1ra-1570/2021 — art. 186 alin. 2 lit. d CP

1ra-1570/2021 — art. 186 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1570/21

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Cobzac Elena,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului Cebotari Tudor, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 aprilie 2021 și a

sentinței Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 16 iulie 2019, în cauza penală

în privința lui

Cebotari Tudor xxxxxx, născut la

xxxxxxxxxx.

Termenul de examinare:

prima instanță: 06.06.2018 – 16.07.2019

instanța de apel: 04.09.2019 – 23.10.2019

25.01.2021 – 14.04.2021

instanța de recurs: 30.01.2020 – 23.06.2020

24.06.2021 – 20.10.2021

A C O N S T A T A T :

Cebotari Tudor a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 1 (un) an, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Cebotari Tudor, în perioada de timp de la 24.03.2018 până la 02.04.2018,

aflându-se temporar la domiciliul cet. Daracova Irina, amplasat în mun. Chișinău,

xxxxxxxxx, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane,

dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările și

dorind în mod conștient survenirea acestora, acționând cu intenție directă,

profitând de lipsa supravegherii permanente și faptul că nu este observat, a sustras

pe ascuns un set de plapumă la prețul de 1 000 lei, un set de servit ceai la prețul de

400 lei, burghiu electric la prețul de 600 lei, un automobil jucărie pentru copii la

prețul de 200 lei, după ce cu bunurile sustrase a părăsit locul comiterii infracțiunii,

cauzându-i astfel prin acțiunile sale părții vătămate o daună materială în proporții

considerabile în sumă totală de 2 200 lei.

Prin acțiunile sale intenționate Cebotari Tudor a comis infracțiunea

prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal - furtul, adică sustragerea pe ascuns

a bunurilor altei persoane, săvârșită în proporții considerabile.

Valentina, în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea sentinței și

1

pronunțarea unei noi hotărâri prin care pedeapsa pentru infracțiunea comisă să fie

mai blândă, neprivativă de libertate.

În motivarea cererii de apel, a invocat că, sentința în cauză, de condamnare a

lui Cebotari Tudor este prea aspră deoarece instanța nu a apreciat faptul că

inculpatul și-a recunoscut vinovăția și a comunicat că a restituit părții vătămate

bunurile sustrase.

2019, apelul declarat de către avocatul Dobroviceanu-Mutavci Valentina în numele

inculpatului, a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

Dobroviceanu-Mutavci Valentina în numele inculpatului, prin care, indicând

temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, a solicitat

casarea deciziei, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel

în alt complet de judecată.

23 iunie 2020, a fost admis recursul ordinar declarat de către avocatul

Dobroviceanu-Mutavci Valentina în numele inculpatului, casată total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 octombrie 2019, cu dispunerea

rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

6.1. În motivarea soluției emise, instanța de recurs ordinar a menționat că

instanța de apel a condamnat o altă persoană decât cea care a fost pusă sub

învinuire conform rechizitoriului în prezenta cauză penală, or, aceasta în

dispozitivul deciziei a menționat că ,,Se respinge ca nefondat apelul avocatului

Valentina Dobroviceanu-Mutavci, în interesele inculpatului Popov Leonid și

menține sentința…”, pe când conform rechizitoriului sub învinuire este pus

Cebotari Tudor.

Chișinău din 14 aprilie 2021, apelul declarat de către avocatul Dobroviceanu-

Mutavci Valentina în numele inculpatului, a fost respins ca nefondat.

7.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că, prima

instanță la stabilirea categoriei și a măsurii de pedeapsă inculpatului a ținut cont de

toate circumstanțele reale și personale a inculpatului, aplicându-i o pedeapsă

corectă, echitabilă și legală, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de personalitatea celui vinovat, de condițiile de viață a lui, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea penală, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (2) Cod penal, se pedepsește cu

amendă în mărime de la 650 la 1 350 unităti convenționale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunitătii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de

până la 4 ani.

Deși inculpatul a recunoscut vinovăția integral și sincer s-a căit de cele

comise, înaintând o cerere în temeiul art. 3641 Cod de procedură penală, însă,

instanța prin încheiere a respins această cerere, pe motiv că inculpatul nu s-a

prezentat în ședința de judecată și nu a fost audiat potrivit regulilor de audiere a

martorului, prin urmare instanța de apel a respins alegațiile avocatului precum că,

inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă prea aspră, or, chiar dacă ultimul a depus

2

cerere de a fi examinată cauza conform art. 3641 Cod de procedură penală, aceasta

nu a fost admisă de către instanță, cauza fiind examinată în procedură generală.

Totodată instanța de apel a reținut că, inculpatul Cebotari Tudor a fost

condamnat anterior prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din

28.06.2013 în baza art. 187 alin. (2) lit. d) și f) Cod penal (f.d. 13-17), însă nu a

tras concluziile de rigoare și nu sa corijat, continuându-și activitatea infracțională,

comițând prezenta infracțiune cu intenție, prin urmare o pedeapsă alternativă,

neprivativă de libertate, nu va atinge scopul pedepsei penale.

recurs ordinar în numele inculpatului, prin care invocând prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 10) Cod de procedură penală, a solicitat casarea sentinței și a deciziei

instanței de apel, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care

inculpatului Cebotari Tudor să-i fie aplicată o pedeapsă neprivativă de libertate sau

cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

În motivarea recursului, avocatul a menționat că în cadrul urmăririi penale

Cebotari Tudor și-a recunoscut vinovăția și a comunicat că a restituit părții

vătămate bunurile sustrase. Pedeapsa aplicată este prea aspră, neechitabilă și

individualizată greșit.

secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție, Crijanovschi Sergiu,

prin care a pledat pentru dispunerea inadmisibilității recursului, ca fiind vădit

neîntemeiat.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs

verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și

dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și

material.

