1ra-233/21 — art. 27, 186 alin. 2 lit. c, d CP

1ra-233/21 — art. 27, 186 alin. 2 lit. c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-233/2021

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

10 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Guzun Ion și Catan Lilian,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Anenii Noi din 19 februarie 2020 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 30 iunie 2020, declarat în propria cauză penală de

către inculpatul

Cucovici Ivan Xxxxx, născut la xxxxx,

originar din or. Xxxxx, domiciliat în r-nul Xxxxx,

sat. Xxxxx, str. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T:

Cucovici Ivan a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27,

186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, și i s-a stabilit o pedeapsă sub formă de 2 (doi) ani

închisoare, cu executarea acesteia într-un penitenciar de tip semiînchis.

la 18.06.2019, aproximativ la оrеlе 08:00, urmărind scopul sustrаgerii рe ascuns а

bunurilor altei реrsоаnе, ре ascuns, а pătruns în gospodăria lui Sterpu Vadim,

amplasată în s. Xxxxx, r-nul Xxxxx, de unde а încercat să sustrаgă о țeavă metalică cu

diаmеtru de 50 cm și lungimea de 4 m, în vаlоаrе de 3000 lei, сееа се se соnsidеră о

daună în рrороrții considerabile, însă din cauze independente de voința făptuitorului,

aceasta nu și-a produs efectul, dеоаrесе а fost reținut de către рrорriеtаr.

Astfel, Cucovici Ivаn рrin acțiunile sale intenționate а săvârșit infracțiunea

prevăzută de аrt. 27, 186 alin. (2) lit. с), d) Сod penal, și anume - tentativă de furt, adică

tentativa de sustrаgеrеа ре ascuns а bunurilоr altei реrsоаnе, рrin pătrunderе în alt loc реntru

dероzitаrе, cu cauzare de daune în рrороrții соnsiderabile, асtiunе саrе din cauze independente

de voința făptuitorului, nu și-a produs efectul.

1

3.1. Avocatul Gromovenco Vladimir în numele inculpatului, prin care a solicitat

casarea sentinței, rejudecarea cauzei penale cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpatul Cucovici Ivan să fie achitat

în comiterea infracțiunii incriminate din motivul lipsei în acțiunile lui a elementelor

componenței de infracțiune.

În motivarea apelului apelantul a invocat că, nu este de acord cu sentința în

cauză deoarece consideră că instanța de fond în mod incorect a apreciat critic

declarațiile inculpatului Cucovici Ivan, clasificându-le ca fiind date în scopul

autoapărării și eschivării de răspundere penală. În acțiunile inculpatului Cucovici

Ivan lipsesc elementele componenței de infracțiune incriminate, și anume nu au fost

prezentate probe de învinuire a inculpatului, nu a fost demonstrată intenția acestuia

de a sustrage bunul, deoarece el considera că era al lui, adică aveau permisiunea

fostului proprietar de a lua țeava dată.

Instanța de judecată nu a respectat cerințele stabilite pentru calificarea

infracțiunii la capitolul - stabilirii și verificării circumstanțelor faptei săvârșite,

alegerea și interpretarea normei juridice, elaborarea, adoptarea și fixarea în

documentele procesuale juridice a coincidenței faptei prejudiciabile descoperite cu

semnele componenței de infracțiune care o încadrează. În asemenea împrejurări se

atestă lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii și în baza probelor administrate

incriminate lui Cucovici Ivan, în viziunea apărării nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii și lipsa elementelor infracțiunii în acțiunile inculpatului, situație ce

impunea conform art. 390 alin. (1) Cod de procedură penală adoptarea unei sentințe

de achitare pe acest motiv de drept. Argumentele anterior fondate pe lipsa

elementelor infracțiunii puse la baza acuzațiilor penale, aprecierea neîntemeiată și

neobiectivă a probelor administrate, precum și anumite erori menționate, constituie în

viziunea apărării anumite vicii fundamentale, care sunt capabile să influiențeze

soluțiile instanțelor de judecată, astfel încât sentința contestată să fie casată fiind

dispusă rejudecarea cauzei penale de instanța de apel, și inculpatul Cucovici Ivan să

fie achitat.

