1ra-1591/2021 — art. 264 alin. 3 lit. b CP

1ra-1591/2021 — art. 264 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1591/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir

Judecători – Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Guzun Ion

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

succesorul părții vătămate, Vlas Elena, prin care solicită casarea sentinței Judecătoriei

Cimișlia (sediul Leova) din 09 decembrie 2020 și deciziei Colegiului judiciar al Curții

de Apel Comrat din 06 aprilie 2021, în cauza penală privindu-l pe

Prițcan Gherasim XXXXX, născut la XXXXX, originar din

satul XXXXX și domiciliat în satul XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

cauza fiind examinată pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în

procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Prițcan Gherasim a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, la 3 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu anularea dreptului

de a conduce mijlocul de transport.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare a fost

suspendată condiționat pentru o perioadă de probațiune de 4 ani.

Acțiunea civilă înaintată de către succesorul părții vătămate, Vlas Elena, a fost

admisă parțial, cu dispunerea încasării din contul lui Prițcan Gherasim a prejudiciului

moral în sumă de 40 000 lei. În rest, acțiunea civilă înaintată de către succesorul părții

vătămate, Vlas Elena, a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Cheltuielile judiciare în sumă totală de 7154 lei pentru efectuarea raportului de

expertiză medico-legală nr. 202013C0013 din 08 aprilie 2020 și, respectiv, pentru

efectuarea raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-930 din 16 martie 2020 - s-

a dispus a fi trecute în contul statului, ca urmare a reglementărilor art. 229 alin. (3)

Cod de procedură penală.

Totodată, a fost soluționată soarta corpurilor delicte.

1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că Prițcan Gherasim

la data de 11 februarie 2020, în jurul orei 13:00, fiind posesorul permisului de

1

conducere nr. 049601125, cu categoria B, eliberat la data de 12 mai 2004 de către

autoritatea competentă a RM, document care oferă drepturi și prescrie obligații în

domeniul traficului rutier, conducea mijlocul de transport de model XXXXX, cu n/î

XXXXX, pe teritoriul XXXXX, situată în preajma intersecției străzilor XXXXX,

moment în care, încălcând cerințele art. 33 alin. (3) lit. a) al Legii privind siguranța

traficului rutier, nr.131/2007, care stabilește că: „Conducătorul de autovehicul este

obligat să cunoască și să respecte Regulamentul circulației rutiere”, și pct. 42 alin.

(2) din Regulamentul circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.

357/2009, care prevede că: „Conducătorul vehiculului care intenționează să se

deplaseze cu spatele poate să înceapă manevra numai după ce s-a asigurat că o poate

face fără a crea un pericol sau un obstacol pentru ceilalți participanți la trafic. În

cazurile în care câmpul vizual în spate este limitat, conducătorul trebuie să recurgă

la ajutorul altei persoane, aflate în afara autovehiculului”, a efectuat manevra de

deplasare cu spatele și a tamponat cu partea din spate a vehiculului pietonul Țurcanu

Larisa XXXXX, care în aceeași zi a decedat în urma șocului hipovelmic cauzat,

potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 202013C0013 din 08 aprilie 2020, de

fractura oaselor scheletului facial și bazei craniului pe fondalul traumei craneo-

cerebrale deschise.

Acțiunile inculpatului Prițcan Gherasim au fost încadrate, de către prima

instanță, în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, adică, încălcarea regulilor de

securitate a circulației sau de exploatare a mijlocului de transport, încălcare ce a

cauzat, din imprudență, decesul unei persoane.

părții vătămate, Vlas Elena, și de către avocatul Șcheau Igor în numele inculpatului

Prițcan Gherasim.

2.1. În apelul declarat de către procuror, s-a solicitat casarea parțială a sentinței

primei instanțe în partea ce ține de încasarea cheltuielilor judiciare, cu pronunțarea

unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să se

dispună încasarea din contul inculpatului Prițcan Gherasim în beneficiul statutului a

cheltuielilor judiciare în sumă de 7154 lei.

În motivarea apelului s-a indicat că, prima instanță eronat a interpretat

prevederile art. 227 alin. (2) Cod de procedură penală, astfel, nejustificat a respins

solicitarea acuzatorului de stat în partea încasării din contul inculpatului Prițcan

Gherasim în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare sus indicate.

