1ra-1455/2019 — art. 264-1 al. 4 CP

1ra-1455/2019 — art. 264-1 al. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1455/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de

procurorul în Procuratura de Circumscripție Cahul, Vitali Cebotari,prin care solicită

casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 18 martie 2019, în

cauza penală, în privința lui

Ghiumiușliu Serghei XXX, născut la XXX,

originar și domiciliat în XXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 26.11.2018 pînă la 26.12.2018;

Instanța de apel de la 25.02.2019 pînă la 18.03.2019;

Instanța de recurs de la 07.06.2019 pînă la 09.10.2019.

Asupra recursului declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă

cauza fiind judecată în procedura prevăzută de art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, Ghiumiușliu Serghei a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 2641 alin.(4) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității de 150 de ore.

fapta penală, săvârșită în următoarele circumstanțe de fapt:

La data de 03 octombrie 2018, în jurul orelor 16:00 pe tronsonul de drum de pe

str. Mira or.Tvardița raionul Taraclia a avut loc un accident rutier cu implicarea

autocamionului de model „ Mercedes” cu n/î XXX și motocicletei de model „URAL

M” cu n/î XXX, condusă de către Ghiumiușliu Serghei, neavînd permis de conducere

pentru categoria „ A”.

La fața locului au ajuns colaboratorii Inspectoratului de Poliție Taraclia, care

verificînd documentele conducătorului motocicletei de model „ URAL M” cu n/î

XXX, condusă de către Ghiumiușliu Serghei Constantin, au avut bănuieli rezonabile

precum că conducătorul Chiumiușliu Serghei Constantin se afla în stare de ebrietate,

respectiv conducînd motocicleta în stare de ebrietate alcoolică, în consecință fiindu-i

propus să treacă testarea alcoolscopică cu alcotesterul DRAGER, pentru stabilirea

concentrării vaporilor de alcool în aerul expirat, la care Ghiumiușliu Serghei

Constantin a refuzat efectuarea respectivei proceduri, necătînd la faptul că, a fost

avertizat despre răspunderea penală în caz de refuz.

La faza de urmărire penală acțiunile inculpatului Ghiumiușliu Serghei

Constantin au fost încadrate în baza prevederilor art. 2641 alin.(4) Cod penal,

conform indicilor calificativi: refuzul conducătorului mijlocului de transport de la

trecerea testării alcoolscopice, comisă de o persoană care nu are permis de

conducere pentru categoria stabilită.

1

apel, prin care a solicitat casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea

unei noi hotărîri, prin care lui Ghiumiușliu Serghei să-i fie stabilită o pedeapsă în

formă de amendă în mărime de 850 unități convenționale, echivalentul bănesc a 42

500 lei.

În motivarea cererii de apel procurorul a indicat că nu contestă calificarea

acțiunilor inculpatului, dar consideră că instanța a aplicat o pedeapsă prea aspră, care

nu a fost individualizată în corespundere cu art.75 Cod penal, nu s-a ținut cont de

personalitatea inculpatului, gravitatea infracțiunii săvârșite, circumstanțele atenuante

ale răspunderii penale prevăzute de art.76 Cod penal, or o pedeapsă mai aspră, din

numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai

în cazul în care o pedeapsă mai blîndă, din numărul celor menționate, nu va asigura

atingerea scopului pedepsei. Inculpatul are antecedente penale stinse, pe parcursul

procesului penal a dat declarații prin care a recunoscut vinovăția, se căiește de cele

comise, fapt ce atestă posibilitatea aplicării celei mai blînde pedepse în formă de

amendă, care va contribui la realizarea scopului pedepsei penale, restabilirea echității

sociale, corectarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către

inculpat și alte persoane.

a fost respins apelul declarat de către procuror, cu menținerea sentinței primei

instanțe.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, sentința primei

instanțe a fost contestată în partea individualizării pedepsei inculpatului, nefiind

contestată calificarea și încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului. Totodată,

Colegiul judiciar, examinând materialele dosarului, ajunge la concluzia că prima

instanță corect a stabilit aspectele de fapt și de drept ale cauzei, pronunțându-se

corect asupra acțiunilor imputate inculpatului.

Verificând aspectele de drept operate de instanța de fond la stabilirea și

individualizarea pedepsei inculpatului Ghiumiușliu Serghei, instanța de apel a reținut

că, prima instanță i-a stabilit pedeapsa în formă de muncă neremunerată în folosul

comunității 150 ore, or, art. 2641 alin.(4) Cod penal, prevede pedepse alternative cu

amendă în mărime de la 1050 la 1150 unități convenționale, sau muncă neremunerată

în folosul comunității de la 200 la 240 de ore, sau închisoare de până la 1 an.

Conform prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, inculpatul

Ghiumiușliu Serghei beneficiază de reducerea cu 1/4 a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei în formă de amendă, limitele acesteia constituind

de la 787,5 la 862,5 unități convenționale, sau de reducerea cu 1/3 a limitelor

pedepsei cu munca neremunerată în folosul comunității, limitele acesteia constituind

de la 134 ore la 160 ore, iar în cazul pedepsei cu închisoare - cu 1/3, limita maximă a

acesteia constituind până la 8 luni.

La stabilirea acestei pedepse instanța de fond a reținut o singură circumstanță

atenuantă a răspunderii inculpatului Ghiumiușliu Serghei - existența la întreținere a

celor 3 copii minori, circumstanțe agravante nu au fost stabilite.

