1ra-103/2021 — Art.217-1 alin.4 lit. d CP; art.217 alin.4 lit. b CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 10 august 2018: Tcaciuc Vitalii a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217/1 alin. (4) lit. d) Cod penal, stabilindu-i-se pedeapsa închisorii pe un termen de 8 (opt) ani, cu executare în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate ce ține de circulația legală a drogurilor, etnobotanicelor și analogilor acestora pe un termen de 5 (cinci) ani. S-a aplicat lui Tcaciuc Vitalii măsura preventivă arestarea preventivă, care urmează a fi pusă în executare de la momentul reținerii lui și care urmează să fie aplicată până la devenirea definitivă a sentinței. Termenul executării pedepsei cu închisoarea urmând a fi calculat din momentul reținerii inculpatului, cu includerea în termenul de pedeapsă stabilit, timpul aflării inculpatului în stare de arestare preventivă de la 02 mai 2017 până 1 la 17 august 2017. Executarea pedepsei stabilite inculpatului Tcaciuc Vitalii a fost pusă în sarcina IP Botanica, al DP mun. Chișinău al IGP, în partea ce ține de reținere (conform prevederilor art. 196 alin. (3) Cod de executare) și penitenciarului respectiv, stabilit de Departamentul Instituții Penitenciare pentru executarea sentinței. A fost achitat Tcaciuc Vitalii învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (2) lit. b) Cod penal, în privința învinuirii de purtare a munițiilor fără autorizația corespunzătoare, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii. A fost încetat procesul penal în cauza privind învinuirea pe Tcaciuc Vitalii de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (2) lit. b) Cod penal, în legătură cu existența altor circumstanțe care exclud sau condiționează tragerea la răspundere penală. Tcaciuc Margarita a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217/1 alin. (4) lit. d) Cod penal, stabilindu-i-se pedeapsa închisorii pe un termen de 7 (șapte) ani, cu executare în penitenciar de tip închis pentru femei, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate ce ține de circulația legală a drogurilor, etnobotanicelor și analogilor acestora pe un termen de 5 (cinci) ani. S-a aplicat lui Tcaciuc Margarita măsura preventivă arestarea preventivă, care urmează a fi pusă în executare de la momentul reținerii ei și care urmează să fie aplicată până la devenirea definitivă a sentinței. Termenul executării pedepsei cu închisoarea urmând a fi calculat din momentul reținerii inculpatei. Executarea pedepsei stabilite inculpatei Tcaciuc Margarita pus în sarcina IP Botanica, al DP mun. Chișinău al IGP, în partea ce ține de reținere (conform prevederilor art. 196 alin. (3) Cod de executare) și penitenciarului respectiv, stabilit de Departamentul Instituții Penitenciare pentru executarea sentinței. A fost achitată Tcaciuc Margarita învinuită de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (2) lit. b) Cod penal, în privința învinuirii de purtare a munițiilor fără autorizația corespunzătoare, pe motiv că fapta inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii. A fost încetat procesul penal în cauza privind învinuirea pe Tcaciuc Margarita de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (2) lit. b) Cod penal, în legătură cu existența altor circumstanțe care exclud sau condiționează tragerea la răspundere penală. Mincenco Vitalii a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, stabilindu-i-se pedeapsa închisorii pe un termen de 4 (patru) ani, 6 (șase) luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate ce ține de circulația legală a drogurilor, etnobotanicelor și analogilor acestora pe un termen de 5 (cinci) ani. În baza art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul 2 parțial al pedepselor aplicate s-a stabilit pedeapsa definitivă lui Mincenco Vitalii - de 7 (șapte) ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate ce ține de circulația legală a drogurilor, etnobotanicelor și analogilor acestora pe un termen de 5 (cinci) ani. Începutul termenului de executare a pedepsei urmând a fi calculat de la momentul devenirii definitive a sentinței, cu includerea în acest termen a duratei pedepsei executate până la devenirea definitivă a sentinței, în baza deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20.06.2017. A fost revocată măsura lăsării inculpatului Mincenco Vitalii în izolatorul de urmărire penală al Penitenciarului nr. 13-Chișinău. A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Pentru a se pronunța în sensul expus, prima instanță a constatat că, Tcaciuc Vitalii, intenționat, în perioada nestabilită de organul de urmărire penală, din surse necunoscute, prin înțelegere prealabilă și de comun acord cu Tcaciuc Margarita, urmărind scopul de cupiditate, au asigurat procurarea și păstrarea drogurilor la domiciliul său, situat în mun. Chișinău, str. XXXXX, în scopul comercializării lor ulterioare diferitor persoane, contra diverse sume bănești, până la data de 02.05.2017, când, în rezultatul percheziției efectuate la domiciliul de pe adresa menționată, au fost depistate și ridicate droguri după cum urmează: - substanță de culoare cafenie din pachetul improvizat dintr-un fragment de folie de staniol, precum și substanța cu aspect de praf de culoare albă din interiorul unui pachet din polimer de tip ziplock, care constituie substanța stupefiantă PVP, cu cantitatea totală 0,095 g (0,006g + 0,089 g), și care a fost depistată la domiciliul sus menționat, precum și substanță sub formă de pulbere de culoare albă care a fost aruncată peste geam în cadrul efectuării percheziției la domiciliul sus menționat la data de 02.05.2017, care constituie substanța stupefiantă PVP, cu cantitatea de 0,978 g, substanțe a căror cantitate totală de 1,073 g, conform pct. 148 al HG nr. 79, din 23.01.2006 privind aprobarea Listei substanțelor stupefiante, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, constituie proporții deosebit de mari și potrivit art. 1341 Cod penal, constituie drog; - pe suprafața interioară a fragmentului de tub din polimer de culoare verde și în flaconul gol din sticlă cu о etichetă cu inscripția „Valeriana Borisov” depistate și ridicate în aceleași circumstanțe, s-au depistat urme de PVP, care se atribuie la substanțe stupefiante și care, potrivit art. 1341 Cod penal, constituie drog; - mase vegetale uscate și mărunțite de culoare verde din interiorul pachetului de polimer incolor de tip ziplock, din interiorul râșniței din metal de culoare sură, din interiorul pachetului improvizat dintr-un fragment de hârtie de culoare albă, depistate și ridicate în aceleași circumstanțe, reprezintă substanța stupefiantă marihuana, cu cantitatea totală de 0,956 g (0,160g+0,614g+0,182g), care, potrivit pct. 7 al HG nr. 79, din 23.01.2006, privind aprobarea Listei substanțelor stupefiante, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, nu constituie nici proporții mici și 3 potrivit art. 1341 Cod penal, constituie drog; - depuneri de culoare cafenie pe suprafața interioară a scrumierei de culoare sură, depistată și ridicată în aceleași circumstanțe, care reprezintă substanța stupefiantă rășină de cannabis, (cannabis-materie uscată) cu cantitatea de 0,083 g și care, potrivit pct. 7 al HG nr. 79, din 23.01.2006, privind aprobarea Listei substanțelor stupefiante, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, constituie proporții mari și potrivit art. 1341 Cod penal, constituie drog; - mase vegetale uscate și mărunțite de culoare galben-cafeniu, de culoare cafeniu-închis, cât și de culoare galbenă, ridicate din domiciliul sus menționat, care sunt îmbibate cu substanța psihotropă XLR-11, cu cantitatea totală de 31,654 g (0,416g+30,355g+0,883g), care conform pct. 168 al HG nr. 79, din 23.01.2006, privind aprobarea Listei substanțelor stupefiante, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, constituie proporții deosebit de mari și potrivit art. 1341 Cod penal, constituie drog; - trei substanțe cu aspect de bulgări de culoare gălbuie din interiorul pachetelor de polimer incolor de tip ziplock, ce conțin substanța psihotropă XLR- 11, cu cantitatea totală de 5,466 g. (1,212 g.+l,503 g.+2,751 g.), care conform pct. 168 al HG nr. 79, din 23.01.2006, privind aprobarea Listei substanțelor stupefiante, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, constituie proporții deosebit de mari și potrivit art. 1341 Cod penal, constituie drog; - două pastile de culoare albă și forma rotundă pe una din suprafețe având ștanțat simbolul ,,Az 0.5”, din interiorul pachetului din polimer incolor de tip ziplock, depistate si ridicate în aceleași circumstanțe, ce constituie substanța psihotropă alprazolam, cu cantitatea totală 0,001 g. (0,0005 x 2), care conform pct. 54 al HG nr. 79, din 23.01.2006, privind aprobarea Listei substanțelor stupefiante, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, constituie proporții deosebit de mari și potrivit art. 1341 Cod penal, constituie drog; - pe suprafața interioară a două fragmente de tub de sticlă, depistate și ridicate în aceleași circumstanțe, s-a depistat urme de XLR-11, care se atribuie la substanțele psihotrope; urme de PVP, care se atribuie la substanțele stupefiante; urme de MDPPP-(C14H17NO3), care constituie analog al substanței psihotrope MDMA și urme de TMCP-2201-(C21H28FNO), care constituie analog al substanței psihotrope XLR-11 și potrivit art. 1341 Cod penal, constituie droguri; - pe suprafața interioară a fragmentului de tub din polimer de culoare oranj, depistate și ridicate în aceleași circumstanțe, s-a depistat urme de PVP, care se atribuie la substanțele stupefiante; urme de, care constituie analog al substanței psihotrope MDMA și potrivit art. 1341 Cod penal, constituie droguri; - substanță cu aspect de praf de culoare albă în interiorul unui pachet de tip ziplock din polimer care constituie substanța MDPPP-(C14H17NO3 ), care constituie analog al substanței psihotrope MDMA, cu cantitatea de 0,366 g. și care, 4 potrivit pct. 10 al HG nr. 79, din 23.01.2006, privind aprobarea Listei substanțelor stupefiante, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, constituie proporții mari și potrivit art. 1341 Cod penal, constituie drog. Tot ei Tcaciuc Vitalii și Tcaciuc Margarita, neavând autorizația corespunzătoare de păstrare a munițiilor, au păstrat până la data de 02.05.2017, trei cartușe (1 cartuș militar de calibrul 7,62x39 mm) cu lovitura centrală și 2 cartușe de cal. 22LR (5,6x15,5 mm.) cu lovitură circulară, care, potrivit raportului de expertiză nr. XXXXX din 18 mai 2017, se referă la categoria munițiilor letale și sunt valabile pentru efectuarea tragerilor, când au fost depistate și ridicate în cadrul efectuării percheziției la domiciliul lor, situat în mun. Chișinău, str. XXXXX. Mincenco Vitalii în perioada nestabilită de organul de urmărire penală, din surse necunoscute, ilegal a procurat masa vegetală în cantitate totală de 5,11 g., conținând cannabinoidul sintetic MDMB(N)-2201, analog al substanței stupefiante AB-PINACA-CHM, care, potrivit pct. 193 al HG nr. 79, din 23.01.2006, privind aprobarea listei substanțelor stupefiante, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, constituie proporții deosebit de mari și potrivit art. 1341 Cod penal, constituie drog. Tot Tcaciuc Vitalii și Tcaciuc Margarita, sunt învinuiți de faptul că în aceleași circumstanțe precum sunt descrise în pct. 1 din prezenta sentință au asigurat procurarea și păstrarea drogurilor la domiciliul