1ra-132/21 — art.264 alin.4CP

1ra-132/21 — art.264 alin.4CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.1ra-132/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

02 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Vladimir Timofti,

Judecători - Anatolie Țurcan, Nadejda Toma, Elena Cobzac, Victor Boico,

a judecat fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către succesorul

părții vătămate Rogac Natalia, de către inculpatul Costroveț Mircea și de către

avocatul Alexei Frunze în numele acestuia, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 08 februarie 2019 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2019, în cauza penală privindu-l pe

Costroveț Mircea xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 31.05.2018– 08.02.2019;

Instanța de apel: 01.03.2019 – 29.11.2019;

Instanța de recurs: 13.08.2020 – 02.03.2021.

Asupra recursurilor ordinare în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit,

C O N S T A T Ă:

adoptată în conformitate cu art.3641 Cod de procedură penală în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, inculpatul Costroveț Mircea xxxxx a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art.264 alin.(4) Cod penal la 4 ani închisoare,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani.

În conformitate cu prevederile art.901 Cod penal, s-a dispus executarea pedepsei

închisorii pe un termen de 2 ani, în penitenciar de tip deschis, restul pedepsei penale cu

1

închisoare pe un termen de 2 ani, a fost suspendată condiționat pe un termen de

probațiune de 3 ani.

A fost hotărâtă soarta corpurilor delicte.

la data de 20.01.2018, aproximativ la orele 21 și 45 min., conducând automobilul de

model „xxxxx cu n/îxxxxx, deplasându-se pe str. Alba Iulia din direcția str. Sucevița

spre str. Paris mun. Chișinău, deținând permis de conducere pentru categoria

automobilului pe care î-1 conducea, fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat,

având concentrația de alcool în aerul expirat de 0,49 mg/1, n-a manifestat atenție

sporită la circulație, n-a ținut permanent seama de totalitatea factorilor ce caracterizează

condițiile rutiere, intensitatea și nivelul de organizare a traficului rutier de care trebuie

să țină cont fiecare conducător la determinarea vitezei necesare deplasării în siguranță,

n-a apreciat corect situația rutieră în care se afla autovehiculul la momentul respectiv,

nu a adaptat o viteză corespunzătoare condițiilor de drum care iar garanta securitatea

circulației, prin ce a încălcat cerințele pct.14 lit. a) a Regulamentului Circulației

Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.357 din 13.05.2009, care indică că,

„conducătorul de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub

influența drogurilor sau altor substanțe contraindicate, sub influența preparatelor

medicamentoase care provoacă reducerea reacției, fiind bolnav, traumatizat sau într-o

stare avansată de oboseală de natură să-i afecteze capacitatea de conducere”,

prevederile pct.45 (1) și (2) al aceluia-și regulament, conform căruia „conducătorul

trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând

permanent seama de următorii factori; a) starea psihofiziologică ce influențează atenția

și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile

periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) condițiile

rutiere; e) situația rutieră; iar în cazul în care apar obstacole ce pot fi observate de

conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească pentru a nu pune în pericol

siguranța traficului”, ca urmare pierzând controlul asupra volanului, pe adresa xxxxx,

str. xxxxx, a ieșit pe contrasens și s-a ciocnit violent cu automobilul de model „xxxxx”,

cu n/î xxxxx, condus de șoferul Ursachii Serghei, care se deplasa regulamentar din sens

opus.

În urma impactului, unitățile de transport au fost defectate tehnic considerabil, iar

pasagerul din salonul automobilului de model „xxxxx” și anume Rogac Sergiu, a

decedat la fața locului.

