1ra-157/21 — art. 264 alin. 3 lit. a CP

1ra-157/21 — art. 264 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-157/21

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte: Timofti Vladimir

Judecătorii: Toma Nadejda și Boico Victor,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Țurcanu Svetlana,

prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 17 iunie 2020, în cauza penală în privința lui

Raileanu Mihail XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 05.11.2019 – 10.03.2020;

Instanța de apel: 07.05.2020 – 17.06.2020;

Instanța de recurs: 22.08.2020 – 03.02.2021.

A C O N S T A T A T :

2020, examinând cauza pe baza probelor administrate la faza de urmărire

penală, în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală,

Raileanu Mihail, a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 264 alin. (3) lit. a) Codul penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 3 (trei) ani, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

Conform art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea executării

pedepsei sub formă de închisoare, pe o perioadă de probațiune de 4 (patru) ani.

Acțiunea civilă înaintată de către Savin Vladimir împotriva lui

Raileanu Mihail, s-a admis în principiu, urmând ca asupra cuantumului

despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța în ordine civilă.

S-a dispus încasarea de la Raileanu Mihail, în beneficiul statului suma de

1440 (una mie patru sute patruzeci) lei cu titlu de cheltuieli judiciare suportate

pentru expertizele efectuate în cadrul procesului penal.

Raileanu Mihail, fiind deținător al permisului de conducere al mijlocului

de transport de categoria „B”, la 21.07.2019, aproximativ la ora 22:15 min,

1

aflându-se la volanul autovehiculului de model „XXXXX”, cu numere de

înmatriculare XXXXX, deplasându-se pe str. Ismail, din direcția str. Calea

Basarabiei, în direcția bd. D. Cantemir mun. Chișinău, în preajma imobilului

nr. 77, exprimând neatenție față de trafic și încredere exagerată în sine, a

încălcat cerințele Regulamentului Circulației Rutiere, Anexa nr. 1 la Hotărârea

Guvernului nr. 357 din 13.05.2009 și anume: prevederile pct. 3 al

Regulamentului Circulației Rutiere, în conformitate cu care, „participanții la

trafic sunt obligați să respecte regulile de circulație, semnificația mijloacelor și

prin acțiunile lor să nu cauzeze prejudicii altor participanți la trafic, să nu-i

expună pericolului”; prevederile pct. 10 alin. (1) lit. b) al Regulamentului

Circulației Rutiere, în conformitate cu care, „persoana care conduce un vehicul

trebuie: b) să posede cunoștințe și să execute cerințele prezentului regulament,

precum și să posede dexteritatea necesară de a conduce în siguranță vehiculul pe

drum ...”, prevederile pct. 45) al Regulamentului Circulației Rutiere, în

conformitate cu care „conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate

cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a)

starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în

conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a

vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră. În cazul în care în

limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie

să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța

traficului”, prevederile pct. 46) lit. a) al Regulamentului Circulației Rutiere, în

conformitate cu care „conducătorul de vehicul trebuie să manifeste prudență

sporită și, în caz de necesitate, să reducă viteza până la limita care i-ar garanta

siguranța traficului sau chiar să oprească, în cazurile în care se deplasează pe

lângă, persoane de vârstă înaintată sau care manifestă semne de invaliditate”,

prin urmare, nu a ținut cont de totalitatea factorilor care reglementează

siguranța conducerii mijlocului de transport, nu a adaptat viteza de deplasare

potrivit situației rutiere, nu a ținut cont de obstacol aflat în limita vizibilității

sale și a comis tamponarea pietonului Savin Vladimir XXXXX, a.n. XXXXX, care

traversa partea carosabilă de la stânga spre dreapta relativ deplasării

mijlocului de transport, în preajma trecerii dirijate de pietoni.

În consecință, în urma impactului, pietonului Savin Vladimir XXXXX,

a.n. XXXXX, i-au fost provocate conform raportului de expertiză judiciară nr.

