXXX,

XXXXX, XXXXX, Ala Serghei și Mednic Oxana în perioada de timp 2013-

28.03.2016; informația bancară ridicată de la SA „Moldindconbank”, privind

transferurile bancare în perioada de timp 2013-2015.

Instanța de apel analizând și apreciind materialul probator administrat

în cadrul urmăririi penale prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură

penală, le-a apreciat ca fiind dobândite cu respectarea normelor de procedură,

fiind pertinente, concludente și utile, care coroborează între ele, dar și cu

declarațiile părților vătămate și a martorilor audiați, indică indubitabil că

inculpații Ala Serghei și Mednic Oxana au comis trafic de ființe umane, adică

recrutarea, transportarea, adăpostirea unei persoane, în scop de exploatare prin

cerșetorie, acțiuni săvârșită prin înșelăciune, abuz de poziție de vulnerabilitate,

săvârșite asupra a două persoane, săvârșită de mai multe persoane.

În continuare instanța de apel a expus aspectele teoretico-practice cu

privire la componența de infracțiune prevăzută la art. 165 Cod penal, după care

a menționat că în acțiunile inculpaților sunt prezente elementele componenței

de infracțiune imputate, or, din declarațiile părților vătămate, a martorilor

audiați cât și din sistemul de acte și documente acumulate și administrate în

cadrul urmăririi penale se atestă prezența laturi obiective și subiective a

infracțiunii prevăzute la art. 165 alin. (2) Cod penal. Obiectul material asupra

cărora au atentat inculpații prin acțiunile lor prejudiciabile îl constituie corpul

părților vătămate, XXXXX și XXXXX, care pe calea influențării nemijlocite

infracționale asupra lor au fost impuse să cerșească în Federația Rusă. Latura

obiectivă se exprimă în fapta prejudiciabilă care cuprinde acțiunile inculpaților

7

manifestate prin recrutarea lui XXXXX și XXXXX, transportarea acestora în

Federația Rusă, adăpostirea victimelor în apartamentul enunțat de părțile

vătămate. La fel, acțiunea adiacentă din cadrul infracțiunii în speță, prevăzute

la art. 165 Cod penal, și-a găsit confirmare prin depozițiile părților vătămate

care au indicat, că au fost amenințate cu aplicarea violenței fizice sau psihice

nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei, fiindu-le confiscate

documentele, la fel fiind prezent și elementul înșelăciunii, or după cum s-a

stabilit din materialele cauzei părțile vătămate având o situație vulnerabilă din

punct de vedere financiar au fost convinse de inculpații Mednic Oxana și Ala

Serghei să plece în Federația Rusă, pentru a lucra la construcții, însă ajunse

acolo, au fost deposedate de acte, amenințate și obligate să cerșească,

înșelăciunea în speță fiind manifestată prin prezentarea vădit falsă a realității,

or părțile vătămate au fost induse în eroare cu împrejurările de fapt legate de

natura muncii care urma a fi propusă lor. Latura subiectivă a în speță se

caracterizează, în primul rând, prin vinovăția inculpaților sub formă de intenție

directă. Motivele infracțiunii fiind interesul material, or părțile vătămate fiind

obligate să cerșească transmiteau banii rezultați din cerșetorie inculpaților,

care își sporeau veniturile, iar XXXXX și XXXXX beneficiau de sume bănești doar

pentru transport.

Instanța de apel a apreciat că declarațiile martorilor pe care s-a axat

prima instanță la pronunțarea sentinței, nu confirmă nici de cum versiunea

înaintată de inculpați, precum că ei mergeau la lucru în Rusia la îndemnul lui

XXXXX și XXXXX, or în ședința instanței de apel s-a constatat că aceste depoziții

au fost efectuate cu scopul de a induce instanța în eroare. Mai mult, prima

instanță a omis să rețină că inculpații Mednic Oxana și Ala Serghei au impus-o

la cerșetorie repetată pe XXXXX, pretinzând de la ea careva mijloace de bani

sustrase de ultima, deși careva adresări organelor de drept nu s-au constatat,

nefiind prezentată nici o probă a existenței mijloacelor bănești precum că

sustrase, aceștia declarând asupra faptului acumulării lor, deși tot inculpații au

declarat că careva activități permanente nu au, lucrând cu ziua.

