1ra-45/2021 — art.179 alin. 2; art. 42 alin.5; art. 172 alin.2 lit. c; art. 42 alin.5; art. 171 alin.2 lit. c CP

1ra-45/2021 — art.179 alin. 2; art. 42 alin.5; art. 172 alin.2 lit. c; art. 42 alin.5; art. 171 alin.2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-45/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursurile

ordinare declarate de către Procurorul-șef al Procuraturii de circumscripție Cahul,

Calendari Dumitru și de către avocatul Grosu Eugeniu în numele inculpatului,

împotriva sentinței Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia din 27 iunie 2019 și deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 20 noiembrie 2019, în cauza penală

în privința lui,

Jeleapov Vladimir xxxxx, născut la xxxxxx,

domiciliat în r-nul xxxxx, or. xxxxxx, str.

xxxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 26.04.2019 – 27.06.2019

instanța de apel: 28.08.2019 – 20.11.2019

instanța de recurs ordinar: 26.05.2020 – 02.03.2021

A C O N S T A T A T:

Jeleapov Vladimir a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art.179 alin.(2) Cod penal și condamnat în baza acestei Legi la o pedeapsă sub

formă de închisoare pe un termen de 2 (doi) ani.

Prin aceiași sentință, Jeleapov Vladimir a fost recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art.42 alin.(5), 171 alin.(1) Cod penal și

condamnat în baza acestei Legi la o pedeapsă sub formă de închisoare pe un

termen de 4 (patru) ani.

Prn aceiași sentință, Jeleapov Vladimir a fost recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art.42 alin.(5), 172 alin.(1) Cod penal și

condamnat în baza acestei Legi la o pedeapsă sub formă de închisoare pe un

termen de 4 (patru) ani.

În temeiul art. 84 Cod penal, pedeapsa definitivă pentru concurs de

infracțiuni lui Jeleapov Vladimir s-a stabilit prin cumul parțial al pedepselor

aplicate de 6 (șase) ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

S-a încasat de la Jeleapov Vladimir în beneficiul lui xxxxxxx, prejudiciul

moral în mărime de 5 000 (cinci mii) lei.

1

Solicitarea procurorului cu privire la încasarea cheltuielilor judiciare în

mărime de 11 152 lei s-a respins, cu includerea în contul statului.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Vladimir, la data de 20 martie 2019, aproximativ la orele 16.00, împreună cu o

persoană, în privința căruia, la data de 24 aprilie 2019, a fost încetată procedura

penală, în legătură cu decesul acestuia, ilegal au pătruns în domiciliul lui Maev N.,

amplasat în r-l xxxxxxxx, or. xxxxxxxx str. xxxxxxxx, unde s-au aflat fără acordul

lui Maev N., și la solicitările insistente a ultimului de a părăsi domiciliul, nu

reacționau, continuând a se afla în domiciliul lui Maev N.

În continuare, persoana în privința căruia s-a încetat procesul penal în

legătură cu decesul acestuia, și Jeleapov Vladimir în scopul satisfacerii poftei

sexuale, au urmărit-o pe xxxxxxx pentru întreținerea raportului sexual contrar

voinței acesteia, iar Maev N. încercând împiedicarea acțiunilor criminale, a

închis trecerea acestora în cameră unde se afla xxxxxxx, solicitând insistent

părăsirea domiciliului de către persoana în privința căruia s-a încetat procesul

penal și Jeleapov Vladimir.

Însuși, Jeleapov Vladimir și persoana în privința căruia s-a încetat

procesul penal, i-au aplicat forță fizică față de Maev N., îndepărtând-ul pe ultimul

la o parte, după ce persoana în privința căruia s-a încetat procesul penal, liber a

intrat în camera unde se afla partea vătămată xxxxxxxx.

Tot el, Jeleapov Vladimir, la data de 20 martie 2019 în jurul orei 16.00,

împreună cu persoana, în privința căruia, la data de 24 aprilie 2019, a fost încetată

procedura penală, în legătură cu decesul acestuia, la domiciliul lui Maev N.

amplasat în r-l xxxxxxxx, or. xxxxxxxx str. xxxxxxxx, în scopul satisfacerii poftei

sexuale și violului, prin repartajarea rolurilor, prin care Jeleapov Vladimir

reținea și împiedica pe Maev N., pentru ca ultimul să nu împiedice acțiunile

ilegale acestora.

Astfel, Jeleapov Vladimir a contribuit prin eliminarea obstacolelor și anume

împiedicarea lui Maev N. de a intra în casa sa pentru a curma acțiunile ilegale

persoanei în privința căruia a fost încetat procesul penal, care a rămas cu xxxxxx

într-o cameră a casei de locuit, aplicând în privința ultimei constrângere fizică și

psihică, amenințînd-o pe ultima cu răfuială fizică, contrar voinței sale, și-a

satisfăcut pofta sexuală în formă perversă și violul ui xxxxxxxxx.

- procurorul în Procuratura raionului Taraclia, Chirnev Boris prin care a

solicitat casarea totală a sentinței, pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță prin care Jeleapov Vladimir să fie recunoscut vinovat

de comiterea infracțiunii prevăzute de art.179 alin.(2) Cod penal, art.42 alin.(5)

art.172 alin.(2) lit.c) Cod penal și art.42 alin.(5) art.171 alin.(2) lit.c) Cod penal cu

stabilirea:

pe art.179 alin.(2) Cod penal a pedeapsei sub formă de închisoare pe un

termen de 2 (doi) ani;

2

pe art.42 alin.(5) art.172 alin.(2) lit.c) Cod penal pedeapsei sub formă de

închisoare pe un termen de 6 (șase) ani;

pe art.42 alin.(5) art.171 alin.(2) lit.c) Cod penal, pedeapsei sub formă de

închisoare pe un termen de 6 (șase) ani.

În conformitate cu art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni

prin cumul parțial al pedepselor aplicate, a fi stabilită lui Jeleapov Vladimir

pedeapsa definitivă sub formă de privațiune de libertate pe un termen de 10 ani

cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Măsura preventivă sub formă de arest preventiv aplicată lui Jeleapov

Vladimir a fi lăsată pînă la intrarea sentinței în vigoare.

Corpurile delicte: hainele persoanele ale xxxxxxx cît și al lui Zamfir V. a fi

nimicite după intrarea sentinței în vigoare.