201902D1528 din 13.09.2019, leziuni corporale sub formă de „Fractură

deschisă a oaselor gambei drepte, fractura coastei 6 pe dreapta, contuzie

pulmonară, pneumotorax pe dreapta, plagă la nivelul gambei drepte, care a

putut fi cauzată în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur,

posibil în timpul și circumstanțele indicate, prezintă pericol pentru viață și în

baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală gravă. Ținând cont de

aspectul morfologic și localizarea leziunilor corporale depistate se admite că

2

pătimitul putea fi orientat cu partea dreaptă a corpului spre unitatea de

transport”.

Astfel, instanța a stabilit că, fapta inculpatului Raileanu Mihail, corect și

întemeiat a fost încadrată de către acuzatorul de stat în baza art. 264 alin. (3)

lit. a) din Codul penal – individualizată prin: încălcarea regulilor de securitate a

circulației rutiere, de către persoana care conducea mijlocul de transport,

încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare gravă a integrității corporale

și a sănătății.

mun. Chișinău, oficiul Principal, Balan Veaceslav, prin care a solicitat casarea

sentinței în latura pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri, în respectiva

parte prin care a stabilit inculpatului pedeapsa sub formă de închisoare pe un

termen de 4 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu anularea

dreptului de a conduce mijloace de transport.

Prin aplicarea prevederilor art. 901 alin. (1) Cod penal, primii 2 ani din

pedeapsă urmând a fi executate în penitenciar de tip semiînchis, iar restul

pedepsei de 2 ani, a suspenda executarea pe o perioadă de probațiune de 2 ani.

3.1. În motivarea apelului, procurorul a menționat că:

- instanța nu a luat în considerație criteriile de individualizare a

pedepsei, prevăzute de art. 75 Cod penal;

- Raileanu Mihail anterior a fost condamnat prin: sentința Judecătoriei

Orhei din 03.09.2001, în baza art. 119 alin. (3) Cod penal (în redacția Legii din

1961), la 5 ani închisoare cu suspendarea condiționată pe o perioadă de

probațiune de 2 ani și sentința Judecătoriei Grigoriopol (cu sediul în

mun. Chișinău) din 18.10.2017, în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, la

o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității pe un

termen de 180 ore;

- instanța a ajuns la concluzia aplicării pedepsei prin prisma art. 90 Cod

penal, față de Raileanu Mihail, motivând că corectarea și reeducarea

inculpatului poate avea loc și fără izolare de societate, însă instanța nu a luat în

considerație faptul că inculpatul a fost anterior condamnat și fiindu-i aplicate

sancțiuni neprivative de libertate, acesta nu și-a făcut concluziile necesare și nu

s-a corectat și reeducat, dar a comis o nouă infracțiune;

- inculpatul timp de 8 luni, de la comiterea accidentului rutier și până la

emiterea sentinței, nu a recuperat prejudiciul cauzat părții vătămate

Savin Vladimir și nici nu a încercat de a întreprinde careva acțiuni în acest sens;

- acțiunile ilegale ale inculpatului, s-au soldat cu cauzarea leziunilor

corporale grave pietonului Savin Vladimir, care regulamentar la 21.07.2019

traversa str. Ismail din mun. Chișinău, deoarece trecerea de pietoni este spațiul

destinat pentru deplasarea în siguranță a pietonilor;

- luând în considerație faptul, că mijlocul de transport este o sursă de

pericol sporit, care în cazul unei exploatări neconforme poate genera un

3

prejudiciu de o gravitate înaltă, Raileanu Mihail fiind conducător de vehicul,

cunoștea că urma să respecte cu strictețe normele RCR, însă la 21.07.2019 a

ignorat prevederile acestuia și regula stabilită precum că pietonul are prioritate

la trafic, fapt care a dus la consecințele examinate în instanța de judecată prin

prisma art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal;

