1ra-1080/2021 — art. 264 alin. 4 CP

1ra-1080/2021 — art. 264 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1080/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

27 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, în următoarea componență:

Președinte Toma Nadejda

Judecători Cobzac Elena

Timofti Vladimir

Țurcan Anatolie

Guzun Ion

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul

în Procuratura UTA Găgăuzia (oficiul Central), Gheorghieva Fedora, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 16

decembrie 2020 și sentinței Judecătoriei Comrat, sediul Central din 29 septembrie

2020, în cauza penală în privința lui

Ciolac Ilia XXXXX, născut la xxxxx, originar și

domiciliat Xxxxx, raionul Xxxxx, s. Xxxxx str. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

în procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

Ciolac Ilia XXXXX a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin.

(4) Cod penal, la 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare, cu executare în

penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 4 (patru) ani.

În baza art. 90 alin. (1), (2) Cod penal, pedeapsa stabilită lui Ciolac Ilia, sub

formă de închisoare s-a dispus de a nu fi executată, dacă în termen de 5 ani

stabilit de instanță, inculpatul nu va săvîrși o infracțiune nouă și prin respectarea

condițiilor de probațiune va îndreptăți încrederea acordată.

A fost admis demersul procurorului și s-a dispus de a pune pe seama

inculpatului Ciolac I., cheltuielile judiciare suportate pe cauza dată și de a încasa

de la Ciolac Ilia în beneficiul bugetului de stat al Republicii Moldova, suma în

1

mărime de 10708 lei lei, ce include cheltuielile legate cu efectuarea în cadrul

procesului penal, a cercetărilor și expertizelor judiciare.

aproximativ la orele 21:24, fiind în stare de ebrietate alcoolică, conducând

automobilul de model „Mercedes E 250 TD”, cu numărul ce înmatriculare

XXXXX, deplasându-se în s. Xxxxx pe xxxxx, în direcția de sud, vizavi de casa de

locuit nr. 284, încălcând pct. 45 subpct. 1) lit. a), d) din Regulamentul circulației

rutiere (în continuare Regulamentul), aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 357

din 13.05.2009, pct. 45 subpct. 2) din Regulamentul, precum și pct. 46 lit. a) din

Regulament, a manifestat neatenție, nu a ținut cont de situația rutieră și starea sa

psihico-fiziologică, în urma cărui fapt a tamponat minora Xxxxx, a.n. xxxxx,

domiciliată în s. Xxxxx, căreia conform raportului de expertiza medico-legală nr.

201815C0059 din 25.09.2018, i-au fost cauzate leziuni, ce se califică ca vătămare

grave a sănătății după criteriul de pericol al vieții.

Conform rezultatelor testării alcoolscopice cu ajutorul alcotestului

„Drager”, concentrația alcoolului în aerul expirat de Ciolac I., a constuit 1,08

mg/1, fapt ce conform art. 13412 Cod penal, corespunde stării de ebrietate

alcoolică cu grad avansat.

Astfel, prin acțiunile sale Ciolac I. a săvârșit infracțiune prevăzută de art.

264 alin. (4) Cod penal, adică încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de

exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de

transport, încălcare ce a cauzat o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății,

săvîrșită în stare de ebrietate alcoolică.

acesteia, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie stabilită

pedeapsa în baza art. 264 alin. (4) Cod penal, sub forma de închisoare pe un

termen de 4 ani și 6 luni, cu executare în penitenciarul de tip deschis, cu privarea

dreptului de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 (patru) ani. De a

încasa de la inculpat cheltuielile judiciare în mărime de 10708 lei.

În motivarea cererii a invocat:

- sentința în partea aplicării față de inculpat a prevederilor art. 90 Cod penal,

este neîntemeiată;

- conținutul infracțiunii urmează a fi asociat cu consecința lui inevitabilă -

pedeapsa justă, fiindcă pedeapsa a fost săvârșită în starea de ebrietate alcoolică

cu grad avansat;

- prin stabilirea inculpatului a pedepsei sub forma de închisoare pe un

termen de 4 ani și 6 luni, cu executarea pedepsei în penitenciarul de tip deschis,

cu privarea lui de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4

ani, ar putea fi atinse scopurile pedepsei penale.

decembrie 2020, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de apel și menținută

sentința.

2

judecată corect a calificat fapta inculpatului Ciolac I., vinovăția acestuia în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod penal, nu a fost

contestată de către partea acuzării și se confirmă prin materialele dosarului,

precum și prin probele administrate atât în cadrul urmăririi penale, cât și prin

cele stabilite în ședința de judecată a instanței de fond.