Admiterea acțiunii civile al părții vătămate xxxxxxxx cu încasarea din contul

inculpatului suma de 5 500 lei ce constituie prejudiciul material – 500lei și

prejudiciul moral - 5 000 lei.

Încasarea cheltuielilor judiciare în mărime de 11 152 lei de la inculpat.

- Inculpatul Jeleapov Vladimir prin care a solicitat casarea sentinței, dispunerea

achitării inculpatului de infracțiunile încriminate.

3.1 În motivarea cerințelor sale, procurorul a invocat următoarele aspecte:

- instanța de fond a constatat că inculpatul Jeleapov Vladimir nu a participat la

comiterea violului și satisfacerea poftei sexuale în formă perversă săvârșite prin

constrângere fizică sau psihică și a exclus neîntemeiat semnul calificării săvârșite

de două persoane;

- instanța de fond injust a constatat că, violența fizică și psihică aplicată în

privința lui xxxxxxxx a avut loc numai din partea persoanei, în privința căruia, la

data de 24 aprilie 2019, a fost încetată procedura penală, în legătură cu decesul

acestuia, fapt declarat de xxxxxxx în ședința de judecată, iar Jeleapov Vladimir nu a

săvîrșit în privința părții vătămate nici o violență fizică și psihică cu scop de a o

determina să întreține raport sexual contra voinței sale cu Zamfir V.;

- acuzatorul de stat corect a încadrat faptele inculpatului Jeleapov Vladimir în

prevederile art.42 alin.(5) art.172 alin.(2) lit. c) și art. 42 alin. (5) art. 171 alin. (2) lit. c)

Cod penal, deoarece din probele acumulate la prezenta cauză se demonstrează că

Jeleapov Vladimir a comis violență fizică și psihică față de xxxxxxx pentru a

întreține raport sexual contrar voinței sale cu Zamfir V., deoarece acțiunile lui

Jeleapov Vladimir și Zamfir V. au fost coordonate între ei;

- partea vătămată Maev N. întreprindea acțiuni întru împiedicarea realizării

intenției infracționale în legătură cu care fapt Jeleapov Vladimir a fost tot timpul

alături de Maev N. pentru a controla toate acțiunile acestuia cu scop de a le înlătura

existența obstacolelor. În asemenea circumstanțe semnul calificativ „săvârșită de

două persoane” a fost demonstrat în cadrul procesului judiciar;

- consideră necesar a fi dispusă încasarea cheltuielilor judiciare în mărime de

11 152 lei de la inculpatul Jeleapov Vladimir, în temeiul art.143 alin.(1), art.229

alin.(2) Cod de procedură penală, deoarece instanța de judecată nu a stabilit careva

3

motive pentru eliberarea de la achitarea cheltuielilor judiciare a inculpatului,

potrivit art.229 alin.(3) Cod de procedură penală.

3.2. În motivarea cerințelor inculpatul a invocat următoarele aspecte:

- sentința instanței de fond este una neîntemeiată și ilegală ,deoarece nu a comis

faptele încriminate;

- învinuirea este formulată doar pe presupuneri, deoarece declarațiile părții

vătămate xxxxxxx nu corespund realității, or nu sunt careva probe ce confirmă

faptul comiterii violului de către acesta;

- cercetarea la fața locului din 20 martie 2019, se referă doar la localizare, iar

rezultatul aparatului Drager nu are nici o atribuție, deoarece a consumat alcool la

domiciliul său;

- plângerea din 21 martie 2019 depusă de Maev N. nu are nici o putere juridică

în învinuirea adusă acestuia, deoarece i-a cerut să părăsească domiciliul său, ceea

ce a și făcut;

- raporturile de expertiză medico-legală din 14 mai 2019 nu corespund solicitării

Ordonanței de numire a expertizei biologice, cît și nu a făcut cunoștință cu

ordonanța în cauză prin ce a fost îngrădit dreptul la apărare, deoarece a fost în

imposibilitatea de a adresa întrebări expertului;

- ordonanța cît și procesul-verbal de ridicare a hainelor personale din 21 martie

2019 de la xxxxxxx nu are nici o atribuție cu cazul dat, deoarece nu au fost găsite

careva urme de viol;

- ordonanța și procesul-verbal de ridicare a hainelor persoanele a lui Zamfir V.

nu reprezintă nici o probă, fiind îndreptate spre examinare medico-legală.

Concluziile expertizei medico-legale în privința leziunilor corporale a lui Maev N.

nu au suport juridic deoarece nu este demonstrat faptul că inculpatul le-a aplicat;

- concluziile expertizei biologice din 18 aprilie 2019 sunt neclare, respectiv

probatoriul prezentat de acuzatorul de stat nu demonstrează faptul că între

xxxxxxx și Zamfir V. a avut loc raport sexual;

2019, a fost respins ca nefondat apelul declarat de către inculpatul Jeleapov

Vladimir și admis apelul declarat de către procurorul în Procuratura raionului

Taraclia, Chirnev Boris, și casând parțial sentința primei instanțe în latura penală,

a pronunțat o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care, lui Jeleapov Vladimir recunoscut vinovat în comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 179 alin. (2) art.30,42 alin.(5) art.172 alin.(2) lit.c), art.42 alin.(5)

art.171 alin.(2) lit.c) Cod penal, i-a fost stabilită o pedeapsa după cum urmează:

- pe art.179 alin.(2) Cod penal – închisoare pe un termen de 1 (un) an;

- pe art.42 alin.(5) art.171 alin.(2) lit.c) Cod penal – închisoare pe un termen

de 6 (șase) ani;

- pe art.42 alin.(5), art.172 alin.(2) lit.c) Cod penal – închisoare pe un termen

de 6 (șase) ani.

4

În baza art.84 Cod penal pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al

pedepselor aplicate, se stabilește pedeapsa definitivă lui Jeleapov Vladimir

închisoare pe un termen de 7 (șapte) ani cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis, în rest sentința primei instanțe a fost menținută.

4.1 Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut că, necătînd la faptul că

inculpatul Jeleapov Vladimir nu și-a recunoscut vinovăția, vina acestuia în

acuzarea înaintată se confirmă prin declarațiile părților vătămate și martorilor cît

și prin înscrisurile anexate la materialele cauzei penale.