- atât legea penală, cât și opinia publică condamnă iresponsabilitatea

conducătorilor auto, faptele acestora se petrec de cele mai multe ori fără ca

șoferii sa realizeze gradul de risc. Acest tip de comportament este cu atât mai

periculos, cu cât asumarea riscului nu este deliberat, deci pericolul nu este

perceput, iar atenția conducătorului nu este îndreptată spre acest fenomen. În

acest caz, indică, că pe lângă imaturitate, există capacitatea limitată de a

conștientiza și a anticipa pericolul;

- reieșind din scopul pedepsei penale de restabilire a echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni,

atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane, faptul că în privința lui

Raileanu Mihail a fost aplicată o pedeapsă blândă, poate doar să-l încurajeze la

comiterea pe viitor a altor infracțiuni, deoarece acesta nu este la prima abatere

de la legea penală.

17 iunie 2020, apelul procurorului, a fost respins ca nefondat, cu menținerea

sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că, prima

instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului care a

fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea

juridică corespunzătoare materialului probator administrat.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate

la cauza penală sus-indicată și care au fost corect apreciate, respectându-se

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de apel a notat că prima instanță a îndeplinit strict cerințele

dispozițiilor art. 3641 alin. (1) Cod de procedură penală, opțiunea primei

instanțe privind judecarea cauzei potrivit procedurii enunțate, nu a fost viciată,

în cadrul urmăririi penale n-au fost încălcate normele imperative din Codul de

procedură penală, fapt ce condiționează concluzia că instanța de apel nu este în

drept a reține o altă situație de fapt decât cea reținută în rechizitoriu și de către

prima instanță.

Cu referire la pedeapsa stabilită inculpatului Raileanu Mihail, instanța de

apel reiterând prevederile art. 61, 75, 90 Cod penal, a evidențiat că cuantumul

pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvârșite, se stabilește având în

vedere persoana celui vinovat, care include date privind gradul de dezvoltare

psihică, situația materială, familială sau socială, prezența sau lipsa

4

antecedentelor penale, comportamentul inculpatului până sau după săvârșirea

infracțiunii, deci este vorba de personalitatea infractorului. Pedeapsa și

modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât

inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în

viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Din materialele cauzei a fost stabilit că în privința lui Raileanu Mihail nu

au fost reținute circumstanțe care ar agrava răspunderea penală, fiind reținută

circumstanța atenuantă căința sinceră.

Potrivit materialelor cauzei penale Raileanu Mihail este angajat în câmpul

muncii. Atât la locul de muncă, cât și la locul de trai acesta se caracterizează

pozitiv. Este căsătorit, soția sa fiind încadrată în grad de dizabilitate accentuat.

Are la întreținere un copil minor.

Astfel, instanța de apel a specificat că pedeapsa stabilită de către prima

instanță cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, este echitabilă, întrucât

este capabilă de a contribui la realizarea scopurilor ale pedepsei penale, cum ar

fi restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat, precum și de alte

persoane. Practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează

apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în

lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit.

Instanța de apel a considerat că este inoportun de a fi aplicată față de

inculpatul Raileanu Mihail, o pedeapsă penală cu executare reală, așa cum au

pledat acuzatorul de stat și partea vătămată, în situația în care se reține că deși,

în urma acțiunilor sale inculpatul a cauzat o vătămare gravă a integrității

corporale și a sănătății, la caz, este necesar de reiterat faptul că infracțiunea a

fost comisă din imprudență, cu atât mai mult, se ține cont și de circumstanțele

comiterii accidentului.

Referitor la afirmațiile acuzatorului de stat precum că la individualizarea

pedepsei prima instanță nu a ținut cont de faptul că Raileanu Mihail a fost

anterior condamnat la pedepse neprivative de libertate, instanța de apel a

menționat că potrivit art. 111 alin. (3) Cod penal, stingerea antecedentelor

penale anulează toate incapacitățile și decăderile din drepturi legate de

antecedentele penale. Respectiv, întrucât la moment antecedentele penale

pentru infracțiunile comise anterior de către Raileanu Mihail sunt stinse,

condamnările anterioare nu mai pot fi considerate drept circumstanțe care a

justifica privarea inculpatului de libertate.