Totodată, sentința se contestă de către partea acuzării doar în partea

pedepsei stabilite, și anume procurorul consideră că, inculpatului Ciolac I.,

instanța i-a stabilit o pedeapsa prea blândă, ce nu poate asigura atingerea

scopului pedepsei, întrucât la stabilirea pedepsei nu au fost luate în considerație

toate circumstanțele cauzei, precum și caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite.

Instanța de apel a considerat că, argumentele cererii de apel a procurorului,

privind stabilirea inculpatului a unei pedepse prea blînde, sunt neîntemeiate.

După cum rezultă din materialele cauzei, inculpatul a săvârșit infracțiunea,

prevăzută de art. 264 alin. (4) Cod penal, care conform art. 16 Cod penal, se

referă la categoria infracțiunilor grave.

Instanța de apel a menționat că, instanța de fond a motivat stabilirea

inculpatului Ciolac I., a pedepsei în baza art. 264 alin. (4) Cod penal (în redacția

legii la momentul săvârșirii infracțiunii) sub forma de închisoare, cu aplicarea

art. 90 Cod penal și stabilirea termenului de probațiune și privarea de dreptul de

a conduce mijloace de transport.

Așadar, la determinarea pedepsei inculpatului Ciolac I., în baza art. 264 alin.

(4) Cod penal (în redacția legii la momentul săvârșirii infracțiunii), cu aplicarea

prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatului i-a fost stabilită

pedeapsa sub forma de închisoare pe un termen de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni,

cu privarea dreptului de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4

(patru) ani, instanța de fond legal a luat în considerație gradul prejudiciabil al

acțiunilor inculpatului, datele despre personalitatea inculpatului Ciolac I.,

existența circumstanțelor atenuante și lipsa circumstanțelor ce agravează

răspunderea inculpatului, comportamentul lui pe parcursul și după săvârșirea

infracțiunii, recunoașterea vinovăției de către inculpat, săvârșirea de către el a

faptelor, care în conformitate cu art. 16 Cod penal, se referă la categoria

infracțiunilor grave, care a fost săvârșită din imprudență.

Astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia, că la stabilirea pedepsei

inculpatului Ciolac I., prima instanță a luat în considerație toate circumstanțele

cauzei și luând în vedere caracteristica pozitivă a inculpatului la locul de trai (f.d.

54 vol. 2), lipsa antecedentelor penale (f.d. 44 vol. 2), existența informației

precum că nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru (f.d. 50-51, vol.

2; f.d. 47-48 vol. 2) prezența circumstanțelor ce atenuează răspunderea -

recuperarea benevolă a prejudiciului cauzat, recunoașterea vinovăției de către

inculpat, precum și lipsa circumstanțelor care agravează răspunderea, reieșind

din principiul umanismului și principiul de individualizare a răspunderii penale,

3

lipsa în acțiunilor lui a recidivei infracțiunii, instanța de judecată întemeiat a

ajuns la concluzia privind oportunitatea executării de către cel vinovat a

pedepsei sub forma de închisoare, considerând că este posibil de a aplica în

privința inculpatului Ciolac I., a prevederilor art. 90 Cod penal și de a nu executa

pedeapsa dacă în termen de probațiune de 5 (cinci) ani, inculpatul Ciolac I., nu

va săvârși o infracțiune nouă și prin respectarea condițiilor de probațiune va

confirma încrederea acordată.

În opinia instanței de apel, instanța de fond legal a aplicat în privința

inculpatului pedeapsa complimentară sub formă de privare de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani, care este prevăzută ca

pedeapsa obligatorie. Totodată, instanța de apel a menționat faptul că, în

sancțiunea art. 264 alin. (4) Cod penal, în redacția legii care a intrat în vigoare la

14.12.2018, legea penală prevede pentru săvârșirea infracțiunii indicate, în afară

de pedeapsa sub forma de închisoare, la fel și pedeapsa penală sub forma de

anulare a dreptului de a conduce mijloace de transport pe un termen

nedeterminat. Conform art. 10 alin. (2) Cod penal, o astfel de pedeapsa poate fi

aplicată doar în privința persoanelor, care au săvârșit astfel de infracțiuni, după

ce au intrat în vigoare prevederile legislative respective, adică după 14.12.2018,

întrucât Codul penal care agravează pedeapsa și situația persoanei care a săvârșit

fapta incriminată, nu are efect retroactiv.