său, situat în mun. Chișinău, str. XXXXX, în scopul comercializării lor ulterioare diferitor persoane, contra diverse sume bănești, până la data de 02.05.2017, când, în rezultatul percheziției efectuate la domiciliul de pe adresa menționată, au fost depistate și ridicate droguri după cum urmează: - mase vegetale uscate și mărunțite de culoare galbenă (31,418g), de culoare combinat galben -violet și verde (29,820 g), substanța cu aspect de praf de culoare albă (40,855g) din interiorul unui pachet din polimer incolor, pe suprafața interioară a seringilor goale confecționate din polimer cu capacitatea de 1 ml/cc, în zele substanțe cu aspect de praf de culoare albă din interiorul pachetelor de polimer de tip zip-lock, precum și pe suprafața cântarului electronic depistate și ridicate în aceleași circumstanțe, careva substanțe stupefiante, psihotrope sau precursori ai acestora n-au fost depistate din biblioteca de mass-spectre -NST MS 2014 a cromatografului cu gaze „Agilent Technologies 7890B” GC System; - în substanța de culoare bej din seringa medicinală confecționată din polimer de culoare verde, cu capacitate de 5 ml, depistată și ridicată în aceleași circumstanțe, metamfetamin, alcaloizi narcoativi de opiu (morfină, codeină), precum și derivatele lui (heroina), amfetamina, matamfetamina, MDMA și tramadol nu s-au depistat. Astfel, pe acest capăt de învinuire, de către organul de urmărire penală Tcaciuc Vitalii Mihail și Tcaciuc Margarita Vasilii au fost învinuiți de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217/1 alin. (4) lit. d) Cod penal, adică procurarea, păstrarea în scop de înstrăinare, înstrăinarea ilegală a drogurilor, etnobotanicelor 5 sau analogilor acestora, săvârșite în proporții deosebit de mari, de două sau mai multe persoane. Tot Tcaciuc Vitalii și Tcaciuc Margarita, sunt învinuiți de faptul că în aceleași circumstanțe precum sunt descrise în pct. 1 din prezenta sentință au asigurat procurarea și păstrarea drogurilor la domiciliul său, situat în mun. Chișinău, str. XXXXX, în scopul comercializării lor ulterioare diferitor persoane, contra diverse sume bănești, până la data de 02.05.2017, când, în rezultatul percheziției efectuate la domiciliul de pe adresa menționată, au fost depistate și ridicate drogurile ante menționate în pct. 1 din prezenta sentință, fiindu-le incriminat și semnul calificativ prevăzut de art. 217/1 alin. (4) lit. d) Cod penal, înstrăinarea ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora, săvârșite în proporții deosebit de mari, de două sau mai multe persoane. Tot Tcaciuc Vitalii și Tcaciuc Margarita, sunt învinuiți de comiterea în circumstanțele expuse în pct. 1.1. din prezenta sentință a purtării munițiilor. Astfel, acțiunile numiților au fost încadrate în prevederile art. 290 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Sentința a fost atacată cu apeluri de către: - procurorul în Procuratura mun. Chișinău, oficiul Botanica, Carolina Lupașcu prin care a solicitat casarea parțială a sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 10 august 2018 prin care Tcaciuc Vitalii și Tcaciuc Mărgărita, învinuiți de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (2) lit. b) Cod penal, au fost achitați în privința învinuirii de purtare a munițiilor fără autorizația corespunzătoare, pe motiv că fapta inculpaților nu întrunește elementele infracțiunii, iar procesul penal în cauza privind învinuirea pe Tcaciuc Vitalii și Tcaciuc Margarita de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (2) lit. b) Cod penal, a fost încetat în legătură cu existența altor circumstanțe care exclud sau condiționează tragerea la răspundere penală. Pronunțarea unei noi hotărâri, conform ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care a-l recunoaște vinovat pe Tcaciuc Vitalii de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.290 alin.(2) lit. b) Cod Penal și a-i stabili în baza acestei legi, o pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 3 ani. Menținerea condamnării în privința lui Tcaciuc Vitalii prin care a fost declarat vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217/1 alin. (4) lit. d) Cod penal, stabilindu-i-se pedeapsa închisorii pe un termen de 8 (opt) ani, cu executare în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate ce ține de circulația legală a drogurilor, etnobotanicelor și analogilor acestora pe un termen de 5 (cinci) ani, cu aplicarea art.84 alin. 1,2 Cod Penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, a-i stabili lui Tcaciuc Vitalii o pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe termen de 10 ani, cu ispășire în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de 5 ani. Menținerea condamnării în privința lui Tcaciuc Margarita prin care a fost declarată vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217/1 alin. (4) lit. d) Cod penal, stabilindu-i-se pedeapsa închisorii pe un termen de 7 (șapte) ani, cu executare în penitenciar pentru femei, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau 6 de a exercita o anumită activitate ce ține de circulația legală a drogurilor, etnobotanicelor și analogilor acestora pe un termen de 5 (cinci) ani, cu aplicarea art.84 alin.1,2 Cod Penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, a-i stabili lui Tcaciuc Margarita o pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe termen de 8 ani, cu ispășirea în penitenciar pentru femei, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții au de a exercita o anumită activitate pe un termen de 5 ani. Menținerea condamnării în privința lui Mincenco Vitalii prin care a fost declarat vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, stabilindu-i-se pedeapsa închisorii pe un termen de 4 (patru) ani, 6 (șase) luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate ce ține de circulația legală a drogurilor, etnobotanicelor și analogilor acestora pe un termen de 5 (cinci) ani, iar în baza art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor aplicate se stabilește pedeapsa definitivă de 7 (șapte) ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate ce ține de circulația legală a drogurilor, etnobotanicelor și analogilor acestora pe un termen de 5 (cinci) ani. Încasarea din contul inculpaților Tcaciuc Vitalii și Tcaciuc Margarita, solidar, cheltuieli în mărime de 10 080 lei, suportate pentru efectuarea expertizelor. A încasa din contul inculpatului Mincenco Vitalii cheltuieli în mărime de 1680 lei, suportate pentru efectuarea expertizei nr. XXXXX din 26.06.2017; - avocatul Rotaru Vitalie în numele inculpaților Tcaciuc Vitalii și Tcaciuc Margarita prin care a solicitat casarea integrală a sentinței, cu rejudecarea cauzei și emiterea unei decizii, prin care Tcaciuc Margarita și Tcaciuc Vitalii să fie achitați întrucât fapta nu a fost săvârșită de către aceștia iar faptele acestora nu întrunesc elementele infracțiunii; - avocatul Ion Luca în interesele inculpatului Mincenco Vitalii a prin care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței în partea ce ține de condamnarea lui Mincenco Vitalii în comiterea infracțiuni prevăzută de art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal și pronunțarea unei decizii de achitare potrivit modului stabilit pentru prima instanță în conformitate cu prevederile art.390 alin.(l) pct. 1) și pct.3) Cod de procedură penală, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii și fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiuni; - inculpatul Mincenco Vitalii prin care a solicitat casarea sentinței instanței de fond. 3.1. În susținerea apelului procurorul a indicat că: - consideră sentința vădit ilegală, în partea ce ține de achitarea lui Tcaciuc Vitalii și Tcaciuc Margarita pentru elementul calificativ al art. 290 alin.2 lit. b) Cod Penal - purtarea munițiilor, precum și în partea ce ține de încetarea procesului penal în privința lui Tcaciuc Vitalii și Tcaciuc Margarita pentru elementul calificativ al art. 290 alin.2 lit. b) Cod Penal - păstrarea munițiilor, din care motive urmează fi anulată de drept; - sentința în partea ce ține de achitarea lui Tcaciuc Vitalii și Tcaciuc Margarita, în privința învinuirii de purtare a munițiilor fără autorizația 7 corespunzătoare, precum și sentința de încetare a procesului penal în privința lui Tcaciuc Vitalii și Tcaciuc Margarita, în privința învinuirii de păstrare a munițiilor fără autorizația corespunzătoare, este ilegală, deoarece în cadrul judecării cauzei a fost constatat cert că, ultimii au comis infracțiunea prevăzută de art.290 alin.2 lit. b) Cod Penal; - în motivarea sentinței, instanța a menționat următoarele : „în latura învinuirii formulate inculpaților în baza art. 290 alin. (2) lit. b) Cod penal și anume a semnului purtarea munițiilor, având în vedere constatările instanței de judecată privind lipsa în acțiunile inculpaților a acestui semn calificativ, care are ca efect pronunțarea unei sentințe de achitare a lui Tcaciuc Vitalii și Tcaciuc Mărgărita pe acest capăt de acuzare, instanța de judecată va acorda efect primordial anume acestei soluții, punând în valoare efectul ei de reabilitare pe care o are în privința inculpaților. Cu referire la celălalt capăt de acuzare, având în vedere constatarea privind încălcarea dreptului inculpaților la un proces echitabil, instanța consideră necesar de a dispune soluția încetării procesului penal pe motiv că există alte circumstanțe care exclud sau condiționează tragerea la răspundere penală”. Cu concluziile instanței, acuzarea este categoric în dezacord, or, în cadrul procesului de judecată a fost constatat cu certitudine că soții Tcaciuc, neavând dreptul de purtare și păstrarea a munițiilor, au păstrat în apartamentul acestora nr.1 din str. XXXXX, mun. Chișinău, până la data de 02.05.2017, trei cartușe (1 cartuș militar de calibrul 7,62x39 mm) cu lovitura centrală; 2 cartușe de cal.22LR (5,6x15,5 mm.) cu lovitură circulară, când au fost depistate și ridicate în cadrul efectuării percheziției la domiciliul său, situat în mun. Chișinău, str. XXXXX. Potrivit raportului de expertiză nr. XXXXX din 18 mai 2017 cartușele depistate și ridicate de la domiciliul lui Tcaciuc Vitalii, se referă la categoria munițiilor letale, și sunt valabile pentru efectuarea tragerilor”; - acuzatorul de stat, a incriminat atât lui Tcaciuc Vitalii, cât și Mărgăritei Tcaciuc, purtarea și păstrarea ilegală munițiilor, calificând acțiunile acestora potrivit art. 290 alin. 2 lit. b) Cod Penal. Astfel, concluzia instanței precum că învinuirea formulată lui Tcaciuc Vitalii și Tcaciuc Margarita nu este clară, concretă și previzibilă, este greșită, ori, potrivit actului final de învinuire - rechizitoriul, atât lui Tcaciuc Vitalii, cât și Mărgăritei Tcaciuc îi este incriminată comiterea infracțiuni prevăzută de art. 290 alin.2 lit. b) Cod Penal, în acest sens fiind relevante materialele percheziției la domiciliul inculpaților în care au fost depistate trei cartușe, care potrivit rezultatelor expertizei balistice se referă la categoria munițiilor letale, și sunt valabile pentru efectuarea tragerilor; - latura obiectivă a componenței de infracțiune specificată la art.290 alin.2 lit. b) din Codul penal a fost confirmată pe deplin în cadrul cercetării judecătorești, iar instanța de judecată a dat o apreciere eronată și neobiectivă a probelor acuzării, pronunțând în consecință o sentință atât de achitare, cât și de încetare a procesului penal; - trebuie să fie respectată prevederea art. 61 Cod penal, conform cărui, pedeapsa care se aplică urmează să își atingă scopul de restabilire a echității sociale și prevenire a săvârșirii noilor infracțiuni de către alte persoane. Ca consecință 8 dedusă din argumentările și constatările de mai sus, instanța de judecată urmează a-i recunoaște pe Tcaciuc Vitalii și Tcaciuc Margarita vinovați în comiterea infracțiunii incriminate și a le stabili o pedeapsă penală în limitele acestei norme; - la cauza penală, acuzatorul de stat a prezentat informația privind suma integrală a cheltuielilor privind efectuarea expertizei, care conform rapoartelor de expertiză, constituie suma de 11760 lei total. Astfel că, instanța în conformitate cu prevederile art.art.385 pct. 14), 395 alin.