1ra-395/2021 — art. 186 alin. 2 lit. c CP

1ra-395/2021 — art. 186 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-2272/2020

1ra-395/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Russu Alexandr în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 septembrie 2020, în cauza penală

prindu-l pe

Ceban Alexandru XXXXX, născut la XXXXX,

originar în XXXXX și domiciliat în XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

2 .instanța de apel: 26.03.2020-09.12.2020;

a c o n s t a t a t:

Ceban Alexandru a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

186 alin. (2), lit. c) Cod penal și i s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe un

termen de 1 an, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Alexandru, la 17 mai 2019, aproximativ ora 02:00, urmărind scopul sustragerii pe

ascuns a bunurilor altei persoane, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, prevăzând urmările lor prejudiciabile și dorind survenirea acestor

urmări, acționând cu intenție directă îndreptată spre atingerea scopului stabilit,

profitând de faptul că nu este văzut de nimeni, a pătruns în casa de locuit închiriată

de cet. Jahn Gunther Anja Helena, amplasată în mun. Chișinău, str. Ciprian

Porumbescu 12, de unde pe ascuns a sustras o trotinetă de model „Stiga” la preț de 1

500 lei; 15 sticle de bere marca ,.Stella Artois” la preț de 25 lei fiecare; 4 sticle de vin de

marcă necunoscută, la preț de 100 lei fiecare, după care cu bunurile sustrase a părăsit

locul comiterii infracțiunii deplasându-se într-o direcție necunoscută, cauzându-i

1

părții vătămate Jahn Gunther Anja Helena un prejudiciu material în sumă totală de 2

275 lei.

inculpatului Ceban Alexandru, prin care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

inculpatului Ceban Alexandru pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186

alin. (2), lit. c) Cod penal să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității.

3.1. În motivarea cerințelor sale a indicat că, instanța de fond a aplicat

inculpatului o pedeapsă neechitabilă, prea aspră conform circumstanțelor speței.

Totodată, la caz, în privința inculpatului există o serie de circumstanțe atenuante:

inculpatul din start a conlucrat cu organul de urmărire penală, a recunoscut vina

integral, infracțiunea este catalogată ca mai puțin gravă, ulterior nu a mai comis

careva infracțiuni (dându-și seama de gravitatea acțiunilor comise), sincer s-a căit de

cele comise, partea vătămată a menționat că nu are pretenții față de inculpat și că

pedeapsa închisorii este prea aspră, lipsa acțiunii civile, lipsa a cărorva prejudicii

morale, nu face parte din careva structură criminală.

La fel, a indicat că, lipsa inculpatului de la judecarea cauzei în cadrul instanței

de fond nu se poate impune în vinovăția inculpatului, or, acesta nu a cunoscut faptul

că are loc judecarea cauzei penale în privința sa, nu a fost citat/înștiințat legal de către

organele statului, iar faptul că a fost pornit dosar de căutare se datorează organului de

poliție, care nu au efectuat obligațiunile corespunzătoare de găsire/înștiințare a cet.

Ceban Alexandru.

2020, apelul declarat de către avocatul Russu Alexandr în numele inculpatului Ceban

Alexandru, a fost respins ca nefondat.

4.1. În motivarea deciziei adoptate instanța de apel examinând materialele

cauzei penale a conchis că, legalitatea și temeinicia sentinței este contestată în partea

individualizării pedepsei penale, solicitându-se de a aplica inculpatului Ceban

Alexandru pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2), lit. c) Cod

penal pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității.

Astfel, cu referire la chestiunea individualizării pedepsei penale în privința

inculpatului, Colegiul penal a constatat că instanța de fond a acordat deplină eficiență

prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, respectiv, a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

2

În susținerea poziției sale, instanța de apel a notat că acțiunile inculpatului

Ceban Alexandru au fost încadrate în baza art. 186 alin. (2) lit. c) Cod penal,

infracțiune care în conformitate cu art. 16 alin. (3) Cod penal, se califică ca infracțiune

„mai puțin gravă”. Totodată, din materialele cauzei rezultă că inculpatul s-a eschivat

de a se prezenta la ședința de judecată în instanța de fond, acesta fiind anunțat în

căutare, iar cauza penală a fost examinată în lipsa acestuia, la faza urmăririi penale și

în cadrul ședinței de judecată în instanța de apel, inculpatul a recunoscut integral vina

în comiterea infracțiunii incriminate, sincer s-a căit de cele comise.