În cazul examinat, modificările introduse în sancțiunea art. 264 alin. (4) Cod

penal și care au intrat în vigoare de la data de 14.12.2018, agravează situația lui

Ciolac I., și de aceea instanța de judecată întemeiat a ajuns la concluzia privind

posibilitatea stabilirii inculpatului a pedepsei complementare sub forma de

privarea dreptului de a conduce mijloace de transport, pe un termen de 4 ani.

În viziunea instanței de apel, este neîntemeiat argumentul apelantului,

precum că instanța de judecată neîntemeiat a aplicat față de Ciolac I., o pedeapsa

prea blândă pentru săvârșirea de către el a infracțiunii grave, neținând cont de

toate circumstanțele cauzei, caracterul și gravitatea pedepsei săvârșite, care nu va

putea asigura atingerea scopului pedepsei.

Instanța de apel a menționat că, cerința apelantului privind stabilirea

inculpatului în baza art. 264 alin. (4) Cod penal, a pedepsei sub forma de

închisoare, nu este bazată pe prevederile legislației penale.

Mai mult ca atât, apelantul în cererea de apel depusă nu a adus nici o

circumstanță ce nu ar permite instanței de judecată să aplice în privința

inculpatului Ciolac I., a pedepsei în baza art. 264 alin. (4), sub forma de

închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, cu stabilirea

termenului de probațiune.

În opinia instanței de apel, pedeapsa stabilită inculpatului Ciolac I., în baza

art. 264 alin. (4) Cod penal, cu aplicarea art. 90 Cod penal și cu stabilirea

perioadei de probațiune de 5 (cinci) ani, cu privarea dreptului de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 4 (patru) ani, este echitabilă, corespunde

scopurilor și sarcinilor pedepsei penale.

4

de către procuror, care solicită casarea deciziei și a sentinței, în partea pedepsei

stabilite inculpatului, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care lui Ciolac I. să-i fie

stabilită pedeapsă, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (4)

Cod penal, sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani 6 luni, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, cu privare de dreptul de a conduce mijloace de

transport, pe un termen de 4 ani, în rest a menține sentința.

În motivarea recursului invocă:

- aplicarea condamnării cu suspendarea condiționată a executării pedepsei,

nu va asigura atingerea scopului pedepsei, deoarece nu au fost luate în

considerație, în măsura necesară date ce caracterizează personalitatea

inculpatului;

- la numirea pedepsei în privința inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii

menționate, instanța nu a luat în considerație în mod corespunzător, că Ciolac I.

a săvârșit infracțiunea în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat. Conform

rezultatelor testării efectuate la alcool cu ajutorul alcotestului „Drager”,

concentrația alcoolului în aerul expirat de Ciolac D. a constituit 1,08 mg/1, ceea ce

conform art. 13412 din Codul penal, corespunde stării de ebrietate alcoolică cu

grad avansat;

- în decizia de stabilire lui Ciolac I., a termenului de probațiune, adică

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, instanțele de judecată nu au luat în

considerație faptul, că de la acțiunile unui șofer beat (stare de ebrietate alcoolică

cu grad avansat), Ciolac I., a fost lipsită de viață o fată de 17 ani;

- pedeapsa stabilită inculpatului este prea blândă și nicidecum nu va

contribui la atingerea scopurilor pedepsei penale pentru prevenirea săvârșirii

unor infracțiuni noi și similare, atât de inculpați, cât și de alte persoane, precum

și la corectarea și reeducarea inculpaților.

În drept, autorul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

10) Cod de procedură penală.

lărgit concluzionează, că acesta urmează a fi admis, din următoarele

considerente:

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul instanța este în drept să admită recursul, să caseze total sau

parțial hotărârea atacată, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri,

dacă nu se agravează situația condamnatului.

Din norma supra menționată rezultă că, instanța de recurs poate să

intervină în soluția instanței de apel și de fond, inclusiv și să le caseze parțial, în

cazul constatării comiterii erorilor de drept, care au dus la adoptarea unei

hotărâri ilegale.

Reieșind din dispoziția alin. (2) art. 424 Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427,

5

fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnaților.

În recursul declarat, procurorul invocă de drept temeiul de casare stipulat la

pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și apel, în cazul aplicării pedepselor individualizate contrar

prevederilor legale.