(5) Cod de procedură penală urma să se expună în sentința de condamnare și la latura civilă’’ cine și în ce proporții trebuie obligat să plătească cheltuielile judiciare”. 3.2. În susținerea apelului avocatul Rotaru Vitalie în numele inculpaților Tcaciuc Vitalii și Tcaciuc Margarita a indicat că: - instanța incorect a ajuns la concluzia că cet. Tcaciuc Vitalii, Tcaciuc Margarita se fac vinovați de infracțiunea încriminată. Apărarea în susținerile verbale a solicitata achitarea inculpaților pe motiv că acțiunile inculpatului nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiuni. În aceste circumstanțe instanța de fond a dat o apreciere eronată probelor prezentate de către acuzare și cercetate în cadrul ședinței de judecată; - urmează a fi luat în considerație și faptul că instanța de fond corect i-a achitat pe inculpați pe episodul ce vizează o infracțiune prevăzută de art. 290 alin. (2) lit. b) Cod penal; - nici unul din calificativele învinuirii aduse inculpaților nu și-au găsit confirmare în cadrul cercetării judecătorești, or, la materialele cauzei lipsesc careva probe plauzibile, precum că inculpații au înstrăinat ilegal careva droguri la fel lipsesc si probe care demonstrează că aceștia au avut intenția de înstrăinare a drogurilor; - învinuirea înaintată este neclară, superficială nefiind indicat prin care acțiuni concrete cet. Tcaciuc Vitalii, Tcaciuc Margarita a săvârșit infracțiunea de înstrăinare ilegală a drogurilor, ceea ce constituie o încălcare flagrantă a drepturilor inculpatului prevăzute de art. 6 CEDO; - la pct. 4.2 din sentință corect a constatat că nu a fost demonstrat faptul înstrăinării ilegale a drogurilor însă contrar acestor constatări i-a condamnat pe art. 217/1 alin. (4) lit. d) Cod penal; - învinuirea înaintată lui Tcaciuc Vitalii, Tcaciuc Margarita a fost combătută prin declarațiile martorilor Cecan Constanța și Velimbovschi Vladislav care în cadrul cercetării judecătorești au declarat că cet. Tcaciuc Vitalii, Tcaciuc Margarita nu au înstrăinat droguri și nu au avut scopul de a le înstrăina; - instanța de fond nu a apreciat separat fiecare probă prezentată de părți, nu le-a supus unei analize minuțioase și desfășurate, nu s-a expus asupra admisibilității sau inadmisibilității acestora cu o argumentare clară a concluziilor sale, apreciind la general printr-o frază „argumentele nefondate ale apărării” fără o motivare plauzibilă în acest sens. Astfel instanța de fond contrar prevederilor legale a dat o apreciere credibilă declarațiilor martorului Velimbovschi Vladislav depuse la faza de urmărire penală și nu a dat o apreciere pertinentă declarațiilor depuse în cadrul ședinței de judecată prin care acesta nu și-a menținut declarațiile 9 date la urmărirea penală pe motive întemeiate și în cadrul ședinței de judecată a declarat că cet. Tcaciuc Vitalie și Margarita nu au înstrăinat droguri. Instanța ierarhic inferioară doar a transcris declarațiile martorilor audiați în instanța de fond, fără a analiza conținutul acestora și fără a dezvălui concluziile sale asupra fiecărei probe separat. Modalitatea de motivare a soluției denotă că instanța de fond nu a apreciat probele prezentate de participanții la proces, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării acestora, ca apoi să se expună asupra admisibilității sau inadmisibilității probei respective, expunând temeiul respectiv în decizia sa; - acțiunile inculpaților nu pot fi calificate ca circulație ilegală a drogurilor în scop de înstrăinare, deoarece nu s-a demonstrat faptul, că la momentul deținerii drogurilor aceștia urmăreau scopul înstrăinării substanțelor narcotice, deoarece Tcaciuc Vitalie este consumator de droguri și la momentul deținerii drogurilor acesta le consuma personal iar declarațiile acestuia colaborează cu probele prezentate și cercetate în cadrul examinării cauzei penale. Astfel, nu au fost aduse probe care ar confirma că inculpații încă la momentul intrării în stăpânire asupra drogurilor urmăreau scopul înstrăinării acestora; - în calitate de bănuit învinuit și ulterior de inculpat, Tcaciuc Vitalii și Tcaciuc Margarita au dat tot timpul declarații veridice și necontradictorii pe caz, susținând că nu sunt vinovați și au relatat cu lux de amănunte circumstanțele nevinovăției sale. Deși Tcaciuc Vitalii și Tcaciuc Margarita sunt nevinovați în comiterea infracțiuni incriminate aceștia pe tot parcursul cauzei nu a încercat să perturbeze activitatea O.U.P cât și s-au prezentat tot timpul în fața instanței fără a încerca să se eschiveze fapt ce demonstrează repetat atât atitudinea acestora față de înfăptuirea unei echități sociale cât și achitarea de către instanță a acestuia; - în cadrul audierii cet. Tcaciuc Vitalii și Tcaciuc Margarita aceștia cu lux de amănunte au relatat că nu recunosc vina incriminată. In acest context Tcaciuc Margarita a menționat că domiciliază cu Tcaciuc Vitalii de aproximativ un an, anterior cu acesta locuind fosta sa concubină de aproximativ cincisprezece ani. Totodată Tcaciuc Vitalii a relatat că substanțele de origine psihotropă depistate în locuința sa îi aparțin și au fost obținute pentru consum propriu iar soției sale Tcaciuc Margarita îi comunica că consumă medicamente și nu substanțe psihotrope interzise. În acest mod în urma audierii s-a confirmat faptul că Tcaciuc Margarita nu a comis faptele incriminate iar Tcaciuc Vitalie consuma substanțele depistate doar în scop personal fără a avea intenția de a le înstrăina; - instanța de fond eronat a mai reținut că a fost stabilit că inculpații au procurat droguri ori probe care demonstrează acest fapt la materialele cauzei lipsesc la fel lipsesc și achizițiile de control. 3.3. În susținerea apelului avocatul Ion Luca în numele inculpatului Mincenco Vitalii a indicat că: - cu sentința nu este de acord deoarece instanța de fond a examinat superficial materialele cauzei penale, nu a coroborat probele examinate în cadrul cercetării judecătorești cu toate circumstanțele de fapt iar pe cale de consecință a adoptat o sentință ilegală și neîntemeiată. Consideră inculpatul Mincenco Vitalii 10 că în cadrul cercetării judecătorești nu a fost dovedită vinovăția sa în comiterea infracțiunii incriminate; - la judecarea cauzei penale au fost ignorate o serie de drepturi fundamentale care sunt garantate atât de Constituția RM, Codul de Procedură Penală cât și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum: accesul liber la justiție (art.20 din Constituție), dreptul la apărare (art.26 din Constituție), dreptul la un proces echitabil (art.6 din Convenție). Or, potrivit prevederilor art.114 din Constituție justiția se înfăptuiește în numele legii de către instanțele judecătorești; - de la bun început au menționat despre faptul că apărarea în instanța de fond a menționat despre faptul că urmărirea penală a fost una foarte defectuoasă iar organul de urmărire penală nu a întreprins toate acțiunile prevăzute de lege în vederea stabilirii adevărului obiectiv. Or, inculpatul Mincenco Vitalii la fel a invocat în fața instanței de judecată că la momentul efectuării percheziției colaboratorii de politie au aplicat forța fizică față de inculpat care a dus la starea de inconștiență. Totodată inculpatul a comunicat instanței de judecată că este vorbitor de limbă rusă iar colaboratorii de poliție nu i-au explicat drepturile sale procesuale pentru a-i oferi posibilitatea de a se apăra cum prevede Codul de procedură penală. Acest detaliu se confirmă prin faptul că pe actele de procedură întocmite împotriva lui Mincenco Vitalii lipsește semnătura inculpatului. Or, în acest caz au fost ignorate prevederile art.1 alin.(3) Cod de procedură penală care prevede că „organele de urmărire penală și instanțele judecătorești în cursul procesului sânt obligate să activeze în așa mod încât nici o persoană să nu fie neîntemeiat bănuită, învinuită sau condamnată și ca nici o persoană să nu fie supusă în mod arbitrar sau fără necesitate măsurilor procesuale de constrângere”. Totodată art.l7 alin.(2) Cod de procedură penală prevede în mod expres că „organul de urmărire penală si instanța judecătorească sânt obligate să asigure participanților la procesul penal deplina exercitare a drepturilor lor procesuale, în condițiile prezentului cod”. Or, potrivit pct.2 al hotărârii explicative a plenului Curții Supreme de Justiție cu privire la practica aplicării legislației pentru asigurarea dreptului la apărare al bănuitului, învinuitului, inculpatului și condamnatului în procedură penală nr.1 din 24.12.2010 se reține faptul că dreptul la apărare constă în totalitatea prerogativelor, facultăților și posibilităților de care, potrivit legii, dispun justițiabilii pentru a-si apăra interesele; - își exprimă indignarea față de modalitatea de apreciere a probelor cercetate în ședința de judecată și în baza cărora Mincenco Vitalii a fost recunoscut vinovat, pe nedrept, de comiterea infracțiunii prevăzute de art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal. Ignorarea poziției procesuale a inculpatului din motiv că la domiciliul inculpatului au fost găsite droguri în proporție deosebit de mari iar inculpatul nu a prezentat careva date care ar indica că nu au fost procurate și păstrate de către inculpat este una contrară prevederilor art.6 paragraful (1) al Convecției Europene a Drepturilor Omului; - acuzarea nu a prezentat nici o probă care ar confirma faptul că acțiunea procesuală de percheziție a fost efectuată în strictă conformitate cu prevederile 11 legale. Or, sarcina probațiunii precum că persona nu a fost agresată fizic de către colaboratorii de poliție îi revine în exclusivitate acuzării și nu părții apărării. Prin asemenea argument instanța de fond nu face altceva decât să ignore principiul prezumției nevinovăției garantat de art.6 paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Or, o asemenea situație nu face altceva decât să observăm că există o incertitudine juridică întru demonstrarea vinovăției inculpatului iar alte mijloace de probă în instanța de judecată nu au fost administrate. Totodată art.8 alin.(3) din Codul de procedură penală ne spune destul de clar că „toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile prezentului cod, se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului”. 1.Neluarea în considerare a declarațiilor lui Mincenco Vitalii nu face decât să atragă atenția instanței de judecată că sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Central pronunțată la 10.08.2018 este una „solită de fapte probatorii” care în consecință nu face decât să demonstreze că nu există fapta infracțiunii și prin urmare fapta de care este învinuit Mincenco Vitalii nu întrunește elementele infracțiunii incriminate. Totodată acest fapt evidențiază că urmărirea penală a fost una foarte defectuoasă. 3.

