1ra-664/2019 — art. 217 alin. 2 CP

1ra-664/2019 — art. 217 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-664/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

a examinat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Cebotari Vitali, prin

care a fost solicitată casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel

Cahul din 15 noiembrie 2018, în cauza penală în privința lui

Jeleascov Veniamin XXXXX, născut la

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 05.02.2018 – 06.04.2018

instanța de apel: 31.05.2018 – 15.11.2018

instanța de recurs ordinar: 13.02.2019 – 22.05.2019

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală, legal executată.

A C O N S T A T A T :

cauza fiind examinată în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală, Jeleascov Veniamin a fost recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal, stabilindu-

i-se în conformitate cu art. 3641, alin.(8) Cod de procedură penală, pedeapsă

sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității pe un termen de

80 ore.

XXXXX, data și ora exactă în faza urmăririi penale nu au fost stabilite,

aflându-se lângă râpa care se află mai la vale de domiciliul său, situat în

XXXXX, a depistat câteva tufișuri de cânepă sălbatică, din care a rupt

partea de sus cu frunze, după care le-a adus la domiciliul său unde a

1

prelucrat frunzele plantei prin uscarea și mărunțirea lor, primind prin

aceasta „marijuana”. în următoarele zile, de câteva ori a consumat personal

„marijuana” prin fumatul ei la dispozitivul pregătit de el în mod artizanal,

din 2 fragmente de butelii de polimer „bulbuleator”, ca consecință la

Jeleascov Veniamin au fost depistată masa vegetală uscată și grosier

mărunțită nefolosită de culoare verde-cafenie în cantitate de 0,5 g, uscată,

care este „marijuană”, și care se referă la substanțe narcotice, la fel pe

pereții interni a celor 2 fragmente de butelii de polimer (partea de sus și

partea de jos) s-a format rășina de cannabis de culoare cafenie-închisă în

cantitate totală 0,11 g., care conform listei substanțelor stupefiante,

psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic

ilicit, precum și cantitățile acestora, aprobată prin Hotărârea Guvernului

Republicii Moldova nr. 79 din 23 ianuarie 2006 și stabilită prin cercetarea

tehnico-științifică nr. 34/12/3-R-323 din 09 octombrie 2017, sunt substanțe

stupefiante, și se referă la proporții mari. Jeleascov Veniamin ilegal a

păstrat substanțele stupefiante fără scopul înstrăinării, în construcția

auxiliară situată în domiciliul din XXXXX, până la data de XXXXX în

momentul depistării de către lucrătorii poliției în urma cercetării la fața

locului.

Acțiunile inculpatului Jeleascov Veniamin au fost încadrate în baza

art. 217 alin. (2) Cod penal, conform indicilor: „Circulația ilegală a

drogurilor fără scop de înstrăinare, adică prelucrarea și păstrarea ilegală a

drogurilor săvârșite în proporții mari fără scop de înstrăinare’’

raionului Taraclia, Chirnev Boris, la 20 aprilie 2018, prin care a solicitat

admiterea apelului, casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei și

respingerii solicitării de încasare a cheltuielilor de judecată de la inculpat

cu rejudecarea cauzei și emiterea unei noi hotărâri prin care să-i fie stabilită

lui Jeleascov Veniamin conform art. 217 alin. (2) Cod penal, ținând cont

prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, pedeapsă în formă

de amendă în mărime de 500 unități convenționale, adică 25000 (douăzeci

și cinci mii) lei și de a încasa de la Jeleascov Veniamin în beneficiul statului

cheltuielile judiciare în mărime de 3864,58 lei achitate de IP Taraclia: 1)

1680 lei pentru efectuarea expertizei dactiloscopico-legală nr.34/12/3-R-323

din XXXXX (f.d.21-25); 2) 1680 lei pentru efectuarea expertizei

dactiloscopice nr.34/12/3-R-307 din XXXXX (f.d.30-36); 3) 113,58 lei pentru

efectuarea testării TNS (pentru „marijuana”) la Jeleascov Veniamin (f.d.

2

41); 4) 391 lei pentru efectuarea actului de expertiză narcologică-legală de

ambulatoriu nr. 55 din XXXXX (f.d.53-57, 80).