Tot din conținutul recursului declarat, rezultă că autorul acestuia își

exprimă dezacordul aplicării de către instanțele de fond a prevederilor art. 90

Cod penal, adică suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilite

inculpatului pentru infracțiunea săvârșită, adoptând soluții eronate în acest sens,

fără a pătrunde suficient în esența problemei de fapt și de drept, fără a fi

elucidate obiectiv toate circumstanțele cauzei, la individualizarea pedepsei

inculpatului.

Analizând hotărârile judecătorești atacate sub aspectul menționat, în raport

cu circumstanțele cauzei, în prezenta speță, Colegiul penal consideră că, soluțiile

instanțelor de fond în latura stabilirii modului de executare a pedepsei sunt

neîntemeiate, la adoptarea cărora nu s-a ținut cont în deplină măsură de

dispoziția alin. (1) art. 75 Cod penal, ce prevede că persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în strictă conformitate cu

dispozițiile Părții Generale a Codului penal.

În continuarea concluziilor, instanța de recurs remarcă că, prin criterii

generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele stabilite de lege, de

care sunt obligate să se conducă instanțele de judecată la aplicarea fiecărei

pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte. Instanțelor de judecată, legea

penală le acordă o posibilitate largă de aplicare în practică a principiului

individualizării pedepsei penale, luând în considerație caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, persoana celui vinovat, circumstanțele ce

atenuează sau agravează răspunderea, ținând cont de influența pedepsei aplicate

asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

Deci, Colegiul menționează, că persoanei declarate vinovate trebuie să i se

aplice o pedeapsă, echitabilă, adică în limitele sancțiunii legii în baza căreia

persoana a fost condamnată, iar după caz, instanța este în drept de a aplica și

prevederile Părții Generale a Codului penal, inclusiv și ale art. 90 Cod penal, în

cazul în care nu sunt careva impedimente.

Potrivit art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere

statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și se aplică

persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții

drepturilor lor. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea și

resocializarea acestuia, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din

partea condamnaților, cât și din partea altor persoane.

6

Prin urmare, termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvârșite,

se stabilește luând în considerație și de personalitatea infractorului, care include

date privind gradul de dezvoltare psihică, situația materială, familială sau

socială, prezența sau lipsa antecedentelor penale, comportamentul inculpatului

până sau după săvârșirea infracțiunii.

În prezenta cauză supusă judecării, se atestă că inculpatul a fost recunoscut

vinovat și condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni grave, precum celei

prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod penal.

Din conținutul părții descriptive a sentinței, la capitolul stabilirii tipului

pedepsei inculpatului, prima instanță a menționat că, a ținut cont de gradul

pericolului social al acțiunilor inculpatului, datele personale ale inculpatului,

existența circumstanțelor atenuante și lipsa circumstanțelor agravante,

comportamentul lui în timpul și după comiterea infracțiunii, recunoașterea vinei

de către inculpat, faptul că infracțiunea face parte din categoria celor grave,

comise din imprudență, stabilindu-i pedeapsă cu închisoare, pe termen de 4 ani

și 6 luni, adică termen mai aproape de limita minimă, prevăzut de sancțiunea

normei penale imputate.

După efectuarea acestei proceduri de individualizare și stabilirea

termenului pedepsei cu închisoare, instanțele de judecată urmează să continue

operațiunea de individualizare a acesteia, dar în aspectul de executare a pedepsei

deja stabilite, prin numirea tipului de penitenciar și soluționarea chestiunii dacă

pedeapsa numită inculpatului, urmează a fi pusă în executare ori sub condiția

personalității acestuia de a se corecta și resocializa se poate de concluzionat, că

scopul pedepsei poate fi atins prin suspendarea executării pedepsei aplicate

vinovatului pe o perioadă de probațiune.

În speța dată, prima instanță, luând în considerație circumstanțele

infracțiunii comise, și stabilite de instanță, personalitatea inculpatului,

recunoașterea sinceră a vinovăției, lipsa în acțiunile lui a recidivei infracțiunii,

dar și faptul că infracțiunea prevăzută de art. 264 Cod penal, face parte din

categoria infracțiunilor comise din imprudență, a conchis că e necesar de a-i

stabili pedeapsă cu aplicarea art. 90 Cod penal, adică suspendarea condiționată a

executării pedepsei, concluzii susținute și de către instanța de apel, care

suplimentar a indicat la caracteristica pozitivă a inculpatului la locul de trai, lipsa

antecedentelor penale, existența informației precum că nu se află la evindența

mediciului narcolog și psihiatru, recuperarea benevolă a prejudiciului cauzat

Studiind minuțios lucrările dosarului, în raport cu concluziile instanțelor de

fond, Colegiul penal lărgit consideră, că instanțele ierarhic inferioare, la

adoptarea soluțiilor în partea stabilirii pedepsei inculpatului, nu au ținut cont de

toate criteriile de individualizare a pedepsei și incorect au conchis de a aplica

prevederile art. 90 Cod penal, în privința vinovatului.