În susținerea apelului inculpatul a indicat că tutunul se afla în scrumieră și nu cunoaște de unde un pachețel cu drog a apărut la domiciliul său. A solicitat disjungerea dosarului deoarece nu are nici o legătură cu Tcaciuc Vitalii și Tcaciuc Margarita. 4. Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 iunie 2019, a fost respinse ca nefondate apelurile și menținută fără modificări, sentința. Termenul ispășirii pedepsei lui Tcaciuc Vitalii și Tcaciuc Margarita de calculat din momentul pronunțării prezentei decizii – 10.06.2019, cu includerea în acest termen: - lui Tcaciuc Vitalii a duratei ținerii lui sub arest preventiv de la 02.05.2017 până la 17.08.2017 și de la 04.10.2018 până la 10.06.2019, inclusiv; - lui Tcaciuc Margarita a duratei ținerii ei sub arest preventiv de la 04.10.2018 până la 22.04.2019, inclusiv. A fost respinsă ca nefondată cerința procurorului cu privire la încasarea din contul inculpaților Tcaciuc Vitalii și Tcaciuc Margarita a cheltuielilor judiciare suportate pentru efectuarea expertizei judiciare în mărime de 10080 lei. A fost respinsă ca nefondată cerința procurorului cu privire la încasarea din contul inculpatului Mincenco Vitalii a cheltuielilor judiciare suportate pentru efectuarea expertizei judiciare în mărime de 1680 lei. 4.1 În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, cu toate că inculpații Tcaciuc Vitalii, Tcaciuc Margarita și Mincenco Vitalii, nu au recunoscut vina de comiterea infracțiunilor incriminate, vina acestora se dovedește prin ansamblul probator și anume prin declarațiile martorului Cecan Costanța; declarațiile martorului Velimbovschi Leonid; ordonanța de pornire a urmăririi penale din 05.04.2017. (Vol. I, f.d.1); procesul-verbal de consemnare a măsurilor speciale de investigații din 11.05.2017(Vol. I, f.d. 24-56); plicul în care este anexat un CD audio. (Vol. I, f.d.63); procesul-verbal de percheziție din 11.05.2017(Vol. I, f.d.69-73); procesul-verbal de cercetare la fața locului pe str. XXXXX cu 12 participarea lui Tcaciuc Vitalii, însoțit de foto-tabel în cadrul căreia au fost depistate droguri. (Vol. I, f.d.74-77); certificat de cazier judiciar pe numele inculpatului Tcaciuc Vitalii. (Vol. I, f.d.133-134); raportul de expertiză nr.34/12/l- R-3199 din 14.06.2017(Vol. I, f.d.150-161); raportul de expertiză nr. XXXXX din 09.06.2017 (Vol. I, f.d.171-174); procesul-verbal de percheziție din 17.05.2017 (Vol. I, f.d.181-184); certificat de cazier judiciar pe numele inculpatului Mincenco Vitalii (Vol. I, f.d.242-246); raportul de expertiză nr. XXXXX din 26.06.2017(Vol. I, f.d.252-255); ordonanța de pornire a urmăririi penale din 02.06.2017. (Vol. II, f.d.1); raportul de expertiză nr. XXXXX din 18 mai 2017 (Vol. II, f.d.17-19); chitanța nr. 31 despre primirea corpurilor delicte pe cauza penală nr. XXXXX (Vol. II, f.d.24), precum și corpurile delicte. Instanța de apel a reținut că în rezultatul analizei probele administrate în cursul urmăririi penale și cercetate în ședința de judecată a instanței de fond și a instanței de apel prin prisma prevederilor art. 101 Cod procedură penală, în virtutea cărora, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, instanța de judecată, apreciindu-le conform propriei convingeri, formate în urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege, se ajunge la concluzia că acțiunile inculpaților Tcaciuc Vitalii și Tcaciuc Margarita au fost corect încadrate în prevederile art. 217/1 alin. (4) lit. d) Cod penal: procurarea și păstrarea în scop de înstrăinare, a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora, săvârșite în proporții deosebit de mari, de două persoane. Inculpații nominalizați prin acțiunile sale au atentat la obiectul juridic special al infracțiunii care îl formează relațiile sociale cu privire la circulația legală de droguri, etnobotanice sau analogilor acestora. Instanța de apel a considerat relevante și declarațiile martorului Velimbovschi V., care a indicat că a procurat de mai multe ori droguri de la Tcaciuc V. Astfel, instanța a luat la bază declarațiile depuse inițial de acest martor, care a indicat despre procurarea drogurilor de la Tcaciuc V. și va aprecia critic declarațiile martorului în cauză, comunicate la faza judecății, privind faptul că Tcaciuc V. doar îi procura acestuia droguri, iar caracterul contradictoriu al declarațiilor se datora cărorva presupuse presiuni din partea organului de poliție la faza de urmărire penală. Caracterul veridic al declarațiilor martorului Velimbovschi V., depuse inițial au fost reținute de către instanța de judecată datorită faptului că aceste circumstanțe coroborează și cu alte probe administrate în cadrul cercetărilor judecătorești, iar presupusele motive de schimbare a declarațiilor acestuia din cauza presiunilor exterioare nu sunt susținute prin careva probe. Cu referire la învinuirea adusă inculpaților Tcaciuc Vitalii și Tcaciuc Margarita în baza art. 217/1 alin. (4) lit. d) Cod penal în privința semnului calificativ ”înstrăinarea ilegală” precum și incriminarea adusă în privința unor substanțe care nu constituie droguri, instanța de apel a considerat justă concluzia instanței de fond care a notat faptul că în pofida faptului că pe parcursul 13 cercetărilor judecătorești a fost demonstrat faptul că inculpații au procurat și păstrat drogurile, etnobotanicele și analogii acestora în scop de înstrăinare, în cauză nu a fost demonstrat faptul că aceștia au înstrăinat ilegal droguri în proporții deosebit de mari, în acest sens nefiind administrate careva probe certe, motiv pentru care instanța consideră necesar de a exclude acest semn calificativ din sarcina inculpaților. Instanța de apel a reiterat că nu pot fi reținute în sarcina inculpaților acțiunile de păstrare și procurare a altor substanțe, indicate în pct. 1.3. din prezenta sentință, odată ce, potrivit rezultatelor expertizei chimice, acestea nu se referă la droguri. Cu referire la învinuirea adusă inculpaților Tcaciuc Vitalii și Tcaciuc Margarita în baza art. 290 alin. (2) lit. b) Cod penal, în rezultatul analizei probele administrate în cursul urmăririi penale și cercetate în ședința de judecată a instanței de fond și a instanței de apel prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, instanța de apel a reținut că acțiunile inculpaților Tcaciuc Vitalii și Tcaciuc Margarita au fost corect încadrate în prevederile art. 290 alin. (2) lit. b) Cod penal: păstrarea munițiilor fără autorizația corespunzătoare de două sau mai multe persoane, în acest sens fiind relevante materialele percheziției la domiciliul inculpaților în care au fost depistate trei cartușe, care potrivit rezultatelor expertizei balistice se referă la categoria munițiilor letale, și sunt valabile pentru efectuarea tragerilor. Instanța de apel a respins poziția apărării cu privire la negarea comiterii infracțiunii date, odată ce s-a stabilit că cartușele în cauză se aflau într-o cutie și o pungă, unde se aflau și alte substanțe depistate la domiciliul inculpaților, unele dintre care reprezentau droguri și despre care inculpatul Tcaciuc V. nu a negat că le cunoștea locul, motiv din care se constată că inculpații cunoșteau despre prezența acestor obiecte în domiciliul său. Totodată instanța de judecată nu a reținut semnul calificativ incriminat inculpaților, și anume purtarea munițiilor, atât timp cât această acțiune se manifestă prin deplasarea munițiilor, ținându-le în brațe, pe spate, pe brâu, într-o geantă etc., iar din materialele cauzei rezultă că cartușele în cauză nu se aflau asupra inculpaților, motiv pentru care se constată lipsa laturii obiective în acțiunile inculpaților pe acest capăt de acuzare. A indicat instanța de apel că, rigurozitatea dispozițiilor legale privind sesizarea instanței impune ca învinuirea să fie clară, concretă și previzibilă, deoarece instanța de judecată are obligația să se pronunțe asupra faptei reținute în sarcina inculpatului în limitele determinate prin rechizitoriu așa cum prescriu prevederile alin. (1) art. 325 Cod de procedură penală. Instanța de apel analizând conținutul rechizitoriului în coroborare cu norma indicată, constată că în partea dispozitivă a acestuia lipsesc indicațiile cu privire la încadrarea juridică a acțiunilor inculpaților Tcaciuc Vitalii și Tcaciuc Margarita în baza prevederile art. 290 alin. (2) lit. b) Cod penal, sau în baza altor cărorva prevederi. Astfel, instanța de apel exercitând un control efectiv al învinuirilor aduse pe acest capăt de acuzare, prin prisma prevederilor legale și a jurisprudenței CtEDO 14 privind claritatea, caracterul concret și previzibilitatea acestora, a constatat omisiunea încadrării juridice a acțiunilor reținute în sarcina inculpaților, fapt ce condiționează încălcarea dreptului lor la un proces echitabil, stipulat la art. 6 din CEDO. Instanța de apel a constatat că prima instanță a subliniat în mod întemeiat că în latura învinuirii formulate inculpaților în baza art. 290 alin. (2) lit. b) Cod penal și anume a semnului purtarea munițiilor, lipsa în acțiunile inculpaților a acestui semn calificativ, astfel, la caz a fost adoptată o soluție corectă, achitându-i pe Tcaciuc Vitalii și Tcaciuc Margarita și încetat procesul penal pe capătul de acuzare în baza art. 290 alin. (2) lit. b) Cod penal. Cu referire la învinuirea adusă inculpatului Mincenco Vitalii în baza art. 217 alin. (4) lit. b) și f) Cod penal, instanța de apel a reținut că probele administrate în cursul urmăririi penale și cercetate în ședința de judecată a instanței de fond și a instanței de apel prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, în virtutea cărora, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, instanța de judecată, apreciindu-le conform propriei convingeri, formate în urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege, se ajunge la concluzia că acțiunile inculpatului Mincenco Vitalii au fost corect încadrate în prevederile art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal: procurarea și păstrarea analogilor etnobotanicelor în proporții deosebit de mari și fără scop de înstrăinare. Instanța de apel a constatat că, prin fapta comisă, Mincenco Vitalii a atentat la obiectul juridic special al infracțiunii, care îl formează relațiile sociale cu privire la circulația legală a analogului substanței stupefiante. În acest aspect instanța de apel a apreciat critic poziția de nerecunoaștere a vinovăției de către inculpatul Mincenco V., odată ce la domiciliul acestuia au fost depistate droguri în sensul art. 1341 Cod penal, în proporții deosebit de mari, nefiind prezentate careva date care indica că acestea nu au fost procurate și păstrate de către inculpat. Instanța de apel a remarcat că starea de fapt reținută și de drept apreciată concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate în cauză, relevate și analizate în cuprinsul sentinței, verificate în apel. Pe această linie de concluzie, instanța de apel a reținut că nu există temei pentru a da o nouă apreciere probelor, instanța de apel fiind solidară cu concluziile primei instanțe privind aprecierea probelor puse la baza sentinței de condamnare. Referitor la cele invocate de inculpatul Mincenco Vitalii precum că nu a primit copia rechizitoriului în limba rusă, instanța de apel a reținut că, conform procesului verbal din 13 septembrie 2017, (f.d.242 Vol. II) în cadrul ședinței de judecată de către acuzatorul a fost înmânat copia rechizitoriului în limba rusă, cunoscută inculpatului Mincenco Vitalii. Vis-à-vis de alegațiile avocatului Luca Ion în interesele inculpatului Mincenco Vitalii cât și a inculpatului Mincenco Vitalii precum că la momentul efectuării percheziției nu a fot prezent translatorul, instanța de apel a reținut că 15 ultimii totuși având posibilitatea legal-procesuală de a înainta o contestație în acest sens până la trimiterea cauzei în instanța de judecată, nu a utilizat-o. De asemenea, instanța de apel a menționat că nu are temei de a interveni în sentința instanței de fond nici în partea stabilirii pedepsei inculpaților Tcaciuc Vitalii și Tcaciuc Margarita învinuiți în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217/1 alin. (4) lit. d) Cod penal și în privința inculpatului Mincenco Vitalii învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin.(4) lit. b) Cod penal, deoarece la adoptarea sentinței și anume la individualizarea pedepsei penale, instanța de fond a respectat prevederile art. 96, art. 385 alin. (1) și art. 394 alin. (1) și alin. (2) Cod de procedură penală, conform cărora instanța este obligată să indice în partea descriptivă a sentinței/deciziei care sânt circumstanțele care atenuează sau agravează răspunderea inculpatului, datele care caracterizează persoana inculpatului, precum și motivele soluției adoptate referitoare la stabilirea pedepsei sau la liberarea de pedeapsă penală. Referitor la corectitudinea individualizării pedepsei stabilite inculpaților, instanța de apel a conchis, că prima instanță la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, în conformitate cu art. 6, 7, 16, 61, 72, 75, 76, 77, 78, Cod penal, ținând cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Cu referire la stabilirea și individualizarea pedepsei, instanța de apel a reținut că în baza art. 61 Codului penal, (1) Pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor. (2) Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea și resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate De către instanța de apel, circumstanțe ce atenuează răspunderea penală, conform art. 76 Cod penal, în privința lui Tcaciuc Vitalii, Tcaciuc Margarita și Mincenco Vitalii nu au fost stabilite. Circumstanțe ce agravează răspunderea penală conform art. 77 Cod penal, în privința lui Tcaciuc Vitalii și Tcaciuc Margarita, nu au fost stabilite. Circumstanțe ce agravează răspunderea penală conform art. 77 Cod penal, în privința lui Mincinco Vitalii, au fost stabilite – săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară. Astfel, instanța de apel a ajuns la concluzie că scopul prestabilit al legii penale privind corectarea și reeducarea inculpaților Tcaciuc Vitalii, Tcaciuc Margarita și Mincenco Vitalii va fi pe deplin atins, doar prin menținerea pedepsei sub formă de închisoare, în limitele stabilite de prima instanță, or, aplicarea unei alte pedepse, nu va fi nici rațională și nici proporțională acțiunilor comise de către aceștia. 16 Vis-a-vis de solicitarea acuzatorului de stat ce ține de încasarea din contul inculpaților Tcaciuc Vitalii și Tcaciuc Margarita, solidar, cheltuieli în mărime de 10 080 lei, suportate pentru efectuarea raportului de expertiză nr. XXXXX din 14.06.2017, raportul de expertiză XXXXX din 09.06.2017 și raportul de expertiză nr. XXXXX din 18.05.2017 și din contul inculpatului Mincenco Vitalii cheltuieli în mărime de 1680 lei, suportate pentru efectuarea expertizei nr. XXXXX din 26.06.2017, instanța de apel a reținut că expertizele menționate au fost efectuate la solicitarea organului de urmărire penală până la intrarea în vigoare a Legii nr. 316 din 22.12.2017, în vigoare la 09.02.2018, prin care a fost exclus alin. (2) a art.143 Codul de procedură penală, iar în această partea fiind justificat a respinge ca nefondată cerința procurorului cu privire la încasarea din contul inculpaților Tcaciuc Vitalii și Tcaciuc Margarita a cheltuielilor judiciare suportate pentru efectuarea expertizei judiciare în mărime de 10080 lei și respingere ca nefondată cerința cu privire la încasarea din contul inculpatului Mincenco Vitalii a cheltuielilor judiciare suportate pentru efectuarea expertizei judiciare în mărime de 1680 lei.

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recursuri ordinare de către: - procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Andronic Natalia, prin care invocând incidența pct. 6 a dispozițiilor art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată; - avocatul Bîrcă Ludmila în numele inculpatului Mincenco Vitalii, prin care invocând incidența pct. 6 și 8 a dispozițiilor art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei și sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare a lui Mincenco Vitalii din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii; - avocatul Rotaru Vitalie în numele inculpaților Tcaciuc Vitalii și Tcaciuc Margarita, prin care invocând incidența pct. 6, 10, 12 și 13 a dispozițiilor art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat casarea integrală a sentinței și a deciziei, cu remiterea cauzei la rejudecare sau emiterea unei noi hotărâri prin care inculpații Tcaciuc Vitalii și Tcaciuc Margarita să fie achitați deoarece fapta nu a fost săvârșită de către aceștia iar faptele acestora nu întrunesc elementele infracțiunii; - inculpata Tcaciuc Margarita, prin care invocând incidența pct. 6, 10, 12 și 13 a dispozițiilor art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat casarea integrală a sentinței și a deciziei, cu remiterea cauzei la rejudecare sau emiterea unei noi hotărâri prin care inculpații Tcaciuc Vitalii și Tcaciuc Margarita să fie achitați deoarece fapta nu a fost săvârșită de către aceștia iar faptele acestora nu întrunesc elementele infracțiunii. 5.1 În susținerea recursului ordinar procurorul a invocat că: - concluziile instanței de apel referitor la probele aduse în sprijinul învinuirii imputate inculpaților Tcaciuc Vitalii și Tcaciuc Margarita au fost expuse deficitar și selectiv preluate din sentința instanței de fond; - este categoric în dezacord, or, în cadrul procesului de judecată a fost constatat cu certitudine că soții Tcaciuc, neavând. dreptul de purtare și păstrarea 17 a munițiilor, au păstrat în apartamentul acestora nr. 1 din str. XXXXX, până la data de 02.05.2017, trei cartușe (1 cartuș militar de calibrul 7,62x39 mm) cu lovitura centrală; 2 cartușe de cal.22LR (5,6x15,5 mm.) cu lovitură circulară, când au fost depistate și ridicate în cadrul efectuării percheziției la domiciliul său, situat în mun. Chișinău, str. XXXXX; - concluzia instanței precum că învinuirea formulată lui Tcaciuc Vitalii și Tcaciuc Margarita nu este clară, concretă și previzibilă, este greșită, ori, potrivit actului final de învinuire - rechizitoriul, atât lui Tcaciuc Vitalii, cât și Mărgăritei Tcaciuc îi este incriminată comiterea infracțiunii prevăzută de art. 290 alin.2 lit. b) Cod Penal, în acest sens fiind relevante materialele percheziției la domiciliul inculpaților în care au fost depistate trei cartușe, care potrivit rezultatelor expertizei balistice se referă la categoria munițiilor letale, și sunt valabile pentru efectuarea tragerilor; - latura obiectivă a componenței de infracțiune specificată la art.290 alin.2 lit. b) din Codul penal a fost confirmată pe deplin în cadrul cercetării judecătorești, iar instanța de judecată a dat o apreciere eronată și neobiectivă a probelor acuzării, pronunțând în consecință o sentință atât de achitare, cât și de încetare a procesului penal; - potrivit dispoziției normei prevăzute la art. 290 alin. (2) lit. b) Cod penal, latura obiectivă a infracțiunii analizate constă în fapta prejudiciabilă exprimată în acțiune. Acțiunea dată se prezintă sub următoarele modalități normative cu caracter alternativ: - purtarea, păstrarea, procurarea, fabricarea, repararea sau comercializarea armelor de foc, precum și sustragerea lor, sau a munițiilor, fără autorizația corespunzătoare; - la cauza penală, acuzatorul de stat a prezentat informația privind suma integrală a cheltuielilor privind efectuarea expertizei, care conform Rapoartelor de expertiză, constituie suma de 11760 lei total; - instanța de apel nu a judecat apelul procurorului în condițiile legii, deoarece nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și a adoptat o hotărâre, care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția. 5.2 În susținerea recursului ordinar avocatul Bîrcă Ludmila în numele inculpatului Mincenco Vitalii a invocat că: - instanța de fond și apel a examinat superficial materialele cauzei penale, nu a coroborat probele examinate în cadrul cercetării judecătorești cu toate circumstanțele de fapt iar pe cale de consecință a adoptat o sentință ilegală și neîntemeiată. Consideră inculpatul Mincenco Vitalii că în cadrul cercetării judecătorești nu a fost dovedită vinovăția sa în comiterea infracțiunii incriminate; - la judecarea cauzei penale au fost ignorate o serie de drepturi fundamentale care sunt garantate atât de Constituția Republicii Moldova, Codul de Procedură Penală cât și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum: accesul liber la justiție (art.20 din Constituție), dreptul la apărare (art.26 din Constituție), dreptul la un proces echitabil (art.6 din Convenție). Or, potrivit prevederilor art. 114 din Constituție justiția se înfăptuiește în numele Iezii de către instanțele judecătorești; 18 - urmărirea penală a fost una foarte defectuoasă, iar organul de urmărire penală nu a întreprins toate acțiunile prevăzute de lege în vederea stabilirii adevărului obiectiv; - instant de apel a eșuat în a oferi părții apărării o motivare plauzibilă privind încălcarea dreptului la interpret a inculpatei și comunicarea actelor procedurale în care au fost vizată aceasta într-o limbă pe care o posedă și o înțeleg, iar procedându-se în asemenea mod, a avut loc o încălcare a art. 6 al Convenției Europene, potrivit căruia - „... orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, (...) a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială ... care va hotărî asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa”; - fiind investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, trebuia să