La fel, instanța de apel analizând probele enunțate în ansamblu, prin prisma

prevederilor art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere a pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu – din punct de

vedere al coroborării lor, apreciindu-le conform propriei convingeri, formate în

urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv,

călăuzindu-se de lege, a menționat că, prima instanță corect a stabilit starea de fapt

și de drept, circumstanțele cauzei cît privește învinuirea adusă de comiterea

infracțiunii prevăzute de art.179 alin.(2) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a considerat drept întemeiat apelul procurorului

privind calificarea acțiunilor inculpatului, astfel privind învinuirea adusă

inculpatului Jeleapov Vladimir de comiterea infracțiunii prevăzute de art.42

alin.(5) art.172 alin.(2) lit.c), art.42 alin.(5), art.171 alin.(2) lit.c) Cod penal,

menționând că, instanța de fond eronat a recalificat acțiunile lui Jeleapov Vladimir

în infracțiunile prevăzute de art.42 alin.(5) art.171 alin.(1) Cod penal, conform

indicilor „participația prin complicitate la viol, adică raport sexual săvîrșit prin

constrângere fizică sau psihică”, și art.42 alin.(5) alin.172 alin.(1) Cod penal, conform

indicilor „participația prin complicitate la satisfacerea poftei sexuale în formă perversă

săvârșită prin constrângere fizică sau psihică a persoanei”.

Sub acest aspect, instanța de apel a notat că, instanța de fond eronat a exclus

calificativul „săvîrșit de două persoane” menționând că, violul și acțiunile violente

cu caracter sexual săvârșite de două sau mai multe persoane sunt calificate nu doar

ca acțiuni ale persoanelor care au săvîrșit raportul sexual dar și acțiunile

persoanelor care prin aplicarea constrângerii fizice sau psihice față de victimă au

făcut posibilă săvârșirea acțiunii sexuale respective.

Această concluzie rezultă din circumstanțele cauzei și anume din

declarațiile părții vătămate xxxxxxxx care a comunicat că, „în momentul cînd a fost

acostată de Zamfir V., Maev N. a încercat să sune la Poliție, însă Jeleapov Vladimir a rupt

firul telefonic. Ulterior cînd partea vătămată a încercat să fugă, Zamfir V. a prins-o și dorea

să o împingă în becii, iar xxxxxx cerea ajutor de la Jeleapov, ultimul nu a reacționat în nici

un fel.” Și din declarațiile părții vătămate Maev N., care a declarat că, „a dorit să

curme acțiunile lui Zamfir V,, însă Jeleapov Vladimir îl ținea, îl împingea și ținea de mînă

ca să nu intre în casă.”

Mai mult, însuși inculpatul Jeleapov Vladimir a declarat în cadrul instanței

de fond că, după ce xxxxxxxx a început să strîge „lasă-mă în pace” la Zamfir V., Maev

5

N. dorea să intre în casă, el îl ținea, l-a apucat de scurtă și i-a spus „nu merge acolo deoarece

Zamfir este anterior judecat și poate să te omoare”.

Partea vătămată xxxxxxxx în cadrul ședinței instanței de fond a comunicat

că fiind acostată de Zamfir V., Jeleapov i-a spus „mai bine dăi”, prin ce a înțeles că este

nevoită să intre în odaie.

Prin urmare inculpatul Jeleapov Vladimir prin aplicarea constrângerii

fizice și pishice, a făcut tot posibilul ca Zamfir V. să săvârșească violul și acțiuni

violente cu caracter sexuala asupra părții vătămate xxxxxxxx.

În asemenea circumstanțe, instanța de apel a apreciat critic și a calificat drept

neveridice declarațiile inculpatului Jeleapov Vladimir precum că, nu a comis

infracțiunile de care este învinuit și solicită a fi achitat, considerînd ca metodă de

apărare.

Cît privește argumentul inculpatului Jeleapov Vladimir precum că, nu sunt

probe ce demonstrează faptul că acesta a comis viol, instanța de apel a notat că,

Jeleapov Vladimir nici nu a fost învinuit nemijlocit în comiterea violului cît și a

acțiunilor violente cu caracter sexual, dar este învinuit în participație prin

complicitate, adică contribuirea la săvârșirea infracțiunii prin înlăturarea de

obstacole la satisfacerea poftei sexuale în formă perversă cît și al violului față de

xxxxxxxx.

Cu referire la declarațiile inculpatului expuse în cererea sa de apel precum

că probele: cercetarea la fața locului din 20 martie 2019 cît și rezultatele aparatului

Drager care indică lipsa consumului de alcool, nu au nici o atribuție la cazul dat,

mai mult ca atât în acea seară au consumat alcool, instanța de apel a respins acest

argument menționând că procesul verbal de cercetare la fața locului din 20 martie

2019 reprezintă proba ce indică locul comiterii infracțiunilor, adică domiciliul lui

Maev N. amplasat în r-l xxxxxxxx or. xxxxxxxx str. xxxxxxxx, iar, potrivit probei -

„Drager Alcotest” din 21 martie 2019 ora 01.55, rezultă că persoana testată Jeleapov

Vladimir, avea 0,57 mg/l vapori de alcool în aerul expirat (f.d.51,vol.I) fapt ce

demonstrează că acesta a consumat alcool faptul consumării alcoolului este

confirmat însuși de inculpat.

Un alt argument inserat în cererea de apel al inculpatului se referă la faptul

că, plângerea depusă de Maev N. din 21 martie 2019 nu are nici o putere juridică

în învinuirea adusă acestuia, deoarece i-a comunicat să părăsească domiciliul său

ceia ce a și făcut. Analizând declarațiile părții vătămate Maev N., instanța de apel

a constatat că, ultimul a declarat că, Zamfir V. și Jeleapov Vladimir au intrat în

domiciliul acestuia fără permisiunea ultimului și la cererile de a părăsi domiciliul

nu reacționau, declarații susținute și de partea vătămată xxxxxxxx, cît și de

martorului Șeremetev Daniil.

Cu referire la apelul declarat de procuror în partea încasării cheltuielilor

judiciare în mărime de 11 152 lei de la inculpatul Jeleapov Vladimir, instanța de

apel a făcut trimitere la prevederile art. 143, alin. (1) Cod de procedură penală, care

prevede că expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea

6

circumstanțelor enumerate în aliniatul nominalizat, inclusiv și în cazul când prin alte

probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză (art. 143 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală).