3.2. Inculpatul Cucovici Ivan, prin care a solicitat de a-i fi aplicată o pedeapsă

mai blândă cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, menționând că nu este de

acord cu sentința deoarece i-a fost aplicată o pedeapsă prea aspră.

apelurile declarate de către inculpat și avocatul acestuia au fost respinse, ca

nefondate, cu menținerea sentinței.

4.1. În motivarea hotărârii adoptate, instanța de apel a menționat că, în urma

verificării circumstanțelor de fapt și de drept, cât și a argumentelor apelantului, a

2

ajuns la concluzia că lipsesc careva dubii sau bănuieli care ar putea pune la îndoială

vinovăția inculpatului în comiterea faptei incriminate, astfel că la acest capitol s-a

reținut drept declarative argumentele apărătorului acestuia cu referire la faptul că

învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27, 186 alin. (2) lit. c), d) Cod

penal, nu este confirmată prin probe deoarece nu a avut intenția de a sustrage acea

țeavă metalică, dar a luat-o deoarece considera că este a lui, având permisiunea

fostului proprietar de a o lua, iar în acțiunile inculpatului lipsesc elementele

componenței de infracțiune.

Necătând la faptul că inculpatul Cucovici Ivan nu și-a recunoscut vinovăția în

comiterea infracțiunii incriminate, săvârșirea infracțiunii este dovedită prin

următoarele probe administrate, cercetate de către instanța de fond, cercetate

suplimentar și verificate în ședința instanței de apel și anume: declarațiile părții

Sterpu Vadim, declarațiile martorilor Pulbere Alexei și Buga Sergiu, raportul despre

primirea informației prin telefon privind comiterea unei fapte ilicite din 18 iunie 2019;

procesul-verbal de consemnare a plângerii verbale depusă de Sterpu Vadim din 18

iunie 2019; procesul-verbal de cercetare la fața locului în sat. Xxxxx, r-nul Xxxxx din

data de 18 iunie 2019; fototabelul procesului-verbal de cercetare la fața locului în sat.

Xxxxx, r-nul Xxxxx din data de 18 iunie 2019; procesul-verbal de confruntare între

învinuitul Cucovici Ivan și martorul Buga Sergiu din 30 august 2019, fiecare din părți

și-a susținut declarațiile sale; procesul-verbal de confruntare între învinuitul Cucovici

Ivan și martorul Pulbere Alexei din 30 august 2019, fiecare din părți și-a susținut

declarațiile sale; procesul-verbal de confruntare între învinuitul Cucovici Ivan și

martorul Sterpu Vadim din 30 august 2019.

Instanța de apel, analizând declarațiile părții vătămate, cât și martorilor date în

cadrul ședinței de judecată în instanța de fond a considerat că acestea sunt veridice,

relatează adevărul, sunt consecvente, consecutive pe tot parcursul procesului, care

coroborează cu probele materiale scrise cercetate în ședința de judecată.

În acest context nu există temei pentru a da o nouă apreciere probelor, instanța

de apel fiind solidară cu concluziile primei instanțe privind aprecierea probelor puse

la baza sentinței de condamnare.

Instanța de apel a atestat că declarațiile inculpatului Cucovici Ivan privind

nevinovăția sa în comiterea faptei penale incriminate s-au combătut prin totalitatea de

probe pertinente, concludente, utile și veridice cercetate în ședința de judecată și

anume prin declarațiile părții vătămate Sterpu Vadim, martorilor Alexei Pulbere,

Buga Serghei și probele scrise cercetate în ședința de judecată. Aceste probe

coroborează între ele și demonstrează incontestabil vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii incriminate.

Astfel, în cauză au fost stabilite toate elementele componente ale infracțiunii

3

imputate acestuia, inclusiv vinovăția sa, iar argumentele apelantului, precum că fapta

comisă nu întrunește elementele infracțiunii imputate, lipsind intenția inculpatului,

sunt neîntemeiate și contravin actelor cauzei, inclusiv declarațiilor părții vătămate

Sterpu Vadim care fiind audiat în cadrul ședinței de judecată în instanța de fond a

declarat că în s. Xxxxx, r-nul Xxxxx dispune de un bun imobil care are 2 căi de acces.