Conform raportului de expertiză judiciară nr.201803D0047 din 16.05.2018, s-a

stabilit că decesul lui Rogoc Sergiu este violent și a survenit în rezultatul hemoragiilor

intramedulare cauzate de trauma vertebră-medulară închisă ce se confirmă prin

modificările patologice respective depistate la necropsia medico-legală și adeverite prin

examenul histopatologic. La examinarea medico-legală a cadavrului s-au depistat

următoarele leziuni corporale: Contuzia pulmonilor, lezarea ficatului, revărsate

2

sanguine în țesuturile moi regiunea cervicală, revărsate sanguine intramedulare,

echimoze, excoriații în regiunea capului, revărsate sanguine în țesuturile moi

pericraniene - leziunile descrise au fost produse intravital prin acțiunea traumatică a

unui corp (-uri) contondent (-e) dur(-e) sau la lovirea de un asemenea corp (-uri) și în

comun se califică ca vătămare corporală gravă.

Astfel, prin acțiunile sale Costroveț Mircea Grigore, a săvârșit încălcarea regulilor

de securitate a circulației rutiere și de exploatare a unităților de transport de către

persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență

decesul unei persoane, săvârșită în stare de ebrietate, adică a comis infracțiunea

prevăzută de art.264 alin.(4) Cod penal.

de art.402-403 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apeluri de către procurorul

Potoran Grigore, succesorul părții vătămate Rogac Natalia și avocatul Alexei Frunze în

numele inculpatului Costroveț Mircea.

3.1 Procurorul Potoran Grigore, a solicitat casarea parțială a sentinței, cu

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

lui Costroveț Mircea recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.264

alin.(4) Cod penal, conform art.3641Cod de procedură penală a-i stabili pedeapsa sub

formă de 4 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip deschis, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani, cu dispunerea

încasării din contul inculpatei în beneficiul statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma

de 5 338 lei.

În motivarea apelului, procurorul a invocat următoarele argumente:

- pedeapsa stabilită este prea blândă, instanța de fond la stabilirea pedepsei penale

nu a luat în considerație criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art.75 Cod

penal, conform cărora la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana

celui vinovat, dc circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului;

- instanța de fond nu a ținut cont de faptul că, inculpatul a săvârșit o infracțiune

gravă în stare de ebrietate, deși din imprudență, dar soldată cu decesul cet. Rogac

Sergiu;

- recunoașterea vinovăției în ședința de judecată și a probelor acumulate pe

parcursul urmăririi penale, denotă faptul că inculpatul nu a conștientizat pericolul social

al faptei săvârșite, nu s-a căit sincer de cele comise, iar prin acțiunile sale doar a

urmărit scopul reducerii termenului pedepsei;

- reieșind din scopul pedepsei penale - restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea

condamnatului, cât și a altor persoane - faptul că în privința acestuia a fost aplicată o

pedeapsă blândă, poate doar să încurajeze pe viitor încălcarea cerințelor

3

Regulamentului Circulației Rutiere, care implică provocarea accidentelor rutiere grave

în stare de ebrietate, soldate cu decesul persoanelor, iar aplicarea prevederilor art.901

alin.(1), (3) Cod penal, este o măsură insuficientă pentru reeducarea condamnatului.

3.2. Succesorul părții vătămate Rogac Natalia, a solicitat admiterea apelului,

casarea sentinței în partea aplicării pedepsei penale, cu pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului să-i fie aplicate

prevederile art.90 Cod penal, invocând că instanța de fond nu a argumentat din ce

motiv nu au fost aplicate prevederile art.90 Cod penal, inclusiv la solicitarea aplicării

acestor prevederi din partea succesorului părții vătămate Rogac Natalia.

3.3. Avocatul Alexei Frunze în numele inculpatului Costroveț Mircea, a solicitat

admiterea apelului, casarea sentinței în partea aplicării pedepsei penale, pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care în privința

inculpatului să fie aplicate prevederile art.90 Cod penal.