2.2. În apelul declarat de către succesorul părții vătămate, Vlas Elena, s-a

solicitat casarea parțială a sentinței primei instanțe în partea stabilirii pedepsei și a

prejudiciului moral, rejudecarea cauzei în această latură, cu pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie

condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, cu dispunerea încasării prejudiciului

moral potrivit cererii formulate, din următoarele motive:

- pedeapsa stabilită inculpatului nu corespunde gradului de pericol social și

consecințelor survenite ca urmare a infracțiunii săvârșite de către inculpat;

- locul tamponării mamei sale, în rezultatul căreia a decedat, este Piața Adunării

din Leova, acesta fiind locul desfășurării adunărilor locuitorilor din oraș și nu este

destinată pentru automobile, or, era ziua, vizibilitatea era perfectă și nimic nu

presupunea o tamponare mortală. Daca inculpatul a hotărât sa parcheze automobilul

2

în piață, urma să asigure securitatea persoanelor ce se deplasau prin preajmă. Este

evident și în afara oricărei suspiciuni, inculpatul nici nu s-a uitat în oglinzile

retrovizoare atunci, când a încercat sa parcheze autoturismul în piață. Această

concluzie rezulta din depozițiile martorului Șarovici Gheorghe. Martorul a declarat

că, în ziua respectivă a observat cum o bătrânică mergea pe parcarea din Piața

Adunării și se îndrepta spre str. Ștefan cel Mare. Tot atunci a observat un autoturism

XXXXX, de culoare vișinie, care făcea manevra de mers cu spatele, dorind să se

parcheze. La un moment dat a văzut ca autoturismul s-a oprit brusc, iar pe bătrânică

nu a mai văzut-o. Lângă autoturismul XXXXX mai era un automobil Volkswagen

Polo de culoare surie, iar lîngă acest automobil era un tânăr, care făcea semne

șoferului din automobilul XXXXX să se oprească, arătându-i mâinile încrucișate.

Atunci a înțeles că șoferul din automobilul XXXXX a tamponat bătrânică care mergea

prin parcare;

- martorul a relatat evenimentele tamponării, iar afirmațiile inculpatului, precum

că, atunci când începuse manevra de deplasare cu spatele, Țurcanu Larisa, se oprise,

și papoi s-a pornit, nimerind sub rotile automobilului, nu corespund realității. Țurcanu

Larisa era în deplină cunoștință de cauză și dacă s-ar fi oprit aștepta, până când

automobilul era parcat;

- prin depozițiile date de inculpat în ședință de judecată, s-a urmărit doar scopul

stabilirii unei pedepse mai blînde, acesta a admis că a tamponat-o pe Țurcanu Larisa,

dar nu a recunoscut cum a săvârșit fapta. La caz, s-a efectuat și o expertiză auto-

tehnică în vederea stabilirii modului de funcționare a suspensiei, sistemului de ghidare

și sistemului de frânare a automobilului Opel Astra, care, după părerea lor, nu ar fi

fost justificată, dacă Prițcan Gherasim recunoștea vina sa;

- inculpatul a beneficiat neîntemeiat nu numai de prevederile din art. 3641 Cod

de procedură penală, dar și de faptul, că a lucrat până în luna iulie 2019 ca reprezentant

al Guvernului în teritoriu și era o persoană cunoscută, motiv din care colaboratorii de

poliție care au fost prezenți la locul tamponării, nu au întreprins măsuri în vederea

identificării persoanelor care au asistat la săvîrșirea infracțiunii. Astfel persoana care

semnala lui Prițcan Gherasim să oprească automobilul înainte sau imediat după ce o

tamponase pe Țurcanu Larisa nu a fost identificat;

- prima instanță nu a motivat cuantumul prejudiciului moral, dispus spre încasare

din contul inculpatului pentru fapta săvârșită;

- instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsa prea blîndă.

2.3. În apelul declarat de către avocatul Șcheau Igor în numele inculpatului

Prițcan Gherasim, s-a solicitat casarea parțială a sentinței primei instanțe în partea

stabilirii pedepsei și a laturii civile, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care

inculpatului să-i fie aplicat un termen de probațiune mai scurt, cu reducerea

cuantumului prejudiciu moral.

În susținerea solicitărilor invocate, apărarea a indicat că:

- prima instanță a apreciat în mod eronat necesitatea aplicării unui termen de

probațiune de 4 ani în privința inculpatului Prițcan Gherasim, individualizând, astfel,

greșit pedeapsa penală aplicată acestuia.

- inculpatul este învinuit pentru comiterea unei infracțiuni comise din

imprudență, al cărui pericol social este net-inferior altor categorii de infracțiuni;

- prevederile art. 90 Cod penal sunt aplicabile față de inculpat, ținînd cont de

3

faptul că cauza a fost examinată în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură

penală;

- la caz, sunt prezente circumstanțele atenuante, și anume, căință sinceră, astfel,

inculpatul, imediat după comiterea infracțiunii, a acordat primul ajutor medical

victimei, Țurcanu Larisa, transportând-o la spital. Acesta a contribuit activ la

cheltuielile funerarii ale victimei Țurcanu Larisa, a compensat benevol prejudiciul

material cauzat prin infracțiune;