Instanța de apel a notat că prima instanță nu a sesizat faptul că inculpații,

aflându-se în Moldova, încă din momentul când au făcut ofertă părților

vătămate XXXXX și XXXXX, precum și martorului XXXXX, de a merge la muncă

în construcții în Rusia, cunoscând cu certitudine despre lipsa de legături cu

angajatori din Rusia la munca în construcții, fapt demonstrat și prin declarațiile

inculpaților care se victimizează, deja aveau un plan bine determinat de a

impune pe XXXXX, XXXXX, XXXXX la cerșetorie. Însă pentru a le determina să

ajungă în Rusia, cunoscând bine că cu forța nu le vor putea transporta, au recurs

la un șiretlic, cunoscând că victimele nu au ce munci și ce mânca, și anume de a

le promite un lucru bine plătit și destul de nobil - în construirea unor imobile în

capitala Rusiei, deci a-și construi careva planuri de viitor și vise legate de o viață

mai bună, altfel spus, au recurs la înșelătorie.

8

În concluzie, instanța de apel a calificat acțiunile lui că Mednic Oxana și

Ala Serghei în prevederile art. 165 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, după indicii

trafic de ființe umane, adică recrutarea, transportarea, adăpostirea unei

persoane, în scop de exploatare prin cerșetorie, acțiuni săvârșită prin înșelăciune,

abuz de poziție de vulnerabilitate, săvârșite asupra a două persoane, săvârșită de

mai multe persoane, și ca urmare se impun necesitatea tragerii la răspundere

penală și aplicarea pedepsei.

La stabilirea tipului și măsurii de pedeapsă inculpaților Mednic Oxana și

Ala Serghei, instanța de apel a menționat că a ținut cont de prevederile art. 6, 7,

61, 75 - 78 Cod penal.

Totodată instanța de apel a conchis, că la urmărirea penală ambele părți

vătămate, XXXXX și XXXXX au înaintat acțiuni civile (f.d. 79, 90 Vol. I) solicitând

repararea prejudiciilor de la inculpați, însă fiind audiată în ședință de judecată

partea vătămată XXXXX nu și-a susținut acțiunea civilă declarând că careva

pretenții față de Mednic Oxana și Ala Serghei nu are (f.d. 218 Vol. II), motiv din

care instanța nu s-a expus aspra acțiunii civile înaintate de XXXXX.

XXXXX a declarat că are pretenții față de inculpați și susține acțiunea

civilă înaintată pe deplin (f.d. 77 Vol. III), în motivarea acțiunii civile s-a indicat,

că i-a fost creat un prejudiciu în sumă totală de 6000 dolari SUA și 12.000 lei

(f.d. 79).

Ținând cont de gravitatea faptei comise de inculpați, de impactul

acțiunilor prejudiciabile ale acestora asupra părții vătămate XXXXX, care în

final au cauzat părții vătămate o stare de anxietate, frustrare și stres, instanța

de apel a considerat de a încasa din contul inculpaților Mednic Oxana și

Ala Serghei în beneficiul părții vătămate XXXXX a câte 40000 lei de la fiecare, cu

titlu de prejudiciu moral, or, în opinia instanței de apel, această sumă este una

rezonabilă și care corespunde gradului prejudiciabil al infracțiunii și a

suferințelor psihice cauzate.

ordinare:

5.1. Avocatul Răileanu Petru în numele inculpatului Ala Serghei, prin care

invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, a

solicitat casarea deciziei instanței de apel cu menținerea sentinței.

În motivarea recursului, avocatul a menționat că:

- poziția primei instanțe este corectă și argumentată reieșind din

probatoriul administrat, acțiunile inculpaților Ala Serghei și Mednic Oxana

corect au fost calificate în baza art. 302 alin. (2) Cod penal;

- un semn obligatoriu necesar pentru existența componenței de

infracțiune de trafic de ființe umane invocate de procuror - exploatarea în

sclavie sau condiții similare sclaviei, ori părțile vătămate locuiau împreună cu

inculpații în apartament, plecau și veneau singuri de la cerșit, dimineața și seara

mâncau toți împreună, comunicau liber cu rudele din Moldova, au revenit în

Republica Moldova la 17.03.2014 singure în două (XXXXX și XXXXX), iară a fi

9

supravegheate au „transportate” de Mednic Oxana sau Ala Serghei (care au

venit în separat), fapt care demonstrează cumulativ că pașapoartele s-au aflat

întotdeauna la părțile vătămate, ultimele fiind libere în circulație astfel având

posibilitatea de a pleca oricând, opțiune care nu o au victimele traficului de

ființe umane;