Instanța de apel a considerat necesar de a face trimitere și la prevederile alin.

(2) art. 143 Cod de procedură penală, care stipulează că plata expertizelor judiciare

efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul bugetului de stat.

Drept urmare celor invocate instanța de apel a conchis că, în cazurile când

expertiza este dispusă de către organul de urmărire penală sau de către instanța

de judecată la solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea

expertizei sunt achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat.

Cu referire la cele expuse, la caz se reține că, pentru raportului de expertiză

judiciară nr. xxxxxxxx din xxxxxxxx (f.d.126-128,vol.I); raportului de expertiză judiciară

nr. xxxxxxxx din xxxxxxxx (f.d.133-135,vol.I); raportului de expertiză judiciară

dactiloscopică nr. xxxxxxxx din xxxxxxxx (f.d.138-146,vol.I); raport de expertiză biologică

nr. xxxxxxxx din xxxxxxxx (f.d.150-152,vol.I), raportul judiciar medico-legal nr.

xxxxxxxx din xxxxxxxx, raportul judiciar medico-legal nr. xxxxxxxx din xxxxxxxx, cît și

efectuarea testării alcoolscopică cu aparatul Drager, au fost dispuse de către organul de

urmărire penală în vederea acumulării probelor care confirmă vinovăția

inculpatului, fiind acțiune procesuală ce ține de administrarea probatoriului în

vederea posibilității formulării învinuirii și atragerea persoanei la răspundere

penală, acțiune care este pusă în sarcina părții acuzării.

Mai mult, potrivit art. 75, alin. (3) din Legea cu privire la expertiza judiciară

și statutul expertului judiciar nr. 68 din 14.04.2016 (M.O. nr. 157-162/316 din

10.06.2016), se stipulează că, (3) în cauzele penale, cheltuielile pentru efectuarea

expertizei sânt suportate de către ordonatorul expertizei judiciare din bugetul alocat, cu

excepția cazurilor prevăzute la art.142 alin.(2) din Codul de procedură penală al Republicii

Moldova.

În această ordine de idei, instanța de apel a constatat faptul că cheltuielile

suportate în cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției

inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, prin numirea efectuării

expertizelor judiciare, reprezintă cheltuieli judiciare ce sunt achitate din bugetul

statutului.

- procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru,

prin care invocând incidența pct. 6, a dispozițiilor art. 427 Cod de procedură

penală, a solicitat casarea parțială a deciziei în partea soluționării chestiunii

privind încasarea cheltuielilor judiciare cu remiterea la rejudecare a cauzei în

instanța de apel, în o altă componență.

- avocatul Grosu Eugen în numele inculpatului prin care invocând incidența

pct. 10, 12 a dispozițiilor art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat casarea

sentinței Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia, din 27 iunie 2019 și deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 20 noiembrie 2019 cu remiterea la

rejudecare a cauzei în instanța de apel, în o altă componență.

7

5.1 În susținerea recursului procurorul a invocat că:

- soluția cu privire la cheltuielile judiciare, a fost motivată de către instanța

de apel, prin faptul că cheltuielile suportate în cadrul urmăririi penale în vederea

demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, prin

numirea expertizei judiciare, reprezintă cheltuieli judiciare ce sunt achitate din

bugetul statului, însă, în decizie și sentința lipsește dispoziția privind trecerea

cheltuielilor judiciare pe contul statului;

Conform Legii nr.316 din 22.12.2017, alin.(2) din art. 143 Cod de procedură

penală, care prevedea că plata expertizelor judiciare efectuate se face din contul

bugetului de stat, a fost abrogată. Iar la moment se solicită restituirea acestori

cheltuieli statului, cheltuieli care au fost suportate din cauza comiterii de către

Jeleapov Vladimir infracțiunilor incriminate.

- drept exemple din practica judiciară de recuperare a cheltuielilor legate de

efectuarea expertizelor judiciare: - decizia Curții de Apel Cahul din 23.09.2015 în

dosarul nr.05-la-751- 03062015; - decizia Curții de Apel Cahul din 02.02.2017 în

dosarul nr.05-la-1418-12122016 și menținută de CSJ prin decizia din 24.05.2017 cu

nr. lra-879/2017; - decizia Curții de Apel Cahul din 02.11.2017 în dosarul nr.05-la-

886-08082017; - decizia Curții de Apel Cahul din 23.10.2018 în dosarul nr.05-la-

1022-08092018; - decizia Curții de Apel Cahul din 01.07.2019 în dosarul nr. 1-

19004281-05-1 a-05062019; - decizia Curții de Apel Cahul din 09.09.2019 în dosarul

nr.l- 19001344-05-la-05072019. Și tot aceeași instanța de apel în prezenta cauza

refuză încasarea cheltuielilor judiciare;

- la fel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în cauza penală în

privința lui Luca Leonid, Decizia CSJ din 21.05.19 Dosarul nr.lra-585/2019, Guci

Constantin, Decizia CSJ din 25.06.19 Dosarul nr.lra-1047/2019, atestă că, la

soluționarea chestiunii cu privire la încasarea sau neîncasarea din contul

inculpaților a cheltuielilor judiciare, ce țin de efectuarea expertizei judicare,

instanța de apel făcând trimitere la prevederile art.art.229 alm.(l), (3), 227 alin.(3),

143 Cod de procedură penală, art.art.2, 75 alin.(3) a Legii nr.68 din 14.04.2016, “Cu

privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar ’, a omis faptul că prin

Legea nr.316 din 22.12.2017, în vigoare din 09.02.2018 (publicată în Monitor Oficial

cu nr.40-47 art. 108 din 09.02.2018), a fost abrogat alin.(2) art. 143 Cod de procedură

penală, care prevedea că, plata expertizelor judiciare efectuate în caazurile

prevăzute la alin.(l) se face din contul mijloacelor bugetului de stat. Totodată, se

reține că alin.(l) art.l4 Cod de procedură penală, prevede cazuri când expertiza

judiciară se dispune și se efectuează în mod obligatoriu. Deci, reieșind din

concluziile expuse de către instanțele de apel în motivarea soluțiilor adoptate,

Colegiul penal lărgit al CSJ a constat că, acestea dispunând menținerea sentinței

prin care a fost respinsă ca neîntemeiată solicitarea procurorului privind încasarea

cheltuielilor de judecată, și în alta cauza casarea sentinței prin care s-a dispus