- având în vedere personalitatea inculpatului, situația sa familială (are la

întreținere un copil minor, fiind unicul întreținător al acestuia), ținând cont de art. 61

Cod penal, consideră că, sarcinile pedepsei penale pot fi atinse în privința acestuia

prin condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei penale;

- sentința primei instanțe a fost pronunțată fără a argumenta imposibilitatea

aplicării unui termen de probațiune mai redus față de inculpat, inclusiv, nu s-a ținut

cont de faptul că inculpatul anterior nu a fost condamnat, s-a căit sincer de cele

comise, are loc permanent de trai, activează în câmpul muncii, are formată deja o

familie, având un copil minor la întreținere;

- prima instanța a supraapreciat cuantumul bănesc acordat în scopul compensării

prejudiciului moral cauzat prin infracțiune, fapt care impune reducerea acestuia,

menționînd că inculpatul a compensat benevol prejudiciul material cauzat prin

infracțiune, participând la cheltuielile funerarii ale părții vătămate; la scurt timp după

producerea accidentului rutier vizat, inculpatul a exprimat scuze față de familia

succesorului părții vătămate și de aceasta însuși, manifestând în acest sens profundă

căință;

- în sensul soluționării extrajudiciare a chestiunii privind repararea prejudiciului

moral cauzat prin infracțiune, inculpatul a expediat în adresa succesorului părții

vătămate, Vlas Elena, cerere prealabilă privind compensarea extrajudiciară a acestui

prejudiciu, care deși a fost recepționată de aceasta, nu a dus la un răspuns din partea

acesteia;

- în sensul motivării acțiunii civile în procesul penal, depusă de către succesorul

părții vătămate, Vlas Elena, se invocă aspecte patrimoniale precum faptul că casa

părții vătămate ar rămâne neîngrijită, faptul că aceasta a suportat numeroase cheltuieli

pentru a se prezenta la organul de urmărire penală și instanța de judecată (deși nu a

fost prezentă la nici o ședință de judecată) care sunt incompatibile cu sarcinile

compensării prejudiciului moral. Astfel, succesorul părții vătămate apreciază

„prejudiciul moral” ca o formă a „prejudiciului material”, confundând aceste noțiuni

și valența juridică a acestora;

- deși invocă profunde suferințe morale, succesorul părții vătămate nu prezintă

careva probe (rapoarte de examinare psihologică, consultări a specialiștilor etc.) care

ar confirma acest fapt. În acest context, având în vedere faptul că succesorul părții

vătămate nu a fost prezent la nici o ședință de judecată în fața primei instanțe, nu

există posibilitatea stabilirii cu certitudine a existenței și întinderii acestor pretinse

suferințe morale.

au fost admise apelurile declarate, casată parțial sentința primei instanțe în latura

penală și în partea repartizării cheltuielilor judiciare, rejudecată cauza și pronunțată o

nouă hotărâre în această parte prin care:

4

Prițcan Gherasim a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin.

(3) lit. b) Cod penal, prin aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, la

3 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu anularea

dreptului de a conduce mijlocul de transport.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare a fost

suspendată condiționat pentru o perioadă de probațiune de 4 ani.

S-a dispus încasarea din contul inculpatului Prițcan Gherasim în beneficiul

statului a cheltuielilor judiciare în sumă totală de 7154 lei, suportate pentru efectuarea

raportului de expertiză medico-legală nr. 202013C0013 din 08 aprilie 2020 și,

respectiv, pentru efectuarea raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-930 din 16

martie 2020.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

Instanța de apel, în motivarea soluției adoptate a reiterat că, prioritar, la caz,

apelul înaintat de către procuror, este întemeiat, și urmează a fi admis, iar apelurile

înaintate de către avocatul Șcheau Igor în numele inculpatului Prițcan Gherasim si

succesorul părții vătămate, Vlas Elena, urmează a fi admise din alte motive decât cele

indicate prin conținutul acestora, cu casarea sentinței în latura penală si în partea

repartizării cheltuielilor judiciare, pentru următoarele considerente.

Astfel, cu referire la apelul înaintat de către procuror, prin care s-a invocat că

instanța de fond neîntemeiat nu a încasat de la inculpat în beneficiul statului

cheltuielile judiciare suportate pentru efectuarea raportului de expertiză medico-

legală nr. 202013C0013 din 08 aprilie 2020 și, respectiv, pentru efectuarea raportului

de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-930 din 16 martie 2020, instanța de apel a

constatat că prima instanță, la caz, a dat o interpretare eronată prevederilor art. 229

alin. (3) Cod de procedură penală. Or, norma în cauză nu poartă un caracter

obligațional ci discreționar, drept urmare scutirea condamnaților de la plata acestor

sume, urmează să fie o excepție, însă nu regulă.

