1ra-719/2020 — Art. 217 alin. 2 C P

Prin sentința Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central din 19 iulie 2019, cauza fiind examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul Bîzga Serghei a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin.(2) Cod Penal, și i-a fost stabilită pedeapsă sub formă de 80 (optzeci) ore de muncă neremunerată în folosul comunității. Măsura preventivă - aplicată lui Bîzga Serghei sub formă obligarea de a nu părăsi țara, a încetat de drept. Au fost respinse ca neîntemeiate pretențiile cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 1731,09 lei, suportate pentru efectuarea constatării tehnico - științifică și rechizite. Prin aceeași sentință a fost soluționată și chestiunea cu privire la soarta corpurilor delicte.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat, că Bîzga Serghei, de la o dată nestabilită și până la 30 noiembrie 2018, la domiciliul său din sat. Puhăceni, raionul Anenii Noi, pentru consum propriu, păstra cantitatea de 13,2 g de marihuană în stare uscată și 5,65 g de rășină de 1 canabis, care conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1- R-5513 din 19 decembrie 2019, se atribuie la substanțe stupefiante, iar cantitățile date, în conformitate cu prevederile Hotărârea Guvernului nr. 79 din 23.01.2006, pct. 7, constituie proporții mari. Astfel, acțiunile lui Bîzga Serghei Vasili, au fost încadrate juridic după indicii calificativi prevăzute la art. 217 alin.(2) Cod penal „păstrarea substanțelor narcotice săvârșite în proporții mari și fără scop de înstrăinare”.

Sentința primei instanțe a fost atacată cu apel de către procurorul în Procuratura raionului Anenii Noi, Valerian Babilev, care a solicitat casarea parțială a sentinței Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central din 19 iulie 2019, în partea ce ține de pedeapsa stabilită inculpatului, Bîzga Serghei cu stabilirea acestuia, în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, o pedeapsă sub formă de 6 luni închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. A încasa din contul inculpatului în beneficiul statului cheltuielile judiciare în mărime de 1731 09 lei. A menține nimicirea corpurilor delicte, 13,2 g de marihuană în stare uscată și 5,65 g de rășină de canabis, care se păstrează în camera corpurilor delicte a IP Anenii Noi 3.1. În motivarea apelului acuzatorul de stat a invocat că: - potrivit art. 227, 229 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare urmează fi suportate de către Bîzga Serghei, care nu este o persoană vulnerabilă, or, încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 1731,09 lei nu va influenta substanțial asupra situația lui materială; - la stabilirea pedepsei inculpatului, Bîzga Serghei Vasili, instanța de fond nu a luat in considerație argumentele procurorului, nu a luat în considerație prezența circumstanțelor agravante și atenuante, că inculpatul anterior a mai comis infracțiuni, inclusiv similare și a executat pedepse sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității și amendă, însă aceste pedepse nu și-au atins scopul de reeducare a acestuia și integrare în societate; - Bîzga Serghei, după ultimele două condamnări, nu s-a reeducat și a continuat să comită acțiuni ilegale legate de păstrarea și consumul substanțelor narcotice. Teama administrației publice locale nu a fost înlăturată și este că inculpatul să nu atragă alte persoane, inclusiv minori, în consumul de droguri; - reeducarea și încadrarea inculpatul, Bîzga Serghei Vasili, în societate urmează a fi efectuată numai prin privarea temporară a acestuia de libertate, deoarece numai această pedeapsă poate duce la restabilirea echității sociale, 2 corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea inculpatului, cît și a altor persoane.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău, din 04 noiembrie 2019, a fost admis apelul declarat de procurorul în Procuratura raionului Anenii Noi, Valerian Babilev. A fost casată parțial sentința Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central din 19 iulie 2019, în partea stabilirii pedepsei și a cheltuielilor de judecată și în această parte pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță. Lui Bîzga Serghei recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod Penal, i-a fost numită o pedeapsă sub formă de 6 (șase) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Termenul executării pedepsei numite lui Bîzga Serghei a fost calculat din momentul reținerii. Au fost încasate din contul lui Bîzga Serghei cheltuielile de judecată în sumă de 1680,00 (una mie șase sute opt zeci) lei în contul statului. În rest dispozițiile sentinței au fost menținute. 