- organul de urmărire penală contrar rolului activ prevăzut de

art. 254 Cod de procedură penală, nu a verificat toate circumstanțele, fiind

autorizată ridicarea transferurilor bănești doar pe numele inculpaților, dar nu

a fost verificat dacă părțile vătămate XXXXX și XXXXX și respectiv XXXXX din

Federația Rusă au efectuat de sine stătător anumite transferi, iar acest fapt ar fi

putut oferi informații ce influențează credibilitatea părților vătămate și

totodată proba dacă părțile vătămate dispuneau sau nu de sume bănești

dobândite în urma cerșitului de care dispuneau liber și dacă pașaportul în

original se afla sau nu la ele pentru a-ș prezenta instituției bancare întru

efectuarea transferului;

- inițial în procesul verbal de constatare a infracțiunii este indicat faptul

că și XXXXX ar fi fost traficată (f.d. 15 Vol. I), deși s-au efectuat anumite încercări

de asigurare a prezenței ultimei pentru a fi audiată prin intermediul IP Strășeni

(f.d. 94-95 Vol. I), ulterior în dosar nu există vreo mențiune privind executarea

sau neexecutarea acestei delegații, deși organul de urmărire era obligat să se

depisteze și să audieze persoana declarată ca fiind victimă a traficului de ființe

umane, astfel se impune concluzia că ultimii au omis să facă acest fapt din motiv

că declarațiile XXXXX erau opuse celor oferite de XXXXX și XXXXX, respectiv nu

confirmau învinuirea;

- la f.d 67 Vol. I este anexat un extras din baza „Acces” pe numele XXXXX

care este mărit astfel încât face imposibil determinarea perioadei de timp

pentru care a fost ridicată informația. Totuși la 26.11.2013 este indicată o ieșire

a lui XXXXX prin punctul de trecere Maiaki-Udobnoe, adică se confirmă obiectiv

că ea anterior a fost peste hotarele țării. În privința celorlalți: XXXXX, Mednic

Oxana și Ala Serghei nu există nici o informație privind traversarea frontierei

de stat deși, de regulă acestea sunt printre primele probe obținute de organul

de urmărire penală la cercetarea unei infracțiunii de trafic transfrontalier de

persoane. Totuși din răspunsul Interpol (f.d. 65 Vol. I) reiese că la 21.11.2013

XXXXX a fost sancționată pentru consumul de alcool în loc public astfel se

confirmă că Ia 21.11.2013 partea vătămată XXXXX se afla în Federația Rusă, cu

mai bine de o lună înainte de a pleca cu inculpații Ala Serghei și Mednic Oxana

la 27.12.2013, astfel aceste circumstanțe au rămas fără vreun răspuns, deși era

de datoria organului de urmărire penală să cerceteze cauza sub toate aspectele;

- a fost omisă audierea lui XXXXX în calitate de martor pentru a stabili

dacă într-adevăr ultima a scris sau nu recipisă, dacă a fost sau nu un asemenea

furt comis, ori inculpații au declarat că în prezența mamei sale XXXXX și-a

recunoscut vina, iar recipisă eliberată la propunerea mamei părții vătămate

XXXXX a fost ca o soluție de compromis pentru a o nu denunța la organele de

10

drept. Audierea mamei părților vătămate ar fi fost relevantă și pentru stabilirea

altor circumstanțe ale infracțiunii ori părțile vătămate insistă că i-au comunicat

mamei lor telefonic și pe internet din Federația Rusă că sunt ținute cu forța și

impuse să cerșească, lucru negat de inculpați și de martorul ocular al discuțiilor

XXXXX care susțin că ultima primea de la fiice bani și bunuri din Rusia și vorbea

pe cu fiicele pe internet de pe calculatorul din casa inculpaților Ala și Mednic;

- există și alte indicii care confirmă că părțile vătămate au fost nesincere

în instanță, de exemplu XXXXX a declarat că a fost amendată de 6-7 ori de poliție

pentru cerșetorie iar bonurile i le prezenta Oxanei Mednic (f.d. 219 Vol.II), fapt

infirmat obiectiv de către Interpol care indică că XXXXX a fost sancționată doar

o dată contravențional pentru consumul de băuturi în loc public la 21.11.2013

(f.d. 65 Vol.I), adică înainte de a pleca cu Ala și Mednic la 27.12.2013.