Privitor la alegațiile acuzatorului de stat, că inculpatul urmează a fi

condamnat la închisoare cu executare reală din motiv că până la moment nu a

întreprins nici-o acțiune în vederea reparării pagubei materiale cauzate părții

vătămate, instanța de apel a reținut că în ședința de judecată în instanța de apel

inculpatul a declarat că nu a achitat nimic părții vătămate din motiv că nu

dispune de surse financiare, pe de altă parte se atestă că nici partea vătămată

5

nu a reușit în prima instanță să probeze mărimea prejudiciului suportat,

acțiunea civilă a acesteia fiind admisă de instanță în principiu.

De altfel, acuzatorul de stat nici nu a argumentat în ce mod condamnarea

inculpatului la închisoare cu executare reală va influența la repararea de către

acesta a prejudiciului cauzat părții vătămate.

Instanța de apel verificând legalitatea individualizării pedepsei penale în

privința inculpatului Raileanu Mihail a constatat că, prima instanță a acordat

deplină eficiență prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75, 90 Cod penal, a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de

viață ale familiei acestuia, astfel că prima instanță corect a concluzionat că,

corectarea și reeducarea inculpatului Raileanu Mihail va fi posibilă prin

suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare.

de circumscripție Chișinău, Țurcanu Svetlana, de declarat recurs ordinar prin

care, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură

penală, a solicitat casarea deciziei instanței de apel cu remiterea cauzei la

rejudecare în instanța de apel, într-un alt complet de judecată.

5.1. În motivarea recursului, procurorul a menționat că:

- decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția în

partea individualizării pedepsei stabilite inculpatului, astfel încât s-a aplicat

pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale, fapt ce denotă că soluția

adoptată este una vădit neîntemeiată, deoarece instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate de către acuzatorul de stat în

apelul declarat;

- pedeapsa penală este prea blândă în raport cu fapta și consecințele ei

grave, fiind greșit individualizată;

- prima instanță nemotivat a dispus aplicarea în privința inculpatului a

art. 90 Cod penal, care nu va asigura un echilibru cert între scopul de reeducare

al inculpatului recunoscut vinovat și așteptările societății față de actul de

justiție realizat, sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate;

- inculpatul nu este la prima încălcare a de la Regulamentului Circulației

Rutiere, deoarece conform cazierului contravențional Raileanu Mihail anterior

a comis 4 contravenții din domeniul circulației rutiere, dintre care având ca

încălcare depășirea vitezei de circulație a autoturismului (f.d 94 );

- deși la caz au fost reținute circumstanțele atenuante că are la

întreținere un copil minor și caracteristica pozitivă a inculpatului, aceste

circumstanțe au stat și la baza stabilirii pedepsei minime sub formă de

închisoare prevăzută de legea penală, totuși aceste circumstanțe sunt

incomensurabile în raport cu urmările prejudiciabile grave survenite prin

săvârșirea infracțiunii;

6

- instanța de apel a ignorat în cazul stabilirii pedepsei penale inculpatului

Ciutac Simion și prevederile art. 75 Cod penal;

- instanța de apel greșit a respins apelul procurorului Veaceslav Balan, în

partea dispunerii suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii

stabilite inculpatului Carabulea Denis, aceasta devreme ce argumentele invocate

în sprijinul soluției dispuse vin în raport direct cu probatoriul privind

personalitatea inculpatului;

- luând în considerație că infracțiunile de acest gen i-au amploare în

Republica Moldova, iar societatea și mass-media le condamnă, cât și faptul că,

legea penală apără aceste valori de orice atentat și sunt pasibile de pedeapsă,

instanța de judecată urma a aplica inculpatului o pedeapsă doar cu închisoarea,

pentru a evita contribuirea la dezvoltarea în rândul cetățenilor (victimelor) a

sentimentului că nu pot beneficia de o protecție adecvată din partea statului și

curmarea încrederii infractorilor în faptul, că vor fi blând pedepsiți.