3.1. În motivarea apelului, procurorul a menționat că:

- pedeapsa stabilită inculpatului Jeleascov Veniamin de instanța de

judecată nu a fost individualizată în conformitate cu prevederile art. 75

Cod penal, nu s-a ținut cont de persoana inculpatului, gravitatea

infracțiunii săvârșite, circumstanțele care atenuează răspunderea

inculpatului conform art. 76 Cod penal;

- ținând cont că condamnatul Jeleascov Veniamin nu are antecedente

penale și în cadrul urmăririi penale a făcut declarații prin care a recunoscut

vina în săvârșirea infracțiunii incriminate și a dat dovadă de căință sinceră,

a considerat că aplicarea în privința inculpatului Jeleascov Veniamin a celei

mai blânde pedepse în formă de amendă va asigura în conformitate cu art.

61 alin. (2) Cod penal atingerea scopului pedepsei privind restabilirea

echității sociale, corectarea inculpatului Jeleascov Veniamin, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui cât și a altor

persoane;

- a considerat ilegală sentința în partea respingerii cerinței

procurorului privind încasarea de la Jeleascov Veniamin în beneficiul

statului a cheltuielilor judiciare în mărime de 3684,58 lei din următoarele

motive: achitarea întârziată de către IP Taraclia a cheltuielilor judiciare

menționate nu indică că IP Taraclia este eliberat sau nu este obligat să le

achite în favoarea instituției de expertiză judiciară. Plata întârziată a

cheltuielilor judiciare e legată de motive ce nu depind de Inspectoratul de

Poliție, ci de ordinele și mecanismul de reglementare reciprocă stabilită de

stat între instituții de expertiză judiciară și organele de poliție, adică,

mijloacele financiare în formă de cheltuieli judiciare, de regulă se transferă

de poliție către instituția de expertiză o dată în trimestru sau în semestru cu

o plată unică pe câteva/mai multe cauze penale. Inculpatul Jeleascov

Veniamin nici la faza urmăririi penale, nici la faza procedurii judiciare nu a

achitat cheltuielile judiciare în sumă de 3864,58 lei;

- în baza prevederilor art.229 alin.(1), (3) Cod de procedură penală, în

cadrul urmăririi penale și procedurii judiciare pe cauza respectivă nu a fost

stabilit că Jeleascov Veniamin este insolvabil sau că plata cheltuielilor

judiciare poate influența substanțial asupra situației lui materiale. Reieșind

din cele expuse se poate de concluzionat că, cheltuielile judiciare sunt

suportate de stat numai dacă persoana care urma să achite cheltuielile date,

3

corespunde condițiilor expuse în art. 229 alin.(3) Cod de procedură penală.

Ținând cont că Jeleascov Veniamin nu corespunde nici unei condiții

menționate mai sus cu privire la eliberarea de plata cheltuielilor judiciare,

și fiind recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.217

alin.(2) Cod penal, conform prevederilor art. 229 Codul de procedură

penală este necesar să suporte cheltuielile pentru efectuarea expertizelor

menționate, adică să recupereze statului mijloacele financiare cheltuite

pentru efectuarea expertizelor;

- Curtea Europeană în cauza Croissant vs Germania din 25

septembrie 1992, nr. 13611/88, par.33-37, de asemenea a considerat că

persoana învinuită e obligată să achite cheltuielile judiciare.

noiembrie 2018, a fost admis apelul declarat de procuror, casată parțial

sentința în latura civilă și pronunțată în această parte o nouă hotărâre, prin

care:

A fost respinsă cerința procurorului în Procuratura raionului

Taraclia, Chirnev Boris privind încasarea de la inculpatul Jeleascov

Veniamin în folosul statului a sumei de 3864,58 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare.

În rest sentința a fost menținută.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că

sarcina probei revine procurorului și organului de urmărire penală, motiv

pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului

penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii și definitive

pentru următoarea fază a procesului.

Instanța de apel a concluzionat că prima instanță a respectat toate

prevederile procesuale la examinarea cauzei penale și de asemenea corect a

apreciat măsura de pedeapsă aplicată inculpatului Jeleascov Veniamin,

ținând cont de circumstanțele reale și personale, de circumstanțele

atenuante și agravante, de asemenea a stabilit corect starea de fapt ce

corespunde probelor din dosar, care au fost apreciate corect, încadrând just

acțiunile inculpatului Jeleascov Veniamin în baza dispozițiilor art. 217 alin.