Așadar, instanța de recurs notează că, aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal, adică suspendarea condiționată a executării pedepsei nu reprezintă o

7

categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită condamnaților prin lege de a

demonstra că infracțiunea comisă de ei este un incident în viața acestora.

În același rând, Colegiul remarcă că, în textul art. 90 alin. (1) Cod penal,

lexemul „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a

aplica prevederile acestei norme.

Îndeplinirea condițiilor de lege, poate fi aplicată sau exclusă la orice etapă a

procesului penal, pentru înlăturarea erorii admise la etapa anterioară.

În cadrul instituției suspendării condiționate a executării pedepsei instanța

după ce realizează individualizarea pedepsei prin determinarea concretă a

acesteia în baza criteriilor generale de individualizare, completează acest rezultat

printr-un act de individualizare a executării pedepsei.

Suspendarea condiționată este o măsură de individualizare a executării

pedepsei numită de către instanțele de judecată prin hotărâre de condamnare de

a suspenda pe o perioadă anumită executarea pedepsei aplicate, dacă sunt

îndeplinite anumite condiții.

Condițiile privind acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei

prevăzute de art. 90 Cod penal se referă la: pedeapsa aplicată și natura

infracțiunii; circumstanțele cauzei și persoana infractorului; aprecierea instanței

că scopul poate fi atins și fără executarea acesteia.

În viziunea Colegiului lărgit, prima instanță și cea de apel insuficient au

abordat condițiile ce vizează natura infracțiunii, circumstanțele cauzei și faptul

că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia.

În susținerea raționamentelor sale, instanța de recurs notează, că potrivit

lucrărilor dosarului, inculpatul, deși a săvârșit o infracțiune din imprudență,

adică cea prevăzută la art. 264 alin. (4) Cod penal, această faptă prejudiciabilă a

fost comisă în varianta agravată și anume în stare de ebrietate, și care a provocat

vătămarea gravă a integrității corporale, care potrivit art. 16 alin. (4) Cod penal,

este o infracțiune gravă, atentând la relațiile sociale cu privire la siguranța

traficului rutier, care pe cale de consecință subsidiar a afectat și relațiile sociale cu

privire la sănătatea persoanei, în urma cărora a survenit vătămarea gravă a

integrității corporale a minorei Xxxxx, ce a fost tamponată, la acel moment având

o vârstă tânără de doar 17 ani, iar leziunile corporale au fost formate cu puțin

timp înaintea survenirii decesului, potrivit datelor cercetării histologice (0-30

minute), iar conform raportului de expertiză medico-legală nr. 201815C0059 din

25.09.2018, „moartea minorei a survenit în urma închiderii de obiecte străine, despre ce

mărturisesc:… mase de noroi în cavitatea bucală și pe suprafața limbii, la intrarea în

laringe și lumenul său, în lumenul traheei și bronhiilor de calibru mare, mai mul în zona

bifurcației, hiperemie și edem al mucoasei căilor respiratorii și semne asfitice generale.

…”. Prin urmare, Colegiul penal lărgit reține, că instanțele de fond nu au

învederat în măsură deplină modalitatea comiterii faptei prejudiciabile și

consecințele produse, de către inculpat, ce s-au soldat cu vătămarea gravă a

integrității corporale.

8

În opinia Colegiului, deși, la caz, au fost reținute circumstanțe atenuante

recunoașterea vinei și recuperarea benevolă a prejudiciului cauzat, lipsa

circumstanțelor agravante, caracteristica pozitivă a inculpatului la locul de trai,

lipsa antecedentelor penale, existența informației precum că, inculpatul nu se

află la evindența mediciului narcolog și psihiatru, lipsa în acțiunile lui a recidivei

de infracțiuni, circumstanțe ce au stat și la baza stabilirii pedepsei mai aproape

de limita minimă sub formă de închisoare, prevăzută de legea penală, totuși

aceste circumstanțe nu sunt incomensurabile, în raport cu urmările prejudiciabile

survenite, adică vătămarea gravă a integrității corporale, respectiv aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal – suspendarea condiționată a executării pedepsei

cu închisoare, nu este proporțională cu faptele prejudiciabile săvârșite. Mai mult

ca atât, înstanța de apel a reținut în calitate de circumstanță atenuantă faptul că, a

fost recuperat benevol prejudiciul cauzat, însă reieșind din materialele cauzei, se

atestă că reprezentantul părții vătămate a indicat că, nu are careva pretenții de

ordin material sau moral, astfel refuză să depună acțiune civilă, în partea

stabilirii pedepsei a lăsat la discreția instanței.