Batîș Victor în numele inculpatului, prin care a pledat pentru dispunerea

inadmisibilității recursului, deoarece nu se încadrează în condițiile de formă și

conținut.

în raport cu materialele cauzei și argumentele prezentate, Colegiul penal

concluzionează asupra inadmisibilității acestuia, din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu în baza

materialelor din dosar.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, un complet

format din 3 judecători, prin decizie motivată, va decide în unanimitate asupra

inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că recursul este

vădit neîntemeiat.

Art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală stipulează că instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în

drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnaților. Iar, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că

hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi de drept

procesual sau formal și de drept material sau substanțial. Astfel, instanța de

recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și/sau material.

7

Art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în limitele invocate de

procuror, prevede eroarea de drept când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

Art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, la fel invocat de

procuror, prevede eroarea de drept când s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Având în vedere argumentele recursului, Colegiul penal relevă că sub

aspectul acestor temeiuri de casare, procurorul consideră că instanța de apel

eronat a menținut modul de executare a pedepsei cu închisoare, stabilită

inculpatului de către prima instanță, care în opinia recurentului este prea

blândă relativ faptei comise și circumstanțelor cauzei.

Analizând decizia contestată în raport cu argumentele recursului și

temeiurile de drept invocate, Colegiul penal atestă că instanța de apel a

constatat și a apreciat corect circumstanțele de fapt și de drept la stabilirea

pedepsei inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală și cu prescripțiile de drept material, ținând cont de

prevederile art. 61, 75-78, 90 Cod penal și art. 3641 Cod de procedură penală.

Conform art. 7 alin. (1) Cod penal, la aplicarea legii penale se ține cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea

penală.

Potrivit art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și,

respectiv, are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnatului, cât și a altor persoane.

Dispozițiile art. 75 alin. (1) Cod penal stipulează că persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod și în strictă

conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod. La stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Deși acuzatorul de stat invocă dezacordul cu soluția instanțelor de fond

în partea individualizării pedepsei cu închisoare stabilit inculpatului precum și

cu modul de executare a acesteia, Colegiul penal consideră că instanța de apel

la menținerea soluției primei instanțe, corect a interpretat și aplicat prevederile

art. 7, 61, 75, 90 Cod penal și art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, astfel

stabilind corect noile limite ale pedepsei pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal.

8

Sancțiunea art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, stabilește pedeapsa sub

formă de închisoare de la 3 la 7 ani cu anularea dreptului de a conduce mijloace

de transport, iar aplicând prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, noile limite ale pedepsei sunt de la 2 ani până la 4 ani și 8 luni.

Astfel, prima instanță ținând cont de circumstanțele cazului, și anume că

inculpatul Raileanu Mihail a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise,

judecarea cauzei fiind efectuată pe baza probelor administrate la faza de

urmărire penală, corect a aplicat pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen

de 3 (trei) ani, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

Cu referire la alegațiile recurentului privind aplicarea eronată de către

prima instanță a prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpatului,

Colegiul penal notează că pedeapsa de 3 ani închisoare, se încadrează în

condițiile art. 90 alin. (1) Cod penal, ținând cont și de faptul că în speță a fost

comisă o infracțiune din imprudență.

Mai mult, analizând materialele cauzei, Colegiul penal a stabilit că poziția

expusă de către partea acuzării în recursul ordinar este contradictorie

solicitărilor din apelul acuzării, care în apelul declarat a solicitat stabilirea

inculpatului Raileanu Mihail pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen

de 4 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu anularea dreptului de

a conduce mijloace de transport, și prin aplicarea prevederilor art. 901 alin. (1)

Cod penal, primii 2 ani de închisoare urmând a fi executați în penitenciar de tip

semiînchis, iar restul 2 ani, să fie dispusă suspendarea executării pe o perioadă

de probațiune de 2 ani.