Partea de vest are acces deschis fără un segment de gard, partea de est este blocat

accesul și acoperit de vegetații. Poarta este blocată fizic cu bare de beton armat. La

28.06.2018 în jurul orelor 08.00 a depistat în ograda bunului imobil sus menționat 2

persoane necunoscute lui la acel moment, totodată a observat că o țeavă de metal

lipsește și care a stabilit ulterior că era într-o mașină care se afla în drum. Inițial a

stabilit mai întîi identitatea persoanelor care se aflau în ogradă ca apoi să-i întrebe de

ce au pătruns ilegal în ogradă, de ce au forțat poarta și de ce au sustras țeava de metal,

avea diametru 50 și lungimea 4 metri, estimată aproximativ la 3000 lei. Cetățenii

respectivi au ignorat obraznic cerințele sale. Era Cucovici Ivan și Pulbere Alexei.

Atunci Ion i-a comunicat că d-lui știe ce face. A solicitat și identitatea conducătorului

auto care a comunicat următoarele: el a avut înțelegere prealabilă de a veni împreună

cu Pulbere Alexei și Cucovici Ivan ca să ia țeava din ogradă deoarece necesita suport

fizic. Totodată a spus că acțiunile lui Cucovici Ivan dau de bănuit că el a solicitat să

vină noaptea pentru a ridica țeava. El l-a telefonat pe Manole Vitalie și l-a întrebat de

înțelegere cu Cucovici Ivan, la care ultimul i-a comunicat că nu a avut nici o înțelegere

cu Cucovici Ivan.

Totodată, din apelul declarat de către inculpatul Cucovici Ivan a rezultat că

acesta contestă sentința în cauză doar în partea individualizării și stabilirii pedepsei,

solicitând aplicarea unei pedepse mai blînde cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal.

La adoptarea sentinței și anume la individualizarea pedepsei penale, instanța

de apel a notat că instanța de fond a respectat prevederile art. 96, art. 385 alin. (1) și

art. 394 alin. (1) și alin. (2) Cod de procedură penală, conform cărora instanța este

obligată să indice în partea descriptivă a sentinței/deciziei care sînt circumstanțele

care atenuează sau agravează răspunderea inculpatului, datele care caracterizează

persoana acestuia, precum și motivele soluției adoptate referitoare la stabilirea

pedepsei sau la liberarea de pedeapsă penală.

Instanța de apel a reținut că, prin sentința Judecătoriei Anenii Noi din 29 iunie

2016, Cucovici Ivan a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d) și art. 208 alin. (1)CP, fiindu-i

stabilită pedeapsa definitivă în conformitate cu art. 85 alin. (1) CP, sub formă de

închisoare pe un termen de 2 ani și 4 luni.

Instanța de apel a remarcat că principalele elemente de care judecătorul (sau

4

completul de judecată), trebuie să țină seama de fiecare dată când soluționează cauza

penală și când alege categoria de pedeapsă conform normelor generale prevăzute în

art. 62-71 Cod penal, sunt termenul și mărimea acesteia conform limitelor fixate în

articolul respectiv al Părții speciale a Codului penal.

Aceste criterii generale și speciale privind individualizarea pedepsei, s-au

valorificat anume în această ordine, fiind stabilit inculpatului Cucovici Ivan termenul

de pedeapsă prevăzut de sancțiunea art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal, în

cuantumul nominalizat în dispozitivul sentinței, astfel că instanța de apel a respins

cerința inculpatului de a-i fi aplicată o pedeapsă non privativă de liberatate, or acesta

nu este la prima sa abatere de la legea penală, anterior fiind condamnat pentru

infracțiune similară, astfel că nu și-a făcut concluziile necesare și din nou a comis o

infracțiune.