Așadar, instanța de apel a subliniat că circumstanța „starea de insolvență a lui

Prițcan Gherasim ca urmare a Hotărârii nr. 21-21i-1044-26032018 ( 2i-9/17), potrivit

căruia s-a dispus (..) inițierea procedurii simplificate a falimentului în privința Î.I.

„Prițcan Gherasim”, și a cărui fondator vine a fi Gherasim Prițcan”, nicidecum nu

reprezintă temei de a scuti total inculpatul de la plata cheltuielilor judiciare în cauză

penală. Procedura simplificată a falimentului a fost inițiată în privința Î.I. „Prițcan

Gherasim” din anul 2018 și durează deja peste trei ani, nefiind finalizată.

Un proces de insolvabilitate nu întotdeauna se finalizează cu declararea

insolvabil al debitorului și lichidarea acestuia, pe cît pot fi întreprinse măsuri pentru

a fi achitate datoriile în cadrul procesului de insolvabilitate.

Prin urmare, atât timp cât prin probe nu a fost demonstrat că inculpatul Prițcan

Gherasim nu este angajat în câmpul muncii, fiind persoană aptă de muncă, neavînd

restricții medicale din cauza stării sănătății, instanța de apel nu a învederat careva

temeiuri legale de a-l exonera de la plata cheltuielilor judiciare, motiv din care a

dispus încasarea cheltuielilor judiciare suportate pentru efectuarea raportului de

expertiză medico-legală nr. 202013C0013 din 08 aprilie 2020 și, respectiv, pentru

efectuarea raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-930 din 16 martie 2020, din

contul inculpatului.

Cu referire la argumentele apelurilor înaintate de către avocatul Șcheau Igor în

5

numele inculpatului Prițcan Gherasim și de către succesorul părții vătămate Vlas

Elena, instanța de apel a stabilit că, deși cauza a fost examinată în procedura prevăzută

de art. 3641 Cod de procedură penală, totuși, în dispozitivul sentinței vizate, instanța

de fond a omis de a aplica în privința inculpatului prevederile art. 3641 alin. (8) Cod

de procedură penală, drept urmare, pedeapsa stabilită nu a fost încadrată în limite

legale.

În acest sens, instanța de apel a notat că, potrivit prevederilor art. 16 alin. (4)

Cod penal, infracțiunea imputată inculpatului Prițcan Gherasim, face parte din

categoria infracțiunilor grave, care prevede pedeapsa maximă cu închisoare de până

la 7 ani inclusiv; circumstanță ce atenuează răspunderea penală în privința

inculpatului, conform art. 76 Cod penal, s-a reținut căința sinceră și acordarea

primului ajutor victimei; circumstanțe ce agravează răspunderea penală, conform art.

77 Cod penal, în privința inculpatului, nu au fost invocate de acuzatorul de stat.

Potrivit sancțiunii art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, persoanele vinovate de

comiterea infracțiunii vizate, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 ani, cu anularea

dreptului de a conduce mijloace de transport.

În consecință, aplicând la speță prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, noile limite ale pedepsei cu închisoarea se stabilesc a fi de la 2 ani până la 4

ani 8 luni.

Prin raportare la prevederile ce stabilesc limitele de pedeapsă aplicabile

inculpatului, ținând cont de circumstanțele reale, gradul de pericol social, urmarea

produsă și circumstanțele personale, având în vedere că, inculpatul este caracterizat

pozitiv de autoritatea publică locală, acesta la evidența medicului narcolog și psihiatru

nu se află, nu era în stare de ebrietate în momentul producerii accidentului rutier, a

comis fapte contravenționale prescripția cărora este stinsă și la moment nu

înregistrează antecedente contravenționale, ținând cont de scopul restabilirii echității

sociale, reieșind din circumstanțele stabilite, din gradul prejudiciabil al faptelor,

concretizat în valorile sociale care au fost vătămate, punând în balanță ansamblul

acestor considerente, instanța de apel a stabilit că o pedeapsă sub formă de 3 ani

închisoare, este aptă să atingă scopul preventiv și educativ al pedepsei.

Totodată, instanța de apel, a statuat că nu pot fi reținute, ca întemeiate, alegațiile

expuse în apelul înaintat de avocatul Șcheau Igor în numele inculpatului Prițcan

Gherasim, prin care se solicită aplicarea unui termen de probațiune mai redus. Or,

motivele invocate în acest sens - comiterea unei infracțiuni din imprudență, căința

sinceră, acordarea primului ajutor medical victimei, personalitatea inculpatului, sunt

circumstanțe care s-au luat în considerație la stabilirea pedepsei cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal.

Concomitent, instanța de apel a stabilit, ca nefondate, alegațiile succesorului

părții vătămate Vlas Elena cu privire la faptul că, inculpatul urmează a executa real

pedeapsa cu închisoare, or, în cauza Varga și alții vs. Ungaria din 10 martie 2015 (în

special § 105) Curtea a concluzionat că „nu este de competența Curții să indice

statelor modul în care ar trebui organizate sistemele lor politice și închisoare penală.