Prin urmare, Colegiul penal atestă că argumentele expuse de către partea

acuzării în recursul ordinar, sunt declarative și vădit neîntemeiate, întrucât

însăși partea acuzării în instanța de apel a solicitat condamnarea cu suspendarea

parțială a executării pedepsei cu închisoare, în acest sens urmând a fi evidențiat

că temeiurile menționate la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, pot fi

invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a

avut loc în instanța de apel.

De altfel, Colegiul penal notează că în conținutul recursului dedus spre

examinare, se regăsesc expuneri asupra dezacordului cu pedeapsa aplicată

altor persoane, ce nu se identifică în respectivul proces penal.

Față de considerentele menționate, Colegiul penal atestă că instanța de

apel a motivat suficient soluția sa, ținând cont de circumstanțele concrete ale

cauzei, și anume: gravitatea infracțiunii săvârșite, faptul că inculpatul s-a căit

sincer de cele comise, potrivit materialelor cauzei penale Raileanu Mihail este

angajat în câmpul muncii, atât la locul de muncă, cât și la locul de trai se

caracterizează pozitiv, este căsătorit, soția sa fiind încadrată în grad de

dizabilitate accentuat, are la întreținere un copil minor, și aceste circumstanțe

analizate în cumul, corect au permis primei instanțe de a concluziona

9

raționalitatea dispunerii suspendării executării pedepsei cu închisoare, soluție

menținută și de către instanța de apel.

Cu privire la alegațiile acuzatorului de stat precum că la individualizarea

pedepsei instanțele de fond nu au ținut cont de faptul că Raileanu Mihail a fost

anterior condamnat la pedepse neprivative de libertate, instanța de recurs

notează că potrivit art. 111 alin. (3) Cod penal, stingerea antecedentelor penale

anulează toate incapacitățile și decăderile din drepturi legate de antecedentele

penale. Respectiv, întrucât la moment antecedentele penale pentru

infracțiunile comise anterior de către Raileanu Mihail sunt stinse, condamnările

anterioare nu mai pot fi considerate drept circumstanțe care a justifica privarea

inculpatului de libertate.

Astfel, nu pot fi reținute argumentele din recurs precum că instanța de

apel în mod eronat a raportat circumstanțele prezentei cauze la normele penale

și procesual-penale, deoarece instanța de judecată este în măsură să

înfăptuiască acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a

săvârșit o infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării

operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de

Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Mai mult, analizând în cumul argumentele invocate de către recurent în

susținerea recursului declarat, Colegiul penal atestă că acestea în esență sunt

identice celor din cererea de apel, asupra cărora instanța de apel s-a expus,

complet, argumentat și motivat legal.

În acest sens, Colegiul penal face trimitere la pct. 37 a hotărârii CtEDO din

16.02.2010 în cauza Albert vs. România, în care s-a statuat că, art. 6 §1 din CEDO,

deși obligă instanțele să-și motiveze deciziile, nu poate fi interpretat ca impunere

de a da un răspuns detaliat pentru fiecare argument (cauza Van de Hurk vs

Olanda, din 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil

necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

inferioară, fie printr-un alt mod, să examineze chestiunile esențiale supuse

atenției sale.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă sau a circumstanțelor cauzei,

acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în

care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în mod concret la

împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite

părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs

poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă

instanță.

Prin urmare, instanța de recurs ordinar constatând temeinicia motivării

soluției instanței de apel, o însușește integral întrucât această instanță a oferit

răspunsuri complete și argumentate tuturor motivelor invocate în apelul

procurorului.

10

Ținând cont de cele constatate supra, Colegiul penal conchide că erorile

invocate în recurs nu și-au găsit confirmarea, iar hotărârea atacată este legală

și întemeiată, astfel că recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Țurcanu Svetlana, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 iunie 2020, în cauza penală în

privința lui Raileanu Mihail XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 19 martie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

11