1ra-1886/2020 — art. 264 alin. 1 CP

1ra-1886/2020 — art. 264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1886/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către inculpată,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 02 iunie 2020,

în cauza penală în privința lui,

Zazulea Mariana XXXXX, născută la

XXXXXX, originară din raionul XXXX, sat.

XXXXX, domiciliată în satul XXXX, r-nul

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 26.02.2016 – 04.01.2019;

instanța de apel: 14.02.2019 – 02.06.2020;

instanța de recurs: 24.08.2020 – 16.12.2020.

A C O N S T A T A T :

2019, Zazulea Mariana a fost recunoscută vinovată în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, și în baza acestei legi, i-a fost

stabilită pedeapsa sub formă de închisoare de 1 (un) an, cu ispășirea

pedepsei în penitenciar de tip deschis pentru femei și cu privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 (doi) ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicate lui Zazulea Mariana pe un termen de probă de

1 (un) an.

Acțiunea civilă s-a admis parțial. S-a dispus încasarea de la Zazulea

Mariana în beneficiul lui Nenescu Alina prejudiciul material în mărime de

6734 (șase mii șapte sute treizeci și patru) lei și a prejudiciului moral în

mărime de 10000 (zece mii) lei.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

aproximativ la ora 18:00, Zazulea Mariana conducând automobilul de model

1

„XXXXXX”, cu numerele de înmatriculare XXXXXX, pe str. Alexandru cel

Bun, la intersecția cu str. Vasile Alecsandri, or. Drochia, ignorând

prevederile art. 45 p. (1) lit. a),b),d), 59 pct. 2) din Regulamentul Circulației

Rutiere, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 357 din 13.05.2009, adică a

condus autovehiculul fără a ține seama de limita de viteză stabilită, de starea

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, dexteritatea în conducere

care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, încălcând cerințele

indicatorului rutier de prioritate 2.1 „cedează trecerea”, deplasânduse pe

drumul fără prioritate trebuind să cedeze trecerea vehiculelor ce se apropie

de intersecție pe drumul cu prioritate, încălcări care sunt în legătură cauzală

cu comiterea accidentului rutier în cauză, apropiindu-se de intersecția

drumurilor cu prioritate, nu a cedat trecerea din partea dreaptă a

automobilului „XXXXXX”, condus de către cet. Țurcan Anatolie, XXXX,

locuitor al s. XXXXX, r-ul. XXXXXX, cu care s-a tamponat.

În rezultatul accidentului rutier pasagerul automobilului

”XXXXXXX”, Nenescu Alina, a.n.XXXXX, locuitoare a or.XXXXX,

str.XXXXXXX, a primit fractura claviculei stângi, echimoza obrazului stâng,

care se califică ca vătămări corporale medii, condiționând dereglarea

sănătății pe un timp îndelungat.

Pe baza stării de fapt confirmată de probele administrate, instanța a

reținut că, în drept, faptele inculpatei întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor prevăzute la art. 264 alin. (1) Cod penal, după indicii

calificativi: încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana

care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o

vătămare medie a integrității corporale.

- procurorul în Procuratura raionului Drochia, Banaru Anatolie, prin

care a solicitat casarea parțială a sentinței Judecătoriei Drochia, sediul

Central din 04 ianuarie 2019, cu pronunțarea unei sentințe noi prin care să

se dispună încasarea din contul inculpatei în beneficiul statului a

cheltuielilor judiciare în mărime de 6227 lei;

- inculpata Zazulea Mariana, prin care a solicitat casarea sentinței

Judecătoriei Drochia, sediul Central din 04 ianuarie 2019, pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care să nu fie aplicată pedeapsa complementară și cu

evaluarea prejudiciului moral în mărime de 5000 lei.