Aceste aspecte ridică o serie de probleme juridice și practice complexe care, în

principiu, depășesc funcția judiciară a Curții. Cu toate acestea, Curtea ar aminti în

acest context, recomandările Comitetului de Miniștri care invită statele să încurajeze

procurorii și judecătorii de a folosi cât mai mult posibil alternativele la detenție, în

6

scopul de a rezolva problema creșterii numărului deținuților din închisori" (a se vedea

în special Recomandarea nr. R (99) 22 și Recomandarea Rec (2006) 13 a Comitetului

de Miniștri).

Astfel, instanța de apel a considerat că, restabilirea echității sociale, încălcate de

către inculpatul Prițcan Gherasim prin săvîrșirea infracțiunii, în care este recunoscut

vinovat, ținând cont de comportamentul lui în timpul și după săvîrșirea infracțiunii,

precum și influențarea pedepsei stabilite asupra corectarea vinovatului, ținând cont de

vârsta și personalitatea acestuia, gravitatea faptei săvârșite - poate fi atins prin

aplicarea în privința acestuia a pedepsei sub forma doar de închisoare, cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal.

Alegațiile succesorului părții vătămate, Vlas Elena, cu referire la încasarea

prejudiciului moral, instanța de apel le-a considerat neîntemeiate, întrucît nu a adus

careva argumente în acest sens, indicând doar că „instanța nu a adus motive din care

considerent a micșorat mărimea prejudiciului moral încasat".

Or, instanța de fond suficient de amplu și argumentat a motivat soluția în latura

civilă, respectiv, și solicitarea apelantului apărării de a se micșora cuantumul

prejudiciului moral, instanța de apel a considerat că este nefondată și urmează a fi

respinsă, cu menținerea hotărârii primei instanței în această parte. Totodată, prima

instanță corect a reținut că, suma prejudiciului moral în mărime de 800000 lei

solicitată a fi încasată de la Prițcan Gherasim în beneficiului lui Vlas Elena, reieșind

din specificul acțiunii și criteriul echității, este una exagerată. Astfel, la baza

argumentelor acțiunii civile aduse în acest sens, instanța de apel a concluzionat că

succesorul părții vătămate a invocat circumstanțe materiale, menite să argumenteze

criteriul unui prejudiciu material, și care nu și-ar găsi reflecția în specificul chestiunii

morale suportate de partea în proces.

recurs ordinar de către succesorul părții vătămate, Vlas Elena, prin care, invocînd

temeiul de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

solicită casarea acestora, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care

inculpatului, pentru infracțiunea săvîrșită, să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de

închisoare, cu dispunerea încasării prejudiciului moral în mărime de 800 000 lei.

În motivarea recursului, recurentul invocă critici similare celor expuse în

propriul apel, pledînd pentru o pedeapsă privativă de libertate în privința inculpatului,

precum și dispunerea încasării mărimii prejudiciului moral solicitat.

Referitor la pedeapsa stabilită inculpatului, susține că este prea blîndă în raport

cu infracțiunea comisă, or, instanțele de fond, la stabilirea pedepsei nu au ținut cont

de circumstanțele săvîrșirii infracțiunii, iar inculpatul pe nedrept a beneficiat de

judecarea cauzei în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală.

Subsidiar, recurentul a indicat că nu s-au adus motive de a micșora mărimea

prejudiciului moral încasat pentru fapta săvârșită.

pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care pledează pentru

admiterea acestuia, cu dispunerea rejudecării cauzei.

În acest sens, a argumentat că instanța de apel, stabilindu-i inculpatului Prițcan

Gherasim o pedeapsă cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, a ignorat unele

circumstanțe ale cauzei, și anume, cazierul contravențional al inculpatului, din

7

conținutul căruia reiese expres că ultimul este un conducător cu rea voință întrucît a

comis mai multe contravenții, iar anterior a comis alte infracțiuni, prevăzute de art.

297 alin. (1), art. 190 alin. (4) Cod penal.

Cît privește dezacordul succesorului părții vătămate cu prejudiciul moral dispus

spre încasare din contul inculpatului, susține că instanța de apel, la aprecierea acestuia

în sumă de 40 000 lei, nu a ținut cont de caracterul și gravitatea suferințelor psihice

suportate de către succesorul părții vătămate, Vlas Elena, precum și de gradul de

vinovăție al inculpatului.

constată că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și

dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară

nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, care au dus

la adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată, verificându-se dacă s-a aplicat corect legea

la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Conducându-se de dispozițiile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de

art. 427 Cod de procedură penală. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Reieșind din conținutul cererii de recurs, Colegiul penal lărgit atestă că

succesorul părții vătămate, Vlas Elena, a indicat drept temei pentru declararea

recursului art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, în cazurile când hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii

sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței.