încasarea cheltuielilor judiciare de la inculpat, nu au ținut cont în deplină măsură

de prevederile legislației procesual penale, adoptând o soluție pripită;

- la soluționarea chestiunii cine suportă cheltuielile respective, trebuie

soluționată reieșind din prevederile art.229 alin.(l) CPP, care pe prim plan pune

8

sarcina pe condamnat, responsabil de aceste cheltuieli în legătură cu comiterea

infracțiunii. Și doar dacă condamnatul nu este în stare să le achite din diferite

motive, invaliditate, incapacitatea juridică etc., cheltuielile sunt trecute în contul

statului;

- instanța de apel, odată ce a dispus respingerea cererii procurorului încasării

de la inculpatul sumei de 11 152 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, nu a dispus

trecerea acestora în contul statului, astfel, rezultă că nu dispunem de o dispoziție

referitoare la repartizarea cheltuielilor judiciare, așa cum se cere prin prevederile

art.397 pct.5) și art.416 Cod de procedură penală.

5.2 În susținerea recursului avocatul Grosu Eugen a indicat că:

- ce ține de condamnarea lui Jeleapov Vladimir pe art. 42 al. (5), 172 al. (2)

lit. c), și 42 al. (5), art. 171 al. (2) lit. c) CP, instanțele de judecată au ignorat și au

interpretat greșit atît legea cit și situația de fapt a celotr întâmplate la data de

20.03.2019, lăsînd fară atenție declarațiile făcute de partea vătămată xxxxxxxx, care

din start în plîngerea sa înregistrată la Inspectoratul de Poliție Taraclia din data de

20.03.2019, sa plîns doar pe acțiunile infracționale a lui Zamfir V. (V-I, f.d. 2),

același lucru declarînd și la data de 21.03.2019 cînd a fost audiată în calitate de

parte vătămată (VI, f.d. 12), unde a declarat că Jeleapov Vladimir față de ea nu a

întreprins careva acțiuni infracționale. La fel Instanțele de judecată nu au luat în

atenție acel fapt că partea vătămată xxxxxxxx fiind audiată la procuratură la data

de 25.03.2019 (V-I, f.d. 180), a depus o cerere, prin care a solicitat eliberarea de

răspundere a lui Jeleapov Vladimir, din cauza că nu este vinovat de cele ce i se

incriminează, fiind impusă ulterior de procuror să o retargă. Fiind audiată partea

vătămată xxxxxxxx în cadrul ședinței de judecată din data de 22.05.2019 (v-II. f.d.

58) a declarat că Jeleapov Vladimir nu este vinovat cu nimic, el s-a aflat tot timpul

afară, nu ea propus nimic și nici cu degetul nu s-a atins de ea și că nu a auzit ca

Zamfir V. sa-i spună lui Jeleapov Vladimir că are intenția de a întreține un raport

sexual cu ultima și nu vrea ca Jeleapov Vladimir să fie condamnat;

- La fel drept temei de casare a Sentinței și Deciziei contestate servește faptul

că la data de 22.05.2019, fiind audiată în ședința de judecată a instanței de fond,

partea vătămată xxxxxxxx a spus că are pretenții de ordin material în valoare de

500 lei pentru deplasările legate de cauza penală dată (fară a fi specificat de la cine

le pretinde și lipsind o careva acțiune civilă în acest sens, dar Instanța de fond

încălcînd vădit împuternicirile sale depășindu-și atribuțiile, în textul sentinței a

dispus încasarea din contul lui Jeleapov Vladimir suma prejudiciului moral în

valoare de 5.000 lei), fiind la fel ingnorate prevederile art. 221 CPP RM, care

prevede expres; Înaintarea acțiunii civile în procesul penal (1) Acțiunea civilă în

procesul penal se înaintează în baza cererii scrise a părții civile sau a reprezentantului ei

în orice moment de la pornirea procesului penal pînă la terminarea cercetării judecătorești.

2) Acțiunea civilă se înaintează față de bănuit, învinuit, inculpat, față de o persoană

necunoscută care urmează să fie trasă la răspundere sau față de persoana care poate fi

responsabilă de acțiunile învinuitului, inculpatului. xxxxxxxx fiind audiată în ședința

Curții de Apel Cahul din data de 24.10.2019 (V-II, f.d. 173), care a declarat că

9

Jeleapov Vladimir nu ea făcut nimic și că careva pretenții de ordin moral față de

ultimul nu are din cauza că nu ea făcut nici un rău și nu a atins-o deloc;

- mai mult instanțele de judecată au lăsat fără atenție declarațiile părții

vătămate Maev N.i, care a declarat atît în cadrul urmăririi penale (V-I, f.d. 79) că

Jeleapov Vladimir nu a încercat și nci nu și-a exprimat în careva formă dorința de

a întreține cu xxxxxxxx careva raport sexual, cît și în cadrul cercetărilor

judecătorești (V-II, f.d. 55) pe parcursul audierii exprimîndu-și dorința de

eliberarea a lui Jeleapov Vladimir de răspundere penală din cauza că nu a avut

careva raport sexual cu xxxxxxxx și că a plecat din ograda sa cînd xxxxxxxx și

Zamfir V. se aflau în casă, menținîndu-și declarațiile și în cadrul audierilor în

instanța de apel (V-II, f.d. 75 și 83) din 28.05.2019, solicitînd eliberarea lui Jeleapov

Vladimir de răspundere penală din cauza că nu ea făcut nimic, ba chiar l-a ajutat

să scape de bătaie din partea lui Zamfir V.;

