1ra-116/2020 — art.201/1 alin.1 lit. a CP

Dosarul nr. 1ra-116/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

17 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Nadejda Toma

Judecători – Anatolie Țurcan, Ion Guzun, Elena Cobzac și Victor Boico,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Dorina Tăut, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 mai 2019, în cauza penală în

privința lui

Stratu Serghei Xxx, născut la xxx, originar din

xxx și domiciliat în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 17.12.2018 - 18.02.2019;

Instanță de apel: 15.03.2019 - 14.05.2019;

Instanță de recurs: 22.07.2019 - 17.03.2020.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit,

A C O N S T A T A T :

în conformitate cu art.3641 Cod de procedură penală în baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, Stratu Serghei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art.2011 alin.(1) lit. a) Cod penal, la 100 ore de muncă neremunerată în folosul

comunității.

Solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare a fost respinsă ca

fiind neîntemeiată.

23.04.2018, în intervalul de timp cuprins între ora 17:40 - 18:30, aflându-se la domiciliul

comun din xxx, a lovit-o cu un pahar în regiunea bărbiei pe fiica sa Stratu Mariana, a.n.

30.07.2003, fapt pentru ce, în semn de protest minora Stratu Mariana a băut soluție „

Lenor”.

Potrivit raportului de expertiză judiciară medico-legală nr. 201826D0109 din

1

29.06.2018, la minora Stratu Mariana, s-a constatat: plagă tăiată pe față, intoxicație

acută cu soluție „Lenor”, posibil în timpul și circumstanțele indicate, și se califică ca

vătămare ușoară.

partea neîncasării cheltuielilor de judecată, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi

hotărâri prin care să fie dispusă încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului a

sumei de 2 546,42 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În motivarea cerințelor sale, a invocat că, prima instanță neîntemeiat a respins

solicitarea privind încasarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 2 546,42 lei, dintre

care: pentru perfectarea raportului de constatare medico-legală 320 lei, raportului de

expertiză judiciară medico-legală 320 lei, raportul de expertiză judiciară psihologică-

psihiatrică – 1 862 lei și efectuarea acțiunilor procesuale în cadrul cauzei penale în

mărime de 44 lei 42 bani din contul inculpatului.

A indicat că, instanță de judecată poate obliga condamnatul să recupereze

cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și

apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă asistența juridică

garantată de stat, atunci când aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu dispune

de mijloacele necesare.

Achitarea cheltuielilor judiciare poate fi suportată și de condamnatul care a fost

eliberat de pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată pedeapsă, precum și de persoana în

privința căreia urmărirea penală a fost încetată pe temeiuri de nereabilitare.

În aceste condiții acuzarea consideră că instanța de judecată urma să încaseze de

la inculpatul Stratu Serghei, în contul statului, cheltuielile judiciare suportate în

respectiva cauză penală.

respins ca nefondat apelul, cu menținerea sentinței.

prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just concluzionând că

inculpatul a săvârșit anume infracțiunea imputată. Totodată, prima instanță a ținut cont

de circumstanțele reale și personale ale inculpatului, dar și de faptul că temeiuri de

liberare de răspundere penală a inculpatului nu există, corect stabilind că corectarea și

reeducarea inculpatului va fi posibilă prin aplicarea în privința acestuia a pedepsei

prevăzute de lege și anume, muncă neremunerată în folosul comunității în limitele

art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, pe un termen de 100 ore.

Instanța de apel a reiterat că atât în ședința instanței de fond, cât și în cererea de

apel înaintată procurorul a solicitat să fie încasate din contul inculpatului în beneficiul

statului cheltuielile judiciare pentru efectuarea expertizelor în sumă de 2 546,42 lei,

cerință care întemeiat a fost respinsă de prima instanță. Astfel, având în vedere că

cheltuielile indicate de procuror nu sunt prevăzute de art.227 Cod de procedură penală,

efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală au fost obligatorii și se fac din contul

2

statului, instanța de apel consideră justă soluția instanței de fond privind respingerea ca

fiind neîntemeiată cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare.

Reiterând prevederile art.227 alin.(3) Cod de procedură penală, instanța de apel a

indicat că este o normă generală și nu obligă statul să suporte cheltuielile ci să le achite

la momentul necesar pentru a facilita operativitatea acțiunilor organului de urmărire

penală și pentru a nu condiționa termenul rezonabil prin încasarea cheltuielilor judiciare

de la părțile în proces. Prin urmare, cheltuielile judiciare suportate în cadrul procesului

penal, se trec în contul statului, or, acestea sunt cheltuieli suportate în cadrul urmăririi

penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii.