Privitor la numirea pedepsei penale, instanța de apel a conchis că, prima instanță

la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și, în conformitate

cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

2

atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului.

La fel instanța de fond corect a aplicat criteriile de individualizare a pedepsei

stabilite la art.75 Cod penal.

La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei aplicate inculpatului Ghiumiușliu

Serghei, instanța de fond a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana inculpatului, de circumstanțele cauzei care atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării si reeducării vinovatului.

Personalitatea inculpatului Ghiumiușliu Serghei, care nu are antecedente penale

nestine și este caracterizat satisfăcător, nu prezintă pericol pentru societate, existența

circumstanțelor atenuante ale răspunderii: are la întreținere 3 copii minori, iar

circumstanțe agravante nu au fost stabilite, a manifestat căință sinceră, și a recunoscut

vinovăția.

În instanța de fond inculpatul și-a manifestat acordul de a executa pedeapsa în

formă de muncă neremunerată în folosul comunității, din motiv că va fi în

imposibilitate să execute pedeapsă în formă de amendă. Astfel, inculpatul nu are un

venit stabil,, nu este angajat în câmpul muncii, lucrează ocazional, are la întreținere 3

copii minori, ca rezultat nu va avea posibilitatea să acumuleze resurse financiare

pentru a achita amenda care este una impunătoare pentru acesta, însă în cazul aplicării

pedepsei în formă de muncă neremunerată în folosul comunității inculpatul va avea

posibilitatea să execute efectiv pedeapsa.

Prima instanță a individualizat pedeapsa în raport cu aceste criterii, a ținut cont

că inculpatul a acceptat aplicarea pedepsei în formă de muncă neremunerată în

folosul comunității, și a stabilit pentru inculpatul Ghiumiușliu Serghei din cele

alternative pedeapsa cu munca neremunerată în folosul comunității.

În viziunea instanței de apel sentința adoptată este echitabilă, dat fiind că

pedeapsă este proporțională faptei și vinovăției.

Conform art. 75 Cod penal, o pedeapsă mai aspră din numărul celor alternative

prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii se stabilește numai în cazul în care o

pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului

pedepsei.

Studiind în deplină măsură și obiectiv circumstanțele cauzei în corelație cu

personalitatea inculpatului, instanța de apel nu a constatat circumstanțe care să

determine aplicarea celei mai blânde pedepse în formă de amendă. Deși pedeapsa cu

amendă este mai blândă. În situația materială a inculpatului Ghiumiușliu Serghei,

aplicarea amenzii ar avea un impact defavorabil în vederea atingerii scopului legii

penale, or mărimea amenzii ar constitui o povară punitivă aproape de nerealizat

pentru inculpat.

Practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea blândă generează dispreț față

de ea și nu este suficientă nici pentru corectarea infractorului, nici pentru prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni. Pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizată în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării

legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Prin urmare, pedeapsa stabilită inculpatului Ghiumiușliu Serghei este corectă și

în limitele legii, iar concluzia instanței de fond precum că corectarea condamnatului

este posibilă prin aplicarea pedepsei în formă de muncă neremunerată în folosul

comunității corespunde circumstanțelor cauzei, este corectă.

3

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, declară recurs

ordinar, prin care solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei de către

instanța de apel. Recurentul invocă aceleași motive declarate în cererea de apel (pct.

3, din prezenta decizie) ori, în opinia recurentul, pedeapsa aplicată inculpatului este

prea aspră care contravine prevederilor art. 61, 75 Cod penal.

Colegiul penal consideră că, acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal menționează, că potrivit practicii judiciare constante, erorile de

drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau

substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Instanța de recurs constată, că recurentul în expunerea motivelor privind

dezacordul cu pedeapsa stabilită inculpatului, face trimitere expres la temeiurile

pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală,

care prevăd că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în următoarele temeiuri:

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Potrivit prevederilor art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că instanța de

apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală decizia instanței

de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Colegiul penal constată că temeiurile invocate de recurent, prevăzute în pct. 6)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală nu și-au găsit confirmarea la examinarea

recursurilor declarate, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a

respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, și în

hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat,

aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens, iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinei care au fost

puse la baza hotărîrii de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi

temei pentru reexaminarea cauzei (pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

4

Cît privește motivul precum că, s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale, Colegiul penal constată că, în această ordine de idei și în raport

cu circumstanțele invocate în recursul ordinar de pe rol, instanța de apel legal și

întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa

aplicată inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură

penală și prescripțiilor de drept material, just și argumentat a ținut cont de prevederile

art. 61, 75 Cod penal, 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, conform căror

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. Pedeapsa are drept

scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. La

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. Inculpatul care a recunoscut

săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o

pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu munca

neremunerată.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului

în corespundere cu prevederile legale (pct. 4.1. din decizie).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de fond și de apel

nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârile

contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că pedeapsa

aplicată inculpatului a fost individualizată conform prevederilor legale, astfel recursul

ordinar este vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursurilor înaintate în cazul în care se constată că acestea

sunt vădit neîntemeiate.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de

Circumscripție Cahul, Vitali Cebotari, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții

de Apel Cahul din 18 martie 2019, în cauza penală, în privința lui Ghiumiușliu

Serghei XXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 06 noiembrie 2019.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

5