5.2. Avocatul Ropot Veaceslav în numele inculpaților Ala Serghei și

Mednic Oxana, prin care invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 4), 5), 6) și

12) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei instanței de apel cu

menținerea sentinței sau cu remiterea cauzei la rejudecare în cazul în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată în instanța de recurs.

În motivarea recursului avocatul a menționat că:

- argumente pe marginea temeiului juridic prevăzut de art. 427 alin. (1)

pct. 5) Cod de procedură penală: instanța de apel a citat în mod vicios partea

vătămată XXXXX, iar ulterior a dispus examinarea dosarului penal în lipsa

acesteia încălcând grav art. 6 din Convenția Europeană a Dreptului Omului, prin

încălcarea dreptului la apărare a inculpaților Mednic Oxana și Ala Serghei,

manifestată prin imposibilitatea de a adresa întrebări părții vătămate;

recalificarea faptei infracționale din prevederile art. 302 alin. (2) Cod penal

(infracțiune mai puțin gravă) în prevederile art. 165 alin. (2) Cod penal,

(infracțiune deosebit de gravă), fără a audia partea vătămată, indică asupra

faptului că instanța de apel din start era predispusă la condamnarea

inculpaților în temeiul art. 165 alin. (2) Cod penal fără vreo șansă pentru

inculpați;

- argumente pe marginea temeiului juridic prevăzut de art. 427 alin. (1)

pct. 4) Cod de procedură penală: prin procesul-verbal al ședinței judiciare din

28.02.2019, a fost constatat că avocatul Raileanu Petru, apărător lui Ala Serghei,

nu a fost prezent la ședința respectivă, care era una de examinare a cauzei dar

nu de pronunțare, însă instanța de apel nu a pus în discuție posibilitatea

examinării cauzei penale în lipsa avocatului în cauză fapt care a încălcat dreptul

la apărare a inculpatului Ala Serghei. În materialele lipsește recipisa semnată

de avocatul Răileanu Petru privind luarea de cunoștință cu materialele cauzei

penale, or, în acest caz avocatul Ropot Veaceslav consideră Ala Serghei a

beneficiat de o apărare inefectivă, fapt care a dus la încălcarea art. 6 § 3 lit. c)

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului;

- argumente pe marginea temeiului juridic prevăzut de art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală: instanța de apel nu a răspuns pe care

11

considerente, a ignorat declarațiile celei de-a treia victimă XXXXX (căreia îi

fusese oferită asemenea calitate procesuală conform conținutului ordonanței de

începerea a urmăririi penale (f.d 1-2, vol.l), Procesul-verbal d constatare

infracțiunii din 28.04.2016, (f.d 15, vol.1), ordonanța de reținere a persoanei

bănuite din 28 septembrie 2016 (f.d 182, vol. 1), ordonanța de punere sub

învinuire din 30.09.2016, (f.d 189-190, vol.1). Nu a audiat acest participant

procesual care se transformase din victimă/parte vătămată în martor, nu a

argumentat în genere circumstanțele expuse de aceasta în instanța fond.

Printre probele care confirmă vinovăția inculpaților instanța de apel a

indicat în pct. 60-61 al deciziei sale inclusiv declarațiile martorului XXXXX,

probă care a fost invocată și de acuzatorul de stat în ordine de apel Călugăreanu

Vitalie (f.d 70, ultimul volum, Procesul-verbal al ședinței judiciare din

15.01.2019). Ulterior, însă, în contradictoriu cu cele stipulate în (pct.60-61 al

deciziei) , instanța de apel deja contrazice aceste probe apreciindu-le critic și

considerându-le inoportune, conform următoarei fraze „colegiul nu poate

reține ca fiind întemeiate declarațiile martorilor...”, recurentul apreciind ca

fiind confuză poziția instanței de apel asupra aceleiași probe.