se expună argumentat în hotărârea adoptată, inter alia, asupra tuturor capetelor de cerere menționate de apelantă, această obligație a instanței fiind prevăzută în dispoziția art. 414 alin. (3) Cod de procedură penală. Or, decizia instanței de apel, conform art. 417 Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă fapta constatată de prima instanță și conținutul dispozitivului sentinței, fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus după caz, la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Ne pronunțarea asupra tuturor motivelor invocate în cererile de apel echivalează cu nerezolvarea fondului apelului; - instanțele de fond urmau să verifice regularitatea urmăririi penale, odată cu verificarea regularității actului de sesizare, să constatate aceste încălcări ale dispozițiilor procedurale imperative și să pronunțe o soluție în consecință. Reieșind din cele expuse mai sus, consider că sunt motive suficiente ce ar permite instanței să declare nule toate actele ce sau întocmit în privința inculpatului, în lipsa translatorului/interpretului și să le excludă din lista probelor; - este incorectă modalitatea de apreciere a probelor cercetate în ședința de judecată și în baza cărora Mincenco Vitalii a fost recunoscut vinovat, pe nedrept, de comiterea infracțiunii prevăzute de art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal. Ignorarea poziției procesuale a inculpatului din motiv că la domiciliul inculpatului au fost găsite droguri în proporție deosebit de mari iar inculpatul nu a prezentat careva date care ar indica că nu au fost procurate și păstrate de către inculpat este una contrară prevederilor art.6 paragraful (1) al Convenției Europene a Drepturilor Omului. Or, acuzarea nu a prezentat nici o probă care ar confirma faptul că acțiunea procesuală de percheziție a fost efectuată în strictă conformitate cu prevederile legale. Or, sarcina probațiunii precum că persona nu a fost agresată fizic de către colaboratorii de politie îi revine în exclusivitate acuzării și nu părții apărării. Prin asemenea argument instanța de fond și apel nu fac altceva decât să ignore principiul prezumției nevinovăției garantat de art.6 paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Or, o asemenea situație nu face altceva decât să observăm că există o incertitudine juridică întru demonstrarea vinovăției inculpatului iar alte mijloace de probă în instanța de judecată nu au fost administrate. Totodată art.8 alin.(3) din Codul de procedură penală ne spune 19 destul de clar că „toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile prezentului cod, se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului”; - ne luarea în considerare a declarațiilor lui Mincenco Vitalii nu face decât să atragă atenția instanței de judecată că sentința este una „solită de fapte probatorii” care în consecință nu face decât să demonstreze că nu există fapta infracțiunii și prin urmare fapta de care este învinuit Mincenco Vitalii nu întrunește elementele infracțiunii incriminate. Totodată acest fapt evidențiază că urmărirea penală a fost una foarte defectuoasă; - instant de apel recunoscându-l pe Mincenco Vitalii vinovat în săvârșirea infracțiunii incriminate, neîntemeiat a ajuns la concluzia că în acțiunile acestuia sânt prezente semnele constitutive ale componenței de infracțiune prevăzute de art. 217/1 alin. (4), deoarece inculpatul nu a înstrăinat nimănui substanțe narcotice; - instanța de fond și apel a apreciat eronat probele acumulate de către OUP, or în cauză n-au fost acumulate careva date obiective ce ar demonstra faptul că Mincenco Vitalii, a urmărit scopul punerii în circulație ilegală a substanțelor narcotice în scop de înstrăinare, acționând pentru păstrarea și expedierea substanțelor narcotice, or, în acțiunile ce i se incriminează lui Mincenco Vitalii nu se regăsesc elementele laturii obiective a componenței de infracțiune prevăzute la art. 217/1 alin. (3) Cod penal; - atât în cadrul urmăririi penale, cât și în cadrul cercetării judecătorești probe pertinente, concludente și utile în probarea învinuirii aduse nu au fost administrate, iar învinuirea adusă inculpatului este eronată bazată doar pe presupuneri, iar acuzatorul de stat nu a prezentat probe concludente în sensul existenței unui raport de cauzalitate direct între acțiunea făptuitorului și consecințele acțiunilor date; - nici în cadrul urmăririi penale, nici în cadrul cercetării judecătorești acuzatorul de stat nu a adus probe ce ar confirma prezența elementelor ce sânt caracteristice pentru circulația ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor cu scop de înstrăinare, adică prelucrarea și păstrarea substanțelor narcotice săvârșite în proporții deosebit de mari cu scop de înstrăinare. Acuzatorul nu a specificat prin ce s-a exprimat intenția pe care ar fi manifestat-o inculpatul, care este motivul comiterii infracțiunii imputate, scopul urmărit, se impune concluzia certă că inculpatul urmează a fi achitată din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii datorită lipsei obiectului material al infracțiunii, devreme ce o asemenea expunere de circumstanțe și cercetare a probelor din dosar, nu poate fi reținută versiunea acuzatorului de stat privind comiterea infracțiunii imputate, iar vinovăția inculpatului rămâne a fi una echivocă, lăsată la discreția aprecierilor subiective și unilaterale ale organului de urmărire penală; - poziția acuzării referitor la existența în intenția inculpatului a scopului și motivului comiterii infracțiunii ce i se încriminează este combătut, de probele din dosar, aceasta deoarece conform legislației penale dacă acțiunile acestuia sunt constatate toate 4 elemente obligatorii: obiectul infracțiunii, latura obiectivă, 20 subiectul infracțiunii și latura subiectivă. Lipsa cel puțin a unul element indică la inexistența componenței de infracțiune; - vinovăția lui Mincenco Vitalii nu a fost dovedită, or persoana este supusă răspunderii penale și pedepsei penale numai pentru fapte săvârșite cu vinovăție, mai mult ca atât răspunderii penale și pedepsei penale este supusă numai persoana care a săvârșit cu intenție sau din imprudență o faptă prevăzută de legea penală; - instanța de apel a omis să se expună în dispozitivul deciziei din 10.06.2019 asupra termenului executării pedepsei cu închisoarea stabilite lui Mincenco Vitalii, de când se v-a calcula decizia, care perioadă de deținere, cu sau fără includerea în acest termen a duratei aflării sub arest. 5.3 În susținerea recursului ordinar avocatul Rotaru Vitalie în numele inculpaților Tcaciuc Vitalii și Tcaciuc Margarita a invocat că: - iinstanța de apel nu a luat în considerație că pornirea urmăririi penale pe caz s-a efectuat cu esențiale încălcări a prevederilor art. art. 262 și 274 Cod de procedură penală și anume, în lipsa unei sesizări înaintate în ordinea art. 262 Cod de procedură penală, sau a unui raport de autosesizare a procurorului în care să fie expuse circumstanțele depistate și să se dispună înregistrarea infracțiunii. Prin prisma art. 94 alin. 1 pct. 4 Cod de procedură penală, deoarece în prezenta cauză penală lipsesc careva acte care ar confirma că procurorul a fost desemnat să efectueze acțiuni procesuale; - instanța de apel nu a individualizat pedeapsa potrivit prevederilor art. 61, 75 Cod penal și a practicii judiciare constante, ce a dus la stabilirea unei pedepse neechitabile și se consideră o eroare de drept prevăzută de art. 427 Cod de procedură penală; - nici unul din calificativele învinuirii aduse inculpaților nu și-a găsit confirmare în cadrul cercetării judecătorești, or, la materialele cauzei lipsesc careva probe plauzibile, precum că inculpații au înstrăinat ilegal careva droguri la fel lipsesc și probe care demonstrează că aceștia au avut intenția de înstrăinare a drogurilor; - decizia instanței de apel nu este suficient motivată în aspectul prejudicierii anumitor persoane sau instituții, individualizării pedepsei astfel, în speță, sunt aplicabile constatările Curții Europene în cauza Suominen v. Finlanda, Hotărârea din 01 iulie 2003, în care Curtea a reiterat că „... o funcție a unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite; - instanțele de fond nu au apreciat separat fiecare probă prezentată de părți, nu le-a supus unei analize minuțioase și desfășurate, nu s-au expus asupra admisibilității sau inadmisibilității acestora cu o argumentare clară a concluziilor sale, apreciind la general printr-o frază „argumentele nefondate ale apărării” fără o motivare plauzibilă în acest sens. Astfel instanțele de fond contrar prevederilor legale au dat o apreciere credibilă declarațiilor martorului Velimbovschi Vladislav depuse la faza de urmărire penală și nu a dat o apreciere pertinentă declarațiilor depuse în cadrul ședinței de judecată prin care acesta nu și-a menținut declarațiile date la urmărirea penală pe motive întemeiate și în cadrul ședinței de judecată a 21 declarat că cet. Tcaciuc Vitalii și Margarita nu au înstrăinat droguri; - instanța de apel doar a transcris declarațiile martorilor audiați în instanța de fond, fără a analiza conținutul acestora și fără a dezvălui concluziile sale asupra fiecărei probe separat. Modalitatea de motivare a soluției denotă că instanța de fond nu a apreciat probele prezentate de participanții la proces, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării acestora, ca apoi să se expună asupra admisibilității sau inadmisibilității probei respective, expunând temeiul respectiv în decizia sa; - acțiunile inculpaților nu pot fi calificate ca circulație ilegală a drogurilor în scop de înstrăinare, deoarece nu s-a demonstrat faptul, că la momentul deținerii drogurilor aceștia urmăreau scopul înstrăinării substanțelor narcotice, deoarece Tcaciuc Vitalii este consumator de droguri și la momentul deținerii drogurilor acesta le consuma personal iar declarațiile acestuia coroborează cu probele prezentate și cercetate în cadrul examinării cauzei penale. Astfel, nu au fost aduse probe care ar confirma că inculpații încă la momentul intrării în stăpânire asupra drogurilor urmăreau scopul înstrăinării acestora; - instanța de apel eronat a mai reținut că a fost stabilit că inculpații au procurat droguri ori probe care demonstrează acest fapt la materialele cauzei lipsesc la fel lipsesc și achizițiile de control; - instanța de apel a acordat o tratare neobiectivă și discriminatorie față de inculpați, acordând prioritate părții acuzării și lezând principiul egalității armelor în procesul penal, fapt care direct încalcă dreptul la un proces echitabil, consfințit la art.6 CEDO. 5.4 În susținerea recursului ordinar inculpata Tcaciuc Margarita a invocat aceleași argumente ca în recursul depus de către avocatul Rotaru Vitalie în numele inculpaților Tcaciuc Vitalii și Tcaciuc Margarita.