La fel, în conformitate cu prevederile art. 76 Cod penal, instanța de apel a

reținut în privința inculpatului circumstanța atenuantă – recunoașterea vinei, iar în

conformitate cu art. 77 Cod penal a fost reținută circumstanța agravantă – săvârșirea

infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru o infracțiune

similară sau pentru alte fapte care au relevanță pentru cauză (f. d. 44-45).

În acest context, Colegiul penal analizând solicitarea apărării privind aplicarea

unei pedepse mai blânde sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, a

remarcat că, sub aspectul proporționării pedepsei aplicate inculpatului și pentru o

corectă individualizare a acesteia raportate la toate criteriile generale prevăzute de art.

75 Cod penal, urmează a se ține cont atât de elementele ce țin de materialitatea

faptelor în sine, cât și de datele referitoare la persoana inculpatului, astfel că chiar

dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului,

ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contra el trebuie să fie rezultatul

unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și

criterii precis determinate.

În consecință, instanța de apel a respins solicitarea apărării, indicând în acest

sens că pedeapsa solicitată este una prea blândă și nu va asigura realizarea scopului

pedepsei penale, reieșind anume din caracteristica inculpatului Ceban Alexandru, și

anume că dânsul anterior a fost judecat, însă careva concluzii nu a făcut și nu a pășit

pe calea corectării și adoptării unui comportament corect față de valorile sociale și

relațiile sociale ocrotite de legea penală.

Totodată, s-a conchis că, la individualizarea pedepsei penale, și anume sub

aspectul stabilirii celei mai aspre pedepse din numărul celor reglementate la

sancțiunea normei penale incriminatorii, instanța de fond a ținut cont de gradul și

caracterul prejudiciabil al faptei, care se califică ca mai puțin gravă, de faptul că

inculpatul Ceban Alexandru a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate și

s-a căit de cele comise, precum și de faptul că partea vătămată nu a formulat careva

pretenții față de inculpat. Însă, aceste circumstanțe nu justifică aplicarea față de

inculpat a unei pedepse non-privativă de libertate, așa cum inculpatul anterior a fost

judecat, inclusiv pentru comiterea unor infracțiuni similare sau pentru alte fapte care

3

au relevanță pentru cauză, însă, aceste circumstanțe au influențat la stabilirea

limitelor de pedeapsă aplicabile, în speță, fiind stabilit termenul de 1 an închisoare.

La fel, Colegiul penal a respins alegațiile părții apărării referitoare la faptul că

lipsa inculpatului de la judecată în cadrul instanței de fond nu se poate impune în

vinovăția inculpatului, or, acesta nu a cunoscut faptul că are loc judecarea cauzei

penale în privința sa, nu a fost citat/înștiințat legal de către organele statului, or,

instanța de fond a luat toate măsurile legale pentru a asigura prezența inculpatului la

ședința de judecată, mai mult ca atât, ultimului i s-a înmânat copia rechizitoriului,

respectiv, ultimul cunoștea despre faptul că dosarul penal intentat în privința acestuia

urmează a fi remis în adresa instanței de judecată pentru a fi examinat.

Russu Alexandr în numele inculpatului, care în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10)

Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 09 septembrie 2020, cu pronunțarea unei noi decizii prin care

inculpatului Ceban Alexandru să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității.

În susținerea cerințelor sale, recurentul susține că, inculpatului i-a fost aplicată

o pedeapsă neechitabilă, care nu corespunde circumstanțelor speței, de vreme ce prin

aplicarea celei mai aspre sancțiuni, nu a fost luat în calcul cumulul de circumstanțe

atenuante.

La fel, în opinia recurentului, instanța de apel neîntemeiat a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată inculpatului, fără a ține

cont de faptul că, la stabilire categoriei și termenului pedepsei, urmează a se ține cont

de persoana celui vinovat, de gravitatea infracțiunii, de motivul acesteia și nemijlocit,

de influența pedepsei asupra corectării și reeducării vinovatului.

penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului declarat,

solicitând de a respinge prezentul recurs ca inadmisibil, deoarece nu sunt indicate

concrete erori de drept, iar instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de

fapt și de drept privind aplicarea pedepsei inculpatului, în conformitate cu

prevederile art. 61, 75 Cod penal.

cu materialele cauzei și ținând cont de cele expuse în referință de către procuror,

Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, or, în

vederea acestei soluții se expun următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

4

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sunt vădit neîntemeiate.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de

recurent. Autorul recursului invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de

procedură penală.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține

că temeiurile invocate de către recurent nu s-au confirmat în urma cercetării

materialelor cauzei, invocând în acest context următoarele.