De asemenea, a indicat că cheltuielile pentru efectuară constatărilor/expertizelor

sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale întru acumularea probatoriului necesar

și că acestea sunt trecute, de fapt, în contul statului și nu urmează a fi puse pe seama

inculpatei, or, aceste acțiuni țin de activitatea organului de urmărire penală, care are un

rol activ în procesul de depistare a diferitor circumstanțe care dovedesc infracțiunea și

identifică făptuitorul, pentru aducerea învinuirii de stat. Trecerea cheltuielilor judiciare

în procesul penal în contul statului își are temeiul în necesitatea desfășurării procesului

penal din oficiu, pentru ca nici un infractor să nu rămână nepedepsit.

Astfel, ținând cont de prevederile legale menționate, instanța de apel, a considerat

justificat de a respinge solicitarea procurorului cu privire la încasarea din contul

inculpatului în beneficiul statului, a cheltuielilor judiciare în mărime de 2 546,42 lei.

În concluzie, instanța de apel a subliniat că cheltuielile suportate în cadrul

urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii

incriminate, prin numirea efectuării expertizelor judiciare, reprezintă cheltuieli judiciare

ce sunt achitate din bugetul statului.

contestând cu recurs decizia, solicitând casarea parțială a acesteia, în latura cheltuielilor

de judecată și dispunerea încasării în contul statului de la inculpat a cheltuielilor de

judecată în sumă de 2 546,42 lei.

În motivarea cerințelor sale recurentul a invocat că, urmează a se constata că,

soluția instanței de apel prin care a fost respinsă cererea procurorului privind încasarea

cheltuielilor de judecată, contravine normelor procesual penale în vigoare.

A relatat că, în situația când art.229 alin.(1) Cod de procedură penală stipulează

direct că inculpatul suportă cheltuielile judiciare, soluția instanțelor judecătorești de a

respinge încasarea acestor cheltuieli este neîntemeiată, or, procurorul a făcut dovada

cheltuielilor suportate de stat la efectuarea raportului de constatare medico-legală,

raportului de expertiză judiciară medico-legală, raportului de expertiză judiciară

psihologică-psihiatrică, acestea constituind 2 545,42 lei.

Suplimentar, recurentul a remarcat că efectuarea cheltuielilor de judecată într-o

cauză penală este provocată de săvârșirea infracțiunii, care evident impune desfășurarea

urmăririi și a judecării cauzei pentru aplicarea legii penale celui ce a comis-o, ca urmare,

3

cheltuielile judiciare sunt imputabile inculpatului condamnat pentru săvârșirea

infracțiunii, temeiul juridic fiind fapta sa infracțională, deoarece fără săvârșirea

infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-ar fi efectuat.

Totodată, a enunțat că prin Legea nr.316 din 22.12.2017, alin.(2) al art.143 Cod de

procedură penală a fost abrogat, prin ce se atestă intenția legiuitorului de a pune

cheltuielile judiciare în sarcina inculpatului.

A menționat că, reieșind din prevederile alin.(1) art.3 Cod de procedură penală în

desfășurarea procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul urmăririi

penale sau al judecării cauzei în instanța judecătorească. Trecerea cheltuielilor judiciare

în contul statului, după părerea recurentului intră în contradicție și cu prevederile art.16

alin.(2) din Constituție, prin care se indică că, ,,Toți cetățenii Republicii Moldova sunt

egali în fața legii și a autorităților publice..”, iar banii cheltuiți de stat în urma acțiunilor

infracționale a făptașului, care este recunoscut vinovat în modul stabilit de lege, sunt

bani publici ce revin din contribuțiile cetățenilor.

De asemenea, a reținut că prin decizia din 14.05.2019 în sarcina inculpatului

condamnat urma să fie puse obligațiunile care urmau a fi executate de acesta, adică

achitarea cheltuielilor suportate de stat, însă acesta fiind practic scutit de aceste

obligațiuni, în opinia recurentului fără careva temeiuri legale. Astfel se constată

inegalitatea părților în proces și punerea proprietății publice, garantate de art.127 alin.(2)

din Constituție într-o situație defavorizată față de condamnat, care a acționat ilicit față de

bugetul public, ceea ce, conform legislației în vigoare și jurisprudenței CEDO, nu poate

fi admis.

Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia că, acesta urmează a fi respins ca inadmisibil,

din următoarele considerente de fapt și de drept.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

doar în cazurile stipulate în acest articol.