4.1 În motivarea deciziei instanța de apel a menționat că, analizând în ansamblu probele cauzei penale date prin prisma art.101 Cod procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, instanța de apel a concluzionat despre existența în acțiunile inculpatului Bîzga Serghei a indicilor infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal, potrivit elementelor constitutive „păstrarea drogurilor în proporții mari, fără scop de înstrăinare”. Instanța de apel a considerat constatat cu certitudine faptul că, instanța de fond a îndeplinit strict cerințele dispozițiilor art. 3641 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală. Instanța de apel a mai notat că la stabilirea măsurii și mărimii pedepsei în privința inculpatului Bîzga Serghei, în vederea corectării, reeducării, precum și ca măsură de pedeapsă, instanța de fond i-a stabilit o pedeapsă prea blândă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității. Reieșind din prevederile art.61 Cod Penal și art.75 Cod penal, pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni din partea condamnaților. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului Bîzga Serghei instanța de fond nu a ținut cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia, considerând eronat că îndreptarea și 3 corectarea lui Bîzga Serghei este posibilă fără izolare de societate, în conformitate cu cerințele art. art. 75-78 Cod penal, aplicându-i pedeapsa sub formă de 80 ore de muncă neremunerată în folosul comunității. Instanța de apel a reținut la caz că, la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța, urma să ia în considerare faptul că acesta nu este angajat în câmpul muncii, de faptul că anterior inculpatul a fost judecat la 22 august 2013, în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, la 160 ore de muncă neremunerată în folosul comunității și la 24 aprilie 2018, în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, la amendă în mărime de 500 unități convenționale, echivalentul a 25000 lei. În acest sens, instanța de apel a reținut că, este neîntemeiată concluzia instanței de fond, precum că, corijarea inculpatului ar fi posibilă prin aplicarea inculpatului a pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, deoarece nu va fi atins scopul de reeducare și corectare a acestuia. Or, corectarea și reeducarea inculpatului va fi posibilă prin izolarea acestuia de societate. Instanța de apel la emiterea deciziei a ținut cont de prevederile art.7, 61, 75-78 Cod penal, care stipulează expres că, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Instanța de apel, a menționat că inculpatului Bîzga Serghei în vederea corectării și reeducării, urmează a fi aplicată o pedeapsă reală cu închisoare în limitele sancțiunilor prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal Cod penal al RM, (în vigoare la momentul comiterii faptei), ținând cont și de prevederile art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală. Respectiv instanța de apel a conchis că pedeapsa stabilită inculpatului Bîzga Vadim pentru fapta prevăzută de art. 217 alin. (2) Cod penal, legal urmează a fi individualizată la 6 (șase) luni închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Instanța de apel a considerat că circumstanțele invocate de către prima instanța nu îndreptățesc faptele comise de către inculpat și nu poate genera aplicarea unei pedepse neechitabile, iar soluția adoptată de către prima instanță nu-și va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului, pentru a nu admite pe viitor săvârșirea a astfel de infracțiuni, or aplicarea unor pedepse penale reale cu închisoare ar asigura conștientizarea de către Bîzga Serghei a celor comise cu adoptarea unor concluzii corecte ce țin de comportamentul în societate. 4 Instanța de apel a relatat că, reieșind din circumstanțele cauzei penale, personalitatea inculpatului Bîzga Serghei, de gravitatea faptei prejudiciabile comise, inculpatul urmează să execute pedeapsa cu închisoarea care-i va fi stabilită în penitenciar de tip semiînchis. Cu referire la cheltuielile de judecată conform art. 227, 228, 229, Cod de procedura penală, instanța de apel nu a reținut poziția instanței de fond și a considerat ca fiind justificate solicitările procurorului privind încasarea de la inculpat a cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizei judiciare în cauza penală și întocmirea raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1-R-5513 din 19.12.2018, în sumă de 1680 lei or, potrivit normelor legale menționate supra cheltuielile judiciare solicitate pentru efectuarea acestui tip de expertize urmează a fi trecute în contul inculpatului. În partea ce ține de solicitarea acuzatorului de stat în vederea încasării sumei de 57,09 lei cu titlu de cheltuieli pentru rechizite și suma de 19,84 lei cu titlu de deplasare la fața locului, instanța de apel a considerat neîntemeiate, deoarece nu pot constitui drept cheltuieli de judecată în temeiul prevederilor art.227-229 Cod de procedură penală.