În recurs, recurentul invocă argumentul precum că „instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii

sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței”, Colegiul penal menționează că este unul declarativ, deoarece din

materialele cauzei și textul deciziei atacate rezultă că pentru pronunțarea deciziei,

instanța de apel și-a motivat corect soluția bazându-se pe cumulul de probe

administrat la cauza penală, examinate și cercetate în prima instanță, cercetate

suplimentar și verificate în instanța de apel, apreciate prin prisma art. 101 Cod de

procedură.

Temeiuri de a pune la îndoială legalitatea și veridicitatea acestor probe și

argumente nu s-au stabilit în instanța de recurs.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, instanța de apel s-a expus argumentat

și corect asupra motivelor relevante din apel și pentru a evita repetări inutile, instanța

de recurs acceptă și însușește aceste argumente, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 al hotărârii sale în cauza Albert vs. România din

16.02.2010, statuează că art. 6§1 din CEDO, obligă instanțele să își motiveze deciziile,

acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare

argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de

proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de

o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse

atenției sale.

Lecturând textul recursului declarat, Colegiul penal constată că, recurentul a

mai invocat drept temei și art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, care

stipulează că, hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara

eroarea de drept comisă de instanțele de fond ori de apel, atunci când instanța de apel

a aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

5

În esență, recurentul critică decizia contestată în latura stabilirii pedepsei

inculpatului, susținând că instanța urma să numească ultimului o pedeapsă mai

blândă, sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, menționând că

instanța de apel la stabilirea pedepsei nu a ținut cont de prevederile legale, de

circumstanțele cauzei și a individualizat greșit pedeapsa, stabilindu-i o pedeapsă prea

aspră.

Subsecvent, instanța de recurs menționează că, pedeapsa aplicată inculpatului

trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată corect, capabilă să restabilească

echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art.

61 Cod penal, și să fie în strictă conformitate cu dispozițiile Părții speciale a Codului

penal, ținându-se cont de limitele fixate în sancțiunea infracțiunii incriminate.

Totodată, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării

legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de lege.

Așadar, Colegiul penal indică că, instanța de apel corect a stabilit pedeapsa

inculpatului Ceban Alexandru, conducându-se de principiul individualizării pedepsei

(art. 7 Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei,

art. 75 alin. (1) Cod penal.

Mai mult, instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul recurentului

precum că, pedeapsa stabilită acestuia este prea aspră și una inechitabilă, din

considerentul că aceasta este echitabilă și direct proporțională cu caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor comise, persoana celui

vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau

agravează răspunderea, și anume, la caz, trebuie avute în vedere că inculpatul a

recunoscut vina, precum și faptul că anterior, inculpatul a fost condamnat pentru

infracțiuni similare.

Prin urmare, Colegiul penal ține să sublinieze faptul că, instanța de apel s-a

expus motivat și detaliat asupra solicitării de a înlocui sancțiunea sub formă de

închisoare cu muncă neremunerată în folosul comunității, fiind expuse clar motivele,

motivare pe care instanța de recurs și-o însușește și nu se va expune repetat asupra

acesteia.

În concluzie, Colegiul penal menționează că, nu se constată prezența erorilor de

drept ce ar genera casarea deciziei atacate sub aspectele invocate, deoarece soluția

adoptată de către instanța de apel este întemeiată și motivată, măsura de pedeapsă

6

aplicându-se în conformitate cu circumstanțele cauzei, cu personalitatea acestuia și

pericolul social al infracțiunii săvârșite.

Prin urmare, Colegiul penal statuează că, temeiurile invocate de către recurent

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, nu s-au

confirmat în cauza dată, iar decizia atacată este legală și întemeiată, ceea ce impune

soluția inadmisibilității recursului ordinar depus de către avocatul Russu Alexandr în

numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

d e c i d e :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Russu Alexandr

în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 09 septembrie 2020, în cauza penală privindu-l pe Ceban Alexandru XXXXX, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 martie 2021.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

7