Un alt aspect, în opinia instanței de recurs, care nu a fost abordat suficient

de către instanțele de fond, la individualizarea executării pedepsei este și faptul

că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia.

Sub acest aspect, Colegiul penal menționează, că norma penală imputată

inculpatului, este instituită de legislator pentru a fi apărate relațiile sociale cu

privire la siguranța traficului rutier și sănătatea persoanelor, în contextul în care

la moment un număr mare de încălcări a regulilor de securitate a circulației

rutiere sau de exploatare a mijloacelor de transport, de către conducătorii

autovehiculelor în Republica Moldova duc în cote majore la vătămări corporale

și decesuri. Deci, în situația în care în urma săvârșirii infracțiunii de încălcarea a

regulilor de securitate a circulației rutiere de către inculpat, care era în stare de

ebrietate cu grad avansat, cu cauzarea vătămării corporale grave, aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, în prezenta speță, nu va avea un impact scontat

asupra atingerii scopului pedepsei penale, prevăzute la art. 61 alin. (2) Cod penal

și anume restabilirea echității sociale și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni,

atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane.

Astfel, instanța de recurs, în speța dată, găsește întemeiate argumentele

recursului declarat de procuror și constată că, concluzia instanțelor de fond,

precum că scopul legii penale poate fi atins și fără executarea pedepsei reale cu

închisoare, aplicând prevederile art. 90 Cod penal, ca fiind eronată și

neîntemeiată și din aceste considerente o va exclude. Totodată, nu se va

considera faptul că, prin această soluție se înrăutățește situația condamnatului,

deoarece ca agravare a situației condamnatului se subînțelege situațiile de

schimbare a soluției din achitare în condamnare, de încadrare juridică la o

infracțiune mai gravă, sau un alt aliniat nou, literă, de înlocuire a sancțiunii cum

ar fi a măsurii educative în pedeapsa prevăzută de sancțiune, din amendă în

închisoare, prin mărirea cuantumului aceleiași pedepse ori adăugarea la

9

pedeapsa principală a pedepsei complementare, de aplicarea unor măsuri de

siguranță la care nu fusese inițial condamnat, de reținere în recurs a stării de

recidivă, a concursului de infracțiuni în loc de infracțiune continuă; situații de

învinuire care esențial, după circumstanțe reale, diferă de cea de la început sau

orice altă modificare a învinuirii, ce afectează dreptul inculpatului la apărare.

În temeiul celor expuse, Colegiul penal conchide că, recursul declarat de

procuror urmează a fi admis, în partea excluderii aplicării prevederilor art. 90

Cod penal, cu casarea parțială a hotărârilor primei instanțe și celei de apel, în

această parte.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

Xxxxx (oficiul Central), Gheorghieva Fedora, casează parțial decizia Colegiului

judiciar al Curții de Apel Comrat din 16 decembrie 2020 și sentința Judecătoriei

Comrat, sediul Central din 29 septembrie 2020, în cauza penală în privința lui

Ciolac Ilia XXXXX, în partea modului de executare a pedepsei, rejudecă cauza în

această parte și pronunță o nouă hotărâre, conform căreia exclude aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal.

Ciolac Ilia XXXXX, se consideră condamnat în baza art. 264 alin. (4) Cod

penal, la 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip

deschis, cu privarea de dreptul de a conduce vehicule pe un termen de 4 (patru)

ani.

Termenul executării pedepsei cu închisoare stabilite lui Ciolac Ilia XXXXX,

de calculat din momentul reținerii, cu includerea în acest termen a perioadei

aflării acestuia în arestare preventivă și arest la domiciliu de la data de 22 iunie

2018 până la 10 septembrie 2018.

Celelalte dispoziții ale deciziei contestate, se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 27 mai 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecător Cobzac Elena

Judecător Timofti Vladimir

Judecător Țurcan Anatolie

Judecător Guzun Ion

10