- argumente pe marginea temeiului juridic prevăzut de art. 427 alin. (1)

pct. 12) Cod de procedură penală, care în opinie recurentului se bazează pe

declarațiile martorului XXXXX (f.d 93-97, vol. III), care a precizat că inculpații

Mednic Oxana și Ala Serghei i-au propus ei și celorlalte două părți vătămate

(XXXXX și XXXXX) să cerșească în Federația Rusă iar banii să-i împartă. Tot în

conținutul acestor declarații, XXXXX a menționat că la cerșit ieșeau în patru

persoane, ea, cele două surori și Mednic Oxana. Suplimentar, a precizat că

ieșirea în oraș la cerșit în Federația Rusă impunea în mod obligatoriu deținerea

pașaportului național, fiindcă în orice moment poliția putea să solicite

prezentarea actelor la control, iar lipsa acestora ar fi dus la reținerea persoanei.

Conform procesului-verbal de constatarea infracțiunii din 28.04.2016, (f.d 15,

vol. 1), prin care se constată că presupusele părți vătămate au acționat la

organele de poliție inculpații Mednic Oxana și Ala Serghei peste practic 3 ani de

zile din considerentul că nu li s-a acordat corect partea de bani care li se

cuvenea din cerșit.

Un alt aspect important în opinia apărării îl constituie și faptul că, deși,

XXXXX pretinde că ar fi fost victima traficului de ființe umane, în lunile

noiembrie - decembrie 2014, aceasta din nou pleacă la cerșit în Federația Rusă

tot cu inculpații în cauză. Ori o victimă adevărată a traficului de ființe umane,

nu va pleca din nou la cerșit cu persoanele față de care pretinde că ar fi

traficanți, cu excepția cazului în care cele declarate de presupusa victimă de

fapt constituie niște minciuni care au ca scop peste 3 ani de zile de a regla

conturile cu inculpații pe motive financiare.

Este oportună și soluția de trimitere la rejudecare a cauzei în instanța de

apel în alt complet de judecători, pentru a repara erorile de audiere a părții

12

vătămate XXXXX, asigurarea dreptului la apărare a inculpaților cu participarea

nemijlocită a apărătorilor, audierea după caz a martorului XXXXX.

procurorul în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție,

Suvac N., prin care a pledat pentru dispunerea respingerii recursurilor.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea

urmează a fi admise din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și

dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe

noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele

administrate de prima instanță. Instanța de apel poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se

pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt:

dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost

săvârșită de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost

apreciate prin prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept

procesual, penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată

urmând să conțină răspuns la toate motivele invocate.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt

obligatorii, nu au fost respectate pe deplin la judecarea cauzei în apel, iar erorile

admise nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs.

După cum rezultă din conținutul recursurilor declarate în speță, acestea

se întemeiază pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 4), 5), 6), 8) 12) Cod de

procedură penală, potrivit cărora, hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel

13

atunci când: 4) judecata a avut loc fără participarea apărătorului, când

participarea lui era obligatorie potrivit legii; 5) cauza a fost judecată instanța de

apel fără citarea legală a unei părți; 6) hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de

fapt, care a afectat soluția instanței; 8) nu au fost întrunite elementele

infracțiunii; 12) faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

În esență, argumentele părții apărării se axează pe poziția că, instanța de

apel, examinând apelul procurorului greșit l-a admis, și a emis o soluție ce

contravine materialului probator prezentat la dosar, considerând că poziția

primei instanțe este argumentată, legală și motivată, iar instanța de apel la

judecarea cauzei a admis erori ce au afectat procesul de la respectiva etapă,

enunțând comiterea erorilor menționate la pct. 5.1. și 5.2. al prezentei decizii.

Colegiul penal lărgit analizând hotărârea atacată, inclusiv prin prisma

argumentelor expuse de recurenți cu temeiurile de drept invocate, reține că

decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

precum și cauza fiind judecată fără citarea legală efectivă a unei părți, fapt prin

care se întrunesc temeiurile de casare prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 5) și

6) Cod de procedură penală.

În acest sens se constată că în fundamentarea soluției cu privire la

admiterea apelului procurorului, instanța de apel în partea descriptivă a

deciziei urma să desfășoare analiza probelor pe care s-a bazat la adoptarea

deciziei, cu indicarea motivelor care au stat la baza pronunțării unei asemenea

soluții, inclusiv prin aprecierea în parte a fiecărei probe așa cum stipulează

prevederile art. 101 Cod de procedură penală.

Hotărârile pronunțate de către instanțele de fond trebuie să fie motivate

atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare,

pentru a permite instanței superioare de a verifica corespunderea hotărârii

pronunțate cu legea.