3.1. În motivarea cererii de apel, procurorul în Procuratura raionului

Drochia, Banaru Anatolie a menționat că:

- instanța de fond neîntemeiat nu a dispus încasarea cheltuielilor de

judecată în mărime de 6227 lei din contul inculpatei în beneficiul statului;

2

- există probe ce dovedesc temeinicia cerinței de încasare a cheltuielilor

judiciare de la inculpat;

- în ședința de judecată au fost prezentate rapoartele de expertiză cu

informația privind cheltuielilor de judecată suportate de stat la efectuarea

lor.

3.2. În motivarea cererii de apel, inculpata Zazulea Mariana, a

menționat că:

- nu este de acord cu pedeapsa complementară, privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani și admiterea

acțiunii civile în partea încasării prejudiciului moral.

2020, au fost admise apelurile declarate de către procurorul în Procuratura

raionului Drochia, Banaru Anatolie, de către inculpata Zazulea Mariana

împotriva sentinței Judecătoriei Drochia, sediul central din 04 ianuarie 2019,

pe cauza penală în privința lui Zazulea Mariana XXXXXX, casată parțial

sentința în latura penală și în latura cheltuielilor de judecată cu emiterea unei

noi hotărîri în aceste părți potrivit modului stabilit pentru prima instanță

după cum urmează:

Zazulea Mariana a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsa sub

formă de 180 (una sută optzeci) ore de muncă neremunerată în folosul

comunității, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

A fost încasat de la Zazulea Mariana în beneficiul statului cheltuielile

judiciare în sumă de 6267 (șase mii două sute șaizeci și șapte) lei. În rest

dispozițiile sentinței Judecătoriei Drochia, sediul Central din 04 ianuarie

2019, au fost menținute fără modificări.

4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, în speță sunt

prezente erorile de drept invocate de apelanți. Astfel concluziile primei

instanțe prin care s-a decis stabilirea pedepsei de 1 an de închisoare, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2

ani, pe învinuirea adusă în baza art. 264 alin.(1) Cod penal, este pripită.

Instanța de apel a notat că, este neîntemeiată lăsarea fără soluționare

a solicitării procurorului, cu referire la încasarea cheltuielilor judiciare în

sumă de 6267 lei în beneficiul statului din contul inculpatei.

La acest capitol instanța de apel a reținut că, inculpata Zazulea

Mariana a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute la art.

264 alin. (1) Cod penal, a cărei sancțiune prevede pedeapsă alternativă.

Instanța de apel a notat că, legiuitorul a pus la dispoziția instanței de

judecată, pentru numirea pedepsei persoanei vinovate de săvîrșirea

3

infracțiunii prevăzute la art. 264 alin. (1) Cod penal – la momentul comiterii

infracțiunii – 22 mai 2015, pedeapsa sub formă de amendă în mărime de

până la 300 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul

comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani cu (sau

fără) privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de pînă la 2 ani.

Instanța de apel a reținut că, pedeapsa complementară privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport, prevăzută în sancțiunea normei

art. 264 alin. (1) Cod penal, este o pedeapsă complementară facultativă

aplicabilă doar odată cu stabilirea ca sancțiune principală a pedepsei cu

închisoare în sensul art. 264 alin.(1) Cod penal.

Instanța de apel, deliberând asupra categoriei și mărimii pedepsei ce

poate fi aplicată față de Zazulea Mariana, din cele prevăzute la art. 264

alin.(1) Cod penal, conducându-se de dispozițiile art. 7, art. 61, art. 75 Cod

penal, a considerat oportun de a numi lui Zazulea Mariana pedeapsa cu

muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 180 ore de muncă

neremunerată în folosul comunității.

Colegiul penal consideră inechitabil de a numi în privința inculpatei

Zazulea Mariana pedeapsa privativă de liberatate, aceasta fiind pedeapsa

din categoria cea mai aspră a pedepselor prevăzută de norma de incriminare

a faptei inculpatei. Or, la caz s-a constatat că inculpata este la prima abatere

de la lege, anterior nefiind condamnată, la locul de trai se caracterizează

pozitiv.