- instanțele de judectă au lăsat fară atenție acel fapt că declarațiile

inculpatului Jeleapov Vladimir sunt identice cu cele a părților vătămate, declarînd

pe tot parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești că la data de 20.03.2019,

s-a întîlnit cu Zamfir V. pe stradă și a acceptat să meargă la propunerea ultimului

la Maev N. în ospeție ca să servească o sticlă de rachiu pe care o avea cu dînsul,

fară să cunoască sau să fi discutat cu Zamfir V. despre intențiile ultimului

referitoare la raportul sexual cu xxxxxxxx, la fel ca și declarația că prin faptul că l-

a oprit pe Maev N. de la intervenirea în acțiunile lui Zamfir V., a încercat să-l

protejeze ca să nu-l omoare, din cauza că știa că este agresiv și că a fost de mai

multe ori condamnat, avînd și el mare frică de ultimul, din care cauză nici nu a

îndrăznit să intervină la solicitările lui xxxxxxxx, plecînd acasă (V-II, f.d. 79),

declarații pe care le confirmă și partea vătămată xxxxxxxx fiind audiată în ședința

Curții de Apel Cahul din data de 24.10.2019 (V-II, f.d. 173), care a declarat că

Jeleapov Vladimir nu ea făcut nimic și că careva pretenții de ordin moral față de

ultimul nu are din cauza că nu ea făcut nici un rău și nu a atins-o deloc. Crede că

nu a ajutat-o să scape de Zamfir V. din cauza că și el se temea de acesta, cuvinte

confirmate și de către Jeleapov Vladimir (V-II, f.d. 174) care a declarat că avea frică

de Zamfir V.;

- încă un motiv care ar sta la baza casării sentinței Judecătoriei Cahul sediul

Taraclia din 27 iunie 2019 și deciziei Curții de Apel Cahul din 20 noiembrie 2019

(pronunțată la 09.01.2020), este acel fapt că la (f.d. 12, Vol.-III,) partea verso, este

anexată recipisa plivind înmănarea rechizitoriului învinuitului fară semnătura lui

Jeleapov Vladimir, care a confirmat că nu a primit copia rechizitoriului și nici nu

a fost întrebat de nici o instanță de judecată referitor la faptul dat (fapt demonstart

și prin înaintarea cererii în fața Curții de Apel Cahul în ședința din 24.10.2019, prin

care a solicitat să fie date citirii rezultatele expertizelor medico-legale a lui

xxxxxxxx (f.d., 183 V-II) fiindu-i încălcat dreptul la apărare, la un proces echitabil

și la liberul acces la justiție;

- instanțele de judecată au acceptat greșit poziția acuzatorului de stat și au

interpretat greșit și au aplicat în Sentință și Decizie prevederile Hotărîrii Plenului

Curții Supreme de Justiție a RM despre practica judiciară în cauzele din

10

categoria infracțiunilor privind viața sexuală nr. 17 din 07.11.2005, însă nu a

specificat cum pot fi calificate acțiunile lui Jeleapov Vladimir ca complicitate la

viol sau viol în formă perversă, dacă nici un punct din hotărîrea explicativă a

Plenului CSJ nu se regăsește în acțiunile ultimului, fapt constatat și confirmat atît

prin declarațiile inculpatului Jeleapov Vladimir, atît și prin declarațiile părților

vătămate xxxxxxxx și Maev N., care au declarat pe tot parcursul urmăririi penale

și a examinării cauzei în instanțele de judecată, că Jeleapov Vladimir este

nevinovat și că nu a avut nici o intenție de a întreține raport sexual cu xxxxxxxx și

nu a întreprins careva acțiuni de favorizare la săvîrșirea acțiunilor de viol de către

Zamfir V., dar a încercat să-l ferească pe stăpînul casei de aplicarea violenței sau

chiar omorului din partea lui Zamfir V., știind că a fost de trei ori condamnat, are

la el cuțit și că este foarte violent, avân d și el frică de acesta și neavând nici o

posibilitate de a opune rezistență.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

concluzionează că recursul declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, urmează a fi admis, iar recursul

avocatului Grosu Eugen urmează a fi respins ca inadmisibil, din următoarele

considerente.

În speță se constată că recurenții s-au conformat prevederilor art. 422 Cod

de procedură penală și au declarat recursurile ordinare în termen.

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, judecând recursul declarat împotriva hotărârii instanței de

apel, fără citarea părților, este în drept să-l respingă ca inadmisibil în cazul în care

constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.

427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Cu referire la recursul declarat de către procuror:

Reieșind din conținutul recursului, recurentul invocă ca temei de casare a

hotărârii instanței de apel prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură

penală că „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis

o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanțe”.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

lărgit reține că motivele – temeiurile de recurs invocate de recurent se confirmă în

instanța de recurs ordinar, argumentând în acest context următoarele.

În acest sens, Colegiul penal lărgit notează că potrivit prevederilor art. 142

alin. (2) Cod de procedură penală, - „Părțile, din inițiativă proprie și pe cont propriu,

sunt în drept, prin intermediul organului de urmărire penală, al procurorului sau al

11

instanței de judecată, să înainteze instituției publice de expertiză judiciară/biroului de

expertiză judiciară o cerere privind efectuarea expertizei judiciare pentru constatarea

circumstanțelor care, în opinia lor, vor putea fi utilizate în apărarea intereselor lor”.

După cum rezultă din materialele cauzei la solicitarea organului de urmărire

penală au fost întocmite 5 rapoarte de expertiză ce țin de cauza penală privindu-l

pe Jeleapov Vladimir: raportului de expertiză judiciară nr.xxxxxxxx din xxxxxxx

(f.d.126-128,vol.I); raportului de expertiză judiciară nr. xxxxxxxx din xxxxxxxx (f.d.133-

135,vol.I); raportului de expertiză judiciară dactiloscopică nr. xxxxxxxx din xxxxxxxx

(f.d.138-146,vol.I); raport de expertiză biologică nr. xxxxxxxx din 18 aprilie 2019 (f.d.150-

152,vol.I), raportul judiciar medico-legal nr. xxxxxxxx din 14 mai 2019, raportul judiciar

medico-legal nr. xxxxxxxx din xxxxxxxx, cît și efectuarea testării alcoolscopică cu aparatul

Drager.

Colegiul penal lărgit ține să menționeze că rapoartele de expertiză sus

numite, au fost efectuate în prezenta cauză penală, după data de 09.02.2018, când

au intervenit modificări în art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală, care a fost

abrogat prin Legea nr. 316 din 22.12.2017, în vigoare din 09.02.2018, și până la

această dată prevedea imperativ că plata pentru efectuarea expertizelor prevăzute

la alin. (1) a aceluiași articol se face din contul mijloacelor bugetului de stat. După

intrarea în vigoarea a acestor modificări, plata cheltuielilor judiciare se determină

de instanțele de judecată prin prisma prevederilor art. 227-229 Cod de procedură

penală.