Analizând decizia contestată în raport cu temeiurile de casare invocate

de către partea apărării, Colegiul penal lărgit constată că, examinând cauza la

apelul procurorului în urma pronunțării, deși a unei sentințe de condamnare

prin recalificarea faptelor inculpaților, sentință care nu a fost atacată de partea

apărării, pentru o justă, multilaterală și obiectivă soluționare a cauzei, instanța

de apel urma să țină cont de faptul că pentru o nouă apreciere a probelor

instanța urmează a le cerceta nemijlocit în ședința de judecată cu consemnarea

în procesul-verbal al ședinței de judecată conform prevederilor art. 414

alin. (2) și 415 alin. (21) Cod de procedură penală, acordând posibilitate părților

de a avea acces egal la administrarea anumitor probe, respectând principiul

contradictorialității în procesul penal, prevăzut de art. 24 Cod de procedură

penală.

14

La acest capitol, instanța de recurs notează faptul că prin actul de

învinuire, în speță au fost stabilite două părți vătămate și anume XXXXX și

XXXXX.

Instanța de apel, având atribuții de judecare a fondului cauzei potrivit

normelor stabilite pentru prima instanță, deși a pus la baza condamnării

inculpaților inclusiv și declarațiile părții vătămate XXXXX, nu le-a cercetat

corespunzător, iar procurorul nu a făcut uz de toate măsurile posibile în

vederea asigurării prezenței acesteia, limitându-se doar la solicitarea

dispunerii citării legale, care în esență nu și-a produs efectul, or, prezența

nemijlocită a părții vătămate XXXXX era necesară pentru stabilirea susținerii

sau nu, a declarațiilor depuse anterior, poziției pe caz, întrucât instanța de apel

efectuând cercetarea judecătorească și audiind inculpații și partea vătămată

XXXXX, urma să cerceteze nemijlocit depozițiile părții vătămate XXXXX inclusiv

reieșind din faptul că în speță a fost incriminată agravanta prevăzută la lit. b)

alin. (2) art. 165 Cod penal.

Prin urmare, urmează a fi notat faptul că părțile participante la judecarea

cauzei au drepturi egale, fiind învestite de legea procesuală penală cu

posibilități egale pentru susținerea pozițiilor lor. Instanța de judecată pune la

baza sentinței numai acele probe la cercetarea cărora părțile au avut acces în

egală măsură.

Totodată, asigurarea prezenței părții vătămate XXXXX urma a fi executată

inclusiv și pentru respectarea dreptului la un proces echitabil a părților la

proces, or, reieșind din materialele cauzei nu a fost constatat faptul, că partea

vătămată XXXXX a fost informată despre judecarea respectivei cauze penale în

ordine de apel iar inculpații, reieșind din limitele apelului declarat de procuror,

au fost lipsiți de posibilitatea adecvată și suficientă de a contesta mărturiile în

acuzare și de a o interoga la momentul audierii acesteia.

Relevate respectivei probleme sunt constatările jurisprudenței CtEDO în

cauza Vararu c. României din 03 decembrie 2013, pct. 31 și 38, potrivit cărora:

„…pentru a stabili dacă procesul a fost echitabil, Curtea ia în considerare

procedura în ansamblul său și verifică respectarea nu numai a dreptului la

apărare, ci și a interesului public și al victimelor ca autorii infracțiunii să fie

trimiși corespunzător în judecată și, dacă este necesar, respectarea drepturilor

martorilor. Art. 6 § 3 lit. d) consacră, în special, principiul conform căruia, până

la stabilirea vinovăției, toate probele acuzării trebuie să fie prezentate în

principiu în fața acuzatului în ședință publică, în vederea unei dezbateri

contradictorii. Acest principiu nu se aplică fără excepții, acestea putând fi

acceptate doar sub rezerva dreptului la apărare; ca regulă generală, acestea

impun să i se ofere acuzatului o posibilitate adecvată și suficientă de a contesta

mărturiile în acuzare și de a-i interoga pe autorii acestora, la momentul audierii

acestora sau ulterior (Luca împotriva Italiei, nr. 33.354/96, pct. 39, CEDO 2001-

II, și Solakov împotriva Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, nr. 47.023/99,

pct. 57, CEDO 2001-X). Cu toate acestea, sesizat cu apelul reclamantului, care

15

solicita în mod expres audierea părții vătămate și a celorlalți martori, tribunalul

nu a inițiat niciun demers în vederea ascultării acestor persoane. S-a limitat să

observe că prima instanță nu a reușit să localizeze martorii respectivi. Având în

vedere că tribunalul avea deplină competență să examineze faptele cauzei, să

aprecieze probele și să stabilească vinovăția reclamantului, Curtea consideră că

reclamantul ar fi trebuit să primească un răspuns mai adecvat și suficient motivat

la solicitările sale de administrare de probe.”

Ignorarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și

încălcarea prevederilor art. 24 Cod de procedură penală poate leza dreptul

inculpaților la un proces echitabil, drept garantat de art. 6 din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Declarațiile părții vătămate și ponderea acestora sunt de o importanță

majoră la judecarea cauzei penale de trafic de ființe umane.

Colegiul penal lărgit constată că deși prima instanță a pronunțat o

sentință de condamnare a inculpaților pentru comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 302 alin. (2) lit. a) și b) Cod penal, recalificând faptele acestora din

învinuirea înaintată în baza art. 165 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, instanța de

apel, rejudecând cauza și nefiind de acord cu soluția adoptată de prima instanță

nu a audiat partea vătămată XXXXX, însă și-a bazat decizia pe depozițiile

acesteia așa după cum au fost anexate la dosar, din lista probelor prezentate de

procuror prin citire, aceasta nefiind audiată cu respectarea principiului

nemijlocirii.

Astfel fiind, Colegiul penal lărgit notează, că pe lângă toate, esența

principiului dreptului la un proces echitabil prezumă și examinarea directă a

probelor acuzării, iar cei care au responsabilitatea de a decide asupra vinovăției

sau nevinovăției inculpaților, ar fi trebuit, să audieze partea vătămată în

persoană și numai după aceasta să poată aprecia credibilitatea declarațiilor

acesteia.

Evaluarea veridicității și corectitudinii declarațiilor părții vătămate

într-o cauză penală privind infracțiunile contra libertății, cinstei și demnității

persoane, reprezintă o sarcină complexă, care nu poate fi realizată printr-o

simplă citire a declarațiilor părții vătămate. La caz, nefiind prezentă situația

când este imposibilă audierea acesteia.

Rezumând împrejurările relatate, Colegiul penal lărgit conchide asupra

necesității casării deciziei atacate prin prisma temeiului prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală, și dispunerii rejudecării cauzei în

ordine de apel, de către aceeași instanță, în alt complet de judecători, deoarece

această eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În continuare, Colegiul penal lărgit notează că în corespundere cu art. 384

alin. (3) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de judecată trebuie să fie

legală, întemeiată și motivată.

Potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței

de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz,

16

la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției

date.

De asemenea, Colegiul penal menționează, că potrivit jurisprudenței

naționale, practicii judiciare constante, sentința trebuie să corespundă atât

după formă, cât și după conținut cerințelor art. art. 384-397 Cod de procedură

penală.

Se consideră că fondul cauzei nu a fost rezolvat când în considerentele

hotărârii primei instanțe nu se arată dacă există sau nu fapta imputată, dacă

inculpatul este sau nu vinovat, dacă există circumstanțe care atenuează ori

agravează răspunderea inculpatului, dacă trebuie ori nu admisă acțiunea civilă

ș.a. Fondul cauzei se va considera nerezolvat ori de câte ori prima instanță nu a

examinat și nu s-a pronunțat asupra chestiunilor de fond ale procesului, vizând

problema vinovăției, a răspunderii penale sau civile ori a nevinovăției lui în

comiterea infracțiunii imputate.

Totodată, una din condițiile adoptării unei sentințe legale este

corespunderea părții descriptive a ei cu circumstanțele constatate în ședința de

judecată. La întocmirea ei, instanța trebuie să îndeplinească cerințele art. 394

Cod de procedură penală și să soluționeze toate chestiunile prevăzute în

art. 385 Cod de procedură penală, în aceeași consecutivitate.

Partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă

descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, indicând-se: locul,

timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și

consecințele infracțiunii. Dacă infracțiunea a fost săvârșită de două sau mai

multe persoane prin înțelegere prealabilă sau de un grup organizat, e necesar să

fie expuse acțiunile concrete săvârșite de către fiecare inculpat.