Însă, din argumentele recursului declarat de către succesorul părții vătămate,

Vlas Elena, se desprinde, inclusiv, dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de

către instanța de apel atît în partea aplicării art. 90 Cod penal cît și în latura încasării

prejudiciului moral, temeiuri ce se încadrează în pct. 6), 10) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală.

Analizând textul deciziei contestate prin prisma argumentelor invocate în

recurs și temeiurilor de casare nominalizate, Colegiul penal lărgit constată că criticile

aduse de către titularul cererii de recurs și-au găsit confirmare în speța dedusă

judecății.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

8

prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da

o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile pronunțate

de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței ierarhic

superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se

avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau

motivarea în termeni generali-vagi, reprezintă motiv de casare.

Coraportând decizia instanței de apel, la rigorile prevăzute de art. 414 Cod de

procedură penală enumerate supra, se atestă că instanța de apel nu a ținut cont pe

deplin de aceste cerințe și a comis următoarele erori de drept.

Așadar, din conținutul recursului declarat, rezultă că recurentul critică decizia

instanței de apel privitor la aplicarea în privința inculpatului a prevederilor art. 90 Cod

penal, din considerentul că concluziile instanței de apel în această parte sunt greșite,

deoarece în speță sunt prezente circumstanțe care denotă iraționalitatea dispunerii

suspendării executării pedepsei cu închisoare.

În urma analizei deciziei instanței de apel sub aspectul menționat, în raport cu

circumstanțele cauzei, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel pripit a ajuns

la soluția de a-i stabili inculpatului Prițcan Gherasim o pedeapsă cu suspendarea

condiționată a executării acesteia.

În continuarea concluziilor sale, instanța de recurs notează faptul că prin criterii

generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele stabilite de lege, de care

sunt obligate să se conducă instanțele de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru

fiecare persoană vinovată în parte. Instanțelor de judecată, legea penală le acordă o

posibilitate largă de aplicare în practică a principiului individualizării pedepsei

penale, luând în considerație caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite,

persoana celui vinovat, circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea,

ținând cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

În acest context, instanța de recurs reține, că infracțiunea prevăzută de

art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, potrivit prevederilor art. 16 Cod penal, face parte

din categoria infracțiunilor grave, care prevede pedeapsa sub formă de închisoare de

la 3 la 7 ani, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

Totodată, fapta prejudiciabilă face parte din categoria de infracțiuni în

domeniul transportului, care reprezintă un pericol social sporit în Republica Moldova,

deoarece un număr major de vătămări corporale și decese se comit ca urmare a

încălcării regulilor de securitate a circulației rutiere sau exploatare a mijloacelor de

transport.

Potrivit actelor dosarului, cauza penală a fost judecată pe baza probelor

administrate la faza de urmărire penală, în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală.

La capitolul stabilirii tipului pedepsei inculpatului, instanța de apel a menționat

că a ținut cont de personalitatea inculpatului, gravitatea faptei comise, stabilindu-i

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu suspendarea executării

pedepsei pe o perioadă de probațiune de 4 ani.

9

Analizând decizia atacată, Colegiul penal lărgit consideră că instanța de apel

nu a motivat complet și obiectiv soluția de individualizare a executării pedepsei, pripit

ajungând la concluzia în ce privește aplicarea față de inculpat a prevederilor art. 90

Cod penal, întrucât în speță instanța de apel nu a efectuat o analiză completă și

minuțioasă a personalității inculpatului.

În acest context, instanța de recurs notează că, aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal, adică suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu reprezintă o

categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită condamnaților prin lege de a

demonstra că infracțiunea comisă de ei este un incident în viața acestora.

În același rând, în textul art. 90 alin. (1) Cod penal, lexemul „poate”, oferă

posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a aplica prevederile acestei norme.

În cadrul instituției suspendării condiționate a executării pedepsei, instanța,

după ce realizează individualizarea pedepsei prin determinarea concretă a acesteia în

baza criteriilor generale de individualizare, completează acest rezultat printr-un act de

individualizare a executării pedepsei.

Suspendarea condiționată este o măsură de individualizare a executării

pedepsei stabilită de către instanțele de judecată prin hotărâre de condamnare de a

suspenda pe o perioadă anumită executarea pedepsei aplicate, dacă sunt îndeplinite

anumite condiții.

Condițiile pentru acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei

prevăzute de art. 90 Cod penal se referă la: pedeapsa aplicată și natura infracțiunii;

circumstanțele cauzei și persoana infractorului; aprecierea instanței că scopul poate

fi atins și fără executarea acesteia.