Totodată, Colegiul penal lărgit notează faptul că legiuitorul la art. art. 227-

229 Cod de procedură penală, a stabilit clar semnificația cheltuielilor judiciare, care

sunt acestea și din contul cui sunt suportate, astfel, nu pot fi acceptate motivele

din decizia instanței de apel (f.d 205, vol. III), ca fiind invocat că prin Legea nr. 68

din 14.04.2016, art. 75 alin. (3) este stipulat că sunt suportate de ordonatorul

expertizei judiciare din bugetul alocat, iar în speță ordonatorul expertizei judiciare

a fost organul de urmărire penală. Mai mult, se atestă că instanța de apel a mai

invocat greșit că cheltuielile suportate în cadrul urmăririi penale în vederea

demonstrării vinovăției inculpatului, prin numirea expertizelor judiciare,

reprezintă cheltuieli judiciare ce sunt achitate din bugetul statului și nu pot fi

încasate de la inculpat.

Colegiul penal lărgit indică, că toate cheltuielile judiciare la etapa urmăririi

penale sunt suportate la momentul derulării efective a acțiunilor procesuale de

către stat, ori la etapa respectivă procesul penal este guvernat de principiul

prezumției nevinovăției.

De asemenea, instanța de apel nu a ținut cont că art. 229 alin. (1), (2) Cod de

procedură penală, prevede că instanța de judecată poate obliga inculpatul să

recupereze cheltuielile judiciare, specificând excepțiile de la aceasta, precum și

condițiile de eliberare a inculpatului de plata cheltuielilor judiciare în alin. (3), art.

229 Cod de procedură penală.

În baza celor expuse, Colegiul penal lărgit statuează că instanța de apel la

adoptarea soluției referitoare la cheltuielile judiciare, nu a ținut pe deplin cont de

toate circumstanțele și prevederile legale expuse supra, prin ce, pe cale de

12

consecință se atestă că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, în partea respingerii solicitării procurorului cu privire la

încasarea cheltuielilor judiciare suportate în urma efectuării rapoartelor de

expertize judiciare efectuate în speța dată.

Prin urmare, având în vedere cele menționate supra și că în speță este

incident temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, în sensul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția de respingere a solicitării procurorului privind încasarea cheltuielilor

judiciare suportate pentru efectuarea expertizelor judiciare în speță din contul

inculpatului Jeleapov Vladimir, eroare ce nu poate fi corectată de instanța de

recurs ordinar, și astfel recursul declarat urmează a fi admis, iar decizia instanței

de apel casată parțial în partea soluției privind cheltuielile judiciare și dispusă

rejudecarea cauzei în această parte de către aceeași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

Cu referire la recursul declarat de către avocat în numele inculpatului:

Potrivit recursului declarat, recurentul invocă drept temeiuri pct. 10) și 12)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care prevede că o hotărâre a instanței

de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de

instanțele de fond și de apel în cazul, când: pct. 10) s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale; pct. 12) faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

lărgit reține că motivele – temeiurile de recurs invocate de recurent nu se confirmă

în instanța de recurs ordinar, argumentând în acest context următoarele.

Analizând argumentele recurentului privind individualizarea incorectă a

pedepsei stabilite inculpatului sub aspectul temeiului de recurs prevăzut de art.

427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit conchide că

acest temei nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind stabilită

presupusa eroare de drept invocată de recurent. Cu referire la acest temei, Colegiul

lărgit constată, că cererea de recurs nu conține argumentarea unor concrete erori

de drept sub aspectul individualizării pedepsei în prezenta speță, fiind specificat

de recurent declarativ, iar împrejurările menționate în partea descriptivă a deciziei

instanței de apel, denotă că instanța de apel a constatat și a apreciat corect

circumstanțele de fapt și de drept la stabilirea pedepsei inculpatului, în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de

drept material, ținând cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal.

În acest context, cu referire la argumentul recurentului, ce cade sub

incidența temeiului de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de

procedură penală, precum că „…cum pot fi calificate acțiunile lui Jeleapov Vladimir ca

complicitate la viol sau viol în formă perversă, dacă nici un punct din Hotărârea

Plenului Curții Supreme de Justiție a RM despre practica judiciară în cauzele

din categoria infracțiunilor privind viața sexuală nr. 17 din 07.11.2005 nu se

regăsește în acțiunile ultimului, fapt constatat și confirmat atît prin declarațiile

inculpatului Jeleapov Vladimir, atît și prin declarațiile părților vătămate xxxxxxxx și

13

Maev N. ,…” Colegiul penal lărgit notează că nu poate fi acceptat, or, la calificarea

acțiunilor inculpatului în baza art. 42 alin. (5), 171 alin. (2) lit. c) Cod penal și art.

42 alin. (5), 172 alin. (2) lit. c) Cod penal, ce incriminează complicitatea (contribuirea

la comiterea infracțiunii prin sfaturi, indicații, prestare de informații, acordare de mijloace

sau instrumente ori înlăturare de obstacole, precum și persoana care a promis dinainte că

îl va favoriza pe infractor, va tăinui mijloacele sau instrumentele de săvîrșire a infracțiunii,

urmele acesteia sau obiectele dobîndite pe cale criminală ori persoana care a promis din

timp că va procura sau va vinde atare obiecte". contează dacă constrângerea

fizică/psihică a fost exercitată de aceiași persoană care a săvârșit raportul sexual

sau de către o altă persoană, care prin acțiune/inacțiune a facilitat comiterea

infracțiunilor de viol sau acțiunilor violente cu caracter sexual, după cum a avut

loc în speță.

Totodată, potrivit prevederilor art. 42 alin. (5) Cod penal, „se consideră

complice persoana care a contribuit la săvîrșirea infracțiunii prin sfaturi, indicații, prestare

de informații, acordare de mijloace sau instrumente ori înlăturare de obstacole, precum și

persoana care a promis dinainte că îl va favoriza pe infractor, va tăinui mijloacele sau

instrumentele de săvîrșire a infracțiunii, urmele acesteia sau obiectele dobîndite pe cale

criminală ori persoana care a promis din timp că va procura sau va vinde atare obiecte.”