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs ordinar de către avocatul Antoci Maria cu inculpatul prin care, în baza pct. 6), 8), alin. (1), art. 427 Cod de procedură penală, au solicitat casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 noiembrie 2019, cu menținerea sentinței instanței de fond emisă de Judecătoria Anenii Noi, sediul Central din 19 iulie 2019. 5.1 În motivarea cererii de recurs avocatul Antoci Maria cu inculpatul au invocat că concluziile instanței de apel precum corectarea și reeducarea inculpatului va fi posibilă prin izolarea acestuia de societate, este una inechitabilă; - inculpatul are la întreținere un copil minor, mama copilului este angajată în câmpul muncii. - instanța de fond s-a expus detaliat asupra cheltuielilor de judecată, iar pedeapsa numită este una prea aspră;

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit neîntemeiat din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. 5 În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Din conținutul cererii de recurs, se constată că recurenții fac trimitere la temeiul de casare stipulat de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) din Cod de procedură penală, menționând că pedeapsa aplicată de către instanța de apel, ar fi una inechitabilă, or, așa cum a menționat instanța de fond corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă prin aplicarea pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității. În esență, criticele aduse deciziei Curții de Apel, vizează dezacordul cu pedeapsa aplicată față de inculpat. Verificând materialele cauzei raportate la criticele avansate de recurent, instanța de recurs le consideră vădit nefondate, menținând ad integrum statuările din decizia instanței de apel, în partea ce ține de chestiunea individualizării pedepsei realizate în privința inculpatului pentru comiterea de către acesta a infracțiunii incriminate. Decizia instanței de apel conține motivarea soluției adoptate, instanța concluzionând în urma examinării cauzei că, corijarea inculpatului nu ar fi posibilă prin aplicarea inculpatului a pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, deoarece nu va fi atins scopul de reeducare și corectare a acestuia. Motivarea respectivă este axată pe fapte reținute de către Curtea de Apel, aceasta accentuând că inculpatul nu este angajat în câmpul muncii, anterior a fost judecat la 22 august 2013, în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, la 160 ore de muncă neremunerată în folosul comunității, iar la 24 aprilie 2018, în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, la amendă în mărime de 500 unități convenționale, echivalentul a 25000 lei. Prin urmare, Colegiul penal susține argumentele expuse de instanța de apel, raliindu-se la părerea că corectarea și reeducarea inculpatului va fi posibilă prin izolarea acestuia de societate, or, circumstanțele invocate de către prima instanță nu îndreptățesc faptele comise de către inculpat și deci, nu poate genera aplicarea unei pedepse inechitabile. Mai mult, soluția adoptată de către prima instanță nu ar putea să atingă scopul de corectare și reeducare a inculpatului, pentru a nu admite pe viitor săvârșirea a astfel de 6 infracțiuni, or, aplicarea unor pedepse penale reale cu închisoare ar asigura conștientizarea de către Bîzga Serghei a celor comise cu adoptarea unor concluzii corecte ce țin de comportamentul în societate. Totodată, Colegiul penal consideră că, instanța de apel i-a aplicat lui Bîzga Serghei o pedeapsă echitabilă și conformă prevederilor legale, luând în considerație toate criteriile generale de individualizare a pedepsei, iar modalitatea de executare a acesteia stabilită în sarcina inculpatului, a fost individualizată corect și în așa fel, încât acesta să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare. La individualizarea pedepsei Curtea de Apel a ținut cont de prevederile art. 61 alin. (2) Cod penal, potrivit căror pedeapsa aplicată trebuie să contribuie la restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Generalizând raționamentele expuse, instanța de recurs consideră că, nu a fost constatată prezența în speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei de implicare în sensul casării deciziei contestate în partea stabilirii modului de executare a pedepsei. Curtea de Apel și-a argumentat soluția cu privire la pedeapsa numită luând în calcul că, numai prin aceasta, inculpatul poate fi convins de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare. Față de lucrul judecat de instanța de apel, Colegiul consideră că o atare modalitate de individualizare a pedepsei corespunde exigenților legii penale, iar pedeapsa aplicată infractorului este echitabilă raportat la scopul urmărit de legislator în art. 61 Cod penal. Cu referire la argumentele recurentului privind încasarea cheltuielilor de judecată în beneficiul statului, Colegiul reține ca fiind argumentată poziția instanței de apel și în acest sens, or, instanța de apel a reținut corect circumstanțele suportării cheltuielilor judiciare, care urmează a fi puse în sarcina inculpatului, întrucât pentru efectuarea expertizelor judiciare la faza de urmărire penală, aceste cheltuieli au fost indispensabile în raport cu comportamentul inculpatului Bîzga Serghei, or, la acea etapă aceste cheltuieli fiind efectuate în vederea demonstrării vinovăției sau nevinovăției acestuia. Având în vedere considerentele menționate și raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, 7 instanța de apel a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414- 419 Cod de procedură penală, iar recursul ordinar declarat de avocatul Antoci Maria cu inculpatul, este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Antoci Maria cu inculpatul împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 noiembrie 2019, în cauza penală în privința lui Bîzga Serghei XXXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 09 iulie 2020. Președinte Timofti Vladimir Judecători Boico Victor Toma Nadejda 8