În motivarea recursului apărătorul a invocat că:

- inculpatul Costroveț Mircea Grigore, până la începerea cercetării judecătorești a

recunoscut în totalitate faptele indicate în rechizitoriu și a solicitat examinarea cauzei

penale în baza probelor administrate la faza de urmărire penală;

- instanța în partea motivată a sentinței face referire la prevederile art.art.7, 61, 75

Cod penal și anume la gravitatea infracțiuni săvârșite - este învinuit de comiterea unei

infracțiuni care face parte din categoria infracțiunilor grave, la personalitatea

vinovatului care anterior nu a fost condamnat, a recunoscut vina, s-a căit sincer de fapta

comisă, a recuperat integral prejudiciul cauzat prin infracțiune, însă nu a argumentat

din ce motiv nu au fost aplicate prevederile art.90 Cod penal.

au fost respinse apelurile declarate ca nefondate, cu menținerea sentinței atacate, fără

modificări.

4.1. În motivarea deciziei adoptate instanța de apel a menționat că, prima instanță

a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod

obiectiv circumstanțele cauzei a dat probelor administrate o apreciere legală din punct

de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar tuturor în ansamblu

din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția

inculpatului Costroveț Mircea în săvârșirea infracțiuni prevăzute de 264 alin.(4) Cod

penal, după indicii calificativi încălcarea regulilor de securitate a circulației rutiere și de

exploatare a unităților de transport de către persoana care conduce mijlocul de

transport, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul unei persoane, săvârșită în stare

de ebrietate.

Referitor la individualizarea pedepsei în privința inculpatului, instanța de apel a

menționat că instanța de fond a respectat principiile de individualizare a pedepsei

prevăzute de art.art.7, 75 Cod penal, aplicându-i inculpatului Costroveț Mircea o

4

pedeapsă echitabilă și în limitele stabilite de sancțiunea normei de încriminare, cu

respectarea prevederilor art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală.

Instanța de apel a reținut, că inculpatul Costroveț Mircea anterior nu a fost

condamnat, a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise, a recuperat benevol

prejudiciul cauzat prin infracțiune, infracțiunea săvârșita de către Costroveț Mircea,

conform art.16 Cod penal se atribuie la categoria infracțiunilor grave.

Prin urmare pedeapsa stabilită inculpatului, este una echitabilă, legală și direct

proporțională cu gravitatea faptei comise, și în măsură să asigure corectarea și

resocializarea acestuia, restabilirea echității sociale, precum și prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni din partea ultimului și a altor persoane.

Referitor la neaplicarea dispozițiilor art.90 Cod penal, instanța de apel a reținut că,

această reglementare legislativă este la discreția instanței de judecată să o soluționeze

cu motivarea obligatorie a soluției, fiind un drept al instanței dar nu obligațiune.

Astfel, că pedeapsa dată este una echitabilă, corespunzătoare faptei comise, având

în vedere scopul legii penale, care indică asupra corectării și reeducării inculpatului în

vederea neadmiterii pe viitor a careva încălcări a ordinii de drept. Totodată ținând cont

de faptul că pedeapsa penală are drept scop reeducarea condamnatului, aceasta din

urmă nicidecum nu trebuie să creeze careva suferințe fizice și psihice, persoanelor

atrase la răspundere penală, fapt care denotă că sancțiunea dată va avea un efect pozitiv

asupra conștientizării de către inculpat a pericolului social al acțiunilor comise.

Cu referire la solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea din contul

inculpatului Costroveț Mircea a cheltuielilor de judecată în mărime de 5 338 lei,

instanța de apel menționat ca este neîntemeiată, deoarece potrivit art.227 alin.(l) și (3)

și art.229 alin.(l) Cod procedură penală, cheltuieli judiciare sunt cheltuieli suportate

potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, care se plătesc din

sumele alocate de stat și își are temeiul în necesitatea desfășurării procesului penal din

oficiul, pentru ca nici un infractor să nu rămână nepedepsit, Or, într-o situație contrară,

acest principiu nu-și mai are valoarea.

5.1 Succesorul părții vătămate Rogac Natalia, care invocând temeiurile prevăzute

la art.427 alin.(1) pct.pct.6) și 10) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei

în latura stabilirii pedepsei penale, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatului să-i fie aplicate prevederile art.90 Cod penal.