La rândul său, Colegiul penal lărgit constată că la individualizarea pedepsei

penale stabilite inculpatului în prezenta speță, instanța de apel nu a indicat motive

clare ce au stat la baza concluziilor privind posibilitatea aplicării prevederilor art. 90

Cod penal în raport cu personalitatea inculpatului care a comis o infracțiune gravă, nu

a compensat integral prejudiciul moral cauzat, anterior a comis infracțiuni (f.d. 140-

143, Vol. I), iar potrivit cazierului contravențional (f.d. 137-138, Vol. I) pe numele

inculpatului Prițcan Gherasim figurează 20 proceduri contravenționale, printre care

fiind atît din categoria circulației rutiere, cît și din categoria aplicării violenței față de

alte persoane.

Astfel, Colegiul penal lărgit reține că instanța de apel la analizarea condițiilor

privind aplicarea art. 90 Cod penal, insuficient a abordat personalitatea inculpatului

Prițcan Gherasim, ce reprezintă condiția esențială care urma a sta la originea

concluziilor privind iraționalitatea executării reale a pedepsei cu închisoare, or, deși

anterior a încălcat atît legislația penală cât și cea contravențională, Prițcan Gherasim

nu a stat pe calea corijării și a comis o nouă infracțiune în domeniul transportului, iar

ca consecință, a tamponat cu partea din spate a vehiculului pietonul Țurcanu Larisa

Gheorghe, a.n.1940, care în aceeași zi a decedat în urma șocului hipovelmic cauzat,

potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 202013C0013 din 08 aprilie 2020, de

fractura oaselor scheletului facial și bazei craniului pe fondalul traumei craneo-

cerebrale deschise.

În aserțiunea dată, Colegiul penal lărgit constată, că instanța de apel la

motivarea soluției privind individualizarea pedepsei penale în privința inculpatului

Prițcan Gherasim nu a ținut cont de aceste aspecte, iar în consecință decizia recurată

10

urmează a fi casată în latura penală, în partea stabilirii pedepsei cu dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, deoarece hotărârea atacată nu

conține motive legale pe care se întemeiază soluția adoptată.

Distinct de considerentele expuse mai sus, Colegiul penal atestă că decizia

instanței de apel nu este motivată suficient nici în latura civilă, în partea soluționării

cerințelor de încasare a prejudiciului moral.

La acest capitol, instanța de recurs ține să sublinieze, că deși instanța de apel a

conchis, că soluția primei instanțe privind evaluarea daunelor morale cauzate

succesorului părții vătămate, Vlas Elena, în sumă de 40 000 lei, este echitabil evaluată

în raport cu consecințele care au survenit în urma săvârșirii infracțiunii, gravitatea

acestora și impactul produs asupra succesorului părții vătămate, nu a oferit o motivare

amplă la acest capitol în raport cu suferințele psihice și fizice cauzate succesorului

părții vătămate.

Astfel, Colegiul penal lărgit consideră iraționale concluziile instanței de apel

cu referire la faptul că suma de 40 000 lei, cu titlu de reparare a prejudiciului moral

cauzat succesorului părții vătămate, Vlas Elena, este una echitabilă și suficientă. Or,

avocatul Țurcan Petru în numele succesorului părții vătămate, Vlas Elena, în acțiunea

civilă înaintată a solicitat încasarea din contul inculpatului Prițcan Gherasim a

prejudiciului moral în sumă de 800 000 lei (f.d.204-204, Vol. I).

La acest capitol, instanța de recurs notează că, potrivit art. 219 alin. (4) Cod de

procedură penală, la evaluarea cuantumului despăgubirilor materiale ale prejudiciului

moral, instanța de judecată ia în considerare suferințele fizice ale victimei, prejudiciul

agrement sau estetic, pierderea speranței în viață, pierderea onoarei prin defăimare,

suferințele psihice provocate de decesul rudelor apropiate etc.

În corespundere cu art. 220 Cod de procedură penală și art. 2037 Cod civil,

mărimea despăgubirii pentru prejudiciul moral se determină de către instanța de

judecată în funcție de caracterul și gravitatea prejudiciului moral cauzat persoanei

vătămate, de gradul de vinovăție a autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o

condiție a răspunderii, și de măsura în care această despăgubire poate aduce satisfacție

echitabilă persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea prejudiciului moral le

apreciază instanța de judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost

cauzat prejudiciul, restrângerea posibilităților de viață familială și socială, precum și

statutul social al persoanei vătămate. La determinarea despăgubirii, instanța de

judecată va tinde să acorde o despăgubire care, pe de o parte, are o mărime

comparabilă cu cea acordată în mod obișnuit în împrejurări similare și, pe de altă

parte, ia în cont particularitățile cazului.

Totodată, instanța de recurs menționează că despăgubirile pentru daune morale

se disting de cele pentru daunele materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se

stabilesc de instanța de judecată prin evaluare.