(2) Cod penal.

În instanța de apel, au fost examinate materialele din dosar, verificate

probele administrate în ședința instanței de fond, inclusiv declarațiile

necontestate ale martorului Caradjov Andrei, Tataru Vasile, Tașnicenco

4

Serghei, Jeleascov Vasile puse la baza sentinței de condamnare și probele

materiale examinate de prima instanță.

Cum săvârșirea infracțiunii și vinovăția inculpatului au fost dovedite,

în opinia instanței de apel, prima instanță întemeiat a dispus condamnarea

numitului Jeleascov Veniamin proporțional gradului de pericol social al

faptei comise și personalitatea inculpatului.

Opozant criticilor apelantului cu privire la pedeapsa stabilită,

instanța de apel a considerat că în respectivul caz, criticile procurorului nu

sunt întemeiate, în privința inculpatului Jeleascov Veniamin nu poate fi

aplicată pedeapsa solicitată de acuzatorul de stat - amendă în cuantum de

500 unități convenționale.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv

al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a

sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a

fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile impuse de

societate.

Instanța de apel a concluzionat că la stabilirea pedepsei inculpatului,

prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61 Cod penal și

art. 75 Cod penal, ținându-se seama de criteriile generale de

individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

persoana celui vinovat, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării acestuia, stabilindu-i pedeapsă penală în limitele legii.

Astfel, instanța de apel analizând situația inculpatului prezentată de

către procuror, amplu analizând circumstanțele menționate supra și

personalitatea inculpatului, și având în vedere că cauza a fost judecată în

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, a ajuns la concluzia

că nu este rațional ca inculpatul Jeleascov Veniamin să execute pedeapsa

solicitată de procuror - amendă, fiind echitabilă pedeapsa stabilită de

instanța de fond de 80 ore de muncă neremunerată în folosul comunității,

or, la caz, pedeapsa solicitată de procuror, ținând cont de situația

financiară, și anume de faptul că inculpatul nu este angajat în câmpul

muncii, are la întreținere părinții pensionari, ca efect se va răsfrânge asupra

condamnatului și familiei sale mult mai aspru decât cea aplicată de prima

instanță, astfel instanța a apreciat ca neîntemeiat argumentul procurorul în

apelul declarat, că instanța de fond a aplicat o pedeapsă prea aspră în

privința inculpatului Jeleascov Veniamin.

5

Inculpatul în ședința instanței de apel a menționat că, nu este angajat

în câmpul muncii însă lucrează ocaziona și nu dispune de destule surse

financiare pentru ca să achite amenda, fiind de acord să execute ore de

muncă în folosul comunității.

Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept a

persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor

precum și la educarea cetățenilor în spiritul legii, și nici de cum să nu-i

pună în situații care pot agrava starea lui sau imposibilitatea de a executa o

pedeapsă penală.

Cu privire la solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor

de judecată din contul inculpatului, instanța de apel a observat că prima

instanță în partea descriptivă a sentinței s-a expus asupra cerinței solicitate

de procuror referitor la încasarea cheltuielilor judiciare, însă în partea

dispozitivă prima instanță a omis să menționeze soluția asupra

cheltuielilor judiciare, în acest sens, instanța de apel considerând necesar

de a admite cererea de apel și a se expune cu privire la cerințele și

argumentele invocate.

Cu referire la cele expuse, la caz se instanța de apel a reținut că,

efectuarea raportul de expertiză dactiloscopico-legală nr.34/12/3-R-323 din

09 octombrie 2017, a raportului de expertiză dactiloscopice nr.34/12/3-R-307

din 19 septembrie 2017, efectuarea testării TNS pentru „marijuana” la

Jeleascov Veniamin cât și efectuarea actului de expertiză narcologică-legală

de ambulatoriu nr.55 din 22 noiembrie 2017 a fost dispusă de către organul

de urmărire penală în vederea acumulării probelor care confirmă vinovăția

inculpatului, fiind acțiune procesuală ce ține de administrarea

probatoriului în vederea posibilității formulării învinuirii și atragerea

persoanei la răspundere penală, acțiune care este pusă în sarcina părții

acuzării.