În susținerea recursului declarat au fost formulate următoarele argumente:

- inculpatul a recunoscut în totalitate faptele indicate în rechizitoriu, a recunoscut

vina și prin cerere scrisă a solicitat examinarea cauzei penale în baza probelor

administrate la faza de urmărire penală, pe care le-a recunoscut și asupra cărora nu a

avut obiecții;

5

- succesorul victimei Rogac Natalia, nu are careva pretenții materiale sau morale

în privința inculpatului, ultimul a recuperat prejudiciul material și moral prin

intermediul rudelor apropiate;

- atât apărarea cât și inculpatul în ședința de judecată au solicitat instanței ca la

aplicarea pedepsei să ia în considerație faptul că inculpatul a recunoscut vina, se căiește

sincer de cele întâmplate, vârsta tânără, este la prima abatere de la prevederile legale și

a solicitat aplicarea unei pedepse sub limita minimă stabilită de lege, cu aplicarea

prevederilor art.90 Cod penal;

- la pronunțarea sentinței și a deciziei, instanțele urmau să țină cont de prezența

circumstanțelor atenuante și anume căința sincera în cele comise, recunoașterea vinei

în cele săvârșite, anterior nu a fost tras la răspundere penală, se caracterizează pozitiv

la locul de trai și serviciu nu se află la evidența la medicului psihiatru și narcolog.

Circumstanțe agravante conform art.77 Cod penal nu au fost stabilite. Ambele instanțe

la stabilirea pedepsei au neglijat totalitatea circumstanțelor atenuante din această

speță, iar aplicarea pedepsei cu executare nu-și va atinge scopul de a reeduca

inculpatul, pedeapsa în cauză fiind prea aspră și neechitabil.

5.1 Inculpatul Costroveț Mircea, care invocând temeiurile prevăzute la art.427

alin.(1) pct.pct.6) și 10) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei în latura

stabilirii pedepsei penale, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie aplicate

prevederile art.90 Cod penal.

În susținerea recursului ordinar inculpatul a invocat că:

- instanțele de fond nu au ținut cont de faptul că a recunoscut integral vina în

comiterea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(4) Cod penal, inclusiv și probele

administrate la urmărirea penală, regretă cele întâmplate, î-și cere scuze de la rudele și

persoanele apropiate ale prietenului sau Rogac Sergiu, de la participanții la proces, a

făcut concluziile respective și asigură că astfel de acțiuni nu se vor mai repeta. La

moment activează în calitate de zugrav la SRL ARAMA, are grija de mama

prietenului său și o ajuta cu tot ce este în puterile sale. Locuiește la moment cu

părinții, este logodit și are intenția să formeze o familie. Careva pretenții materiale și

morale nu are nimeni fata de el;

- solicită instanței ca la aplicarea pedepsei să se țină cont și să se aplice

prevederile art.90 Cod penal.

5.1 Avocatul Frunze Alexei în numele inculpatului, care invocând temeiurile

prevăzute la art.427 alin.(1) pct.pct.6) și 10) Cod de procedură penală, a solicitat

casarea deciziei în latura stabilirii pedepsei penale, cu pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care inculpatului să-i fie aplicate prevederile art.90 Cod penal.

În motivarea recursului ordinar apărătorul a invocat următoarele:

- instanța în partea motivată a sentinței atacate face referire la prevederile art.art.7,

61, 75 Cod penal și anume la gravitatea infracțiunii săvârșite, că Costrovet Mircea

Grigore este învinuit de comiterea unei infracțiuni care face parte din categoria

6

infracțiunilor grave, la personalitatea vinovatului care anterior nu a fost condamnat, a

recunoscut vina, s-a căit sincer de fapta comisa, a recuperat integral prejudiciul cauzat

prin infracțiune;

- atât prima instanță, cât și instanța de apel nu motivează din ce motiv nu au fost

aplicate prevederile art.90 Cod penal inclusiv și solicitarea aplicării acestor prevederi a

succesorului Rogac Natalia, care a depus și o cerere scrisă care este anexată la

materialele cauzei penală;