Instanța de apel, ținând cont de aceste împrejurări de fapt, precum și

de faptul că pe caz lipsesc careva circumstanțe agravante, a considerat că

stabilirea pedepsei cu muncă neremunerată în folosul comunității în mărime

de 180 de ore are menirea să asigure îndeplinirea scopului legii penale.

Instanța de apel a notat că, numirea unei pedepse prea aspre este

echivalentă cu suprasolicitarea efectului punitiv și represiv a pedepsei

penale, prin ce se încalcă principiul echității în procesului penal.

Instanța de apel a stabilit că, admițând acțiunea civilă înaintată de

partea vătămată Nenescu Alina, instanța de fond just a apreciat mărimea

prejudiciului moral suferit de către partea vătămată în urma infracțiunii, de

comiterea căreia se face vinovată Zazulea Mariana. Astfel, la evaluarea

prejudiciului moral în mărime de 10000 lei, instanța de fond a dat apreciere

justă circumstanțelor cauzei relevante.

La aprecierea dată soluției instanței de judecată, prin care s-a admis

parțial acțiunea civilă a părții vătămate, instanța de apel a ținut cont de

raționamentul potrivit căruia despăgubirile pentru prejudiciul moral trebuie

4

să asigure efectiv o compensare suficientă, cu menținerea echilibrului între

daunele cauzate și suma bănească de evaluare a prejudiciului moral.

Instanța de apel a considerat ca fiind temeinică solicitarea

acuzatorului de stat, cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată în

mărime de 6267 lei în beneficiul statului din contul inculpatei. Or, la

materialele cauzei, acumulate la etapa desfășurării urmăririi penale, sunt

prezentate dovezi a efectuării expertizelor judiciare pentru care statul a

suportat cheltuieli.

Instanța de apel pornind de la ideea că vinovăția inculpatei Zazulea

Mariana în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal a

fost dovedită integral, a considerat corect a pune în sarcina inculpatei

compensarea cheltuielilor judiciare.

Instanța de apel a concluzionat că, este temeinică solicitarea

procurorului cu referire la încasarea cheltuielilor suportate de stat pentru

efectuarea rapoartelor de expertiză, în sumă totală de 6267 lei.

2019, a fost atacată cu recurs ordinar de către inculpata Zazulea Mariana,

care nu a invocat nici un temei din prevederile art. 427 Cod de procedură

penală.

5.1. În motivarea recursului ordinar, inculpata Zazulea Mariana a

menționat că:

- partea vătămată nu a prezentat probe prin care să demonstreze

cauzarea prejudiciului moral;

- nu au fost prezentate probe scrise prin care să probeze faptul cauzării

prejudiciului moral;

- nu a fost demonstrată legătura cauzală dintre starea de sănătate și

fapta infracțiunii;

- cheltuitele judiciare urmează a fi achitate din contul statului.

declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente:

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în

5

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că

este vădit neîntemeiat.

Lecturând textul recursului ordinar declarat de către inculpata

Zazulea Mariana, Colegiul penal constată că nu s-a indicat expres nici unul

dintre temeiurile pentru declararea recursului prevăzute la art. 427 alin. (1)

Cod de procedură penală, însă reieșind din esența argumentelor invocate se

atestă că titularul cererii de recurs critică decizia instanței de apel, în partea

încasării prejudiciului material în sumă de 6734 lei, despăgubirilor de ordin

moral cauzat în sumă de 10 000 lei, precum și în partea încasării cheltuielilor

judiciare în sumă de 6267 lei.

În urma studiului lucrărilor dosarului, Colegiului penal consideră că,

acest argument nu și-a găsit confirmarea în speța dată, deoarece atât prima

instanță, cât și instanța de apel și-au motivat soluțiile adoptate la acest

capitol, acordând deplină eficiență prevederilor art.art.219, 227-229 Cod de

procedură penală.