Urmărirea penală a început la data de 01 noiembrie 2017, acțiunile

procedurale pentru care se solicită încasarea cheltuielilor de judecată au

fost petrecute până la data de 22 decembrie 2017, în acest răstimp în

legislația procesual penală nu au survenit modificări care ar permite

admiterea cererii procurorului de a încasa de la inculpat cheltuielile de

judecată, iar practica uniform aplicată de către instanțele judecătorești

naționale de toate nivelele determină în opinia instanței de apel, necesitatea

respingerii cerințelor înaintate de către procuror.

6

Instanța de apel a apreciat critic argumentul invocat de procuror că,

inculpatul Jeleascov Veniamin nu corespunde nici unei condiții menționate

în art. 229 alin. (3) Cod de procedură penală, cu privire la eliberarea de

plata cheltuielilor judiciare, motiv din care inculpatul Jeleascov Veniamin

urmează să recupereze cheltuielile judiciare în baza art. 229 Cod de

procedură penală, întrucât potrivit art. 227 alin. (1), (3) și art. 229 alin. (1)

Cod de procedură penală, cheltuieli judiciare sunt cheltuieli suportate

potrivit Legii - întru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, care

se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

2018, a fost atacată cu recurs ordinar de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Cahul, Cebotari Vitali, la 18 decembrie 2018, prin care,

invocând în calitate de temeiuri pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei atacate în

partea stabilirii pedepsei inculpatului și respingerii încasării cheltuielilor

judiciare din contul acestuia, cu dispunerea rejudecării cauzei de către

instanța de apel în cazul când erorile judiciare nu pot fi corectate de către

instanța de recurs.

5.1. În motivarea cererii de recurs procurorul a menționat că:

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

precum și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale;

- în decizie și sentință lipsește dispoziția privind trecerea cheltuielilor

judiciare pe contul statului;

- este necesar schimbarea atitudinii vizavi de instituția procesuală -

cheltuielile judiciare și restituirea acestora, deoarece cu așa tendințe a

instanței de apel, judecătorii și procurorii, vor rămâne fără salarizare;

- la soluționarea chestiunii cine suportă cheltuielile respective, trebuie

soluționată reieșind din prevederile art. 229 alin. (1) Cod de procedură

penală, care pe prim plan pune sarcina pe condamnat, responsabil de

aceste cheltuieli în legătură cu comiterea infracțiunii și doar dacă

condamnatul nu este în stare să le achite din diferite motive, invaliditate,

incapacitatea juridică etc., cheltuielile sunt trecute în contul statului;

- instanța de apel, odată ce a dispus respingerea cererii procurorului

încasării de la inculpatul sumei de 3864.58 lei cu titlu de cheltuieli judiciare,

nu a dispus trecerea acestora în contul statului, astfel, rezultă că nu

dispunem de o dispoziție referitoare la repartizarea cheltuielilor judiciare,

7

așa cum se cere prin prevederile art. 397 pct. 5) și art. 416 Cod de procedură

penală;

- pedeapsa stabilită inculpatului Jeleascov Veniamin Vasile nu

corespunde gravității infracțiunii comise, circumstanțelor stabilite în cauză,

pedeapsa stabilită de instanța de judecată nu a fost individualizată în

conformitate cu prevederile art. 75 Cod penal, nu s-a ținut cont de persoana

inculpatului, gravitatea infracțiunii săvârșite, circumstanțele care

atenuează răspunderea inculpatului conform art. 76 Cod penal;

- ținând cont că condamnatul Jeleascov Veniamin nu are antecedente

penale și în cadrul urmăririi penale a făcut declarații prin care a recunoscut

vina în săvârșirea infracțiunii incriminate și a dat dovadă de căință sinceră,

consideră că aplicarea în privința inculpatului Jeleascov Veniamin a celei

mai blânde pedepse în formă de amendă va asigura în conformitate cu art.

61 alin. (2) Cod penal atingerea scopului pedepsei privind restabilirea

echității sociale, corectarea lui precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea lui cât și a altor persoane;

- analizând materialele dosarului penal, decizia motivată a instanței

de apel, consideră că decizia în partea respingerii solicitării procurorului

privind stabilirea pedepsei mai blânde și încasarea de la inculpat a

cheltuielilor judiciare legate cu efectuarea expertizei, nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale, temeiuri pentru recurs prevăzute în art.427 alin. (1) pct.