Potrivit art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, judecând recursul instanța

este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

Colegiul penal lărgit reține că procurorul nu contestă starea de fapt stabilită de

instanțele de judecată și încadrarea juridică a acțiunilor săvârșite de către inculpatul

Stratu Serghei, dar indică ca temei de drept pentru casarea deciziei recurate art.427

alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, invocând doar dezacordul cu soluția instanței

de apel în partea ce ține de cheltuielile judiciare, din care motiv hotărârea judecătorească

contestată va fi supusă verificării doar sub acest aspect.

Verificând materialele cauzei, în raport cu alegațiile procurorului, instanța de

recurs ajunge la concluzia că cele invocate de recurent, nu și-au găsit confirmarea, iar

soluțiile adoptate pe marginea acestei spețe atât de către instanța de fond, cât și de cea de

apel, sunt legale, întemeiate și urmează a fi menținute integral.

4

Colegiul penal lărgit găsește vădit nefondată invocarea procurorului în partea ce

ține de pretinsa încălcare admisă de instanța de apel, prevăzută de art.427 alin.(1) pct. 6)

Cod de procedură penală, privitor la neîncasarea cheltuielilor judiciare din contul

inculpatului pentru efectuarea expertizelor judiciare, dat fiind că art.143 alin.(1) Cod de

procedură penală stipulează expres că expertiza se dispune și se efectuează în mod

obligatoriu pentru constatarea circumstanțelor enumerate în aliniatul nominalizat,

inclusiv și în cazul când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul.

Dispozițiile alin.(3) art.75 al Legii nr.68 din 14.04.2016 cu privire la expertiza

judiciară și statutul expertului judiciar, expres stabilesc că „în cauzele penale,

cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către ordonatorul expertizei

judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la art.142 alin.(2) din

Codul de procedură penală”, la caz, ordonatorul expertizei fiind organul de urmărire

penală și nu partea apărării, prin urmare, instanțele de fond corect au ajuns la concluzia

de a nu încasa din contul inculpatului cheltuielile judiciare solicitate.

Colegiul penal lărgit mai menționează că, art.229 alin.(1) și (3) Cod de procedură

penală stipulează că, cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute

în contul statului și instanța poate elibera de aceste cheltuieli, total sau parțial,

condamnatul sau persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de

insolvabilitate a acestora sau dacă plata cheltuielilor judecare poate influenta

substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor.

Prin urmare, corect instanța de apel a statuat asupra faptului că, plata pentru

efectuarea expertizelor judiciare în sumă de 2 546,42 lei, urmează a fi încasată din contul

bugetului de stat, dar nu de la inculpat, deoarece procurorul nu și-a motivat solicitările

reieșind din prevederile art.229 Cod de procedură penală și nu a adus probe care ar

confirma solvabilitatea, precum și lipsa unei influențe substanțiale asupra situației

materiale a persoanelor care se află la întreținerea acestuia, precum și faptul că astfel de

persoane, în general, sunt la întreținere.

În această ordine de idei, instanța de recurs conchide respingerea recursului

declarat, or, autorul nu a adus argumente concrete, invocându-se doar afirmații de ordin

generic, fără să se concretizeze prin ce se confirmă necesitatea dispunerii încasării. Mai

mult, recurentul nu desfășoară concret - în ce constau presupusele omiteri prevăzute la

art.427 Cod de procedură penală.

Astfel, instanța de recurs atestă că, instanțele de fond corect au conchis că

cheltuielile suportate pentru efectuarea expertizelor nominalizate, urmează a fi acoperite

de bugetul de stat, acestea neputând face obiectul unei rambursări din partea

inculpatului, în cazul în care acesta nu a fost ordonatorul unei atare acțiuni procesuale.

Prin urmare, instanța de recurs conchide că, în prezenta cauză nu se constată

admiterea erorii de drept prevăzute de art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală,

iar la judecarea acestei cauze în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale

prescrise de art.art.414 - 419 Cod de procedură penală și a pronunțat o hotărâre legală și

5

întemeiată, recursul ordinar urmând a fi respins ca inadmisibil.

Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Dorina Tăut, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 14 mai 2019, în cauza penală în privința lui Stratu Serghei Xxx, cu

menținerea hotărârii contestate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 21 mai 2020.

Președinte /semnătura/ Nadejda Toma

Judecători /semnătura/ Anatolie Țurcan

/semnătura/ Ion Guzun

Elena Cobzac

Victor Boico

6