- succesorul părții vătămate cât și inculpatul în ședința de judecata au solicitat

instanței ca la aplicarea pedepsei să se ia în considerație faptul că inculpatul a

recunoscut vina integral, regret de cete întâmplate, s-a căit sincer cât la faza efectuării

urmării penale, fiind audiat inclusiv în calitate de învinuit cu participarea avocatului,

cât și în instanța de judecată a depus aceleași declarații analogice, ca și în cadrul

urmăririi penale, regret de cele întâmplate, și-a cerut scuze de la toți participanții la

proces, cu atât mai mult a recuperat prejudiciul material și moral prin intermediul

rudelor apropiate, este la prima abatere de la prevederile legale;

- la pronunțarea sentinței și a deciziei, instanțele urmau să țină cont de faptul că

enumerarea circumstanțelor atenuante art.76 Cod penal nu este limitativă. Prin alte

împrejurări mai pot fi considerate și săvârșirea infracțiunii ca urmare a unui concurs de

împrejurări, existența unor merite deosebite în trecut, căința sincera în cele comise,

recunoașterea vinei în cele săvârșite, anterior nu a fost tras la răspundere penală, sunt

caracterizează pozitiv la locul de trai și serviciu nu se află la evidența medicului

psihiatru și narcolog. Circumstanțe agravante nu au fost stabilite;

- atât prima instanță, cât și instanța de apel la examinarea cauzei penale, prin ne

pronunțarea asupra acestui temei și anume sub prisma prevederilor normelor mai sus

indicate și în deosebi a alin.(8) a art.3641 Cod de procedură penală, prin nemotivarea

hotărârilor sale în acest sens, a comis erori de drept, care se încadrează în noțiunea de

viciu fundamental prevăzută la art.6 pct.44 Cod de procedură penală, care este o

încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de prevederile Constituției

Republicii Moldova.

acuzatorul de stat, a depus referință privitor la opinia asupra recursurilor declarate,

menționând că pledează pentru respingerea acestora, ca fiind vădit neîntemeiate.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi

respinse ca inadmisibile din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

7

Potrivit art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, judecând recursul instanța

este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

La caz, sunt declarate trei cereri de recurs ordinar, depuse de către partea

apărării, de către inculpat și de către succesorul părții vătămate, fiind invocate

temeiuri similare de casare a deciziei instanței de apel, prin urmare Colegiul penal

lărgit se va expune în cumul asupra soluției de respingere adoptate în privința

acestora.

Așadar, reieșind din conținutul cererilor de recurs declarate, Colegiul penal lărgit

atestă că, recurenții invocă ca temei de casare a hotărârii instanței de apel prevederile

art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală, care stabilesc, că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazurile, când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta

este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței, ori s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

În esență, criticele recurenților se axează pe ideea că, instanțele de fond la

capitolul individualizării pedepsei penale eronat au aplicat prevederile art.901 Cod

penal în privința inculpatului, menționând că acestuia urmează să-i fie aplicate

prevederile art.90 Cod penal.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept prevăzute de

art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit constată, că

astfel de erori de drept, nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat,

dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile

art.414 alin.(1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile declarate, aceasta cuprinzând

motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Potrivit prevederilor art.414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror

probe noi prezentate instanței de apel.

Conform prevederilor art.417 alin.(8) Cod de procedură penală, decizia instanței

de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date

Colegiul penal lărgit respinge ca fiind declarative afirmațiile recurenților precum

că instanța de apel nu a motivat detaliat fiecare argument susținut de apărare și

succesorul părții vătămate în cererile de apel. Verificând decizia recurată în raport cu

argumentele invocate în cererile de apel, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia că

apelanții au primit răspuns la argumentele înaintate, iar simplul dezacord al titularilor

8

cererilor de recurs cu soluția pronunțată în speță nu constituie temei de admitere a

recursurilor în sensul formulat.

Mai mult, Colegiul penal lărgit menționează că motivarea hotărârii este un proces

de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în mod necesar

expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât timp cât sunt valorificate toate aspectele

relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii

ale unei motivări a hotărârii penale, așa cum s-a procedat în speță.