Din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că partea apărării a

invocat în calitate de temei pentru recurs, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod

de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând materialele cauzei, prin prisma temeiului prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, instanța de recurs a reținut că

argumentele recursului apărării se concentrează asupra dezacordului cu pedeapsa

aplicată, care în opinia recurentului este prea aspră, precum și cu modalitatea de

3

executare a acesteia, în opinia recurentului fiind necesară aplicarea prevederilor

art. 90 Cod penal.

În acest context, Colegiul penal menționează, că potrivit art. 75 Cod penal,

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă

conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat,

de circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Totodată, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate

persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la

cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea

de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând

seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului,

duratei ori a cuantumului pedepsei.

Analizând soluția instanței de apel, care a menținut pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 1 (un) an, cu executare în penitenciar de tip semiînchis,

aplicată de către prima instanță, Colegiul penal conchide că instanța a motivat pe

deplin și suficient necesitatea aplicării pedepsei sub formă de închisoare cu

executare în penitenciar, motivare care este corespunzătoare practicii judiciare,

ținându-se cont de toate circumstanțele prezentei cauze penale și cele personale ale

inculpatului Cebotari Tudor, care potrivit materialelor cauzei, anterior a fost

condamnat prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 28.06.2013 în baza

art. 187 alin. (2) lit. d) și f) Cod penal, și cu toate acestea inculpatul a comis cu

intenție o nouă infracțiune, aspect care justifică complet aplicarea pedepsei sub

formă de închisoare.

Cu referire la alegațiile recurentului privind necesitatea dispunerii

suspendării executării pedepsei cu închisoare, Colegiul penal notează că în

conformitate cu art. 90 alin. (1) Cod penal, în cazul în care instanța de judecată,

ținând cont de circumstanțele cauzei și de personalitatea vinovatului, ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa cu închisoare în

penitenciar, aceasta poate dispune suspendarea executării pedepsei aplicate

vinovatului, indicând în hotărâre perioada de executare a pedepsei în închisoare și

perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă, precum și motivele

condamnării cu suspendarea parțială a executării pedepsei.

4

Astfel, Colegiul penal evidențiază că lexemul „poate”, oferă posibilitatea și

nu obligația instanței de judecată de a aplica prevederile acestei norme.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea

de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând

seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului,

duratei ori a cuantumului pedepsei.

Astfel, instanța de apel corect a reținut că inculpatul a comis o nouă

infracțiune din categoria celor ușoare, cu intenție, și luându-se în considerație

pericolul social al infracțiunii respective și personalității inculpatului, care este

predispus de comite fapte supuse răspunderii penale, Instanța de recurs atestă

iraționalitatea modificării modului de executare a pedepsei stabilit de prima

instanță.

Raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, are la origine

persoana și comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și

modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a

cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă încă

de la momentul descoperirii ei cum ar fi: conduita bună a infractorului, stăruința

depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba

pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului.

Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de judecată,

într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu

periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite,

starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului

produs sau a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și

scopul urmărit, conduita după săvârșirea faptei și în cursul procesului penal,

nivelul de educație, vârsta, starea de sănătatea, situația familială și socială etc.

Aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal nu reprezintă o categorie aparte de

pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra că infracțiunea

comisă de ea este un incident în viața acesteia.

Analizând condițiile în care poate fi acordată suspendarea executării

pedepsei, rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o facultate a

instanței de judecată, care este liberă să aprecieze dacă este cazul să o acorde.

Astfel, luând în considerație personalitatea inculpatului, Colegiul penal

conchide asupra faptului că infracțiunea comisă de către Cebotari Tudor nu

reprezintă un incident în viața acestuia, dar acțiuni intenționate, fapt care determină

lucid temeiniciei soluției instanței de apel privind executarea reală a pedepsei cu

închisoare stabilite inculpatului Cebotari Tudor.

În aceste circumstanțe, Colegiul penal conchide că hotărârea instanței de

apel în latura atacată de către partea apărării, nu conține erori ce ar duce la casarea

acesteia.

Astfel, analizând în cumul argumentele invocate de către recurent în

susținerea recursului declarat, Colegiul penal atestă că acestea au constituit obiect

de examinare în instanța de apel, asupra cărora instanța s-a expus, complet,

argumentat și motivat.

5

În acest sens, Colegiul penal face trimitere la pct. 37 a hotărârii CtEDO din

16.02.2010 în cauza Albert vs. România, în care s-a statuat că, art. 6 §1 din CEDO,

deși obligă instanțele să-și motiveze deciziile, nu poate fi interpretat ca impunere

de a da un răspuns detaliat pentru fiecare argument (cauza Van de Hurk vs Olanda,

din 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită

ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară,

fie printr-un alt mod, să examineze chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Prin urmare, instanța de recurs ordinar constatând temeinicia motivării

soluției instanței de apel, o însușește integral întrucât această instanță a oferit

răspunsuri complete și argumentate tuturor problemelor esențiale invocate în speță,

pedeapsa aplicată inculpatului fiind una proporțională și echitabilă faptelor comise.

Ținând cont de cele constatate supra, Colegiul penal conchide că eroarea

invocată în recurs nu și-au găsit confirmarea, iar hotărârea atacată este legală și

întemeiată, astfel că recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului Cebotari Tudor, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 aprilie 2021, în cauza penală în

privința lui Cebotari Tudor xxxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 10 decembrie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Cobzac Elena

6