6), 10) Cod de procedură penală, și în legătura cu această găsește o singură

soluție legală ca să fie casată integral decizia instanței de apel cu

dispunerea rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care

erorile judiciare nu pot fi corectate de către instanța de recurs.

raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide

asupra inadmisibilității recursului declarat din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în

camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în

cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate

8

expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu

trebuie să fie invocate de recurent întrucât art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu

recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel la judecarea cauzei.

Recurentul a invocat ca temei de casare a deciziei instanței de apel

art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Analizând temeiurile respective în raport cu motivele invocate în

recursul declarat, Colegiul penal constată că acestea nu și-au găsit

confirmare la examinarea recursului.

Referitor la motivul invocat de recurent prevăzut la art. 427 alin. (1)

pct. 10) Cod de procedură penală, Colegiul conchide că acest temei nu și-a

găsit confirmare, deoarece instanța de apel și-a motivat decizia în

conformitate cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel,

decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la menținerea

sentinței în partea stabilirii pedepsei întrucât decizia instanței de apel

corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală

și întemeiată.

Instanța de recurs susține poziția instanței de apel care a conchis că,

prima instanță întemeiat a dispus condamnarea lui Jeleascov Veniamin, cu

stabilirea unei pedepse proporționale gradului de pericol social al faptei

comise și personalității acestuia, având în vedere și faptul că respectiva

cauza a fost judecată în baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, inculpatul nu este angajat în câmpul muncii, are la întreținere

părinții pensionari, iar pedeapsa cu amendă solicitată de partea acuzării, se

va răsfrânge nu doar asupra lui Jeleascov Veniamin, dar și asupra familiei

acestuia, iar în opinia instanței de recurs, aplicarea pedepsei cu amendă

poate aduce atingere principiului răspunderii personale.

Colegiul penal consideră că pedeapsa de 80 ore de muncă

neremunerată în folosul comunității, stabilită de prima instanță și

menținută de instanța de apel, este rațională și echitabilă, care va atinge

scopul pedepsei penale prevăzute la art. 61 Cod penal.

9

Conform art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

La acest capitol, Colegiul penal remarcă faptul că, persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o

pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana a fost declarată vinovată.

Astfel, referitor la eroarea indicată de recurent și prevăzută la pct. 10)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, precum că, instanța de apel

incorect a individualizat pedeapsa inculpatului Jeleascov Veniamin,

Colegiul penal îl consideră neîntemeiat.

În această partea a recursului, Colegiul penal consideră că soluția

primei instanțe în partea stabilirii pedepsei cu muncă neremunerată în

folosul comunității, menținută prin decizia instanței de apel, este

argumentată în corespundere cu prevederile art. 384 alin. (3) și art. 394 alin.

(2) pct. 3) Cod de procedură penală, bazându-se pe materialele cauzei, fiind

acordată deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal.

Cu referire la alegațiile procurorului în partea ce ține de soluția

instanței de apel cu privire la cheltuielile judiciare, în acest sens, invocând

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit

cărora, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de această instanță, dacă hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar al procurorului, se atestă că împrejurările menționate în partea

descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4.1. din

prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel a constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind chestiunea cheltuielilor

judiciare în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură

penală, corect ținând cont de prevederile art. 385 alin. (1) pct. 14), 227 alin.

(1) și (3), 143 alin. (1) pct. 1), 2) Cod de procedură penală, care prescriu

expres că la adoptarea hotărârii, instanța de judecată soluționează cine și în

ce proporție trebuie obligat să plătească cheltuielile judiciare, suportate

pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, care se plătesc din

10

sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate, la caz

efectuarea raportului de expertiză dactiloscopico-legală nr.34/12/3-R-323

din 09 octombrie 2017, a raportului de expertiză dactiloscopice nr.34/12/3-

R-307 din 19 septembrie 2017, efectuarea testării TNS pentru „marijuana”

la Jeleascov Veniamin cât și efectuarea actului de expertiză narcologică-

legală de ambulatoriu nr.55 din 22 noiembrie 2017 a fost dispusă de către

organul de urmărire penală în vederea acumulării probelor care confirmă

vinovăția inculpatului, fiind acțiune procesuală ce ține de administrarea

probatoriului în vederea posibilității formulării învinuirii și atragerea

persoanei la răspundere penală, acțiune care este pusă în sarcina părții

acuzării, iar plata acestor expertize se face din contul mijloacelor bugetului

de stat, astfel că instanța de apel just, argumentat și în limitele competenței

legale a statuat că, în speță, cheltuielile pentru efectuarea expertizelor

judiciare urmează a fi făcute din contul mijloacelor bugetului de stat.