Totodată, Colegiul penal lărgit constată că la caz nu și-a găsit confirmare nici

temeiul pentru recurs semnalat de către recurenți prevăzut la pct.10) alin.(1) art.427

Cod de procedură penală, deoarece instanța de apel și-a motivat soluția adoptată,

acordând deplină eficiență prevederilor art.art.61, 75, 901 Cod penal.

La soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului, nu

sau admis careva erori, iar o pedeapsă orientată spre o limită aproape de cea minimă

este aptă să atingă scopul preventiv și educativ al pedepsei, pedeapsă pe care instanța

o găsește proporțională cu împrejurările și gravitatea infracțiunilor comise.

Conform art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială și în

strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului Cod.

Așadar, persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă,

în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată, iar după

caz, instanța este în drept să aplice și prevederile Părții generale a Codului penal, în

special a dispozițiilor art.art.90 și 901 Cod penal.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei

Reieșind din prevederile art.61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare, și reeducare a condamnatului, și se

aplică persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții

drepturilor lor, având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și

din partea altor persoane.

Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau să

înjosească demnitatea persoanei condamnate. Instanța de judecată trebuie să aleagă și

să aplice acel tip, și acea mărime a pedepsei care vor fi cele mai eficiente pentru

atingerea scopului legii.

Din actele cauzei rezultă că, prin sentința primei instanțe, Costroveț Mircea a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art.264 alin.(4) Cod penal, la 4 ani închisoare,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a

9

conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani, iar în temeiul art.901 Cod penal s-

a dispus executarea pedepsei închisorii pe un termen de 2 ani în penitenciar de tip

deschis, restul pedepsei penale de 2 ani închisoare a fost suspendată condiționat, cu

stabilirea perioadei de probațiune de 3 ani, soluție care a fost menținută și de către

instanța de apel.

Astfel, la menținerea soluției primei instanțe de aplicare a pedepsei cu închisoare

lui Costroveț Mircea, instanța de apel a stabilit că prima instanță a ținut cont de

prevederile art.art.61, 75, Cod penal, precum și de faptul că inculpatul nu are

antecedente penale, se căiește sincer de cele săvârșite, că vinovăția a recunoscut-o pe

deplin, de faptul că a colaborat cu organul de urmărire penală și se caracterizează

pozitiv.

Totodată, ținând cont de faptul că, examinarea cauzei a avut loc pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală conform procedurii prevăzute de art.3641 Cod

de procedură penală, deoarece inculpatul a recunoscut vina și nu a solicitat să fie

administrate probe noi, astfel încât instanța a concluzionat că din probele administrate

rezultă că faptele inculpatului sunt constatate și că sunt suficiente date cu privire la

persoana inculpatului pentru a permite stabilirea unei pedepse, prin urmare, inculpatul

Costroveț Mircea a beneficiat de reducerea pedepsei cu 1/3 a limitelor de pedeapsă.

Așadar, Colegiul penal lărgit reține că, instanțele de fond, individualizând

pedeapsa inculpatului au ținut cont de prevederile legale expuse supra și au motivat

aplicarea față de inculpat a pedepsei, în baza tuturor circumstanțelor constatate în speță,

determinante pentru stabilirea pedepsei, și prin urmare, Colegiul consideră, că

instanțele corect au concluzionat că o pedeapsă cu executarea parțială a închisorii, va

asigura scopul pedepsei penale.

Cu referire la criticele avansate în privința modalității de individualizare a

pedepsei, precum și cele ce țin de executarea acesteia, Colegiul penal lărgit reține că,

pedeapsă stabilită inculpatului Costroveț Mircea pentru comiterea infracțiunii prevăzute

de art.264 alin.(4) Cod penal de 4 închisoare, cu suspendarea parțială a executării

pedepsei cu închisoare, este echitabilă, proporțională și va contribui la atingerea

scopului de corectare și reeducare a acestuia, în așa fel încât acesta să se convingă de

necesitatea respectării legii penale și totodată, evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte

similare.