Coroborând prevederile legale expuse supra cu circumstanțele de fapt și de

drept a speței, Colegiul penal lărgit atestă că, vinovăția lui Jeleapov Vladimir în

săvârșirea infracțiunilor ce i se incriminează a fost dovedită pe deplin de către

instanțele ierarhic inferioare, or, potrivit materialelor cauzei, s-a stabilit cu

certitudine că inculpatul a participat la săvârșirea infracțiunilor de viol și

acțiunilor violente cu caracter sexual prin faptul că înlătura obstacolele în vederea

săvârșirii infracțiunilor nominalizate (…Jeleapov Vladimir îl ținea pe Maev N., ca

ultimul să nu împiedice la realizarea violului și a acțiunilor violente cu caracter sexual,

Jeleapov Vladimir a rupt firele de telefon, deoarece Maev N. intenționa să sune la poliție…

), circumstanțe ce cad sub incidența prevederilor art. 42 alin. (5) Cod penal.

Totodată, Colegiul penal lărgit atestă că din conținutul recursului, rezultă că

recurentul primordial își manifestă dezacordul cu aprecierea probelor

administrate în prezenta cauză, de către prima instanță și instanța de apel și anume

a declarațiilor părților vătămate xxxxxxxx și Maev N., care în opinia lui nu

confirmă vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor incriminate și că

probele respective nu au fost apreciate corect.

La aceste aspecte, Colegiul penal lărgit reține că nu pot fi acceptate aceste

critici, din considerentul că ansamblul de probe administrat în cauză, descris și

analizat în sentința primei instanțe (f.d. 120-130, vol. III) și în decizia instanței de

apel (f.d. 200-209, vol. III) au fost apreciate de instanța de apel prin coroborare între

ele, în coraport cu întregul cumul de probe, astfel fiind constatat just că este

demonstrată pe deplin vinovăția inculpatului Jeleapov Vladimir în comiterea

infracțiunilor incriminate, iar obiecțiile recurentului reprezintă doar opinia

subiectivă greșită a acestuia, or instanța de recurs ordinar nu identifică vreun

temei de a interveni prin prisma argumentelor invocate de recurent, în decizia

instanței de apel, care este legală și întemeiată.

14

Mai mult, se conchide că instanța de apel a apreciat probele prin prisma

cerințelor stipulate în art. 101 Cod de procedură penală, expunându-se în decizie

cu privire la motivele respingerii argumentelor părții apărării și acceptării

probelor prezentate de partea acuzării, respectând rigorile specificate.

Totodată, în partea ce ține de alegațiile recurentului cu referire la faptul că

recipisa de înmânare a rechizitoriului inculpatului nu a fost semnat de către

ultimul, comunicând totodată că, inculpatul nu a primit copia rechizitoriului și nu

a fost întrebat de nici o instanță de judecată referitor la faptul dat (fapt demonstart

și prin înaintarea cererii în fața Curții de Apel Cahul în ședința din 24.10.2019, prin

care a solicitat să fie date citirii rezultatele expertizelor medico-legale a lui

xxxxxxxx (f.d. 183,vol.-II,)) fiindu-i încălcat dreptul la apărare, la un proces

echitabil și la liberul acces la justiție, Colegiul penal notează că aceste critici au fost

expuse eronat, or, potrivit materialelor cauzei (f.d. 12 vol. III), se atestă că

inculpatul a semnat recipisa prin care a primit rechizitoriul la data de 02 mai 2019.

Subsecvent, Colegiul penal lărgit subliniază că, în procesul verbal al ședinței

de judecată a primei instanțe din 02 mai 2019 (f.d. 13 vol. III), Jeleapov Vladimir

menționează că îi sunt clare drepturile și obligațiile, precum și că a primit copia

rechizitoriului întocmit în privința sa.

Cu privire la criticile recurentului, în latura dispunerii încasării de la

inculpat a prejudiciului moral în valoare de 5000 de lei, Colegiul penal lărgit

menționează că, în cazul când prejudiciul cauzat părții vătămate este parte

componentă a faptei infracționale imputabile inculpatului prin rechizitoriu și nu

este înaintată acțiunea civilă, instanța de judecată, conducându-se de prevederile

art. 385 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, va soluționa chestiunea legată

de faptul, dacă trebuie recuperat prejudiciul material cauzat părții vătămate și în

ce sumă.

Coroborând considerentele expuse supra, instanța de recurs specifică că, așa

cum rezultă din textul deciziei atacate, instanța de apel și-a motivat soluția

adoptată în conformitate cu prevederile art. 417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură

penală și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apelul declarat, cuprinzând și motivele pe care se întemeiază soluția adoptată. În

același context, Colegiul penal menționează că argumentele pe care instanța de

apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare

conformă rigorilor și exigențelor din art. 6 CEDO.

Continuând ideea expusă, Colegiul penal lărgit se raliază argumentelor

expuse în sentință și în decizia Curții de Apel contestate, totodată, notând că,

potrivit jurisprudenței constante a CtEDO se admite însușirea concluziilor

instanțelor ierarhic inferioare de către instanțele ierarhic superioare, or, potrivit

pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, se statuează că

art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu

poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de

Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o

instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse

15

atenției sale. în cazul când constatările acestora sunt fundamentate în fapt și în

drept, fiind amplu prezentate în hotărârile atacate, constatându-se că la

administrarea probelor nu au fost încălcate drepturile și libertățile constituționale

ale participanților la proces, iar probele puse la baza hotărârilor nu conțin erori

procesuale ce ar putea influența autenticitatea concluziilor formulate de instanțe.

În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 1), 2) lit. c) Cod de procedură

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Respinge ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către avocatul Grosu

Eugeniu în numele inculpatului.

Admite recursul ordinar declarat de către Procurorul-șef al Procuraturii de

circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, casează decizia Colegiului judiciar al

Curții de Apel Cahul din 20 noiembrie 2019, în cauza penală în privința lui

Jeleapov Vladimir xxxxx, în partea cheltuielilor de judecată, și dispune rejudecarea

cauzei în această parte de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În rest, dispozițiile hotărârii atacate, se mențin.

Decizia în partea dispusă rejudecării nu se supune căilor de atac, în rest este

irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 01 aprilie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

16