Referință asupra recursurilor declarate nu a fost depusă.

Judecând recursurile ordinare, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acestea urmează a fi admise, din considerentele ce urmează. Pornind de la prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, se relevă că, judecând recursul, instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a hotărârii atacate și cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată, în cazul în care erorile judiciare nu pot fi corectate la această etapă a procedurilor. Rațiunea exercitării căii de atac, în particular avându-se în vedere recursul ordinar, rezidă în înlăturarea erorilor admise de instanțele ierarhic inferioare la etapele precedente de judecare a cauzei, iar controlul judecătoresc pe care acesta îl declanșează, are un rol preventiv și unul reparator. Potrivit dispoziției art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia. Prin alte cuvinte, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței 22 de apel și să dispună casarea integrală a acesteia, atunci când se constată admiterea unor erori de drept, care au dus, în consecință, la afectarea echității procedurii desfășurate în privința persoanei deferite judecății. În virtutea efectului devolutiv al apelului, prevederile art. 414 din Codul de procedură penală, obligă instanța de control judiciar ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelanți, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, iar în temeiul celor prescrise de art. 417 alin.(1) pct.8) din același Cod, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă fondul apelurilor și temeiurile, care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea lor, precum și motivele adoptării unei atare soluții. În aceeași sferă de argumentare, Colegiul relevă că, de regulă, rezultând din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, urmează să verifice, procedura de judecare a cauzei, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de apel, totodată instanța având posibilitatea de a da o nouă apreciere probelor acumulate în dosar. Respectiv, la judecarea apelului, instanța este în drept să cerceteze suplimentar probele administrate de prima instanță (care pot fi, de altfel, apreciate diferit față de felul cum au fost evaluate de prima instanță), pentru elucidarea adevărului și pentru formularea unei concluzii temeinice vizavi de acuzația imputată inculpatului prin actul de învinuire și cel de sesizare a instanței. Așadar, fiind investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, urma să expună în hotărârea adoptată situația de fapt reținuta pe baza probatoriului administrat și să formuleze concluzii temeinice, cu suport probator, privitor la vinovăția inculpaților Tcaciuc Vitalii, Tcaciuc Margarita și Mincenco Vitalii și încadrarea juridică a faptelor săvârșite de către aceștia, reieșind atât din materialele cauzei cât și din solicitările apelanților care urmau a fi examinate de către instanță și acordarea unui răspuns în parte. Însă, în cauza deferită judecății instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste atribuții legale reglementate exhaustiv de legislator. Colegiul constată că autorii recursurilor își întemeiază solicitările de remitere a cauzei la rejudecare, pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 10) 12) și 13) Cod de procedură penală, invocând următoarele cazuri de casare: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apeluri și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, nu au fost întrunite elementele infracțiunii, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, a intervenit o lege penală mai favorabilă condamnatului. Astfel, rezumând motivele evidențiate de către autorii recursurilor, în esență criticile recurenților se referă la faptul că instanța de apel a menținut soluția de condamnare adoptată de către prima instanță în privința inculpaților Tcaciuc Vitalii, Tcaciuc Margarita și Mincenco Vitalii, fără o apreciere corespunzătoare în parte a probelor administrate la caz și fără oferirea răspunsurilor asupra tuturor motivelor invocate în apeluri. 23 Verificând criticele expuse de recurenți în raport cu lucrările cauzei, Colegiul penal lărgit constată că acestea sunt întemeiate, deoarece instanța de al doilea grad de jurisdicție nu a judecat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând în cele din urmă o soluție insuficient motivată în raport cu argumentele apelanților și circumstanțele cauzei. Astfel, în opinia Colegiului penal lărgit, de către instanța de apel au fost formulate concluzii formale, fără a fi analizat și cercetat cumulul de probe, care în opinia acuzării confirmă comiterea de către inculpații Tcaciuc Vitalii și Tcaciuc Margarita a infracțiunii prevăzute de art. 290 alin.(2) lit. d) Cod penal. Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel s-a redus doar la preluarea concluziilor expuse în sentință de către prima instanță, ca în final să conchidă că instanța de judecată corect a achitat inculpații Tcaciuc Vitalii și Tcaciuc Margarita de învinuirea privind purtarea munițiilor fără autorizarea corespunzătoare, din motivul lipsei în acțiunile acestora a elementelor constitutive ale infracțiunii incriminate, precum și încetarea procesul penal deoarece s-a constat că inculpații nu au comis infracțiunea imputată. În acest sens este de menționat că, deși acuzatorul de stat a incriminat inculpaților Tcaciuc Vitalii și Tcaciuc Margarita – purtarea și păstrarea ilegală a munițiilor, calificând acțiunile acestora potrivit art. 290 alin.(2) lit. b) Cod penal, în acest sens fiind relevante materialele cauzei: proces-verbal de percheziție din 02 mai 2017(f.d.69-73, vol. I); raportul de expertiză nr. XXXXX din 18 mai 2017(f.d.17-19, vol. II) – cartușele depistate și ridicate de la domiciliul soților Tcaciuc, se referă la categoria munițiilor letale și sunt valabile pentru efectuarea tragerilor, instanța de apel nu a acordat apreciere deplină acestuia aspect în decizia emisă, indicând pe deoparte că acțiunile inculpaților Tcaciuc Vitalii și Tcaciuc Margarita au fost corect încadrate în prevederile art. 290 alin. (2) lit. b) Cod penal: păstrarea munițiilor fără autorizația corespunzătoare de două sau mai multe persoane, iar pe de altă parte că, nu v-a reține semnul calificativ incriminat inculpaților, și anume purtarea munițiilor, atât timp cât această acțiune se manifestă prin deplasarea munițiilor, ținându-le în brațe, pe spate, pe brâu, într-o geantă etc., iar din materialele cauzei rezultă că cartușele în cauză nu se aflau asupra inculpaților, motiv pentru care se constată lipsa laturii obiective în acțiunile inculpaților pe acest capăt de acuzare. Obligația instanței de motivare a hotărârii judecătorești, face parte din setul garanțiilor subsecvente procesului echitabil, fapt prin care s-a admis eroarea de drept prescrisă de pct. 6) din art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală. Pentru a statua asupra acestei concluzii, Colegiul evidențiază într-un prim aspect faptul că principala problemă adusă în discuție pe orice cauză penală se referă la vinovăția sau nevinovăția persoanei deferite judecății în raport cu faptele infracționale imputate acesteia prin rechizitoriu. Prin urmare, atunci când unei persoane i se impută săvârșirea unei fapte penale și i se aduce o acuzație în acest sens, aceasta trebuie să fie bazată pe probe pertinente, veridice și concludente, care ar dovedi, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune, a fost corect calificată și a fost comisă anume de inculpat. Pentru a 24 conchide asupra celor expuse, probatoriu administrat în cauză urmează a fi apreciat după intima convingere a judecătorului, care trebuie să se bazeze pe prevederile legii procesual-penale și pe analiza coroborată a tuturor probelor sub toate aspectele, complet și obiectiv, însă în speță instanța de apel a preluat poziția primei instanțe fără a face o analiză cumulativă a probatoriului și fără a oferi răspunsuri la toate argumentele expuse împotriva sentinței adoptate. Efectuând o analiză a deciziei instanței de apel, prin prisma celor invocate, în asemenea caz, se constată lipsa suficientă și necesară a argumentelor, în vederea verificării probatoriului pus la baza înaintării învinuirii inculpaților Tcaciuc Vitalii și Tcaciuc Margarita în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin.(2) lit. b) Cod penal, instanța de apel limitându-se la numirea acestora și aprecierea cu unele fraze de ordin general, însă o analiză separată a fiecărei probe, nu a fost efectuată. Astfel, în speță, este necesar ca în mod judicios, cu o argumentare temeinică, amplă și suficientă, ținând cont de explicațiile părților, să fie rezolvate toate problemele de fapt și drept apărute în cadrul judecării cauzei, cu excluderea contradicțiilor și incertitudinilor existente. Pe lângă aprecierea probelor, instanța de recurs evidențiază că, inculpații și apărătorii acestora menționează în recursurile depuse precum că, instanța de apel nu a procedat la o examinare proprie a circumstanțelor acestei cauze și nu a respins motivat fiecare argument invocat de partea apărării referitor la învinuirea lui Tcaciuc Vitalii, Tcaciuc Margarita și Mincenci Vitalii de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 217/1 alin.(4) lit. d) Cod penal și art. 217 alin.(4) lit. b) Cod penal. De altfel, conform principiilor care se desprind din jurisprudența CtEDO rezultă că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 alin. (1) din Convenție, înglobează, inter alia, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră relevante pentru cauza lor, Convenția nevizând garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci a unor drepturi concrete și efective (cauza Artico împotriva Italiei, Hotărârea din 13 mai 1980). Or, acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt într-adevăr „ascultate”, adică analizate temeinic de către instanța de judecată. Cu alte cuvinte, art. 6 implică, în special, în sarcina instanței, obligația de a proceda la o analiză efectivă a mijloacelor, argumentelor și propunerilor de probe ale părților (cauza Perez împotriva Franței [MC] nr. 47.287/99 și cauza Van de Hurk împotriva Olandei, Hotărârea din 19 aprilie 1994), ceea ce la caz nu s-a realizat. Desfășurând ideea că, observațiile părții apărării nu au fost dezbătute de instanța de apel, Colegiul penal lărgit pornește de la aceea că, instanța de apel la emiterea deciziei atacate s-a limitat exclusiv la preluarea argumentelor expuse în sentința primei instanțe. În acest sens, Colegiul penal lărgit atestă că, instanța de apel nu a apreciat fiecare probă separat, dar s-a expus în mod general asupra cumulului de probe. Astfel, se constată că, de către instanța de apel nu au fost supuse unei analize separate probele prin prisma coroborării lor, care examinate în ansamblu în mod evident dovedesc faptul că inculpații au tangență cu săvârșirea infracțiunilor imputate. 