Astfel, instanța de apel corect a respins argumentele apărării precum și a

succesorului părții vătămate cu privire la aplicarea în privința inculpatului Costroveț

Mircea a prevederilor art.90 Cod penal, or instanța de judecată poate dispune

suspendarea executării pedepsei sau suspendarea parțială a executării pedepsei, doar în

cazul în care consideră că scopul pedepsei stabilit de legiuitor la art.61 Cod penal,

poate fi atins prin prisma normelor indicate supra.

Respectiv, instanța de apel corect a concluzionat, că scopul legii penale în speță

poate fi realizat doar în cazul suspendării parțiale a executării pedepsei cu închisoare.

10

De asemenea, Colegiul penal lărgit va respinge argumentele recurenților prin care

se menționează că instanța de apel nu a ținut cont de faptul că la caz nu s-au constatat

circumstanțe agravante, iar circumstanțele atenuante precum, vârsta tânără, căința

sinceră, restituirea prejudiciului succesorului părții vătămate și faptul că succesorul

părții vătămate nu are careva pretenții fața de inculpat și a solicitat aplicarea fața de

inculpat a prevederilor at.90 Cod penal, nu au fost luate în considerație, or,

circumstanțele date au constituit împrejurări în temeiul cărora inculpatul a beneficiat de

reducerea limitelor de pedeapsă precum în baza art.3641 alin.(8) Cod de procedură

penală și aplicarea prevederilor art.901 Cod penal.

În contextul celor expuse, Colegiului penal lărgit consideră, că instanțele de fond

au ținut cont de toate circumstanțele cauzei și au aplicat inculpatului o pedeapsă

echitabilă și conformă prevederilor legale, luând în considerație toate criteriile generale

de individualizare a pedepsei, iar modalitatea de executare a acesteia stabilită în sarcina

inculpatului, a fost individualizată corect și în așa fel, încât acesta să se convingă de

necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Pedeapsa individualizată, răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului

prevăzut la art.61 alin.(2) Cod penal, restabilirea echitații sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiunii, atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane.

Instanța de recurs mai notează și faptul că, din analiza deciziei recurate, erorile de

drept invocate în recursurile părții apărării, a inculpatului și a succesorului părții

vătămate nu și-au găsit confirmare, or, argumentele indicate, în esență au fost abordare

în decizia instanței de apel, care la examinarea cauzei a respectat prevederile art.art.414

alin.(1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a

pronunțat asupra tuturor aspectelor ce țin de individualizarea pedepsei, hotărârea emisă

cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția, motivare pe care instanța de recurs

ordinar o însușește integral reieșind din temeinicia acesteia, acțiune ce este conformă

practicii CtEDO, expuse inclusiv în pct.37 a hotărârii Albert c. România din

16.02.2010, care statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze

deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare

argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct.61), cu toate acestea noțiunea

de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate

de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse

atenției sale.

Prin urmare, instanța de recurs ordinar constatând temeinicia motivării soluției

instanței de apel, o însușește integral întrucât această instanță a oferit răspunsuri

complete și argumentate tuturor problemelor esențiale invocate în speță, pedeapsa

aplicată inculpatului fiind una proporțională și echitabilă faptelor comise.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal lărgit a ajuns la concluzia că,

temeiurile invocate de recurenți, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursurilor

11

declarate. Astfel de erori de drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare,

hotărârea atacată este una legală și întemeiată, considerente din care recursurile

declarate urmează a fi respinse ca inadmisibile, cu menținerea deciziei atacate.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Respinge ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de către succesorul

părții vătămate Rogac Natalia, de către inculpatul Costroveț Mircea și de către

avocatul Alexei Frunze în numele acestuia, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2019, în cauză penală privindu-l pe

Costroveț Mircea xxxxx, cu menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 01 aprilie 2021.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Nadejda Toma

Elena Cobzac

Victor Boico

12