În speță, instanța de recurs constată că instanța de apel nu a ținut cont de

prevederile legale expuse supra și practica judiciară constantă cu privire la

forma și specificul întocmirii hotărârilor judecătorești.

În acest sens, Colegiul penal lărgit relevă că deși instanța de apel, a admis

apelul procurorului și a dispus condamnarea inculpaților conform învinuirii

înaintate prin rechizitoriu, aceasta a constatat fapta inculpaților într-o altă

formă decât cea prevăzută de lege, fără a face o delimitare clară și concretă între

acțiunile imputate acestora și fără a expune acțiunile concrete săvârșite de

către fiecare inculpat în parte, așa cum acestea au fost descrise în actul de

învinuire.

Respectiva eroare este inadmisibilă și urmează a fi corectată întrucât

afectează forma legală a unei hotărâri judecătorești de condamnare.

Pe lângă faptul că instanța de apel a admis erori în privința constatării

faptelor inculpaților, Colegiul penal lărgit a ajuns la concluzia că motivarea

soluției cu privire la reîncadrarea faptelor inculpaților din cele stabilite de

prima instanță în cele înaintate prin rechizitoriu, este una superficială și cu

expuneri contradictorii asupra unora și aceleași probe.

17

Fiind sesizată pe segmentul de expunere între poziția părții acuzării de

condamnare a inculpaților conform învinuirii înaintate în baza art. 165 alin. (2)

lit. b), d) Cod penal și sentința primei instanțe prin care inculpații au fost

recunoscuți vinovați în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 302 alin. (2)

lit. a) și b) Cod penal, instanța de apel judecând cauza în baza acelorași probe

administrate de prima instanță, urma să-și motiveze concluziile nu doar prin

prisma argumentelor apelului dar și prin aprecierea argumentelor expuse în

sentință de către prima instanță, această expunere fiind omisă.

Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului,

care reflectă un principiu legat de buna administrare a justiției, hotărârile

judecătorești trebuie să indice în mod suficient motivele pe care se întemeiază

soluția. În cazul în care o instanță nu este obligată să furnizeze un răspuns

detaliat fiecărui argument invocat (Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos din

19 aprilie 1994, pct. 61), din hotărâre trebuie să rezulte cu claritate că

problemele invocate în speță au fost abordate (Boldea împotriva României din

15 februarie 2007, pct. 30).

Rezumând cele menționate, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de

apel urma să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să aprecieze

conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, fiecare probă din punct

de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și în concluziile sale

să expusă aprecierea clară a acestora fără contradicții ce pot crea neclarități la

analizarea unui observator obiectiv, or, odată ce instanța apreciază că unele

probe demonstrează vinovăția inculpaților, este inadmisibilă concluzia

ulterioară că aceeași probă nu demonstrează vinovăția și este apreciată critic.

Din considerentele expuse, Colegiul lărgit conchide că, în prezenta speță

și-au găsit confirmare temeiurile pentru recurs invocate de recurenți și

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, ceea ce duce la

casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea remiterii cauzei la rejudecare

în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, deoarece aceste erori nu

pot fi corectate de instanța de recurs.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, ce prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile legii procesuale penale, să verifice și să aprecieze

minuțios probele administrate, să dea apreciere cuvenită fiecărei probe

examinate și toate în ansamblu, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii

înaintate inculpaților precum și calificării faptei și să argumenteze clar

concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de motivele casării deciziei

atacate, de practica unitară în acest domeniu, de practica relevantă a CtEDO, să

pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile

art. 417 Cod de procedură penală.

18

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de către avocatul Răileanu Petru

în numele inculpatului Ala Serghei și de către avocatul Ropot Veaceslav în

numele inculpaților Ala Serghei și Mednic Oxana, casează total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 februarie 2019, în cauza

penală în privința lui Ala Serghei XXXXX și Mednic Oxana XXXXX și dispune

rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Ala Serghei XXXXX și Mednic Oxana XXXXX urmează a fi eliberați din

penitenciar, dacă în privința acestora nu este aplicată măsura preventivă sub

formă de arest sau nu execută pedeapsa cu închisoare în baza altor hotărâri

judecătorești.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 10 iulie 2020.

Președinte /semnătură/ Timofti Vladimir

Judecători /semnătură/ Toma Nadejda

/semnătură/ Țurcan Anatolie

/semnătură/ Cobzac Elena

/semnătură/ Boico Victor

19