25 Reieșind din conținutul hotărârilor instanțelor inferioare, Colegiul penal lărgit scoate în evidență faptul că, nu au fost apreciate argumentele prin care s-a invocat contradictorialitatea declarațiilor martorilor date pe parcursul urmăriri penale și în instanța de judecată. Prin urmare, instanța de recurs atestă că, instanța de apel a omis a se expune asupra contradictorialității declarațiilor martorului Velimbovschi Veaceslav și nu s-a expus asupra admisibilității acestora dat fiind faptul că în cadrul ședinței de judecată martorul nu și-a menținut declarațiile date la urmărirea penală și în cadrul ședinței de judecată a declarat că inculpații Tcaciuc Vitalii și Tcaciuc Margarita nu au înstrăinat droguri. Tot aici, instanța de recurs reține că, deși instanțele de fond și-au întemeiat hotărârile de condamnare a inculpaților Tcaciuc Vitalii, Tcaciuc Margarita și Mincenco Vitalii pe declarațiile martorilor Cecan Constanța și Velimbovschi Leonid, din relatările acestora, nu se atestă în afara oricărui dubiu, faptul că ultimii au acționat cu scop de procurare, păstrare sau înstrăinare a drogurilor. De asemenea nu a fost combătută critica invocată de apărare, cu referire la faptul că nici unul din calificativele învinuirii aduse inculpaților nu și-au găsit confirmarea în cadrul cercetării judecătorești, or, la materialele cauzei lipsesc careva probe plauzibile precum că inculpații au procurat, păstrat și înstrăinat ilegal droguri sau avut intenția de a înstrăina droguri. O astfel de constatare a instanțelor, care a-r fi una motivată și argumentată prin raportarea la careva probe ce o combat, nu se regăsește în motivarea soluției. În acest context, Colegiul consideră că deciziile emise pe cauză, de fapt nici nu conțin analiza probelor, motivarea concluziilor și soluțiilor, instanțele limitându-se la expunerea faptei ca fiind constatată, trecerea în revistă a probelor administrare cu mențiunea simplă că vinovăție este dovedită. Instanța de apel, făcând eronat trimitere la faptul că, instanța de fond corect a concluzionat confirmarea vinovăției inculpaților, precum motivarea și stabilirea pedepsei, acordând apreciere unilaterală și parțială cumulului de probe administrat în speță, fiind acceptate în mod prioritar probele acuzării, ne fiind combătute argumentat probele apărării prin care este pusă la îndoială vinovăția inculpaților în comiterea faptelor imputate, astfel, nerespectându-se în consecință cerințele art. 389 alin. (2) Cod de procedură penală, conform cărora sentința de condamnare se adoptă numai în condițiile în care, în urma cercetări judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată, ori sentința de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri sau, în mod exclusiv ori în principal, pe declarațiile martorilor depuse în timpul urmăririi penale și criticile în instanța de judecată în absența lor. În acest context, Colegiul penal observă că, instanța de apel în mod doar declarativ s-a pronunțat referitor la respingerea argumentelor și versiunilor părții apărării, evitând a se expune de ce aceste argumente sunt respinse sau de ce nu pot fi luate în considerare, stabilind astfel inconsistența acestor argumente. În opinia instanței de recurs, instanța de apel nu a pătruns în esența 26 problemei de fapt și de drept, fiind prezentă discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, ignorarea unor aspecte evidente, ce au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii nemotivate. Totodată, instanța de apel urmează să dea răspuns la argumentele apărării, și să stabilească dacă inculpații Tcaciuc Vitalii, Tcaciuc Margarita, Mincenco Vitalii au acționat cu sau fără scop de înstrăinare, luând la păstrare droguri, dacă cunoșteau conținutul acestora, dacă la caz inculpații au avut înțelegere prealabilă de comiterea infracțiunii, să fie verificată versiunea apărării și să se argumenteze constatările în baza probelor cercetate și apreciate, conform art.101 Cod procedură penală. Astfel, de către instanțele de fond nu a fost indicat prin care acțiuni concrete inculpații Tcaciuc Vitalii, Tcaciuc Margarita, Mincenco Vitalii au săvârșit infracțiunea de înstrăinare ilegală a drogurilor. Colegiul penal lărgit constată că, deși instanța de apel a pus la baza deciziei de condamnare a inculpaților Tcaciuc Vitalii, Tcaciuc Margarita și Mincenco Vitalii, declarațiile martorilor Cecan Constanța și Velimbovschi Leonid, aceasta nu a purces la cercetarea acestor declarații în cadrul ședinței de judecată în instanța de apel și nici nu au fost consemnate în procesul verbal(f.d.74-83, vol. IV). Tot aici, Colegiul observă că în procesul verbal al ședinței de judecată a instanței de apel din 08 aprilie 2019(f.d.78, vol. IV), se dă citire declarațiilor părții vătămate Sudelea Boris, care însă nu este participant al procesului de judecată și nu are tangență la caz, fapt ce denotă că instanța de apel a examinat cu superficialitate cauza penală. În consecință, instanța de apel a pronunțat o hotărâre contradictorie și nemotivată, contrară prevederilor art. 6 al Convenției europene a drepturilor omului, or, jurisprudența CtEDO indică faptul că, „(…) rolul unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. Mai mult, doar prin adoptarea unei decizii motivate poate avea loc un control public al administrării justiției. Dreptul de a fi auzit, prin urmare, include nu doar posibilitatea de a prezenta argumente instanței, dar de asemenea obligația corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate sau respinse.” (cauza Fomin vs Moldovei din 11 octombrie 2011, nr. 36755/06). Constatând toate cele relatate supra, Colegiul penal lărgit, conturează o opinie tendențioasă a instanței de apel, fără a da o apreciere tuturor probelor în ansamblu, fără a răspunde la toate temeiurile invocate de părți, ignorând nemotivat unele afirmații și situații certe sau cel puțin nemotivând prevalarea unor circumstanțe, pe care s-a bazat soluția emisă, asupra celorlalte probe existente la dosar. În atare situație, Colegiul penal lărgit ține să consemneze că găsește întemeiate criticele titularilor dreptului de recurs în partea ce ține de insuficiența motivării deciziei adoptate de instanța de apel și consideră relevant de a puncta că, o hotărâre motivată, în sensul legislației naționale pertinente, precum și a jurisprudenței CtEDO, trebuie să conțină motivele de fapt și de drept care au 27 format convingerea instanței la adoptarea soluției, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților în raport cu analiza probatoriului administrat în cauză. Totodată, urmează a se reține că obligația instanței de a-și motiva hotărârea face parte din setul de garanții stabilite pentru existenta unui proces echitabil. Or, potrivit jurisprudenței constante a CtEDO, expuse în cazurile aplicării art. 6 al Convenției, s-a conchis că o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal. (Suominen c. Finlandei (2003) §37, Kuznetsov și alții c. Rusiei (2007) §85). Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se impune soluția admiterii recursurilor ordinare, casării totale a deciziei contestate, și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. Încălcările punctate în prezenta decizie determină incontestabil Colegiul penal lărgit să concluzioneze asupra necesității de a casa total decizia instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță în alt complet de judecată, în cadrul căreia urmează a fi apreciate toate probele în cumul, la justa lor valoare, pentru adoptarea unei soluții corecte și legale în cauza dată. Totodată, ținând cont de motivele de casare a deciziei instanței de apel cu remiterea cauzei la rejudecare, asupra celorlalte argumente invocate în cererile de recurs care sunt similare cu cele din apel, instanța de apel urmează a se expune motivat asupra fiecăruia în parte. Deci, Colegiul notează că, pentru a demonstra că părțile au fost auzite în prezenta cauză, instanța de apel urmează să dea răspunsuri argumentate în hotărâre asupra motivelor decisive invocate de apelant, dar și a efectua propriile completări în sensul aprecierii temeiniciei acestei hotărârii, prin prisma criticilor invocate de părți, care în viziunea lor ar putea afecta într-o măsură oarecare legalitatea soluției adoptate la caz. La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele acesteia, să verifice și să aprecieze desfășurat și profund probele administrate în cauză, să le dea apreciere cuvenită în ansamblu, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată și, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu precum și de practica relevantă a CtEDO, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, prin care să ofere răspunsuri la apelurile declarate de către procuror, de către avocatul Luca Ion în numele inculpatului Mincenco Vitalii, de către inculpatul Mincenco Vitalii, de către avocatul Rotaru Vitalie în numele inculpaților Tcaciuc Vitalii și Tcaciuc Margarita, alegațiilor de bază invocate de către aceștia, care în opinia lor au importantă în cauză, prin ce a admis eroarea de drept prevăzută de pct.6) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală.

În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, 28 DECIDE: Admite recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Andronic Natalia, de către avocatul Bîrcă Ludmila în numele inculpatului Mincenco Vitalii, de către avocatul Rotaru Vitalie în numele inculpaților Tcaciuc Vitalii și Tcaciuc Margarita și de către inculpata Tcaciuc Margarita, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 iunie 2019, în cauza penală în privința lui Tcaciuc Vitalii XXXXX, Tcaciuc Margarita XXXXX și Mincenco Vitalii XXXXX și dispune rejudecarea cauzei, de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată. Decizia motivată pronunțată la 01 aprilie 2021. Președinte Timofti Vladimir Judecători Boico Victor Toma Nadejda Țurcan Anatolie Cobzac Elena 29