Pe lângă aceasta, recursul ordinar, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5.1. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica

modului în care instanța de apel a apreciat circumstanțele cauzei în latura

cheltuielilor judiciare, însă, pornind de la prevederile art. 229 alin. (1) și (3),

27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură penală, instanța de judecată

poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, instanța

poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul,

judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da

o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea circumstanțelor cauzei în aspectul cheltuielilor judiciare în alt

sens decât cel pe care îl propune acuzarea este o competență și prerogativă

legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din

numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel,

invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar este lipsită de temei legal.

Instanța de recurs consemnează că, chestiunile abordate spre

examinare de recurent nu și-au găsit confirmarea, iar soluția adoptată în

speță de către instanța de apel cu privire la respingerea încasării

11

cheltuielilor judiciare din contul inculpatului Jeleascov Veniamin, este

legală și întemeiată.

În atare situație, Colegiul penal consideră nefondată revendicarea

procurorului în partea ce ține de pretinsa încălcare admisă de instanța de

apel, prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

privitor la neîncasarea cheltuielilor judiciare din contul inculpatului, dat

fiind că, în dispoziția art. 143 alin. (1) Cod de procedură penală, este

stipulat expres că expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu

pentru constatarea circumstanțelor enumerate în aliniatul nominalizat,

inclusiv și în cazul când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul.

În situația când efectuarea expertizei a fost dispusă de către organul

de urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea

acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea acesteia urmează a

fi achitate din contul mijloacelor bănești ale bugetului de stat, nu din contul

inculpatului, după cum pretinde recurentul.

Cheltuielile judiciare suportate pentru instrumentarea acestei cauze

urmează a fi acoperite din bugetul de stat. Acestea nu constituie obiectul

unei rambursări din partea inculpatului, în cazul în care ultimul nu le-a

ordonat.

Totodată, Colegiul notează că, este inconsistentă alegația recurentului

precum că, prin modificările efectuate prin Legea nr. 316 din 22.12.2017

(publicată în Monitorul Oficial nr. 40-47/108 din 09.02.2018), legislatorul și-

a exprimat intenția de a pune în sarcina inculpatului recuperarea

cheltuielilor judiciare, deoarece prin abrogarea alin. (2) din art. 143 Cod de

procedară penală și lăsarea în vigoare a celorlalte dispoziții din art. 227 -

229 Cod de procedură penală, precum și a celor din art. 75 din Legea nr.

68/2016, se subliniază concret și evident că, compensarea cheltuielilor

judiciare pentru efectuarea expertizelor se face din contul celor care

ordonează această acțiune procesuală, interpretarea extensivă în

defavoarea legii procesual-penale fiind interzisă.

Având ca reper cele menționate, Colegiul conchide că, în cauza dată,

temeiurile de recurs la care a făcut referire procurorul nu și-au găsit

confirmare, ne fiind fiind constatate careva motive pentru a interveni în

soluția adoptată de către instanța de apel, deoarece atât chestiunea cu

privire la individualizarea pedepsei cât și chestiunea cu privire la

cheltuielile judiciare suportate pentru efectuarea expertizelor în prezenta

12

cauză, au fost soluționate corect, întemeiat, și argumentat, prin prizma

prevederilor legale.

Împrejurările enunțate denotă lipsa erorilor de drept în raport cu

motivele invocate de recurent, iar hotărârea contestată conține motive clare

și legale pe care se întemeiază soluția, recursul ordinar fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Cahul, Cebotari Vitali, împotriva deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 15 noiembrie 2018, în cauza

penală în privința lui Jeleascov Veniamin XXXXX, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 20 iunie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

13