Astfel, recurenta Zazulea Mariana nu este de acord cu faptul că, instanța

de fond a admis acțiunea civilă în partea prejudiciului material în sumă de

6734 lei, și ține să precizeze că la soluționarea acesteia, instanța aplică

prevederile art. 225 alin. (3) Cod de procedură penală, potrivit cărora odată

cu soluționarea cauzei penale, judecătorul este obligat să soluționeze

acțiunea civilă.

Respectiv, prima instanță, a examinat acțiunea civilă în temeiul art. 225

alin. (3) Cod de procedură penală, or, partea vătămată a prezentat, în cadrul

procesului pena, probele necesare întru justificarea pretențiilor solicitate.

În aceeași ordine de idei, cu referire la acțiunea civilă în partea

prejudiciului moral, Colegiul penal reține că recurentul nu este de acord cu

aceste pretenții, considerând că nu a fost demonstrat faptul suportării

prejudiciului moral și nu a fost demonstrată legătură cauzală dintre starea

de sănătate și fapta infracțiunii.

În sensul celor relatate, Colegiul penal precizează că, reieșind din

prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, care prevede lista

exhaustivă a temeiurilor pentru recurs, instanța de recurs nu poate da o nouă

apreciere cuantumului acțiunii civile. Or, în ordine de recurs, nu este

admisibilă cerința prin care se solicita reactualizarea despăgubirilor cuvenite

și stabilite de instanța de fond (pct. 13 din Hotărârea Plenului Curții Supreme

de Justiție Cu privire la judecarea recursului ordinar în cauza penală nr.9 din

30.10.2009).

Cu referire la cheltuielile judiciare Colegiul penal notează că, potrivit

prevederilor art. 229 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, cheltuielile

6

judiciare sânt suportate de condamnat sau sânt trecute în contul statului.

Instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile

judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și

apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă asistență

juridică garantată de stat, atunci cînd aceasta o cer interesele justiției și

condamnatul nu dispune de mijloacele necesare. Achitarea cheltuielilor

judiciare poate fi suportată și de condamnatul care a fost eliberat de

pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată pedeapsă, precum și de persoana în

privința căreia urmărirea penală a fost încetată pe temeiuri de nereabilitare.

Instanța de recurs notează că, toate cheltuielile de judecată sunt

suportate la momentul derulării efective a acțiunilor procesuale de către stat,

ori la etapa respectivă procesul penal este guvernat de principiul prezumției

nevinovăției. Ulterior, după pronunțarea unei sentințe de condamnare,

principiul prezumției nevinovăției fiind răsturnat, legiuitorul a prevăzut în

alin. (2) al art. 229 Cod de procedură penală un mecanism de recuperare a

cheltuielilor suportate de stat în legătură cu desfășurarea procesului penal,

prin obligarea condamnatului de a compensa toate aceste plăți.

Cheltuielile judiciare din prezenta speță nu se circumscriu excepțiilor

prevăzute de art. 229 alin. (2) Cod de procedură penală, prin urmare,

recuperarea lor corect a fost pusă în sarcina inculpatei.

Prin urmare, având în vedere amplitudinea argumentelor instanței de

apel în motivarea soluției sale, Colegiul penal le acceptă și le însușește, în

corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în

cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO,

deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles

ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil

necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o

instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale

supuse atenției sale.

Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea cauzei în ordine

de apel nu a comis erori de drept, care ar impune casarea deciziei adoptate.

Generalizând cele expuse, Colegiul penal statuează că, în cauza dată

nu au fost admise erorile de drept la care face referire recurenta și nu sunt

temeiuri de a interveni în sensul casării soluției adoptate de către instanța de

apel, pronunțând o hotărâre motivată și întemeiată legal, astfel

concluzionându-se asupra inadmisibilității recursului ordinar declarat în

prezenta cauză, deoarece este vădit neîntemeiat.

7

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpata,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 02 iunie 2020,

în cauza penală în privința lui Zazulea Mariana XXXXX, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată va fi pronunțată la 28 ianuarie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

8