În susținerea celor enunțate, instanța de recurs menționează și jurisprudența

CtEDO, cauza Ernst c. Belgiei (15 iulie 2003), unde Curtea a statuat, în principiu, că

„atunci când victima unei infracțiuni se constituie parte civilă în procesul penal,

aceasta semnifică introducerea unei cereri în despăgubiri. Chiar dacă ea nu a cerut,

în mod expres, repararea prejudiciului suferit. Prin dobândirea calității de parte

civilă în procesul penal, ea are în vedere nu numai condamnarea penală a autorului

infracțiunii, ci și repararea pecuniară a prejudiciului pe care l-a suferit”.

11

Învederând aceste considerente ale instanței europene, Colegiul penal lărgit

evidențiază, că în această speță instanța de apel nu a ținut cont în deplină măsură de

circumstanțele cauzei, și anume că în urma acțiunilor infracționale comise de către

inculpatul Prițcan Gherasim, a fost tamponată partea vătămată Țurcanu Larisa, care

în rezultatul impactului, a decedat, inclusiv, nu a fost evaluat impactul psihic și moral

cauzat succesorului părții vătămate, Vlas Elena, în urma decesului mamei sale.

În urma celor expuse, Colegiul penal lărgit atestă că, instanța de apel nu a ținut

cont de măsura în care compensarea sumei de 40 000 lei, poate aduce satisfacție

succesorului părții vătămate, Vlas Elena, în urma decesului mamei sale, Țurcanu

Larisa, sub acest aspect decizia instanței de apel nefiind motivată în corespundere cu

prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală.

Întru elucidarea acestor aspecte, Colegiul penal lărgit enunță că prejudiciul

moral reprezintă o pagubă care este cauzată individului prin vătămarea unui interes

personal nepatrimonial. Evaluarea prejudiciului moral nu presupune determinarea

„prețului suferințelor fizice și psihice”, care sunt inestimabile, dar aprecierea

multilaterală a tuturor consecințelor negative ale prejudiciului și a implicațiilor

acestora pe toate dimensiunile vieții sociale.

Trebuie să se aprecieze ce au pierdut persoanele vizate pe plan fizic, psihic,

social, profesional și familial atât pentru moment, cât și pentru viitor.

La determinarea compensației pentru prejudiciul moral trebuie să se țină cont

de importanța valorii morale lezate pentru persoana vătămată. În cazul suportării unui

prejudiciu moral fiecare persoană vătămată acordă o considerație diferită valorilor

lezate. Persoana vătămată apreciază acele valori sau activități, care îi satisfac anumite

necesități sau aspirații.

Cuantumul compensației acordate depinde și de durata menținerii consecințelor

cazului urmare a cărora s-au produs. Stabilind cuantumul compensației pentru

prejudiciul moral, instanța de judecată trebuie să țină cont de măsura în care această

compensație poate acorda persoanei vătămate o anumită satisfacție.

Rezumând circumstanțele constatate, Colegiul penal lărgit conchide că, la caz,

sunt incidente temeiurile pentru recurs prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod

de procedură penală, ceea ce duce la casarea parțială a deciziei instanței de apel în

latura penală, în partea aplicării art. 90 Cod penal în privința inculpatului Prițcan

Gherasim, precum și în latura civilă, în partea soluționării cerințelor de încasare a

prejudiciului moral cauzat, cu dispunerea rejudecării cauzei în această parte de către

aceeași instanță, în alt complet de judecată, deoarece erorile comise de către instanța

de apel, nu pot fi reparate de către instanța de recurs în prezenta procedură.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă obligatoriu de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și

limitele acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile legii procesual penale asupra tuturor motivelor invocate în apelul

succesorului părții vătămate, Vlas Elena; să procedeze la individualizarea pedepsei

penale în conformitate cu prevederile legii; să verifice și să aprecieze detaliat probele

administrate, să le dea apreciere cuvenită în ansamblu, cu argumentarea admisibilității

sau inadmisibilității fiecărei probe examinate și cu expunerea motivată asupra

cuantumului prejudiciului moral, să elucideze faptele importante pentru soluționarea

justă și promptă a cauzei date; să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia

12

adoptată, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest

domeniu, precum și de practica relevantă a CtEDO, să pronunțe o hotărâre legală și

întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către succesorul părții vătămate, Vlas Elena,

casează parțial decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 06 aprilie 2021,

în cauza penală privindu-l pe Prițcan Gherasim XXXXX în partea aplicării art. 90

Cod penal și soluției asupra încasării prejudiciului moral, cu dispunerea rejudecării

cauzei în această parte de către Curtea de Apel Comrat.

În rest, se menține decizia atacată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 16 decembrie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Guzun Ion

13