Cucovici Ivan, care solicită casarea hotărârilor judecătorești, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei hotărâri de achitare în privința acestuia, din motivul lipsei în

acțiunile sale a elementelor componenței de infracțiune incriminată. Achitarea

prejudiciului moral pentru perioada aflării în penitenciar.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului

inculpatului, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide asupra

inadmisibilității recursului declarat din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sunt vădit neîntemeiate.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond.

Astfel, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și/sau material.

Reieșind din conținutul cererii de recurs, Colegiul penal atestă, că inculpatul

semnalează în calitate de temei pentru casarea deciziei instanței de apel art. 427 alin.

(1) pct. 8) Cod de procedură penală, potrivit căruia nu au fost întrunite elementele

infracțiunii.

5

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține

că motivele invocate de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor

cauzei.

Astfel, ce ține de temeiul de recurs ce rezultă din conținutul recursului,

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, în sensul că în acțiunile

inculpatului nu au fost întrunite elementele infracțiunii, Colegiul penal constată că nu

este incident în speță, dat fiind faptul că, instanța de apel, la examinarea cauzei a

respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură

penală și prin hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor relevante,

invocate în apelul declarat, întemeindu-și soluția de menținere a sentinței de

condamnare în baza probelor cercetate de prima instanță, verificate și apreciate corect

și de instanța de apel prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală,

descrise și analizate în decizia sa, iar decizia instanței de apel cuprinde motivele pe

care își întemeiază soluția de constatare a prezenței elementelor infracțiunii prevăzute

de art. 27, 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal în acțiunile inculpatului Cucovici Ivan, fără

a comite vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea și corectitudinea deciziei

contestate.

De asemenea, analizând argumentele recurentului, se atestă că inculpatul își

manifestă dezacordul cu aprecierea probelor de către prima instanță și instanța de

apel.

În acest sens, Colegiul penal reține că asemenea critici nu pot fi acceptate în

procedura recursului ordinar, din considerentul că aceste alegații nu constituie

temeiuri de recurs, reprezentând doar opinia subiectivă a recurentului care consideră

că probele cercetate nu confirmă învinuirea adusă inculpatului, or, conform

prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept esențiale comise de instanțele de

fond și de apel. Astfel, instanța de recurs ordinar nu dă o nouă apreciere probelor

administrate la speța dată, ce este de competența exclusivă a primei instanțe și a

instanței de apel, iar instanța de recurs ca instanță ierarhic superioară, examinează

cauza doar sub aspectul prezenței erorilor de drept comise de prima instanță și cea de

apel la judecarea cauzei, ce în speță nu au fost identificate.

Prin urmare, Colegiul penal denotă că instanța de apel corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept, analizând cumulul de probe prin prisma

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, veridicității și coroborării lor, ajungând la o concluzie întemeiată privind

vinovăția inculpatului Cucovici Ivan în săvârșirea infracțiunii imputate.

Faptul că inculpatul nu își recunoaște vina nu poate fi reținut ca un motiv de

achitare, această poziție reprezentând un drept la apărare al inculpatului dar nu o

6

chestiune ce generează achitarea lui, întrucât probele administrate dovedesc cu

certitudine că acțiunile inculpatului conțin elementele infracțiunilor incriminate,

acestea fiind cercetate în ședința instanței de apel respectându-se principiul

contradictorialității și egalității armelor în procesul penal.

Astfel, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea

argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aspectele contestate nu se

identifică, or instanța de apel s-a expus în decizia sa, detaliat și argumentat asupra

fiecărei probe prezentate și chestiunilor esențiale invocate în apel, iar motivarea din

decizia acesteia, în virtutea corectitudinii ei și pentru a evita repetări inutile, instanța

de recurs ordinar o acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din

16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze

deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare

argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de

proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de

o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse

atenției sale.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept invocate

de recurent ce ar fi afectat hotărârile atacate sub aspectele contestate, deoarece soluția

adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, urmând a fi menținută, iar

recursul declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penal al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 30 iunie 2020, în cauza penală privindu-l pe

Cucovici Ivan Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 03 martie 2021.

Președinte: Diaconu Iurie

Judecători: Guzun Ion

Catan Liliana

7